Nu cred că ştii despre ce vorbeau Al.Philippide şi Ovdi Densuşianu în legătura cu limba latină din Peninsula Balcanică a secolului al VI-lea moştenită de limba română. Eu nu cred că cei doi filologi nu au putut să distingă între asemănarea datorată unui fond latin comun între română şi est-latina târzie şi preluarea, moştenirea din acea latină târzie în română. Filologii studiază nişte regului de evoluţie a limbii, care sunt divergente când se pleacă dintr-un trunchi comun şi succesive când o limbă moşteneşte pe alta.

Rămân însă la convingerea că filologia şi arheologia completează istoria dar nu o fac.

Eu am dat exemplul cu limba sarda ca un raspuns la linkul http://www.hungarian-history.hu/lib/dunay/dunay03.htm#C
Vroiam a spune ca nu e de ajuns sa concluzionezi doar pe baza acelor elemente. Zic deci ca tine, ca aceste argumente filologice (extrem de interpretabile) nu fac istoria.
Nu sunt filolog de profesie, poate esti tu, habar n-am. Uneori mesajele tale au o insuficienta "limpezime".

http://www.fortunecity.com/victorian/pottery/389/1.htm
un articol interesant, in ciuda tonului de gluma:



Tara de dincolo de paduri si românii absoluti (I)

Pe de o parte...

La inceput a fost razboiul - si pohta Romei de a verifica teoria aceea
cu ocuparea intregului spatiu pe care il ai la indemâna. Dacii aveau
sânge-n membre sa dea si la altii, dar când s-a sculat badica Traian,
momentul de vârf al selectionatei lor trecuse, asa ca n-au putut
rezista prea mult. Lazio, fie si in deplasare, s-a dovedit imbatabil.
Colonizarea a insemnat si n-a insemnat romanizare:
trupetii Romei erau de toate natiile posibile, de la sirieni la
cartaginezi. Erau, fireste, si ceva ofiteri cu nas roman, dar nu se
stie câti au avut curajul sa purceada la formarea poporului nostru
folosind in acest scop nobila matrice feminina bastinasa, când
gherilarzii pândeau din maquis. Cucerirea Daciei a fost treaba grea
(nu degeaba au benchetuit invingatorii patru luni dupa aia) si facuta
pe (cel mult) jumatate: Oltenia, Banatul si o buna parte din
Transilvania au intrat pentru 165 de ani in Imperiu. Nu-i putin, dar
nici prea mult; restul Balcanilor au stat sub cizma viitoarei Italii
mult mai mult, intre patru si (pentru coasta dalmata)
sase secole jumatate, iar tarile de acolo nu se pretind latine. Nici
Anglia, cu-ale ei patru secole de dominatie romana, cam tot atât cât -
culmea - Panonia. Apeductele si monedele de care e plina Europa nu
sunt deci cel mai fericit argument pentru apararea cauzei românesti in
problema Ardealului.

Aurelian zice pas si hotaraste ca Dunarea e o granita mai usor de
aparat in fata celor care veneau potop, potop cu totii. Administratia,
daca-i ordin, cu placere, se retrage. Je me retiens et je ne reviens
plus. Iar gloata? Imposibil sa fi plecat toti. Rezistenta lor
incapatânata in fata hoardelor de diverse orientari lingvistice care
au stapânit pentru perioade mai lungi ori mai scurte Transilvania in
primul mileniu post-Decebal ar certifica, potrivit manualului de clasa
a patra, dreptul nostru istoric asupra acestui
pamânt. Ideea ca suntem mai acasa decât altii (eventual, singurii care
sunt acasa) a fost, este si va fi larg raspândita printre noi. Noi,
românii, am vrut sa spun.

