daca ii dau 8, nu mai citesc review-ul si astept sa vina. oricum, era my 'most wanted' pe anul acesta...
what happened to your avatar?
bring back the red bitch
bring back the red bitch
tolkien si lewis au fost buni prieteni in anii 50 de aici si similitudinile filozofiei si literaturii lor. lewis a murit in '53
Today, we're going to bitch about
American Beauty
Cred ca cineva ar fi trebuit sa-i spuna regizorului Sam Mendes ca un barbat ce trece printr-o criza a vietii la 40 de ani, cu greu poate fi tratata ca o idee originala. A amestecat putin Lolita cu War of the Roses si deodata are sentimentul ca a dat peste un cocktail de prima clasa. Eu una nu cred!
In acest film, Kevin Spacey intepreteaza rolul lui Lester B. un ziarist frustrat deghizat in telemarketer, prizonier intr-un cubicle si insauat cu un headset (telefon prins de ureche). Deodata acest personaj realizeaza ca life sucks.... Geeee! really? In secunda in care a acceptat o slujba ce-i impunea sa poarte un telefon agatat de ureche trebuia sa-si dea seama ca apogeul vietii lui este undeva in urma iar el deja se rostogoleste la vale. Ne spune la inceputul filmului ca va fi mort in mai putin de un an, chestie care chiar m-a prins de scaun asteptand emotionata si nerabdatoare finalul.
Pe nevasta-sa o cheama Carolynn (Anette B.) si este o femeie atat de obsedata de aparente incat isi asorteaza pana si culoarea pantofilor cu manerul clestilor folositi la gradinarit. Ce tip de redusa mintal face asa ceva? Ca sa nu mai spun ca barbatul care-si ia o astfel de nevasta ar trebui sa-si dea cu grebla in bijuterii. Ei bine Lester este unul din fraieri si pe deasupra mai are si o fica de 16 ani, Jane, care nu-l iubeste! La o repetitie la scoala Lester devine obsedat de prietena lui fica-sa, Angela (Mena Suvari) si decide ca este momentul sa-si schimbe viata astfel incat Angela, eventual, sa doreasca sa i-o puna.
Daca suna deranjant si ireal, ei bine, chiar asa este. Criticii s-au uitat prosteste la regie si imagine. Daca iluminarea unei usi de culoare rosie pentru a semnaliza un pericol este considerata arta cinematorgrafica, atunci si hamsterul meu cauta de lucru! Ca multi alti regizori, si Sam Mendes nu este altceva decat unul care cioparteste, de aceea ambele tinere, Jane si Angela, isi arata sanii la un moment dat, astfel incat tinerii obsedati vor inota din greu prin cele doua ore de flegma datorate unei crize de varsta mediana.
Jane isi arata sanii vecinului ei Ricky care o imortalizeaza pe pelicula. Angela si-i arata si ea mai tarziu. Conform cu scenariul, fetele au 16 ani, si chiar daca actritele au 18, nu este evidenta minors pornography? Si ce se intampla cu Chris Cooper, care joaca rolul ofiterului in retragere si tatal lui Rick in acelasi timp? Personajul sau a fost importat din Cer De Octombrie?
Poate chiar asa ceva se intampla cu oamenii cand ajung la 41...42 de ani, dar asta este consecinta faptului ca locuiesti in suburbii. Si e foarte simplu: daca nu esti multumit de viata ta, SCHIMB-O! altfel, acest film demonstreaza ca este cel mai bine sa nu te plangi la nimeni sau cum se spunea pe la noi: ciocu' mic!
-- VIZIONARE PLACUTA --
Nota mea: 9/10
American Beauty
Cred ca cineva ar fi trebuit sa-i spuna regizorului Sam Mendes ca un barbat ce trece printr-o criza a vietii la 40 de ani, cu greu poate fi tratata ca o idee originala. A amestecat putin Lolita cu War of the Roses si deodata are sentimentul ca a dat peste un cocktail de prima clasa. Eu una nu cred!
In acest film, Kevin Spacey intepreteaza rolul lui Lester B. un ziarist frustrat deghizat in telemarketer, prizonier intr-un cubicle si insauat cu un headset (telefon prins de ureche). Deodata acest personaj realizeaza ca life sucks.... Geeee! really? In secunda in care a acceptat o slujba ce-i impunea sa poarte un telefon agatat de ureche trebuia sa-si dea seama ca apogeul vietii lui este undeva in urma iar el deja se rostogoleste la vale. Ne spune la inceputul filmului ca va fi mort in mai putin de un an, chestie care chiar m-a prins de scaun asteptand emotionata si nerabdatoare finalul.
Pe nevasta-sa o cheama Carolynn (Anette B.) si este o femeie atat de obsedata de aparente incat isi asorteaza pana si culoarea pantofilor cu manerul clestilor folositi la gradinarit. Ce tip de redusa mintal face asa ceva? Ca sa nu mai spun ca barbatul care-si ia o astfel de nevasta ar trebui sa-si dea cu grebla in bijuterii. Ei bine Lester este unul din fraieri si pe deasupra mai are si o fica de 16 ani, Jane, care nu-l iubeste! La o repetitie la scoala Lester devine obsedat de prietena lui fica-sa, Angela (Mena Suvari) si decide ca este momentul sa-si schimbe viata astfel incat Angela, eventual, sa doreasca sa i-o puna.
Daca suna deranjant si ireal, ei bine, chiar asa este. Criticii s-au uitat prosteste la regie si imagine. Daca iluminarea unei usi de culoare rosie pentru a semnaliza un pericol este considerata arta cinematorgrafica, atunci si hamsterul meu cauta de lucru! Ca multi alti regizori, si Sam Mendes nu este altceva decat unul care cioparteste, de aceea ambele tinere, Jane si Angela, isi arata sanii la un moment dat, astfel incat tinerii obsedati vor inota din greu prin cele doua ore de flegma datorate unei crize de varsta mediana.
Jane isi arata sanii vecinului ei Ricky care o imortalizeaza pe pelicula. Angela si-i arata si ea mai tarziu. Conform cu scenariul, fetele au 16 ani, si chiar daca actritele au 18, nu este evidenta minors pornography? Si ce se intampla cu Chris Cooper, care joaca rolul ofiterului in retragere si tatal lui Rick in acelasi timp? Personajul sau a fost importat din Cer De Octombrie?
Poate chiar asa ceva se intampla cu oamenii cand ajung la 41...42 de ani, dar asta este consecinta faptului ca locuiesti in suburbii. Si e foarte simplu: daca nu esti multumit de viata ta, SCHIMB-O! altfel, acest film demonstreaza ca este cel mai bine sa nu te plangi la nimeni sau cum se spunea pe la noi: ciocu' mic!
-- VIZIONARE PLACUTA --
Nota mea: 9/10
o singura observatie: nu e grebla, e tesla 
si nu spune ca filmul nu reflecta societatea de masti zambitoare si de aparente din care cu onor facem parte
later: ce tot aveti cu narnia asta? ce ati vazut voi acolo magnific si mie mi-a scapat? daca e un film EXCLUSIV pentru copii, atunci morala este sa nu mai poftim la turta dulce ca vine craiasa zapezilor si ne face felul. prima data am adormit la el. iar replica din final a lu' nea zapada ala: "try me" este la categoria duda anului. in rest, in afara de efecte speciale si toate personajele din heroes, n-am vazut nimic.
si nu spune ca filmul nu reflecta societatea de masti zambitoare si de aparente din care cu onor facem partelater: ce tot aveti cu narnia asta? ce ati vazut voi acolo magnific si mie mi-a scapat? daca e un film EXCLUSIV pentru copii, atunci morala este sa nu mai poftim la turta dulce ca vine craiasa zapezilor si ne face felul. prima data am adormit la el. iar replica din final a lu' nea zapada ala: "try me" este la categoria duda anului. in rest, in afara de efecte speciale si toate personajele din heroes, n-am vazut nimic.
