Originea românilor, Istoria României, românilor: anii 500-1200

Originea românilor

Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, 180, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 196, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210, 211, 212, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225, 226, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240, 241, 242, 243, 244, 245, 246, 247, 248, 249, 250, 251, 252, 253, 254, 255, 256, 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273, 274, 275, 276, 277, 278, 279, 280, 281, 282, 283, 284, 285, 286, 287, 288, 289, 290, 291, 292, 293, 294, 295, 296, 297, 298, 299, 300, 301, 302, 303, 304, 305, 306, 307, 308, 309, 310, 311, 312, 313, 314, 315, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 324, 325, 326, 327, 328, 329, 330, 331, 332, 333, 334, 335, 336, 337, 338, 339, 340, 341, 342, 343, 344, 345, 346, 347, 348, 349, 350, 351, 352, 353, 354, 355, 356, 357, 358, 359, 360, 361, 362, 363, 364, 365, 366, 367, 368, 369, 370, 371, 372, 373, 374, 375, 376, 377, 378, 379, 380, 381, 382, 383, 384, 385, 386, 387, 388, 389, 390, 391, 392, 393, 394, 395, 396, 397, 398, 399, 400, 401, 402, 403, 404, 405, 406, 407, 408, 409, 410, 411, 412, 413, 414, 415, 416, 417, 418, 419, 420, 421, 422, 423, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 430, 431, 432, 433, 434, 435, 436, 437, 438, 439, 440, 441, 442, 443, 444, 445, 446, 447, 448, 449, 450, 451, 452, 453, 454, 455, 456, 457, 458, 459, 460, 461, 462, 463, 464, 465, 466, 467, 468, 469, 470, 471, 472, 473, 474, 475, 476, 477, 478, 479, 480, 481, 482, 483, 484, 485, 486, 487, 488, 489, 490, 491, 492, 493, 494, 495, 496, 497, 498, 499, 500, 501, 502, 503, 504, 505, 506, 507, 508, 509, 510, 511, 512, 513, 514, 515, 516, 517, 518, 519, 520, 521, 522, 523, 524, 525, 526, 527, 528, 529, 530, 531, 532, 533, 534, 535, 536, 537, 538, 539, 540, 541, 542, 543, 544, 545, 546, 547, 548, 549, 550, 551, 552, 553, 554, 555, 556, 557, 558, 559, 560, 561, 562, 563, 564, 565, 566, 567, 568, 569, 570, 571, 572, 573, 574, 575, 576, 577, 578, 579, 580, 581, 582, 583, 584, 585, 586, 587, 588, 589, 590, 591, 592, 593, 594, 595, 596, 597, 598, 599, 600, 601, 602, 603, 604, 605, 606, 607, 608, 609, 610, 611, 612, 613, 614, 615, 616, 617, 618, 619, 620, 621, 622, 623, 624, 625, 626, 627, 628, 629, 630, 631, 632, 633, 634, 635, 636, 637, 638, 639, 640, 641, 642, 643, 644, 645, 646, 647, 648, 649, 650, 651, 652, 653, 654, 655, 656, 657, 658, 659, 660, 661, 662, 663, 664, 665, 666, 667, 668, 669, 670, 671, 672, 673, 674, 675, 676, 677, 678, 679, 680, 681, 682, 683, 684, 685, 686, 687, 688, 689, 690, 691, 692, 693, 694, 695, 696, 697, 698, 699, 700, 701, 702, 703, 704, 705, 706, 707, 708, 709, 710, 711, 712, 713, 714, 715, 716, 717, 718, 719, 720, 721, 722, 723, 724, 725, 726, 727, 728, 729, 730, 731, 732, 733, 734, 735, 736, 737, 738, 739, 740, 741, 742, 743, 744, 745, 746, 747, 748, 749, 750, 751, 752, 753, 754, 755, 756, 757, 758, 759, 760, 761, 762, 763, 764, 765, 766, 767, 768, 769, 770, 771, 772, 773, 774, 775, 776, 777, 778, 779, 780, 781, 782, 783, 784, 785, 786, 787, 788, 789, 790, 791, 792, 793, 794, 795, 796, 797, 798, 799, 800, 801, 802, 803, 804, 805, 806, 807, 808, 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 823, 824, 825, 826, 827, 828, 829, 830, 831, 832, 833, 834, 835, 836, 837, 838, 839, 840, 841, 842, 843, 844, 845, 846, 847, 848, 849, 850, 851, 852, 853, 854, 855, 856, 857, 858, 859, 860, 861, 862, 863, 864, 865, 866, 867, 868, 869, 870, 871, 872, 873, 874, 875, 876, 877, 878, 879, 880, 881, 882, 883, 884, 885, 886, 887, 888, 889, 890, 891, 892, 893, 894, 895, 896, 897, 898, 899, 900, 901, 902, 903, 904, 905, 906, 907, 908, 909, 910, 911, 912, 913, 914, 915, 916, 917, 918, 919, 920, 921, 922, 923, 924, 925, 926, 927, 928, 929, 930, 931, 932, 933, 934, 935, 936, 937, 938, 939, 940, 941, 942, 943, 944, 945, 946, 947, 948, 949, 950, 951, 952, 953, 954, 955, 956, 957, 958, 959, 960, 961, 962, 963, 964, 965, 966, 967, 968, 969, 970, 971, 972, 973, 974, 975, 976, 977, 978, 979, 980, 981, 982, 983, 984, 985, 986, 987, 988, 989, 990, 991, 992, 993, 994, 995, 996, 997, 998, 999, 1000, 1001, 1002, 1003, 1004, 1005, 1006, 1007, 1008, 1009, 1010, 1011, 1012, 1013, 1014, 1015, 1016, 1017, 1018, 1019, 1020, 1021, 1022, 1023, 1024, 1025, 1026, 1027, 1028, 1029, 1030, 1031, 1032, 1033, 1034, 1035, 1036, 1037, 1038, 1039, 1040, 1041, 1042, 1043, 1044, 1045, 1046, 1047, 1048, 1049, 1050, 1051, 1052, 1053, 1054, 1055, 1056, 1057, 1058, 1059, 1060, 1061, 1062, 1063, 1064, 1065, 1066, 1067, 1068, 1069, 1070, 1071, 1072, 1073, 1074, 1075, 1076, 1077, 1078, 1079, 1080, 1081, 1082, 1083, 1084, 1085, 1086, 1087, 1088, 1089, 1090, 1091, 1092, 1093, 1094, 1095, 1096, 1097, 1098, 1099, 1100, 1101, 1102, 1103, 1104, 1105, 1106, 1107, 1108, 1109, 1110, 1111, 1112, 1113, 1114, 1115, 1116, 1117, 1118, 1119, 1120, 1121, 1122, 1123, 1124, 1125, 1126, 1127, 1128, 1129, 1130, 1131, 1132, 1133, 1134, 1135, 1136, 1137, 1138, 1139, 1140, 1141, 1142, 1143, 1144, 1145, 1146, 1147, 1148, 1149, 1150, 1151, 1152, 1153, 1154, 1155, 1156, 1157, 1158, 1159, 1160, 1161, 1162, 1163, 1164, 1165, 1166, 1167, 1168, 1169, 1170, 1171, 1172, 1173, 1174, 1175, 1176, 1177, 1178, 1179, 1180, 1181, 1182, 1183, 1184, 1185, 1186, 1187, 1188, 1189, 1190, 1191, 1192, 1193, 1194, 1195, 1196, 1197, 1198, 1199, 1200, 1201, 1202, 1203, 1204, 1205, 1206, 1207, 1208, 1209, 1210, 1211, 1212, 1213, 1214, 1215, 1216, 1217, 1218, 1219, 1220, 1221, 1222, 1223, 1224, 1225, 1226, 1227, 1228, 1229, 1230, 1231, 1232, 1233, 1234, 1235, 1236, 1237, 1238, 1239, 1240, 1241, 1242, 1243, 1244, 1245, 1246, 1247, 1248, 1249, 1250, 1251, 1252, 1253, 1254, 1255, 1256, 1257, 1258, 1259, 1260, 1261, 1262, 1263, 1264, 1265, 1266, 1267, 1268, 1269, 1270, 1271, 1272, 1273, 1274, 1275, 1276, 1277, 1278, 1279, 1280, 1281, 1282, 1283, 1284, 1285, 1286, 1287, 1288, 1289, 1290, 1291, 1292, 1293, 1294