Sunt insa câteva lucruri care ar putea da de gandit.
Limba. Densusianu a argumentat acum aproape 100 de ani ca ea s-a
format la sud de Dunare. Ceva conexiuni cu albaneza si asemanarea (de
care suntem asa de mândri) cu italiana arata ca a fost nevoie de un
timp de dospire in acel spatiu si nu in altul, pentru ca limba sa sune
asa cum suna azi. Importantele imprumuturi slave arata acelasi lucru;
la trei - patru secole dupa zicerea aureliana "Romani, va ordon
treceti Dunarea inapoi", slavii sudici au devenit vecinii populatiei
mai mult sau mai putin romanizate din Balcani. Daca limba noastra s-ar
fi format pe unde se ruina Sarmizegetusa, ar fi trebuit sa pastram
ceva amprente de esenta germanica (goti, gepizi) ori central-asiatica
(huni, avari) ori turanica (bulgari inca neslavizati). Nimic. Doar
"da", "dragoste" si "grijanie".
Alfabetul. Mama nu stia sa scrie. Dar tata stia asa de bine, ca toata
Europa a invatat de la el. Iara noi, noi, epigonii? Noi asteptam sase
veacuri dupa abandonarea sedusei Dacii ca sa ne invete tatutu' Kiril
iar sa scriem. Si deprindem bucoavnele asa de cu Metodiu, ca acum 140
de ani le foloseam tot pe alea. Asta in timp ce ungurii, abia bagati
in Europa acum 1100 ani, adopta rapid alfabetul latin, iar latina e
limba oficiala in Ungaria Mare pâna prin prima jumatate a veacului
trecut.
Religia. Cefele groase ne-au dat nu numai liniute si bastonase
glagolitice de facut pentru acasa. De crestinare tot cu ei o data se
pare ca am avut parte. Ortodoxia noastra arata clar ca ne-am botezat
in curtea Bizantului (de fapt, in a Bisericii bulgare, la acea data -
secolul 9 - deja slava si inca independenta fata de Constantinopole).
Cu numai vreo 25 de ani inainte de a pune Bukow tunurile pe
manastirile ortodoxe din Ardeal (1700), limba de rit era inca slavona,
iar arhiepiscopia de care tineau românii ardeleni se
afla undeva prin actuala Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei.
Unguroii ce faceau estimp? Erau botezati la ordin si la gramada de
Sfântul Istvan, care le ceruse cu argumente de nerefuzat sa amâne
procesele de constiinta si dezbaterile despre superioritatea morala a
pagânismului pe mileniul urmator. Au cochetat un pic si cu Bizantul,
si cu Roma, dupa Schisma de la 1054, sa vada care le da mai multe
drepturi si autonomie, dupa care au trecut hotarât la papistasi. Asa
de hotarât, ca la inceput regii lor au fost chititi sa pedepseasca
drept eretici pe ortodocsii de pe pamânturile lor. Problema a fost ca
in Ardeal cel putin, nu prea au avut pe cine pedepsi. Dupa aia s-au
mai dedulcit la toleranta europeana, dar oricum, cine voia la biserica
rasariteana trebuia sa se ceara la stapânire. Nu s-a cerut nimeni.
Asta ar cam insemna ca românii (sau cel putin o parte a lor) erau deja
ortodocsi când si-au inceput viata in Ardeal.
(Povestea cu increstinarea noastra de catre Sfântul Apostol Andrei e
frumoasa, dar ineficienta. Razboaiele de tesut neamul românesc au avut
loc la aproximativ o viata de om dupa Rastignire. Oricâta bunavointa
ar fi avut si oricât de longeviv ar fi fost, Sfântul Apostol nu avea
cum sa crestineze protoromâni la vremea aceea).

Si altele. De exemplu, toponimia. Intre Ariesul si Muresul unguresti,
pe de o parte si Tirnavele si Bistrita slave, pe de alta parte, numele
românesti sunt cam rare, daca nu chiar sublime. Chiar Ardealul e
cuvânt unguresc, desi i se pot gasi, daca tinem neaparat, radacini
latine, celtice, germanice, tot ce doriti. Insa faptul ca Transilvania
nu e decât traducerea latineasca a numelui unguresc scuteste de
comentarii.

Cum e cu Gelu, Glad, Menumorut? Bine, cum sa fie. Ungurii n-au gasit
pamânt gol cand au venit aici, dar e greu e sustinut ca au gasit o
tara româneasca, in adevaratul sens al cuvantului. Intre cei trei
viteji ("viteaz" - cuvânt maghiar) Gelu era singurul vlah. Altul era
bulgar si altul, probabil, cuman. Multiculturalitatea nu i-a asteptat
pe unguri si nemti. (Merita discutata un pic si parsivenia istoricilor
maghiari. Notarul acela anonim e ridicat mai intâi in slavi: in
amintirile ce si le scrie la trei veacuri dupa - la propriu -
descalecare, afirma ca secuii sunt chiar vechii huni; asta i-ar
face pe maghiari postmergatorii aproape directi ai Imperiului Roman,
daca tinem cont si de veriga avara. Acelasi notar e acuzat apoi de
aceiasi istorici ca are halucinatii atunci când vede vlahi si slavi
intâmpinandu-i modest, dupa posibilitati, pe noii stapâni).