Sunt adepta dusurilor scotiene... una calda una rece... sau vice-versa.
Elizabethtown
Daca as putea sa folosesc cuvinte propice pentru a marturisi cat de prost este acest film, atunci acest review ar fi pur si simplu o insiruire de injuraturi si interjectii profane ce ar putea sa-l invie pana si pe Bruce Lee. Cu siguranta ca trofeul pentru cel mai prost film al anului 2005 se duce aici. Am iesit din theatre de parca aveam impresia ca-mi lipseste jumatate de suflet. Daca totusi te gandesti sa urmaresti aceasta oroare a creativitatii, ai putea sa-ti infigi un creion in ochi si te asigur ca vei salva o multime de durere!
Atentie: Spoilers - go away!
Drew (Orlando Bloom) este un director ce calatoreste in Kentucky pentru a recupera corpul tatalui sau. El a proiectat un pantof, "Spasmodica", de pe urma caruia compania lui a pierdut un bilion de dolari, si ca urmare personajul lui a devenit la fel de palpabil precum un extraterestru. Daca esti Orlando Bloom, probabil ca asta este singura cale prin care ti-ai pierde increderea de sine si vei incepe sa ignori hoardele de femei care'si dau chilotii jos in jurul tau precum stele porno in timpul unei orgii.
Desi Drew este asteptat ca cel mai mare success al familiei, el boceste ca este o chestiune de zile pana cand va deveni cel mai colosal esec. Cum acel esec din afaceri de un bilion care cade exclusiv pe umerii lui Drew ar trebui sa fie usor amuzant, pana cand se dovedeste o inscenare si de fapt este motivul pentru o aventura romantica idioatocretina cu accente sudiste, intr-un orasel, o aventura presarata cu atat de mult dialog prost si lipsit de substanta incat te face sa-ti doresti sa poti calatori inapoi in timp si sa poti acorda trupelor Union-iste beneficiul tehnic si tactic al bombei atomice.
Din nefericire, pentru a corecta aceasta problema cosmica, regizorul Cameron Crowe (Almost Famous, Vanilla Sky) gandeste ca Drew va intalni solutia la toate problemele lui in postura stewardess-ei Claire (Kirsten Dunst). Macar daca ar fi facut parte din echipa lui de marketing de la firma. Claire este un cliseu de voma, o romantica superficiala ciopartita care il invata pe Drew sa iubeasca viata ca si cum ar fi intr-o auditie pentru un rol de voce intr-o reclama la tampoane. Dar platitudinea olimpica a lui Claire culmineaza cu momentul in care-l trimite pe Drew sa viziteze locul unde a fost ucis Martin Luther King spunand "Moartea este numai inceputul victoriei sale." Exact ceea ce ne doream cu totii: lectii de istorie Afro-Americana din partea unei stewardese albe si cochete al carei cortex cerebral tocmai comandase mainilor sa indice catre iesirile in caz de pericol.
Acest film cu siguranta stabileste noi recorduri in ceea ce priveste o conversatie prosteasca si idioata, si ma refer aici la cele zece ore pe care Drew si Claire le petrec vorbind la celular dupa intalnirea lor initiala. Am crezut ca am intrat la o reclama pentru baterii de celular fiind fortati sa auzim si sa urmarim fiecare secunda a discutiei lor anoste, in special pe Claire care precum o zana retardata vorbeste intr-una cum ea si Drew sunt niste oameni de rezerva ("subsitute people"). Cred ca de fapt vroia sa spuna ca si ei la randul lor au alte "rezerve" si deci ei sunt niste temporari. Dupa ce au folosit acest termen de 4..5 ori am inceput sa cred ca de fapt este un strigat disperat al lui Kirsten Dunst si Orlando Bloom sa scape de cosmarul acestui film.
Anticiparea finalului acestui film este ca si cum ai astepta o batrana Dacie sa-si dea duhul. Speri sa se strice odata, insa inexplicabil ea continua sa porneasca iar si iar, tu fiind soferul si nestiind ce sa faci ca sa scapi mai repede de junghiul in cauza. Si mai este o alta intreaga sosea in acest film, este Drew vorbind cu urna in care sunt depozitate ramasitele tatalui sau. Ca si cum am urmari filmul King Kong... dar fara gorila. Metaforic, filmul este similar unei cucoane batrane care a turnat kilograme de parfum pe ea numai pentru a acoperi mirosul de carne veche si imputita. Sed moale in scaun, nu ma pot misca, precum un personaj intr-un film de groaza in care cineva imi rupe sira spinarii iar eu ma rog la Cel de Sus sa ma crute de durere luandu-ma cat mai repede la el.
Si ramanand la acest subiect al mortii, sunt sigura ca la fel a simtit si Susan Sarandon (mama lui Drew) intr-un secventa elogioasa ce se taraie pentru o eternitate, cu siguranta regizorul nu ar fi putut s-o rusineze si s-o ridiculizeze mai tare nici daca i-ar fi tras pantalonii jos de pe ea...
Poate nu chiar in mod ironic, filmul incepe cu un speech al lui Drew despre diferenta dintre un esec si un fiasco. Personal nu fac mare diferenta intre cei doi termeni, dar cred ca sunt pe partea sigura spunand ca fiasco este un esec de proportii cosmice. Vanilla Sky a fost un esec. Cu siguranta Elizabethtown este un fiasco.
-- VIZIONARE PLACUTA --
Nota mea: 2/10 (daca n-ar fi fost Orlando Bloom i-as fi dat 1/10!
)
Elizabethtown
Daca as putea sa folosesc cuvinte propice pentru a marturisi cat de prost este acest film, atunci acest review ar fi pur si simplu o insiruire de injuraturi si interjectii profane ce ar putea sa-l invie pana si pe Bruce Lee. Cu siguranta ca trofeul pentru cel mai prost film al anului 2005 se duce aici. Am iesit din theatre de parca aveam impresia ca-mi lipseste jumatate de suflet. Daca totusi te gandesti sa urmaresti aceasta oroare a creativitatii, ai putea sa-ti infigi un creion in ochi si te asigur ca vei salva o multime de durere!
Atentie: Spoilers - go away!
Drew (Orlando Bloom) este un director ce calatoreste in Kentucky pentru a recupera corpul tatalui sau. El a proiectat un pantof, "Spasmodica", de pe urma caruia compania lui a pierdut un bilion de dolari, si ca urmare personajul lui a devenit la fel de palpabil precum un extraterestru. Daca esti Orlando Bloom, probabil ca asta este singura cale prin care ti-ai pierde increderea de sine si vei incepe sa ignori hoardele de femei care'si dau chilotii jos in jurul tau precum stele porno in timpul unei orgii.
Desi Drew este asteptat ca cel mai mare success al familiei, el boceste ca este o chestiune de zile pana cand va deveni cel mai colosal esec. Cum acel esec din afaceri de un bilion care cade exclusiv pe umerii lui Drew ar trebui sa fie usor amuzant, pana cand se dovedeste o inscenare si de fapt este motivul pentru o aventura romantica idioatocretina cu accente sudiste, intr-un orasel, o aventura presarata cu atat de mult dialog prost si lipsit de substanta incat te face sa-ti doresti sa poti calatori inapoi in timp si sa poti acorda trupelor Union-iste beneficiul tehnic si tactic al bombei atomice.