Forumul Softpedia > E-Opinions > Poiana lui Iocan

soka norman

19th June 2006, 08:13

Unii erau de parere ca englezii au "furat" dansul calusarii cu ocazia turneelor folclorice din anii50-70.
Cat despre penele de paun ale bistritenilor seamana inntru-catva cu penajul coifurilor romane sau grecesti

Si eu citisem ca getii erau de fapt in sudul Dunarii si au migrat in nordul lui(prin extensie numele s-a dat tuturor triburilor din zona) cu ocazia campaniei persane contra scitilor.

Cu ocazia unei batalii toti gotii se spune ca au intrat absolut toti intro singura cetate. Un cerecetator a studiat cetatea si a a ajuns la concluzia ca nu puteau fii mai mult de 20000 de goti.cam putini
Cercetatorii bulgari estimeaza populatia de la sud de dunare la 1 milion.Asteptam o asfel de estimare din partea arheologilor romani pt perioada respectiva.

Basarab

19th June 2006, 08:50

Va rog sa cititi manualele si cartile oficiale ale Academiei.

ACOLO ESTE ROMANIA.

k33

19th June 2006, 09:30

QUOTE(soka norman @ Jun 19 2006, 09:13)

Unii erau de parere ca englezii au "furat" dansul calusarii cu ocazia turneelor folclorice din anii50-70.

Dacă este vorba de ascultătorii emisiunii Tezaur folcloric, atuncea este de inţeles o atare consideratie.

Căluşul are o evidentă valoare istorică.

Eu cred că cele două hărţi de mai jos vorbesc de la sine despre acest dans.

soka norman

19th June 2006, 16:22

[quote name='k33' date='Jun 19 2006, 10:30' post='1597729']
Dacă este vorba de ascultătorii emisiunii Tezaur folcloric, atuncea este de inţeles o atare consideratie.

Căluşul are o evidentă valoare istorică.

Ce mai ,m-ai convins . daca eram dacolog spuneam:iata inca o dovada a superioritatii culturii dacice .a ajung pana in anglia si spania

Ramunc

20th June 2006, 17:07

Iata cea mai plauzibila varianta pentru problema originii românilor:

În Dacia romana exista înainte de retragerea administratiei o populatie de ~1,5 milioane daci romanizati si colonisti.

O data cu retragerea administratiei si armatei, a plecat si o parte considerabila a populatiei. Majoritatea însa (constituita de famiile de daci romanizati care traiau în afara oraselor) a ramas pe loc, deoarece pentru ei era preferabila dominatia barbarilor decât cea a romanilor.

Dupa invadarea Daciei romane de barbari, în majoritate daci liberi (triburile dacilor liberi erau numeroase, costoboci, carpi si altii) are loc o mixare a acestora cu dacii romanizati si adoptarea limbii latine de catre primii.

În exteriorul Carpatilor în sec. 3-4 are loc stabilirea gotilor si asociatilor lor, sarmati si altii. Populatia dacica din aceste zone a adoptat modul de viata din confederatia gota, care avea pretentia unei culturi de sorginte romana.

Dupa plecarea gotilor, hunii nu au produs daune majore deoarece ei vizau centrele bogate si civilizate, orasele si zonele dens populate si bogate ale Imperiului.

În timpul stabilirii gepizilor în Ardeal, populatia romanica de aici a convietuit sau a locuit separat de barbarii germanici.

În exteriorul Carpatilor, dacii au trecut printr-un proces de romanizare care începuse de mult, mai ales la cei din Câmpia munteana. Romanizarea s-a datorat contactelor cu dacii romanizati din Ardeal iar în cazul dacilor din Muntenia si contactelor cu populatia romanica din sudul Dunarii. Dacii liberi au ales adoptarea limbii latine înca din perioada existentei provinciei Dacia, datorita legaturilor de rudenie cu dacii înglobati în provincie. Adoptarea limbii latine a fost vazuta de ei ca un factor de încadare în civilizatia romana superioara si prestigioasa (asa cum gotii vor adopta formele culturale romane, mai ales în ceramica).

Invazia slava si cea avara nu au influentat semnificativ comunitatile straromâne. Avarii au exercitat o dominatie asupra straromânilor din Ardeal. Slavii au migrat în buna masura în sudul Dunarii unde au atacat pâna si Constantinopolul, au pus capat civilizatiei urbane din Balcani, au întemeiat state slave.

În secolele urmatoare s-a încheiat romanizarea dacilor si s-a pierdut constiinta originii dacice, înlocuita cu constiinta de urmasi ai romanilor. A avut loc si importul de cuvinte slave si cultura liturgica în limba slava.

Aveti obiectii sau alte variante?

Diogene

20th June 2006, 18:08

QUOTE(soka norman @ Jun 19 2006, 09:13)

Simpatica chestie. Nu ţi-e greu să dai şi sursa câta mai apropiată de textul iniţial. Iată ce pată portocalie s-a concentrat în acea cetate:
http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Chernyakhov.PNG
Click pentru a vizualiza ataşamentul

QUOTE(soka norman @ Jun 19 2006, 09:13)

Cercetatorii bulgari estimeaza populatia de la sud de dunare la 1 milion.Asteptam o asfel de estimare din partea arheologilor romani pt perioada respectiva.

Ai putea expune algoritmul cercetătorilor bulgari? Bulgarii de acum nu sunt mai mulţi de vreo 9 milioane cu tot cu macedoneni şi turcii concetăţeni.

soka norman

20th June 2006, 18:48

Harta arata doar teritoriul cucerit de goti.Romanii cu a lor armata de 250.000 tineau in frau un imperiu de 54 milioane .Sau mongolii lui Gingis khan erau doar cateva zeci de mii si stii ce URSS au creat. Apropo daca inmultesti populatia imp.roman (54 mil.) cu 8 vei obtine populatia actula a tarilor care au facut parte din el(aduna franta+spania+grecia etc).In concluzie in anul 100 ad pop.era de 8 ori mai mica. acum ia imparte pop.romaniei la 8

Nu stiu ce algoritm au folosit bulgarii ,am citat doar dintr-un site bulgaresc de istorie .Nu mai stiu care era.oricum milionul acela era valabil pt perioada romana.stim ca in evul mediu primar populatia europei s-a injumatatit(ciuma?) .totusi exista cercetatori care neaga vreo micsorare a pop europei. oricum daca inmultesti 1 milion cu 8 iti da pop.actuala a bulgariei.