Si atunci, ce suntem, de unde suntem ?

Suntem, indiscutabil, latini. Dar niste latini care au avut nevoie de
un mileniu si jumatate ca sa-si redescopere radacinile. Care nu au
tresarit cand i-au vazut pe ceilalti din Ardeal folosind grafia
latina. Care au ramas surzi la glasul maicei Roma ce rasuna in
bisericile catolice. Care au uitat ce mari arhitecti si constructori
au fost stramosii lor (si dinspre mama, si dinspre tata) si n-au tinut
sa-i concureze pe unguri si nemti la ridicarea de cetati si orase. (Ca
veni vorba, "oras" e cuvânt maghiar. Ca si "munca", de
altfel).
Poate ca vorba lui Tutea cum ca "macedonenii sunt români absoluti"
ascunde mai mult adevar decât suntem dispusi sa admitem. Macedo-,
istro-, meglenoromânii raspânditi prin Balcani ne arata de unde e
foarte probabil sa venim.
E neaparat ceva rau in asta? Categoric nu. Daca intr-adevar asa stau
lucrurile, cea mai buna solutie ar fi sinceritatea. Asumarea originii
si inlaturarea unei istorii false, care poate apasa la fel de greu ca
un pacat originar, ar fi un punct de plecare, un reazem curat pe care
sa se cladeasca ceva durabil, un inceput al seriozitatii pe care desi,
cred, o avem in gene (intr-una recesiva, se pare), nu am dovedit-o
decât in rare momente si scurte perioade. Scuza adversitatii a tot ce
ne inconjoara e buna un timp, fie si secole (nu pot sa nu ma gândesc
la metropola infloritoare a aromânilor, Moscopole, distrusa de turci
acum aproape 250 de ani). Dar vine
o vreme când scuza asta nu mai tine si când, fie ca recunoastem, fie
ca nu, devine evident ca cei mai mari inamici ai nostri nu sunt
"ceilalti", ci noi insine.

Etichetele au fost intotdeauna mai usor de lipit decât de inlaturat.
Asta nu inseamna ca sunt puse o data pentru totdeauna sub ochii
grabiti ai lumii.

Despre de ce, daca nu avem mai multe, nu avem nici mai putine drepturi
ca altii in Ardeal.
-------------------
ce ziceti?

eu cred ca este ca o concluzie ce s-a scris aici.
poate, Diogene, cel mult prea subtil ( uneori in exprimare voit ambigua).... poate el va trage concluzia finala.
poate o vom printa si o vom lega aceste pagini intr-o carte de "istorie" inca ne-oficiala.
suntem aici. si suntem impreuna. nici-unul nu a fost primul/nici-unul nu a fost si nu este ultimul.
daca vom ramane in continuare impreuna, - depinde de noi toti.

Hungarismul, alături de alte ideologii limitate, este un duşman al acestui spirit central-european. Central-europenismul pare mult mai răspândit printe ungurii din Ungaria decât printre ungurii din Ardeal. Deşi, după o anumită logică a realităţilor, ar trebui să fie chiar invers. Însă, se pare, cei din Ardeal, sunt mai depărtaţi de realităţi.

Am observat si eu acest lucru. Dupa mine, se datoreaza izolarii in care intreaga Romanie a stat, in perioada comunista si mai ales in perioada ceausista. Totusi, fenomenul e mai rar intalnit la ungurii din Partium (Tara Crisurilor) si Banat si e foarte pronuntat la secui. Dupa parerea datorita izolarii in care se gaseste Secuimea. Pentru ca raspunsul Secuimii la prostiile si la deplasarile de populatie facute de Ceausescu a fost o izolare si mai puternica fata de restul, care din pacate, astazi, isi arata fata hidoasa. Cred ca e foarte important, ca Secuimea sa iasa din izolare si sa i se incurajeze relatii cat mai avansate si mai complexe cu restul Europei Centrale si cu restul Romaniei. Mi se pare foarte important.