Din nefericire, pentru a corecta aceasta problema cosmica, regizorul Cameron Crowe (Almost Famous, Vanilla Sky) gandeste ca Drew va intalni solutia la toate problemele lui in postura stewardess-ei Claire (Kirsten Dunst). Macar daca ar fi facut parte din echipa lui de marketing de la firma. Claire este un cliseu de voma, o romantica superficiala ciopartita care il invata pe Drew sa iubeasca viata ca si cum ar fi intr-o auditie pentru un rol de voce intr-o reclama la tampoane. Dar platitudinea olimpica a lui Claire culmineaza cu momentul in care-l trimite pe Drew sa viziteze locul unde a fost ucis Martin Luther King spunand "Moartea este numai inceputul victoriei sale." Exact ceea ce ne doream cu totii: lectii de istorie Afro-Americana din partea unei stewardese albe si cochete al carei cortex cerebral tocmai comandase mainilor sa indice catre iesirile in caz de pericol.
Acest film cu siguranta stabileste noi recorduri in ceea ce priveste o conversatie prosteasca si idioata, si ma refer aici la cele zece ore pe care Drew si Claire le petrec vorbind la celular dupa intalnirea lor initiala. Am crezut ca am intrat la o reclama pentru baterii de celular fiind fortati sa auzim si sa urmarim fiecare secunda a discutiei lor anoste, in special pe Claire care precum o zana retardata vorbeste intr-una cum ea si Drew sunt niste oameni de rezerva ("subsitute people"). Cred ca de fapt vroia sa spuna ca si ei la randul lor au alte "rezerve" si deci ei sunt niste temporari. Dupa ce au folosit acest termen de 4..5 ori am inceput sa cred ca de fapt este un strigat disperat al lui Kirsten Dunst si Orlando Bloom sa scape de cosmarul acestui film.
Anticiparea finalului acestui film este ca si cum ai astepta o batrana Dacie sa-si dea duhul. Speri sa se strice odata, insa inexplicabil ea continua sa porneasca iar si iar, tu fiind soferul si nestiind ce sa faci ca sa scapi mai repede de junghiul in cauza. Si mai este o alta intreaga sosea in acest film, este Drew vorbind cu urna in care sunt depozitate ramasitele tatalui sau. Ca si cum am urmari filmul King Kong... dar fara gorila. Metaforic, filmul este similar unei cucoane batrane care a turnat kilograme de parfum pe ea numai pentru a acoperi mirosul de carne veche si imputita. Sed moale in scaun, nu ma pot misca, precum un personaj intr-un film de groaza in care cineva imi rupe sira spinarii iar eu ma rog la Cel de Sus sa ma crute de durere luandu-ma cat mai repede la el.
Si ramanand la acest subiect al mortii, sunt sigura ca la fel a simtit si Susan Sarandon (mama lui Drew) intr-un secventa elogioasa ce se taraie pentru o eternitate, cu siguranta regizorul nu ar fi putut s-o rusineze si s-o ridiculizeze mai tare nici daca i-ar fi tras pantalonii jos de pe ea...
Poate nu chiar in mod ironic, filmul incepe cu un speech al lui Drew despre diferenta dintre un esec si un fiasco. Personal nu fac mare diferenta intre cei doi termeni, dar cred ca sunt pe partea sigura spunand ca fiasco este un esec de proportii cosmice. Vanilla Sky a fost un esec. Cu siguranta Elizabethtown este un fiasco.
-- VIZIONARE PLACUTA --
Nota mea: 2/10 (daca n-ar fi fost Orlando Bloom i-as fi dat 1/10!
)
Marsul Pinguinilor
Atentie: Spoilers - go away!
Urasc pinguinii. I just fuc*in' hate 'em! Imi amintesc cand eram mica si mergeam la gradina zoologica cum ceilalti gângureau ca ce draguti sunt, dar in acelasi timp cat de neinteresanti ca desi aveau aripi, nu pot zbura.
Se poate spune ca pinguinii sunt gluma Creatorului la adrea pasarilor. Faptul ca ei sunt prezenti pe Terra este o intamplare fericita.
Si acum sa-i lasam pe francezi sa ne forteze sa urmarim un film despre cat de uimitor e faptul ca un pinguin regal a reusit sa se reproduca. Imi pasa mie de pinguini? Nu. Ar trebui? Nu. Do I give a sh*t...? imi pasa cat negrul sub unghie ca ei se merg leganându-se 100Km ca sa ajunga la locul reproducerii unde se apuca sa joace un fel de fotbal cu ouale lor? Nu. Imi pasa mie ca pinguina (mama) pierde 1/3 din greutatea corpului si apoi trebuie sa mearga (leganat) inca 100km ca sa se hraneasca? Nu. Hei sucker... uite, am mers 200km ca sa ma reguleze un mascul o singura data, ce tampenie demna de Guiness Book!
Ce-mi pasa mie ca regizorul calomniaza o biata foca leopard? Exact. Veti iesi de la acest film crezand ca foca leopard e animalul cel mai criminal din ocean. Ca si cum te-ai uita la filmul serial pentru copii Flipper si deodata acesta sare din apa si-i musca o bucata din capul lui Sandy. Cu siguranta, e cat se poate de lamentabil sa fii unul din idiotii astia de pinguini regali, sa mergi 200Km numai ca sa te haleasca o foca leopard la micul dejun. Dar mai bine hai sa va spun ceva: si focile astea trebuie sa se hraneasca. E dreptul lor. Si da, au dinti. Ascutiti. Cu ei isi mesteca mancarea si prada. N-ai stiut? Trezestete... get real, am mai spus eu undeva ca natura nu-i frumoasa deloc!
Si daca asta nu era destul, mai vine si regizorul Jacquet care vrea sa ne convinga cat de mult se identifica el cu acesti pinguini nenorociti. Exista o versiune in care narator este Morgan Freeman si care este moderata in ceea ce priveste identificarea vocii cu personajul animal, dar in versiunea cu comentariul francez, afemeiatii astia arunca si voci de copii pentru puii de pinguini numai ca sa nu piedem nici un moment simpatia fata de ei. Sau poate ca sa le simtim mai bine lupta pentru existenta. In schimb Morgan foloseste cuvinte precum neplacut sau dureros pentru a descrie pierderea unui ou. Ca si cum pinguinii ar face diferentiere intre sula si prefectura. Bietul de el, habar n'are. E un animal stupid.
La fel si filmul.
-- Vizionare placuta! --
Nota mea: 7.5/10
Atentie: Spoilers - go away!
Urasc pinguinii. I just fuc*in' hate 'em! Imi amintesc cand eram mica si mergeam la gradina zoologica cum ceilalti gângureau ca ce draguti sunt, dar in acelasi timp cat de neinteresanti ca desi aveau aripi, nu pot zbura.
Se poate spune ca pinguinii sunt gluma Creatorului la adrea pasarilor. Faptul ca ei sunt prezenti pe Terra este o intamplare fericita.
Si acum sa-i lasam pe francezi sa ne forteze sa urmarim un film despre cat de uimitor e faptul ca un pinguin regal a reusit sa se reproduca. Imi pasa mie de pinguini? Nu. Ar trebui? Nu. Do I give a sh*t...? imi pasa cat negrul sub unghie ca ei se merg leganându-se 100Km ca sa ajunga la locul reproducerii unde se apuca sa joace un fel de fotbal cu ouale lor? Nu. Imi pasa mie ca pinguina (mama) pierde 1/3 din greutatea corpului si apoi trebuie sa mearga (leganat) inca 100km ca sa se hraneasca? Nu. Hei sucker... uite, am mers 200km ca sa ma reguleze un mascul o singura data, ce tampenie demna de Guiness Book!
Ce-mi pasa mie ca regizorul calomniaza o biata foca leopard? Exact. Veti iesi de la acest film crezand ca foca leopard e animalul cel mai criminal din ocean. Ca si cum te-ai uita la filmul serial pentru copii Flipper si deodata acesta sare din apa si-i musca o bucata din capul lui Sandy. Cu siguranta, e cat se poate de lamentabil sa fii unul din idiotii astia de pinguini regali, sa mergi 200Km numai ca sa te haleasca o foca leopard la micul dejun. Dar mai bine hai sa va spun ceva: si focile astea trebuie sa se hraneasca. E dreptul lor. Si da, au dinti. Ascutiti. Cu ei isi mesteca mancarea si prada. N-ai stiut? Trezestete... get real, am mai spus eu undeva ca natura nu-i frumoasa deloc!