Diogene

20th June 2006, 19:24

QUOTE(soka norman @ Jun 20 2006, 19:48)

Harta arata doar teritoriul cucerit de goti..

Pardon, este harta unei culturi arheologice, cu toate bordeiele, cioburile şi oalele sparte de acolo, inclusiv scheletele. Nu ştiu ce limbă vorbeau, dar scriau cu litere latine, intercalând şi multe cuvinte de la cei care i-au învăţat să scrie.

De-acolo au plecat pentru pradă ceva armate de goţi (mai bine zis localnici, deci şi eventualii "daco-romani") care au prădat oraşe romane, inclusiv Roma, apoi au ajuns partidul "Vizigoţii" la putere în Spania, fără ca structura statului romanic de acolo să fie zdruncinată.

Cultura arheologică Chernyakhov(Cherniakhiv) încetează o dată cu venirea hunilor (376) şi plecarea acelor armate, ceea ce ne face să credem că nu greşim când facem atribuirea etnică. Erau multe limbi dar tonul îl dădeau aceia care erau capabili să lupte.

Însă au rămas mulţi în zona petei portocalii, cred că talpa de jos a coloniei noastre săseşi(saxone) din Ardeal erau gepizi la origine. În Crimeia au trăit germani până către 1453. România Mare a avut o însemnată colonie germană în sudul Basarabiei, distrusă de Stalin. Nu ştiu de unde proveneau aceia.

soka norman

20th June 2006, 19:39

Pe mine ma mira cum de veneau atat de multi germanici spre sud.In vremea aceea zona germanica era slab populata cu o agricultura primitiva.De unde atata excedent de populatie?Valabil si pt stepele central asiatice semidesertice.
Sa presupunem ca gotii erau doar elita conducatoare ,dar stabileau ei inclusiv stilul olaritului? Venea migratorul la olar "domnule olar musai faceti acest model 2 lini 3 zigzaguri"

cat despre scris doar o mica elita stia sa scrie ,lucru valabil si pt goti ce nu vorbeau neaparat limba supusilor.
Totusi studiile astea genetice vorbesc de o extraordinara STABILITATE a populatiei din timpuri preistorice. De exemplu sa descoperit un schelet din neolitic ,iar adn-ul a stabilit ca era stra-stra...bunicul unui profesor ce traia la cativa km distanta.
Totusi arheologia parca ne vorbeste despre frecvente SCHIMBARI de populatie
Nu stiam de germanii din Basarabia doar de cei din kazahstan.

Ramunc

20th June 2006, 22:19

Domnule Diogene, sunt de acord cu ce afirmati. Ma intereseaza sursa pentru scrierea cu caractere latine utilizata în confederatia gotica.

Va recomand însa sa folositi denumire de cultura Sântana de Mures-Cerneahov deoarece pe teritoriul României sunt cele mai semnificative descoperiri ale acestei culturi.

Imagini ale unor morminte ale acestei culturi am prezentat anterior:
http://forum.softpedia.com/index.php?s=&am...t&p=1582398

Acum as vrea sa prezint prin imagini descoperiri mai recente, castrul roman de la Pietroasele, jud. Buzau, si necropola tip Sântana de Mures de la Polocin, jud. Vaslui:

Mai multe imagini de la Pietroasele la:
http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA20.../142/index.html

iar de la Polocin la:
http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA20.../147/index.html

Diogene

20th June 2006, 22:34

QUOTE(soka norman @ Jun 20 2006, 20:39)

De fapt veneau de foame. Problema rămâne deschisă. Nu cred că goţii au venit ca un val la anii 250. Erau acolo mai demult, şi-au însuşit de la romanii tehnica organizării de armate, s-au romanizat militar (cu accentul pe cavalerie, care era neglijată de romani; goţii erau crescători de animale, inclusiv de cai şi câini) şi au aplicat-o împotriva romanilor (ca Ben Laden). Şi Attila şi-a făcut "studiile" la Roma, precum Kubrat al protobulgarilor - la Constantinopol.

QUOTE(soka norman @ Jun 20 2006, 20:39)

Sa presupunem ca gotii erau doar elita conducatoare ,dar stabileau ei inclusiv stilul olaritului? Venea migratorul la olar "domnule olar musai faceti acest model 2 lini 3 zigzaguri"

Obştile agrare erau sigur mai mobile decât satele de pe feudele de mai târziu. Poate că au fost şi localităţi locuite neîntrerupt dar cred că regula era a locurii cu intermitenţe (locul prielnic atrăge şi pe unii şi pe alţii). Din acele obşti, dacă nu plecau cu mic cu mare la jefuit, se recrutau militarii, sau chiar "urcau" în carieră de acolo. Negustorii (greco-romani) nu trebuiau să-şi lase obolul sau să-şi vândă obligatoriu marfa în "oraşe regale". Dar drumurile erau mult mai nesigure. Probabil era o artă a cunoaşterii anumitor căi de acces.
Desigur că totul intră în paragină dacă pleacă elitele militare şi religioase. Nu şefii au spus ce linii să tragă olarii, dar meseriaşii şi-au pierdut "peţele de desfacere" a oalelor purtate pe catâri, deprinderile transmise din tată în fiu, şi de la un vecin la altul, când au plecat acele elite.

Ramunc

20th June 2006, 23:25

QUOTE

Însă au rămas mulţi în zona petei portocalii, cred că talpa de jos a coloniei noastre săseşi(saxone) din Ardeal erau gepizi la origine. În Crimeia au trăit germani până către 1453. România Mare a avut o însemnată colonie germană în sudul Basarabiei, distrusă de Stalin. Nu ştiu de unde proveneau aceia.

N-a ramas picior de got, cultura Sântana de Mures a disparut complet si fara urmasi.

La fel a disparut complet cultura gepida. Se stie foarte bine de unde au venit sasii, cum s-au întemeiat localitatile. Ce vreti sa spuneti, ca se pastrase limba germana pâna în sec. 12?

Ceramica autohtonă din Dacia romană

Așa cum am mai arătat, se cunosc astăzi circa 90 de localități în care a fost semnalată ceramică de factură autohtonă, dar foarte puține beneficiază de publicarea materialului rezultat din cercetările întreprinse, multe fiind semnalate doar în urma unor cercetări de teren, iar în altele executându-se doar simple sondaje arheologice. Se cunosc astăzi doar câteva stațiuni care permit o analiză a ceramicii, ele fiind, în primul rând, cele două necropole ale populației autohtone de la Soporu de Câmpie și Locusteni, așezările de la Slimnic, precum și o parte din materialul ceramic, de factură dacică, descoperit într-o serie de castre cum sunt cele de la Rucăr, Bologa, Buciumi, Râșnov. In restul cazurilor, referirile asupra ceramicii indigene sunt sumare, generale, fiind ilustrate numai anumite piese. Din păcate, stațiuni importante a căror cercetare a fost finalinalizată relativ de mult timp nu dispun în momentul de față de studii monografice, acesta fiind cazul necropolei și așezării de la Obreja sau al așezării de la Locusteni.