Spiritul central-european, pe care îl împărtăşesc şi eu, care e dezvoltat atâta la Universităţile din Cluj şi Iaşi, se desăvârşeşte şi cu istoria Austro-Ungariei, şi cu ideile omului Vienei numit Avram Iancu, şi cu ideile de la bătrâneţe despre Federaţia Dunăreană a lui Lajos Kossuth şi cu ideile lui Aurel C. Popovici.

Hungarismul, alături de alte ideologii limitate, este un duşman al acestui spirit central-european. Central-europenismul pare mult mai răspândit printe ungurii din Ungaria decât printre ungurii din Ardeal. Deşi, după o anumită logică a realităţilor, ar trebui să fie chiar invers. Însă, se pare, cei din Ardeal, sunt mai depărtaţi de realităţi.

...lasand la o parte harta Imperiului, o federatie euro-regionalizata ar fi o solutie?
am postat harta tinand cont de actualele euro-regiuni din Ungaria si de cele din Romania ( numai in Vest, cele din Est le-am trasat istoric )
regiunile de hotar dintre cele 2 state, fac deja parte din euro-regiuni unitare-economic ( DKMT si Karpatika).
recunosc, am impartit euro-regiunea Centru ( Transilvania Interioara ) in 2, acordand si Secuimii un rol de ... Euro-Regiune .
---------------
deja, economic Transilvania e aproape integrata in Europa Centrala.
se pot gasi date destule, inclusiv pe net.
iar euro-regiunile transfrontaliere ardelene si est-unguresti ( Crisana-Tisza-Banat) ar conferi un aspect multietnic binevenit, cred eu.

---------------
punem Capitala Unionala la Cluj?

Cred ca ne aflam in situatia de a impartasi un spirit mai generalizator, cel European. Pur si simplu. Federatia Dunareana este inghitita de o federatie mai intinsa. Iar acel utopic stat romano-maghiar pomenit de colegi devine statul franco-germano-italo-romano-maghiar-etc . Fiecare stat european isi regaseste in propria istorie conflicte mai aprige sau mai domoale cu vecinii. A insista pe aceste galcevi din trecul istoric sau a face extrapolari ale unui anume loc si timp devine o treaba desueta. Cetateanul european, neingradit de frontiere interne si cu burta plina, va uita incet-incet de vechile animozitati.

Pai noi, chiar sud-dunareni fiind nu ne-am botezatara mai devreme?! Ca bulgarii cand au ajuns in Balcani au gasit populatii crestine!!! Ne-am botezat in curtea Bizantului, da' pe vremea aia bulgarii aveau ograda ceva mai incolo, mai inspre Urali! Adoptarea slavonei ca limba de cult s-a intamplat ulterior din varii motive (era limba sefului atat laic cat si bisericesc, etc)

O analiza mai succinta si a altor pasaje o las pe zilele urmatoare eventual.

Pai noi, chiar sud-dunareni fiind nu ne-am botezatara mai devreme?! Ca bulgarii cand au ajuns in Balcani au gasit populatii crestine!!! Ne-am botezat in curtea Bizantului, da' pe vremea aia bulgarii aveau ograda ceva mai incolo, mai inspre Urali! Adoptarea slavonei ca limba de cult s-a intamplat ulterior din varii motive (era limba sefului atat laic cat si bisericesc, etc

O analiza mai succinta si a altor pasaje o las pe zilele urmatoare eventual.

Aici te contrazic. Cucerirea bulgara a fost cea care a schimbat limba in biserica romaneasca. Preotii erau amenintati cu taierea limbilor, daca tineau slujba in latina. Mai apoi, e drept, cum centrul ortodoxiei s-a mutat din Bizant catre Rusia, e valabil ceea ce spui tu, rusii au folosit ocazia ca sa-si impuna si mai mult scrierea si limba.

Dar romanii au folosit slavona din cauza bulgarilor. E drept si asta e o chestie a istoriei, pe care anumiti istorici ai nostri au incercat s-o ascunda, ca sa nu fie acuzati de pro-catolicism.