Si daca asta nu era destul, mai vine si regizorul Jacquet care vrea sa ne convinga cat de mult se identifica el cu acesti pinguini nenorociti. Exista o versiune in care narator este Morgan Freeman si care este moderata in ceea ce priveste identificarea vocii cu personajul animal, dar in versiunea cu comentariul francez, afemeiatii astia arunca si voci de copii pentru puii de pinguini numai ca sa nu piedem nici un moment simpatia fata de ei. Sau poate ca sa le simtim mai bine lupta pentru existenta. In schimb Morgan foloseste cuvinte precum neplacut sau dureros pentru a descrie pierderea unui ou. Ca si cum pinguinii ar face diferentiere intre sula si prefectura. Bietul de el, habar n'are. E un animal stupid.
La fel si filmul.
-- Vizionare placuta! --
Nota mea: 7.5/10
Bitch In Red,
Remarca ta la adresa pinguinilor este absolut rautacioasa. Pe langa asta, reviewul tau este mai mult o adunatura de injuraturi la adresa unui animal si atat. Natura este frumoasa, si reprezinta singurul lucru care nu si-a pierdut din farmec.
Remarca ta la adresa pinguinilor este absolut rautacioasa. Pe langa asta, reviewul tau este mai mult o adunatura de injuraturi la adresa unui animal si atat. Natura este frumoasa, si reprezinta singurul lucru care nu si-a pierdut din farmec.
Lamentabil este să critici niște bieți pinguini. Dar, când vremurile sunt grele, te refulezi unde apuci!
QUOTE(Bitch_in_Red @ Jan 13 2006, 05:28) 
Marsul Pinguinilor
Atentie: Spoilers - go away!
Urasc pinguinii. I just fuc*in' hate 'em! Imi amintesc cand eram mica si mergeam la gradina zoologica cum ceilalti gângureau ca ce draguti sunt, dar in acelasi timp cat de neinteresanti ca desi aveau aripi, nu pot zbura.
Se poate spune ca pinguinii sunt gluma Creatorului la adrea pasarilor. Faptul ca ei sunt prezenti pe Terra este o intamplare fericita.
Si acum sa-i lasam pe francezi sa ne forteze sa urmarim un film despre cat de uimitor e faptul ca un pinguin regal a reusit sa se reproduca. Imi pasa mie de pinguini? Nu. Ar trebui? Nu. Do I give a sh*t...? imi pasa cat negrul sub unghie ca ei se merg leganându-se 100Km ca sa ajunga la locul reproducerii unde se apuca sa joace un fel de fotbal cu ouale lor? Nu. Imi pasa mie ca pinguina (mama) pierde 1/3 din greutatea corpului si apoi trebuie sa mearga (leganat) inca 100km ca sa se hraneasca? Nu. Hei sucker... uite, am mers 200km ca sa ma reguleze un mascul o singura data, ce tampenie demna de Guiness Book!
Ce-mi pasa mie ca regizorul calomniaza o biata foca leopard? Exact. Veti iesi de la acest film crezand ca foca leopard e animalul cel mai criminal din ocean. Ca si cum te-ai uita la filmul serial pentru copii Flipper si deodata acesta sare din apa si-i musca o bucata din capul lui Sandy. Cu siguranta, e cat se poate de lamentabil sa fii unul din idiotii astia de pinguini regali, sa mergi 200Km numai ca sa te haleasca o foca leopard la micul dejun. Dar mai bine hai sa va spun ceva: si focile astea trebuie sa se hraneasca. E dreptul lor. Si da, au dinti. Ascutiti. Cu ei isi mesteca mancarea si prada. N-ai stiut? Trezestete... get real, am mai spus eu undeva ca natura nu-i frumoasa deloc!
Si daca asta nu era destul, mai vine si regizorul Jacquet care vrea sa ne convinga cat de mult se identifica el cu acesti pinguini nenorociti . Exista o versiune in care narator este Morgan Freeman si care este moderata in ceea ce priveste identificarea vocii cu personajul animal, dar in versiunea cu comentariul francez, afemeiatii astia arunca si voci de copii pentru puii de pinguini numai ca sa nu piedem nici un moment simpatia fata de ei. Sau poate ca sa le simtim mai bine lupta pentru existenta. In schimb Morgan foloseste cuvinte precum neplacut sau dureros pentru a descrie pierderea unui ou. Ca si cum pinguinii ar face diferentiere intre sula si prefectura. Bietul de el, habar n'are. E un animal stupid.
La fel si filmul.
-- Vizionare placuta! --
Nota mea: 7.5/10
Atentie: Spoilers - go away!
Urasc pinguinii. I just fuc*in' hate 'em! Imi amintesc cand eram mica si mergeam la gradina zoologica cum ceilalti gângureau ca ce draguti sunt, dar in acelasi timp cat de neinteresanti ca desi aveau aripi, nu pot zbura.
Se poate spune ca pinguinii sunt gluma Creatorului la adrea pasarilor. Faptul ca ei sunt prezenti pe Terra este o intamplare fericita.
Si acum sa-i lasam pe francezi sa ne forteze sa urmarim un film despre cat de uimitor e faptul ca un pinguin regal a reusit sa se reproduca. Imi pasa mie de pinguini? Nu. Ar trebui? Nu. Do I give a sh*t...? imi pasa cat negrul sub unghie ca ei se merg leganându-se 100Km ca sa ajunga la locul reproducerii unde se apuca sa joace un fel de fotbal cu ouale lor? Nu. Imi pasa mie ca pinguina (mama) pierde 1/3 din greutatea corpului si apoi trebuie sa mearga (leganat) inca 100km ca sa se hraneasca? Nu. Hei sucker... uite, am mers 200km ca sa ma reguleze un mascul o singura data, ce tampenie demna de Guiness Book!
Ce-mi pasa mie ca regizorul calomniaza o biata foca leopard? Exact. Veti iesi de la acest film crezand ca foca leopard e animalul cel mai criminal din ocean. Ca si cum te-ai uita la filmul serial pentru copii Flipper si deodata acesta sare din apa si-i musca o bucata din capul lui Sandy. Cu siguranta, e cat se poate de lamentabil sa fii unul din idiotii astia de pinguini regali, sa mergi 200Km numai ca sa te haleasca o foca leopard la micul dejun. Dar mai bine hai sa va spun ceva: si focile astea trebuie sa se hraneasca. E dreptul lor. Si da, au dinti. Ascutiti. Cu ei isi mesteca mancarea si prada. N-ai stiut? Trezestete... get real, am mai spus eu undeva ca natura nu-i frumoasa deloc!
Si daca asta nu era destul, mai vine si regizorul Jacquet care vrea sa ne convinga cat de mult se identifica el cu acesti pinguini nenorociti . Exista o versiune in care narator este Morgan Freeman si care este moderata in ceea ce priveste identificarea vocii cu personajul animal, dar in versiunea cu comentariul francez, afemeiatii astia arunca si voci de copii pentru puii de pinguini numai ca sa nu piedem nici un moment simpatia fata de ei. Sau poate ca sa le simtim mai bine lupta pentru existenta. In schimb Morgan foloseste cuvinte precum neplacut sau dureros pentru a descrie pierderea unui ou. Ca si cum pinguinii ar face diferentiere intre sula si prefectura. Bietul de el, habar n'are. E un animal stupid.
La fel si filmul.
-- Vizionare placuta! --
Nota mea: 7.5/10
Nu stiu cum sa iti spun, dar este cel mai jalnic review citit vreodata.