Vom analiza în continuare principalele loturi de materiale care permit o analiză tipologică și oferă anumite criterii pentru datare.

Bologa, jud Cluj, castru. Este analizat un lot de 33 de fragmente ceramice, provenind din săpăturile efectuate în anii 1967-1968. Fragmentele provin de la vase executate exclusiv cu mâna, din pastă grosolană, conținând nisip și pietricele, arderea fiind incompletă. Formele cele mai frecvente sunt oalele de dimensiuni mijlocii sau mici; de asemenea apar 2 fragmente ce provin de la cești-opaiț, iar 2 fragmente aparțin unor patere (imitații locale după prototipuri romane). În general, decorul lipsește; atunci când apare este simplu, reprezentat de proeminențe, brâuri alveolare sau striate, linii incizate, de obicei ondulate[193].

[indent] Buciumi, jud Sălaj, castru. Este analizată, în două studii[194], ceramica de factură dacică, executată, în general, cu mâna (cu o singură excepție[195]), dintr-o pastă de calitate inferioară, care conține nisip, pietricele, alte impurități, arderea fiind incompletă și neomogenă. Formele cele mai frecvente sunt vasele borcan sau oalele cu pereții ușor curbați și ceștile-opaiț. O caracteristică a ceramicii descoperite în castrul de la Buciumi este imitarea unor forme romane, îndeosebi patera, dar și a unor forme de oale, la acestea din urmă observându-se trecerea de la buza scurtă, foarte ușor răsfrântă, la buza cu profil puternic răsfrânt, fasonată sau ascuțită, specifică vaselor romane provinciale[196]. Decorul este sărac, compus din butoni, brâie alveolare, alveole în linie, linii incizate, de obicei, în val.

Locusteni, jud Dolj, necropolă și așezare. Aici s-a descoperit și cercetat cea mai importantă necropolă aparținând autohtonilor din provincia Dacia[197], criteriul hotărâtor pentru etnicitatea sa fiind reprezentat tocmai de importantul material ceramic de factură dacică descoperit, folosit atât pentru depunerea resturilor cremației, cât și pentru diferite ofrande. Materialul documentar[198], de exceptională importanță pentru tema în discuție, este format din 46 de oale de tip borcan, lucrate cu mâna, folosite ca urne în care erau depuse resturile incinerației, 8 cești dacice, lucrate de asemenea cu mâna, folosite drept capace, un taler cu un decor neobișnuit, utilizat tot drept capac, o căniță cu o toartă, depusă ca ofrandă. Categoria ceramicii lucrate la roată include oalele tip borcan (2 exemplare), vasele bitronconice (11 exemplare), folosite drept urne, 2 fructiere și o ceașcă-opaiț utilizate drept capace, la care se adaugă 3 capace propriu-zise, considerate de descoperitor ca fiind de factură dacică. Vasele lucrate cu mâna sunt modelate din pastă grosolană cu mult nisip, fiind arse inegal, având o culoare cărămizie sau, uneori, gălbuie. Cele lucrate la roată sunt confecționate din două categorii de pastă: zgrunțuroasă, de culoare cărămizie, și fină, de culoare cenușie. Cât privește decorul, deși mai variat decât în alte stațiuni, rămâne totuși sărac, fiind compus atât din ornamente în relief: brâuri alveolare (într-un caz fiind dispuse două pe gâtul unui vas), brâuri simple, ghirlande de brâuri alveolare, butoni dispuși simetric, cât și din ornamente incizate, reprezentate de linii paralele sau în val. Se înregistrează și cazuri în care cele două tipuri de ornamente sunt combinate. In necropola de la Locusteni au fost descoperite 220 vase ceramice, dintre care 130, adică 59,09% din total, sunt de factură romană, iar 90, adică 40,90%, sunt de factură dacică, dintre acestea 72 de exemplare (80%) fiind lucrate cu mâna.

Din păcate, cercetările din așezare sunt încă inedite. Din cele câteva rapoarte publicate[199] reiese că proporția în care apare ceramica de factură dacică este de numai 10%, acest decalaj important putând fi explicat prin conservatorismul care se manifestă mai pregnant în ritul și ritualul funerar.

Obreja, jud Alba, așezare și necropolă. Reprezintă una dintre cele mai importante stațiuni în ceea ce privește problema persistenței elementului autohton dacic, dar, din păcate, este în cea mai mare parte inedită[200]. În așezare s-au descoperit 30 de bordeie, 8 locuințe de suprafață și aproximativ 80 de gropi. Nu se fac referiri speciale asupra ceramicii descoperite în așezare, fiind doar ilustrate[201] câteva cești-opaiț, care, interesant, nu se regăsesc în repertoriul ceramic al necropolei. În necropola așezării s-au descoperit 243 de morminte de incinerație și înhumație. Numai în 12 morminte[202] s-a descoperit ceramică de factură locală, modelată cu mâna, din pastă cu multe impurități, cu ornamente în relief (brâuri alveolare sau crestate) și incizate (linii drepte, frânte sau ondulate).

Orheiul Bistriței, jud. Bistrița, castru. Din acest castru de pe granița de nord-est a Daciei a fost publicat[203] un lot de ceramică, reprezentat de fragmente lucrate exclusiv cu mâna, din pastă grosolană cu pietre, provenind de la cești-opaiț și diferite vase tip borcan. Decorul este extrem de sărac, fiind prezent doar pe 2 fragmente dintre cele 16 analizate, și este compus dint-un brâu alveolar crestat și crestături pe buză.

Râșnov, jud.Brașov, castru. În monografia consacrată acestui castru[204] se amintește și ceramica de factură dacică[205], dar, din păcate, în afara unui vas borcan decorat cu un brâu în relief[206], celelalte fragmente ceramice ilustrate[207] aparțin, după cum au remarcat și alți cercetători[208], epocii bronzului, fapt care explică și descoperirea unui număr mare, comparativ cu alte castre, de fragmente ceramice lucrate cu mâna.

Rucăr, jud. Argeș, castru. Cercetările desfășurate în acest castellum, construit de un detașament al cohortei II Flavia Bessorum, au pus în evidență un lot ceramic de factură dacică foarte important, ținând cont de faptul că această stațiune reprezintă un complex închis, care a funcționat în primele două decenii ale secolului al II-lea[209]. Lotul analizat cuprinde 27 de fragmente ceramice, dintre care 18 fragmente lucrate cu mâna și 9 lucrate la roată. Menționăm un singur vas întregibil, reprezentat de o ceașcă-opaiț. Ceramica lucrată cu mâna este modelată fie din pastă fină, făinoasă la pipăit, care nu conține degresant, fie din pastă poroasă, cu pietricele și mică în compoziție, fie din pastă zgrunțuroasă, în acest din urmă caz apărând o variantă fină, în care nisipul este bine ales, și o alta cu un aspect mai puțin îngrijit, conferit de pietricelele, câteodată de mărimi considerabile, prezente în pastă. Vasele sunt reprezentate de două tipuri: ceașca dacică, deja amintită, și oalele tip borcan, acestea prezentând două variante: unele cu diametrul gurii aproape egal cu diametrul maxim și altele cu corpul bombat, ovoidal și buza evazată, decorul fiind dispus deasupra diametrului maxim, care se află în jumătatea superioară a vasului. Există exemplare a căror buză este mai puțin evazată și decorul se află pe buză sau imediat sub buză, acestea fiind cele mai frecvente forme în cadrul ceramicii lucrate cu mâna. Ceașca dacică are o oblicitate mai redusă a pereților și nu are toarte. Decorul, care apare numai pe ceramica lucrată cu mâna, este format din ornamente în relief - brâie alveolare, în formă de șnur sau simple - și din ornamente incizate, reprezentate de linii drepte, în zig-zag sau în val, realizate unele cu un instrument lat, având aspectul unor caneluri, altele cu un instrument ascuțit. Ceramica lucrată la roată este modelată atât din pastă fină, de culoare cenușiu deschis, fără impurități, cât și din pastă zgrunțuroasă. Formele întâlnite sunt fructiera, strachina, cana, cu o toartă ușor supraînălțată. Lotul de ceramică de la Rucăr este foarte important, atât din punctul de vedere al încadrării sale cronologice (primele două decenii ale secolului II), cât mai ales prin repertoriul de forme, ce ne oferă o mărturie privind felul în care s-a făcut trecerea de la perioada clasică a civilizației geto-dacice la perioada romană. Menționăm că ceramica din lagărul de la Rucăr nu își găsește analogii în alte stațiuni din Dacia romană (Pl. I).

Slimnic, jud Sibiu, așezare. În această localitate, bogată în vestigii arheologice, au fost cercetate mai multe așezări, atât din perioada preromană, cât și din perioada secolelor II-III[210]. Astfel, în situl de la Sarba - Stempen[211] s-au descoperit de fapt două așezări, și nu două faze ale aceleiași așezări, cum lasă să se înțeleagă autorul cercetărilor, prima datată în intervalul secolelor II a. Chr.- I p. Chr., cea de-a doua în perioada existenței provinciei Dacia, adică secolele II-III. În această din urmă așezare s-au descoperit 10 locuințe, de regulă de tipul ușor adâncit, și 14 gropi. În majoritatea cazurilor, ceramica romană apare în asociere cu ceramica de factură dacică. In așezarea de la Sarba -La Saivane[212], care se datează numai în intervalul secolelor II-III, au fost cercetate 4 locuințe, de același tip cu cele din așezarea de la Sarba - Stempen, și 3 gropi. Materialul ceramic de factură dacică este fragmentar, lucrat exclusiv cu mâna[213], dintr-o pastă cu impurități, în special pietricele, cuprinzând două forme: vasele tip borcan, cu buza mai mult sau mai puțin răsfrântă, și ceștile-opaiț, cu sau fără toarte. Menționăm faptul că în așezarea de la Sarba - La Saivane nu s-au descoperit fragmente de cești. Decorul este format din ornamente în relief: brâuri alveolare, crestate sau în relief, butoni, care sunt, câteodată, decorați cu o line incizată în cruce, și ornamente incizate: împunsături, striuri orizontale etc. (Pl. X - ceramica de factură dacică din bordeiul nr. 7).

Soporu de Câmpie, jud. Cluj, necropolă. Aici s-a cercetat pentru prima dată o necropolă care poate fi atribuită autohtonilor din provincia Dacia[214]. Materialul ceramic de factură dacică[215] este format dintr-un lot de aproximativ 42 de vase (din păcate nu toate au fost ilustrate în monografie), lucrate exclusiv cu mâna, din pastă cu multe impurități, conținând nisip și pietricele. Principalele forme sunt oalele fără toarte, cum le numește autorul cercetărilor, și ceștile-opaiț. Decorul este sărac, format din ornamente în relief: brâuri alveolare sau crestate, brâuri simple, butoni mici rotunzi sau ornamente incizate: striuri superficiale, neregulate, făcute cu măturica, linii drepte sau ondulate, crestături sau alveole, plasate pe umărul sau buza vasului.

Am trecut în revistă principalele stațiuni care dispun de o publicare mai mult sau mai puțin completă a materialului ceramic de factură dacică descoperit. Din păcate, pentru celelalte descoperiri, se fac numai referiri generale, sumare, cum sunt cele despre așezările de la Ocna Sibiului[216], Roșia[217], Noșlac[218], sau cele privind ceramica autohtonă din capitala Daciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa[219]. Alte descoperiri provin, după cum am mai arătat, din cercetări perieghetice, ceea ce impune o anumită rezervă în aprecieri, cu atât mai mare în domeniul de care ne ocupăm.

Luarea în discuție a principalelor loturi de materiale ceramice pe care le avem la dispoziție ne permite doar conturarea unei imagini generale, numărul mic al descoperirilor publicate, și caracterul lor, de cele mai multe ori superficial analizat, făcând imposibilă, în momentul actual, o analiză completă a acestei probleme. Am exclus din analiza noastră lotul ceramic de la Rucăr, care după cum am mai arătat, provine dintr-o stațiune cu o viețuire foarte scurtă în timp, prezentând o serie de caracteristici care o individualizează și la care vom reveni atunci când vom aborda problemele de datare.

Prin natura materialului din care este confecționată, ceramica de factură dacică este foarte friabilă, păstrându-se, în general fragmente, ceea ce face ca o tipologie să fie dificil de stabilit. De mare ajutor în demersul nostru sunt vasele, folosite de obicei ca urne, descoperite în cele două necropole ale autohtonilor de la Soporu de Câmpie și Locusteni, care permit considerații asupra acestor categorii ceramice. O altă problemă în stabilirea unor serii tipologice o constituie marea diversitate a formelor și dimensiunilor vaselor, îndeosebi a celor lucrate cu mâna, chestiune care l-a determinat pe D. Protase să afirme că, dacă ar fi să luăm în seamă toate amănuntele, am avea 42 de forme din cele 42 de vase de factură dacică descoperite în necropola de la Soporu de Câmpie[220].

Cu toate limitele pe care le impune o atare cercetare, vom încerca o încadrare tipologică, bazată pe principalele loturi ceramice și, mai ales, pe cele din necropole. Vom folosi drept criterii de departajare tehnică de confecționare și forma vaselor. În ceea ce privește forma vaselor, denumiri intrate în uzul comun - "vasul sau oala borcan", "ceașca dacică"-, au fost folosite fie pentru a completa descrierea, fie, independent, acolo unde nu există loc pentru confuzie. Nu am folosit drept criteriu de departajare pasta din care sunt modelate vasele, descrierea acesteia făcându-se la fiecare tip în parte.

După tehnica de confecționare se disting două mari categorii: 1. ceramica lucrată cu mâna; 2. ceramica lucrată la roată.