Nu o lua in nume de rau, ca poate ai avut un moment de identificare cu pinguinii din film. Totusi, sa spui ca filmul e prost pentru ca subiectul nu ti se pare interesant, tie, si singurele argumente fiind "pinguinii sunt.... " , este mai mult decat o simpla revoltare in fata naturii care ti se pare tie ca a jucat o festa saracilor pinguini. Oricum, continua te rog.
QUOTE(tudor2006 @ Jan 13 2006, 10:16)
Bitch In Red,
Remarca ta la adresa pinguinilor este absolut rautacioasa. Pe langa asta, reviewul tau este mai mult o adunatura de injuraturi la adresa unui animal si atat. Natura este frumoasa, si reprezinta singurul lucru care nu si-a pierdut din farmec.
Remarca ta la adresa pinguinilor este absolut rautacioasa. Pe langa asta, reviewul tau este mai mult o adunatura de injuraturi la adresa unui animal si atat. Natura este frumoasa, si reprezinta singurul lucru care nu si-a pierdut din farmec.
subscriu. cu mentiunea ca pinguini vii nu am vazut decat la constanta la delfinariu. probabil ca nu ma voi uita la personificarea unui francez - pinguinii sunt totusi niste animale care actioneaza din instinct - gasind mult mai interesante documentarele pe tema asta.
BiR, o nota proasta (2/10) ca te-ai luat de pinguini. cunosc oameni de o speta mult mai joasa decat orice stramos rudimentar al animalului asta, incepand de la euglena.
@tudor: ai perfecta dreptate; sper ca atunci cand ai sa te re-incarnezi vei fi o zebra, si toti ceilalti care au mai postat zici vor fi niste lei sau mai bine niste leoaice flamande... da, natura e frumoasa
@maxy: sincer, imi pare rau ca treci prin vremuri grele... dar nu e vina mea!
...@ceilalti: get a grip! i'm a bad motherf*cker leopard seal, so watch your royal head!
@maxy: sincer, imi pare rau ca treci prin vremuri grele... dar nu e vina mea!
...@ceilalti: get a grip! i'm a bad motherf*cker leopard seal, so watch your royal head!
QUOTE(Bitch_in_Red @ Jan 13 2006, 15:10)
@tudor: ai perfecta dreptate; sper ca atunci cand ai sa te re-incarnezi vei fi o zebra, si toti ceilalti care au mai postat zici vor fi niste lei sau mai bine niste leoaice flamande... da, natura e frumoasa
ok. este punctul tau de vedere si atat.
QUOTE(Bitch_in_Red @ Jan 13 2006, 15:10)
@tudor: ai perfecta dreptate; sper ca atunci cand ai sa te re-incarnezi vei fi o zebra, si toti ceilalti care au mai postat zici vor fi niste lei sau mai bine niste leoaice flamande... da, natura e frumoasa
@maxy: sincer, imi pare rau ca treci prin vremuri grele... dar nu e vina mea!
...@ceilalti: get a grip! i'm a bad motherf*cker leopard seal, so watch your royal head!
@maxy: sincer, imi pare rau ca treci prin vremuri grele... dar nu e vina mea!
...@ceilalti: get a grip! i'm a bad motherf*cker leopard seal, so watch your royal head!
Pana la urma care e problema ta cu natura? Asta e un topic, deschis chiar de tine, cu titlul "movie review".
Ai senzatia ca cei care s-au uitat la film au ramas doar cu ideea "vai, micutii pinguini cum sunt ei mancati de foca cea rea?", sau doar asta ti-a ramas tie, si vroiai sa iti exprimi parerea cum ca "natura ii rea, si cel mai puternic castiga". dooh!
That don't impress me much!
Lost in Translation
Atentie: Spoilers - go away!
Din acest film putem invata valoarea reclamelor. Bob (Billy Murray) este in Tokyo si este platit vreo doua milioane de dolari numai ca sa se rasteasca la o marca de whisky pentru galbejiti. In timp ce-si ineaca amarul, o intalneste pe Charlotte (Scarlet Johansson), o alta inecata. Ea este in Tokyo cu sotul ei, fotograf, si chiar in acel moment este coplesita de o criza de identitate:
Cine este ea? Ce a facut cu viata ei? De parca mie mi-ar pasa.. sau voua? (era sa adaug "la fel ca si in cazul pinguinilor") Si isi pune ea aceste intrebari in timp ce-si arunca neglijent lenjeria intima (purtata) in camera de hotel de $500/noapte si ne implora pe noi (audienta) sa avem putina intelegere fata de framantarile ei interne, ale ei, micuta fetite bogate, poor little rich girl!? Personal, mi-ar fi pasat ceva mai mult daca as fi vazut ca locuieste in vreun hotel de mana a 4-a plin de soareci si sobolani rautaciosi. Damn... get some psychotherapy like everyone else, bitch!
Regizorul, Sofia Coppolla, doreste ca noi sa ne alaturam problemelor fetitei, in urma descoperirilor pe care al trebui sa le facem, si anume ca si cei bogati sunt la fel ca noi. Au si ei suferinte si mai ales probleme. Serios acum, de ce scenarista nu s-a gandit sa ne prezinte oameni obisnuiti avand o criza de identitate in Japonia? Sau niste japonezi avand o criza de identitate japoneza in Japonia? Cred ca stiu: atunci nu am mai fi avut parte de replici umoristice intre Bob si limba Japoneza (nu am avut subtitrare din japoneza, asa ca putem usor ghici ca cu totii, galbejitii, nu erau decat niste moroni). Asa ca Bob face misto de limba japoneza. Noi râdem. Ei râd. Totul e bine..
Bob si Charlotte se imprietenesc. Ei sunt ignorati si neintelesi de jumatatile lor si de japonezi si astfel ei reprezinta furajul ideal pentru o proverbiala romanta ce are loc undeva intre Aprilie si Decembrie. Nimic nu se compara cu doi oameni bogati care-si bocesc impreuna mutual opulenta... Cidat, ca nimic nu pare ca poate sa-i opreasca sa mearga inainte, cu exceptia inertiei lor colective, care e atat de puternica incat a fost un miracol ca insasi Pamântul nu s-a oprit in loc sa urmareasca povestea lor cretina...
-- VIZIONARE PLACUTA --
pana sapt. viitoare cand poate am sa va "povestesc" despre porcaria Fun with Dick & Jane (fun.. my a$$)
Nota mea: 7/10
P.S. si o scurta nota: inainte sa veniti aici si sa va bociti ca nu va convine nu's ce review cretin sau rautacios la adresa unora sau altora, mai cititi odata titlul thread-ului, apoi dati ignore si in aceeiasi idee continuati-va viata fericita si fermecatoare
Atentie: Spoilers - go away!
Din acest film putem invata valoarea reclamelor. Bob (Billy Murray) este in Tokyo si este platit vreo doua milioane de dolari numai ca sa se rasteasca la o marca de whisky pentru galbejiti. In timp ce-si ineaca amarul, o intalneste pe Charlotte (Scarlet Johansson), o alta inecata. Ea este in Tokyo cu sotul ei, fotograf, si chiar in acel moment este coplesita de o criza de identitate:
Cine este ea? Ce a facut cu viata ei? De parca mie mi-ar pasa.. sau voua? (era sa adaug "la fel ca si in cazul pinguinilor"
) Si isi pune ea aceste intrebari in timp ce-si arunca neglijent lenjeria intima (purtata) in camera de hotel de $500/noapte si ne implora pe noi (audienta) sa avem putina intelegere fata de framantarile ei interne, ale ei, micuta fetite bogate, poor little rich girl!? Personal, mi-ar fi pasat ceva mai mult daca as fi vazut ca locuieste in vreun hotel de mana a 4-a plin de soareci si sobolani rautaciosi. Damn... get some psychotherapy like everyone else, bitch!Regizorul, Sofia Coppolla, doreste ca noi sa ne alaturam problemelor fetitei, in urma descoperirilor pe care al trebui sa le facem, si anume ca si cei bogati sunt la fel ca noi. Au si ei suferinte si mai ales probleme. Serios acum, de ce scenarista nu s-a gandit sa ne prezinte oameni obisnuiti avand o criza de identitate in Japonia? Sau niste japonezi avand o criza de identitate japoneza in Japonia? Cred ca stiu: atunci nu am mai fi avut parte de replici umoristice intre Bob si limba Japoneza (nu am avut subtitrare din japoneza, asa ca putem usor ghici ca cu totii, galbejitii, nu erau decat niste moroni). Asa ca Bob face misto de limba japoneza. Noi râdem. Ei râd. Totul e bine..