1. Ceramica lucrată cu mâna

Ceramica de acest tip este de departe cea mai numeroasă, fiind modelată, în cele mai multe cazuri, dintr-o pastă grosolană cu mult nisip, ceea ce o face foarte friabilă, sau dintr-o pastă zgrunțuroasă, amestecată cu multe pietricele. Repertoriul formelor vaselor de factură dacică lucrate cu mâna, ca de altfel al întregii ceramici aparținând autohtonilor, este sărac, fiind reprezentat practic de două tipuri de vase: a. vasul borcan și b. ceașca dacică[221].

a. Vasul borcan

In ciuda marelui coeficient de subiectivism pe care îl conține această sintagmă, o vom folosi, ținând cont mai ales de tradiția existentă în acest sens în arheologia românească, pentru a desemna mai multe categorii de forme ceramice. Astfel de subiectivisme și imprecizii sunt de altfel foarte frecvente, acest fapt necesitând stabilirea unor criterii unice care să permită elaborarea unei terminologii unanim acceptate. Ținând cont de forma geometrică a acestor vase, ele se pot împărți în trei tipuri: a.1. vase de formă aproximativ cilindrică, practic tipul de vas borcan clasic; a.2. vase de formă ovoidală, așa-zisul vas tip "pepene"; a.3. vase de formă ușor bitronconică.

a.1. Vase de formă aproximativ cilindrică

Este forma cea mai răspândită, constituind, alături de ceașca dacică și fructieră, adevărate embleme ale civilizației geto-dacice. La originea sa se află vasul borcan din așezările geto-dacice din perioada clasică a civilizației geto-dacice[222]. Dimensiunile acestor vase sunt mici și mijlocii, întâlnindu-se și vase miniaturale, precum cel de la Locusteni[223]. Buza este mai mult sau mai puțin evazată și fundul drept. Varietatea acestei forme de vas este foarte mare. Gh.Popilian, analizând acest tip prezent în necropola de la Locusteni, stabilește mai multe variante în funcție de decor, ceea ce, într-o analiză la scara întregii provincii, este practic imposibil. Decorul acestor vase este sărac, fiind format din ornamente în relief: brâie alveolare, crestate, simple, dispuse pe diametrul maxim al vasului, sau în formă de ghirlandă, butoni, de obicei cilindrici, câteodată fiind incizați cu linii în formă de cruce, și ornamente incizate: linii simple sau în registre, paralele sau în val, dispuse orizontal; alveole dispuse de obicei pe buzele vaselor; crestături; se remarcă uneori prezența decorului incizat în formă de brăduț. Aceste vase erau folosite în scopuri gospodărești și ca urne în necropole, vasele miniaturale fiind utilizate ca ofrandă. (Pl. II, III, IV, V)

a.2. Vase de formă ovoidală

Sunt de mari dimensiuni, având o înălțime de aproape 0,50 m, buza răsfrântă în afară și de obicei nu au decor. Uneori sunt decorate cu brâie alveolare, plasate pe umărul sau pântecul vasului sau, în diferite poziții, pe întregul corp al vasului[224]. Nu se întâlnesc decât în stațiunea de la Locusteni[225] (Pl. VI/4-7).

a.3. Vase de formă ușor bitronconică

Sunt vase în general mai rare, ce apar mai ales în Transilvania[226], dar există și un astfel de vas, miniatural, la Locusteni[227]. Au buza ușor răsfrântă și fundul drept. În general sunt lipsite de ornamente, vasul de la Locusteni fiind decorat cu brâu alveolar și caneluri pe buză (Pl. VI/1-3).

b. Ceașca dacică

Constituie cea mai caracteristică și mai reprezentativă dintre formele ceramicii geto-dacice. Nu vom intra în discuții asupra diferitelor denumiri (cățuie, ceașcă-opaiț). Cert este faptul că ea se găsește în aproape toate așezările. Aceste vase sunt lipsite în general de decor, dacă exceptăm formele timpurii, în cazul nostru, de la Drajna de Sus[228] sau unele exemplare de la Locusteni[229]. Ele au formă tronconică și deosebim trei variante: cu o singură toartă, cu două toarte sau fără. Ceramica fără toarte necesită o discuție separată, unii autori considerând că această variantă apare de-abia în prima jumătate a secolului III[230], dar se cunosc exemplare și din prima jumătate a secolului II, precum cea din castellum-ul de la Rucăr[231]. O categorie foarte importantă o reprezintă ceștile fără toarte, cu alveole la bază, datate în a doua jumătate a secolului III - secolul IV[232]. În general ele sunt folosite ca opaițe. Este interesant faptul că, dacă la Locusteni au fost folosite numai drept capace, la Soporu de Câmpie erau depuse în morminte, se pare cu scop ritual (Pl.VII, VIII).

O problemă abordată de cei care s-au ocupat de studiul ceramicii autohtone o constituie vasele lucrate cu mâna după prototipuri romane. Astfel, în castrele de la Bologa[233] și Buciumi[234] s-au descoperit imitații după patere, iar la Soporu de Câmpie și Obreja exemplare de oale de tip roman lucrate cu mâna[235]. Puținătatea materialului documentar nu ne permite să facem considerații asupra acestui fenomen, interesant, dar care nu poate fi pus neapărat pe seama autohtonilor.

2. Ceramica lucrată la roată

Este puțin numeroasă, lipsind din marea majoritate a așezărilor. Dintr-o analiză care nu are pretenția de a fi foarte exactă, reiese că ceramică de factură locală lucrată la roată apare numai în 15 stațiuni, ceea ce reprezint un procent de sub 20%. Singura stațiune care ne oferă posibilitatea unei anumite departajări tipologice este necropola de la Locusteni, în celelalte ceramica fiind foarte fragmentară și, mai mult, în unele stațiuni importante cum este cea de la Soporul de Câmpie, nedescoperindu-se ceramică lucrată la roată.

Această categorie ceramică este lucrată din două feluri de pastă, zgrunțuroasă, de culoare cărămizie, și fină, de culoare cenușie. Cât privește ceramica zgrunțuroasă, despre care până nu de mult se credea că a apărut odată cu cucerirea romană, săpăturile de la Ocnița au documentat prezența oalelor borcan lucrate la roată, din pastă zgrunțuroasă, încă din secolul I p. Chr.[236].

Principalele forme sunt: a.vasul de formă cilindrică, tip borcan; b. vasul bitronconic; c.fructiera și d. ceașca dacică. Cât privește introducerea unor capace în rândul formelor ceramice autohtone, datele existente nu ni se par concludente[237].

a. Vasul de formă cilindrică tip borcan

Aceste vase sunt asemănătoare cu cele de același tip lucrate cu mâna, cunoscându-se două exemplare de la Locusteni[238]. Decorul este reprezentat din trei butoni dispuși simetric și linii paralele incizate (Pl.IX/1-2).

b. Vasul bitronconic

Se cunosc 11 exemplare descoperite la Locusteni[239], lucrate dintr-o pastă fină, de culoare cenușie; suprafața exterioară a vasului este acoperită cu un vernis negru; buza este răsfrântă, oblic sau orizontal, umărul este bine marcat în zona diametrului maxim, iar fundul este câteodată profilat, iar în centru, pe suprafața exterioară are un umbo. Decorul constă dintr-unul sau două grupuri, compuse din două sau trei linii adânc incizate. Acest tip de vas a fost folosit ca urnă și nu are analogii în altă parte (Pl.IX/3-4).

c. Fructiera

Deși este o formă reprezentativă pentru perioada anterioară cuceririi romane, fructiera dispare în general din repertoriul ceramicii romane provinciale din Dacia. Singurele descoperiri cunoscute până în prezent sunt reprezentate de cele două exemplare folosite drept capace în necropola de la Locusteni, în rest fiind semnalate fragmente, provenind în general din cercetări de teren[240], după părerea noastră neconcludente pentru analiza de față. Cât privește fructiera descoperită la Obreja[241], ea pare mai degrabă de influență carpică. Exemplarele descoperite la Locusteni, confecționate din pastă fină, cenușie, cu suprafața exterioară acoperită cu un vernis negru, au buza întoarsă orizontal în afară, corpul cu umărul bine marcat, iar piciorul gol pe dinăuntru (Pl.IX/5-6).

d. Ceașca dacică

Se cunoaște un singur exemplar descoperit în necropola de la Locusteni[242], folosit drept capac, din pastă de culoare cărămizie, cu mult nisip, având dimensiuni mari.