Bob si Charlotte se imprietenesc. Ei sunt ignorati si neintelesi de jumatatile lor si de japonezi si astfel ei reprezinta furajul ideal pentru o proverbiala romanta ce are loc undeva intre Aprilie si Decembrie. Nimic nu se compara cu doi oameni bogati care-si bocesc impreuna mutual opulenta... Cidat, ca nimic nu pare ca poate sa-i opreasca sa mearga inainte, cu exceptia inertiei lor colective, care e atat de puternica incat a fost un miracol ca insasi Pamântul nu s-a oprit in loc sa urmareasca povestea lor cretina...
-- VIZIONARE PLACUTA --
pana sapt. viitoare cand poate am sa va "povestesc" despre porcaria Fun with Dick & Jane (fun.. my a$$)
Nota mea: 7/10
P.S. si o scurta nota: inainte sa veniti aici si sa va bociti ca nu va convine nu's ce review cretin sau rautacios la adresa unora sau altora, mai cititi odata titlul thread-ului, apoi dati ignore si in aceeiasi idee continuati-va viata fericita si fermecatoare
Nu stiu de ce va agitati asa pentru ca nu va place un review. Sunteti liberi sa scrieti voi altul asa cum va place. Nu spun ca eu sunt de acord cu acel review ... dar nu l-am scris eu ca sa trebuiasca sa fiu de acord cu el. Asa ca ... I don't give a sh!t. Si daca va uitati putin in External Reviews veti vedea ca March Of The Penguins nu se bucura de prea multe aprecieri dpdv al cinematografiei ... daca era prezentat direct la tv , ca un documentar cu siguranta nu avea atatea critici. Dar atunci nici nu era vizionat de atatia oameni. Either way I loved it, but that's a different story...
Si pana la urma titlul topicului spune clar, bitching that movie... asa ca nu stiu la ce altceva va asteptati.
Mie imi place de Bitch In Red. OK she might be a little bit too aggressive but maybe this is what I like about her. I like her bitchy personality.
Si pana la urma titlul topicului spune clar, bitching that movie... asa ca nu stiu la ce altceva va asteptati.
Mie imi place de Bitch In Red. OK she might be a little bit too aggressive but maybe this is what I like about her. I like her bitchy personality.
QUOTE(Yorks6 @ Jan 13 2006, 19:41)
Nu stiu de ce va agitati asa pentru ca nu va place un review. Sunteti liberi sa scrieti voi altul asa cum va place. Nu spun ca eu sunt de acord cu acel review ... dar nu l-am scris eu ca sa trebuiasca sa fiu de acord cu el. Asa ca ... I don't give a sh!t. Si daca va uitati putin in External Reviews veti vedea ca March Of The Penguins nu se bucura de prea multe aprecieri dpdv al cinematografiei ... daca era prezentat direct la tv , ca un documentar cu siguranta nu avea atatea critici. Dar atunci nici nu era vizionat de atatia oameni. Either way I loved it, but that's a different story...
Si pana la urma titlul topicului spune clar, bitching that movie... asa ca nu stiu la ce altceva va asteptati.
Mie imi place de Bitch In Red. OK she might be a little bit too aggressive but maybe this is what I like about her. I like her bitchy personality.
Si pana la urma titlul topicului spune clar, bitching that movie... asa ca nu stiu la ce altceva va asteptati.
Mie imi place de Bitch In Red. OK she might be a little bit too aggressive but maybe this is what I like about her. I like her bitchy personality.
... dar nu "bitching that penguin".
Tu cred ca nu ai inteles ce a deranjat la acel review.
Am inteles, si am spus ca nu sunt de aceeasi parere cu BIR.
Pe mine m-a impresionat acest film foarte mult. Cred ca este o lectie de viata pentru multi dintre noi.
Dar daca ea atata a inteles din acest film, e libera sa-si exprime parerea. Nu trebuie sa-i dam in cap...
Acum nu vreau sa insinuez ca nu o duce capul sa inteleaga mai mult ... dar poate nu a fost intr-o zi prea buna si s-a razbunat pe pinguin.
Pe mine m-a impresionat acest film foarte mult. Cred ca este o lectie de viata pentru multi dintre noi.
Dar daca ea atata a inteles din acest film, e libera sa-si exprime parerea. Nu trebuie sa-i dam in cap...
Acum nu vreau sa insinuez ca nu o duce capul sa inteleaga mai mult ... dar poate nu a fost intr-o zi prea buna si s-a razbunat pe pinguin.
QUOTE(Yorks6 @ Jan 13 2006, 22:19)
Am inteles, si am spus ca nu sunt de aceeasi parere cu BIR.
Pe mine m-a impresionat acest film foarte mult. Cred ca este o lectie de viata pentru multi dintre noi.
Dar daca ea atata a inteles din acest film, e libera sa-si exprime parerea. Nu trebuie sa-i dam in cap...
Acum nu vreau sa insinuez ca nu o duce capul sa inteleaga mai mult ... dar poate nu a fost intr-o zi prea buna si s-a razbunat pe pinguin.
Pe mine m-a impresionat acest film foarte mult. Cred ca este o lectie de viata pentru multi dintre noi.
Dar daca ea atata a inteles din acest film, e libera sa-si exprime parerea. Nu trebuie sa-i dam in cap...
Acum nu vreau sa insinuez ca nu o duce capul sa inteleaga mai mult ... dar poate nu a fost intr-o zi prea buna si s-a razbunat pe pinguin.
Blame it on the penguin.
Hai ca suna bine. No, si daca noi am inteles altceva, mi se pare normal sa ne expunem si noi parerile.
Nu?
Excellllente reviews, bir!
mai vreau!
mai vreau!
Aseara a trebuit sa stau si sa urmaresc decernarea premiilor Golden Globe.
Prima parte a fost plicticoasa, sau mai bine zis n-am inteles nimic pentru ca nu am habar despre mini-serii, seriale si ABC, HBO sau Desperate Housewifes. Parca am asistat la o reclama Reese Witherspoon pentru ca operatorul poposea cu camera de filmat peste ea din minut in minut. O gramada de actori prezenti, o alta gramada lipsa, cert este ca n-au lipsit premiatii. Multe actrite imbracate cu gust, si multe altele care au dorit cu tot dinadinsul sa tina pasul cu tineretea fara sutien, rochie fara bretele si ca atare au aratat din fata precum din spate.
A fost demn de retinut premiul Cecil B. DeMille acordat lui Sir Anthony Hopkins in semn de recunoastere a intregii lui activitati si mai ales pentru crearea celui mai negativ rol in Tacerea Mieilor (Dr. Hannibal Lecter) pentru generatia curenta. Personal, referitor la cel mai negru personaj, daca as fi avut de ales as fi votat pentru Darth Vader, momentul in care a ales to join the dark side si personal s-a ocupat de eliminarea micutilor din scoala de cavaleri jedi, in timp ce bietul Hannibal nu a facut altceva decat sa se delecteze din cand in cand cu ceva organe interne, de la persoane, care intre noi fie vorba, faceau umbra pamantului degeaba si se puteau lipsi de ficat sau creier, pe care oricum nu-l foloseau...