Două probleme ce revin frecvent în discuție încă din perioada interbelică[243], reluate și în unele studii mai noi[244], sunt constituite de proveniența vaselor de provizii de tip dolia și de motivele decorative de origine geto-dacică prezente pe ceramica ștampilată. Cât privește prima problemă, s-a susținut ideea că vasele de provizii de tip dolia ar fi de factură dacică[245], perpetuându-se chiar și în secolul IV. Alți cercetători[246] consideră că nu avem elemente convingătoare pentru o asemenea filiație. Credem, mai degrabă, că avem de-a face cu o origine comună a celor două tipuri de vase de provizii.

Cât privește a doua problemă, cea a motivelor decorative de origine geto-dacică de pe ceramica ștampilată, unii cercetători consideră că anumite motive ornamentale (frunzele, rozetele etc.) sunt preluate de pe ceramica dacică, aducându-se drept argument lipsa acestora de pe ceramica de aceeași factură din celelalte provincii[247]. Publicarea unor loturi de ceramică, atât geto-dacică anterioară cuceririi, cât și provincială romană, ar putea oferi un răspuns mai nuanțat acestei probleme.

În actualul stadiu al cercetărilor nu sunt documentate ateliere sau cuptoare în care să se fi ars ceramică de factură autohtonă. O descoperire mai veche, de la Stolniceni[248], ca și cea de la Tibiscum[249], nu ni se par relevante în acest sens. Este vorba, probabil, de continuarea unei tradiții anterioare cuceririi romane, în care descoperirile de cuptoare de olar sunt extrem de rare.

O problemă la care se poate cu greu răspunde în actualul stadiu al cercetărilor este aceea dacă această ceramică de factură dacică este produsă în așezările din cuprinsul provinciei Dacia sau provine, pe calea schimbului, din ținuturile din afara provinciei. Ne permitem câteva considerații asupra acestora din urmă. Ceramica dacilor din afara provinciei, indiferent că ne referim la cei din nord-vestul ei, la carpi sau la dacii din Muntenia, păstrează o serie de caracteristici comune, precum cele două tehnici de confecționare, cu mâna și la roată, cele cu mâna fiind confecționate dintr-o pastă poroasă, grosolană, cu mult nisip și pietricele, iar cele lucrate la roată fiind dintr-o pastă fină. Există însă și unele diferențe. Astfel, la dacii din nord-vestul provinciei[250], semnalăm prezența ceramicii cenușii negricioase, uneori ștampilate, de influență germanică, în timp ce la carpi[251] înregistrăm cea mai mare diversitate a ceramicii din întregul spațiu locuit de daci în epoca romană, amintind de varietatea formelor din perioada preromană, acum marcate de puternice influențe romane. Ceramica lucrată cu mâna se deosebește însă de cea din provincie printr-o mai mare bogăție a decorului, iar cea confecționată la roată este diversă și bine lucrată. Cât privește ceramica dacilor din Muntenia, pe lângă elementele comune, semnalăm prezența ceramicii zgrunțuroase și practica transpunerii vaselor romane într-o manieră mai neglijentă[252]. In aceste condiții, ceramica autohtonilor din Dacia, pe lângă trăsăturile comune, care i-au făcut pe unii cercetători să considere aceste comunități chiar venite din afara provinciei[253], prezintă și câteva trăsături care o individualizează. Este în cea mai mare parte lucrată cu mâna, iar atunci când este lucrată la roată, cum este cazul vaselor bitronconice, nu-și găsește analogii în lumea dacică. La acestea se adaugă sărăcia repertoriului formelor și decorului. In ceea ce privește provinciile din jur, singurele analogii despre care avem cunoștință se află în Moesia Inferior. Deși asemenea descoperiri se găsesc și în partea de vest a provinciei[254], ne vom referi doar la unele descoperiri din Dobrogea, cum sunt cele mai vechi, de la Dinogetia[255], cărora li se adaugă descoperirile mai noi, cum sunt cele de la Enisala[256] (Pl. XI) sau cele menționate de M. Babeș[257] și M. Irimia[258]. Menționăm aici și unele descoperiri de la Fântânele[259], Straja[260], din villa rustica de la Horia[261], precum și de la Ostrov (Durostorum)[262] și Hârșova (Carsium)[263]. Materialul descoperit păstrează caracteristicile ceramicii din provincia Dacia, cu precizarea că sporește numărul vaselor care imită forme romane.

Din cartarea stațiunilor în care s-a descoperit ceramică de factură dacică se poate observa că ele se grupează în Podișul Transilvaniei și în sudul Olteniei, mai ales între Jiu și Olt, aceste descoperiri fiind rare în nordul Olteniei și Banat. Deși această realitate se poate datora și unei situații subiective, determinate de zonele de cercetare ale celor ce s-au ocupat de această problematică, D.Protase și Gh.Popilian, ea ne indică, totuși, principalele regiuni în care s-a concentrat populația autohtonă.