Apoi, absolut toti cei care au fost premiati ai tinut sa multumeasca in primul rand Asociatiei de Presa Straina de la Hollywood si pe urma lui mama, tata, catel, purcel... deja a devenit un stereotip deranjant, au incercat unii din castigatori mici momente umoristice sau sa iasa timid din tipar, insa fara success. Parca le era frica si asteptau sa se termine mai repede show-ul si sa incepa party-ul care a tinut toata noaptea.
Intr-un final, cred ca se poate spune ca Walk the Line si Brokeback Mountain au luat crema, iar cand cel de-al doilea a fost anuntat castigator, deja ma gandeam ca si aceste premii sunt politice, dar dupa ce am aflat ca regizorul Ang Lee este taiwanez m-am linistit... aveam ce aveam cu China pe moment... am sa explic mai tarziu.
Interesant castigatorul de categoria cel mai bun film strain, unde palestinienii cu Paradise Now au invins. Un film in care doi buni prieteni sunt racolati pentru o misiune sinucigasa in Tel Aviv. Suna interesant, sa speram ca totul ramane numai la nivel de scenariu!
Inca nu am vizionat majoritatea filmelor nominate, probabil ca nici nu voi reusi, asa ca nu pot sa spun cat de mult a meritat unul sau altul, dar singura mea plangere este la premiul pentru cea mai buna coloana sonora - Memoirs of a Geisha si am sa vin cu detalii cat de repede...
Prima parte a fost plicticoasa, sau mai bine zis n-am inteles nimic pentru ca nu am habar despre mini-serii, seriale si ABC, HBO sau Desperate Housewifes. Parca am asistat la o reclama Reese Witherspoon pentru ca operatorul poposea cu camera de filmat peste ea din minut in minut. O gramada de actori prezenti, o alta gramada lipsa, cert este ca n-au lipsit premiatii. Multe actrite imbracate cu gust, si multe altele care au dorit cu tot dinadinsul sa tina pasul cu tineretea fara sutien, rochie fara bretele si ca atare au aratat din fata precum din spate.
A fost demn de retinut premiul Cecil B. DeMille acordat lui Sir Anthony Hopkins in semn de recunoastere a intregii lui activitati si mai ales pentru crearea celui mai negativ rol in Tacerea Mieilor (Dr. Hannibal Lecter) pentru generatia curenta. Personal, referitor la cel mai negru personaj, daca as fi avut de ales as fi votat pentru Darth Vader, momentul in care a ales to join the dark side si personal s-a ocupat de eliminarea micutilor din scoala de cavaleri jedi, in timp ce bietul Hannibal nu a facut altceva decat sa se delecteze din cand in cand cu ceva organe interne, de la persoane, care intre noi fie vorba, faceau umbra pamantului degeaba si se puteau lipsi de ficat sau creier, pe care oricum nu-l foloseau...
Apoi, absolut toti cei care au fost premiati ai tinut sa multumeasca in primul rand Asociatiei de Presa Straina de la Hollywood si pe urma lui mama, tata, catel, purcel... deja a devenit un stereotip deranjant, au incercat unii din castigatori mici momente umoristice sau sa iasa timid din tipar, insa fara success. Parca le era frica si asteptau sa se termine mai repede show-ul si sa incepa party-ul care a tinut toata noaptea.
Intr-un final, cred ca se poate spune ca Walk the Line si Brokeback Mountain au luat crema, iar cand cel de-al doilea a fost anuntat castigator, deja ma gandeam ca si aceste premii sunt politice, dar dupa ce am aflat ca regizorul Ang Lee este taiwanez m-am linistit... aveam ce aveam cu China pe moment... am sa explic mai tarziu.
Interesant castigatorul de categoria cel mai bun film strain, unde palestinienii cu Paradise Now au invins. Un film in care doi buni prieteni sunt racolati pentru o misiune sinucigasa in Tel Aviv. Suna interesant, sa speram ca totul ramane numai la nivel de scenariu!
Inca nu am vizionat majoritatea filmelor nominate, probabil ca nici nu voi reusi, asa ca nu pot sa spun cat de mult a meritat unul sau altul, dar singura mea plangere este la premiul pentru cea mai buna coloana sonora - Memoirs of a Geisha si am sa vin cu detalii cat de repede...
Memoirs of a Gheisa
In primul rand am fost uimita sa vad ca acest film a fost nominalizat pentru doua premii la Golden Globe.
Atentie: Spoilers - go away!
Gheisa - conf. wikipedia, sunt artiste traditionale japoneze folosite pentru distractie.
Cred ca se poate spune ca acest film este rasist. Si asta pentru ca in film este vorba despre cultura japoneza, si trei dintre actritele principale sunt chinezoaice!??? Li Gong, Michelle Yeoh si Ziyi Zhang (ultima nominalizata la Golden Globe). Nu pot spune ca sunt experta in cultura japoneza, poate aici Domnita ma poate corecta daca gresesc, dar inclin sa cred ca este o diferenta de la cer la pamant intre chinezi si japonezi, adica daca esti japonez si te duci la filmul asta, o sa fii tot timpul ceva de genul: wtf is going on?
Ca sa va faceti o idee, imaginati-va de pilda cum ar fi sa urmariti acum Ray, si in rolul principal sa fie distribuit Leonardo Di Caprio? Sau cum ar fi sa urmariti un remake al lui Schindler's List si in rolurile principale sa avem numai actori palestinieni? Sau un film artistic facut de evrei despre Islam in care toti actorii sunt evrei? Ati prins ideea! Cred totusi ca ar trebui sa existe ceva respect pentru culturi.
Si ca sa faca lucrurile si mai tampite, acest film este despre tarfe care incarca sa pretinda ca nu este vorba despre tarfe. (Scuze de intrerupere, dar mi-am adus aminte - poate cineva il indreapta pe retardul user Ctp. Picard si-i arata diferenta dintre cele doua cuvinte whore si bitch care inseamna cu totul altceva!)
Si in timp ce filmul incearca sa pretinda ca nu-i vorba de prostitutie (chiar daca e vorba de o prostitutie atractiva pentru ocular
), se foloseste de eufemism pentru a incerca sa acopere subiectul in cauza. O poveste despre un tipar care intra intr-o pestera spusa de mentor invatacelei sale, Sayuri, si de fapt ii spune ca virginitatea ii va fi vanduta in urma unei licitatii, si ca va avea onoare de a fi violata de un necunoscut. Way to go Sayuri...
Personal, nu-mi pasa prea mult ca cultura Gheiselor a fost/este uimitoare. In acest context, singura aspiratie a lui Sayuri pare sa se rezume la a deveni sex-toy-ul unui dude slinos si respingator. Asta reprezinta o satisfactie personala pentru ea. Sa-i fie de bine!
Cand avea noua ani, pe un pod, Sayuri l-a intalnit pe Ken Watanabe (Last Samourai), si de atunci i-a cazut cu tronc si toata viata ei nu are decat o satisfactie, sa-l faca pe Ken s-o iubeasca. Evident ca deja subiectul filmului este "fumat" si cu totii stim la ce sa ne asteptam in final. Avand in vedere ca diferenta dintre cei doi e de peste 25 de ani, mai trebuie sa intelegem din acest film si ca femeile tinere prefera barbatii mai varstnici. Crap.
Un final mai bun ar fi fost acesta: Sayuri sa-si dea seama ca nu trebuie sa-si vanda "serviciile" celui care liciteaza mai mult si ca nu trebuie sa se bazeze in viata pe barbati pentru absolut nimic! Eventual spre sfarsit, Ken sa admita si el ca mocneste o atractie pentru ea, moment in care ea sa-l trimita la dracu si sa-i dea un sut in fund sa moara de foame'n aer. Asta ar fi fost un final neasteptat dar in acelasi timp si plin de satisfactie!
Nu-mi pasa cat de frumos arata ceva pe dinafara. Faptul ca pui o panglica colorata in jurul unui maldar de gunoi... nu-l face sa miroase mai frumos.
-- VIZIONARE PLACUTA --
Nota mea: 5/10
In primul rand am fost uimita sa vad ca acest film a fost nominalizat pentru doua premii la Golden Globe.
Atentie: Spoilers - go away!
Gheisa - conf. wikipedia, sunt artiste traditionale japoneze folosite pentru distractie.
Cred ca se poate spune ca acest film este rasist. Si asta pentru ca in film este vorba despre cultura japoneza, si trei dintre actritele principale sunt chinezoaice!??? Li Gong, Michelle Yeoh si Ziyi Zhang (ultima nominalizata la Golden Globe). Nu pot spune ca sunt experta in cultura japoneza, poate aici Domnita ma poate corecta daca gresesc, dar inclin sa cred ca este o diferenta de la cer la pamant intre chinezi si japonezi, adica daca esti japonez si te duci la filmul asta, o sa fii tot timpul ceva de genul: wtf is going on?
Ca sa va faceti o idee, imaginati-va de pilda cum ar fi sa urmariti acum Ray, si in rolul principal sa fie distribuit Leonardo Di Caprio? Sau cum ar fi sa urmariti un remake al lui Schindler's List si in rolurile principale sa avem numai actori palestinieni? Sau un film artistic facut de evrei despre Islam in care toti actorii sunt evrei? Ati prins ideea! Cred totusi ca ar trebui sa existe ceva respect pentru culturi.
Si ca sa faca lucrurile si mai tampite, acest film este despre tarfe care incarca sa pretinda ca nu este vorba despre tarfe. (Scuze de intrerupere, dar mi-am adus aminte - poate cineva il indreapta pe retardul user Ctp. Picard si-i arata diferenta dintre cele doua cuvinte whore si bitch care inseamna cu totul altceva!)
Si in timp ce filmul incearca sa pretinda ca nu-i vorba de prostitutie (chiar daca e vorba de o prostitutie atractiva pentru ocular
), se foloseste de eufemism pentru a incerca sa acopere subiectul in cauza. O poveste despre un tipar care intra intr-o pestera spusa de mentor invatacelei sale, Sayuri, si de fapt ii spune ca virginitatea ii va fi vanduta in urma unei licitatii, si ca va avea onoare de a fi violata de un necunoscut. Way to go Sayuri...Personal, nu-mi pasa prea mult ca cultura Gheiselor a fost/este uimitoare. In acest context, singura aspiratie a lui Sayuri pare sa se rezume la a deveni sex-toy-ul unui dude slinos si respingator. Asta reprezinta o satisfactie personala pentru ea. Sa-i fie de bine!
Cand avea noua ani, pe un pod, Sayuri l-a intalnit pe Ken Watanabe (Last Samourai), si de atunci i-a cazut cu tronc si toata viata ei nu are decat o satisfactie, sa-l faca pe Ken s-o iubeasca. Evident ca deja subiectul filmului este "fumat" si cu totii stim la ce sa ne asteptam in final. Avand in vedere ca diferenta dintre cei doi e de peste 25 de ani, mai trebuie sa intelegem din acest film si ca femeile tinere prefera barbatii mai varstnici. Crap.
Un final mai bun ar fi fost acesta: Sayuri sa-si dea seama ca nu trebuie sa-si vanda "serviciile" celui care liciteaza mai mult si ca nu trebuie sa se bazeze in viata pe barbati pentru absolut nimic! Eventual spre sfarsit, Ken sa admita si el ca mocneste o atractie pentru ea, moment in care ea sa-l trimita la dracu si sa-i dea un sut in fund sa moara de foame'n aer. Asta ar fi fost un final neasteptat dar in acelasi timp si plin de satisfactie!
Nu-mi pasa cat de frumos arata ceva pe dinafara. Faptul ca pui o panglica colorata in jurul unui maldar de gunoi... nu-l face sa miroase mai frumos.
-- VIZIONARE PLACUTA --
Nota mea: 5/10
QUOTE(Bitch_in_Red @ Jan 17 2006, 16:15)
Aseara a trebuit sa stau si sa urmaresc decernarea premiilor Golden Globe.
....
Interesant castigatorul de categoria cel mai bun film strain, unde palestinienii cu Paradise Now au invins. Un film in care doi buni prieteni sunt racolati pentru o misiune sinucigasa in Tel Aviv. Suna interesant, sa speram ca totul ramane numai la nivel de scenariu!
Inca nu am vizionat majoritatea filmelor nominate, probabil ca nici nu voi reusi, asa ca nu pot sa spun cat de mult a meritat unul sau altul, dar singura mea plangere este la premiul pentru cea mai buna coloana sonora - Memoirs of a Geisha si am sa vin cu detalii cat de repede...
....
Interesant castigatorul de categoria cel mai bun film strain, unde palestinienii cu Paradise Now au invins. Un film in care doi buni prieteni sunt racolati pentru o misiune sinucigasa in Tel Aviv. Suna interesant, sa speram ca totul ramane numai la nivel de scenariu!
Inca nu am vizionat majoritatea filmelor nominate, probabil ca nici nu voi reusi, asa ca nu pot sa spun cat de mult a meritat unul sau altul, dar singura mea plangere este la premiul pentru cea mai buna coloana sonora - Memoirs of a Geisha si am sa vin cu detalii cat de repede...
Eu l-am vazut, Paradise Now, in cinemateca din Tel Aviv. La sfirsit, lumea a parasit sala intr-o liniste stupefianta la un popor cu o cultura galagioasa si ireverentioasa... si in virful picioarelor... poate un mod de a-si nega, aneantiza (zic si io asa ca abia a trecut aniversarea lui Eminescu) responsabilitatea.
Printr-o coincidenta morbida scriu despre filmul asta la 3 ore dupa ultimul atac sinucigas din Tel Aviv, la 2 km de casa mea... credeam ca cineva si-a busit masina, nu, era o explozie in Central Bus Station.
Filmul in sine, artistic, nu este teribil de meritoriu, poate pentru ca am eu o idiosincrazie inca din copilarie la patetism si monoloage lungi si inflacarate, in afara de asta in schimb, caracterele sint credibile si plotul (Bitch, singurul pe care nu o sa-l gasesti artifical si stereotip in cariera ta de movie reviewer) este tragic de realist. Regizorul se tine departe de a arunca vina pe o parte sau pe alta, o performanta pentru un nativ al conflictului si desi creaza personaje atasante (palestinienii bomberi, da), intretine onest, prin filmarea oamenilor normali, frumosi si benigni de pe faleza din Tel Aviv, sau din autobuzul fatal, o intolerabila senzatie de absurd si hopelessness. Nu se refera la radacinile dramei (de altfel, cine le mai stie si daca da, cine mai este dispus sa isi reanalizeze convingerile), ci la viata fara scop si viitor a unor tineri palestinieni... Si de aici, este vina lor ca isi gasesc viitorul intr-un atentat sinucigas (unul dintre ei), dar a cui este vina ca viata lor era pointless and useless din capul locului... Cu alte cuvinte, filmul este atit de echilibrat, incit numai extremistii, de o parte si de alta, o sa il gaseasca ofensiv, partinitor sau... criminal.
Acum sa ma iertati, trebuie sa verific update-urile numelor victimelor de acum 3 ore, sperind sa nu regasesc pe cineva pe care cunosc.
bITCH, vezi uite asa se face un review. Fara spoilers alert, nici o mica atentionare, nimic.
damn'it.. BiR..... un review la Bang Bang You're Dead... se poate ?
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.