Greu de încadrat cronologic, un asemenea material ceramic poate oferi în și mai mică măsură criterii de datare. Din fericire, stațiunile în care a fost descoperită această ceramică și contextul în care ea apare în unele complexe, ne pot oferi unele criterii pentru o anumită departajare cronologică. In aceste condiții, putem delimita trei orizonturi cronologice care acoperă și chiar depășesc perioada existenței provinciei Dacia. In primul orizont se pot încadra descoperirile de la Rucăr, la care se pot adăuga cele de la Drajna de Jos, care pot fi datate în prima jumătate a secolului II, poate chiar în primele decenii ale acestui veac. Ceramica descoperită în aceste stațiuni se caracterizează printr-o legătură directă cu ceramica din perioada clasică a civilizației geto-dacice, fapt evident mai ales în cazul ceramicii lucrate la roată (fragmentele de fructieră, existența cănii din pastă cenușie cu fund inelar). Completarea acestor descoperiri cu altele, din castrele contemporane cu cele deja menționate, ar putea oferi răspunsul la întrebarea privind modul în care s-a realizat trecerea de la civilizația dacică preromană la cea dacică din perioada romană, atât din provincie, cât și din afara ei. Al doilea orizont cronologic îl constituie descoperirile din cele două necropole, Locusteni și Soporu de Câmpie, la care se adaugă așezările de la Slimnic și cea mai mare parte a descoperirilor de ceramică de factură autohtonă din castre, care se datează în general în a doua jumătate a secolului II - prima jumătate a secolului III. Acest orizont se caracterizează prin dispariția în general a ceramicii lucrate cu roata, excepție făcând necropola de la Locusteni, și existența unei ceramici lucrate cu mâna, reprezentate practic de două forme - vasul borcan și ceașca dacică; decorul este sărac, probabil datorită influenței romane. Cât privește al treilea orizont, propunem, cu unele rezerve, încadrarea sa în a doua jumătate a secolului III. O atare încadrare cronologică se bazează pe descoperirile de la Govora-sat[264] și pe cele aparținând ultimului nivel de la Stolniceni[265], la care s-ar putea, eventual, adăuga necropola de la Chilia[266], precum și unele descoperiri dintr-o serie de castre din Transilvania, aparținând probabil perioadei postaureliene[267]. Această ceramică se caracterizează prin reapariția vaselor lucrate la roată, de tradiție autohtonă, reprezentate de căni, străchini, probabil fructiere și cești dacice fără toarte cu alveole la bază[268]. Problema este dacă acest orizont include și ultimele decenii ale stăpânirii romane la nord de Dunăre, lucru plauzibil având în vedere faptul că la Govora-sat întâlnim și ceramică romană. Oricum, schimbarea raportului dintre ceramica romană și cea dacică, aspect surprins la Stolniceni unde, în ultimul nivel ceramica dacică apare în proporție de 90%, față de procentul de maximum 10%, cât reprezenta în nivelurile anterioare[269], se datorează unui aport masiv al dacilor din afara provinciei. Acest orizont mai atrage atenția și asupra unor descoperiri ceramice de factură dacică din castre, în sensul că trebuie precizată mult mai clar poziția stratigrafică a acestor fragmente. De fapt, nu trebuie să supralicităm prezența în castre a acestui gen de ceramică. În ultimul - în ordine cronologică - studiu monografic dedicat unui castru, cel de la Brâncovenești, un singur fragment din catalogul privind materialul ceramic descoperit poate fi considerat de factură autohtonă[270]. Studiul ceramicii din acest ultim orizont cronologic poate oferi sugestii privind ultimele decenii ale prezenței romane și primele decenii de după părăsirea provinciei.

Ceramica reprezintă principala mărturie arheologică a prezenței populației autohtone în provincia Dacia.

Cucerirea Daciei a condus la încetarea activității unor centre meșteșugărești, printre care includem și o serie de ateliere producătoare de ceramică.

Meșterii olari romani au cucerit fără discuție "piața", impunându-și produsele, această situație observându-se mai ales în cazul ceramicii lucrate la roată care, cu câteva excepții, dispare.

Ceramica de factură dacică este lucrată în primul rând cu mâna, păstrând caracteristicile perioadei anterioare cuceririi, fiind însă mai puțin diversificată din punctul de vedere al formelor și decorului. Deși apare și în orașe, ceramica de factură dacică este apanajul așezărilor ruurale, dar și aici se găsește în proporție de până la 10%, prezența ei fiind mai accentuată în cimitire, procentul fiind de până la maximum 40%, pe primul loc aflându-se necropola de la Locusteni, acest lucru datorându-se fără îndoială unui anumit conservatorism specific obiceiurilor funerare. Ceramica de factură dacică apare și în castre, dar semnificația prezenței ei rămâne încă o problemă deschisă.

http://www.mnir.ro/publicat/damian/cer_autoh.html

danip00

21st June 2006, 00:14

trebuie sa salvez si sa-mi tiparesc tot ce s-a spus

despre baragan poti studia pana in anii 50 si tot greu de arat il vei descoperi. si daca palariile nasaudenilor reprezinta coifurile romane, nadragii largi ai morosenilor ce copiaza? Si indigenii din america purtau coifuri cu pene si nu vazusera romani.

Diogene

21st June 2006, 09:13

Chestiile ăstea par mai elcvente pentru "pornirea" unui popor decât căţuia dacică:
[img ]http://image20.webshots.com/21/6/43/32/195164332scPKaw_ph.jpg[/img]
]Click pentru a vizualiza ataşamentul
[img ]http://www.serbianunity.net/culture/history/Hist_Serb_Culture/pictures/gamzigrad.jpeg[/img]
Click pentru a vizualiza ataşamentul

Macheta palatului imperial reconstituit:
[img ]http://image20.webshots.com/21/6/38/3/195163803HlaVbh_ph.jpg[/img]
Click pentru a vizualiza ataşamentul

Rákóczi II

21st June 2006, 09:21

QUOTE(Diogene @ Jun 17 2006, 10:41)

Dispariţia românilor din Serbia şi din teritoriile tot atât de mari de jos, din stânga şi din dreapta şi repariţia lor în România de azi poate să fie pentru unii un fenomen de care "se sparie gândul", dar este un fleac, o floare de ureche în raport cu originarea în aceeaşi perioadă de pierdere a controlului informaţional (600-1200) a maghiarilor/secuilor şi a albanezilor.

Maghiarii îşi găsesc nişte înrudiri lingvistice foarte vechi, multimilenare cu finlandezii (mai degrabă finlandezii cu ei). Asta nu înseamnă că oastea lui Arpad nu putea fi turcică precum a a fost şi oastea lui Asparuh. Că nu degeaba îi ziceau bizantinii "Turcia" Ungariei de pe la anul 1100. Şi băştinaşii maghiari şi cei bulgari şi-au impus limbile lor, iar de la foştii turci au mai rămas numai etnonimele de "maghiar" şi de "bulgar". Este foarte probabil ca băştinaşii care şi-au schimbat numele în maghiari să fi fost sarmaţii iazigi. Am văzut un dans războinc maghiar, asemănător cu căluşarii (care are origini certe romane) în care protagoniştii erau... femei. Aveau "păsturi" (catrinţe) mai degrabă româneşti decât ungureşti, dar asta dovedeşte vechimea, dar nu şi faptul că nu ar fi vorba de urmaşele amazoanelor (modele vestimentare au fost mereu foarte contagioase). În orice caz, dezinvoltura şi îndrăzneala amazoanelor par să fi fost moştenite mai degrabă de unguroaice decât de sfioasele românce sau ucrainence.

Albanezii, sărmanii, sunt şi mai singuri pe lumea asta. Nu se pot sprijini decât pe înrudirea lor lingvistică, ancestrală cu ... românii. Asta îi ajută să dovedească faptul că nu sunt originari din Albania caucaziană care îşi încetează existenţa către anul 700, o dată cu întărirea turcilor khazari. Problema apare dacă dacii se dovedesc a fi o ramură mai veche al slavilor. Albaneza nu are nimic în comun cu limbile slave. Să fi fost balticii, carpii şi ... albanezii alt trunchi lingvistic?

Cred că este foarte rău să nu ai amintiri din copilărie, să nu ştii cine te-a adus la orfelinat.

Mda.... corect!

QUOTE(Diogene @ Sep 26 2005, 12:15)

Eu sunt mai dur şi cred că leagănul românilor nu cuprinde nici un centimetru din actualul teritoriu al României. (cu exceptia Banatului de campie, zic eu....Raky)
------------------

Diogene

21st June 2006, 09:58

Dacă zicem că maghiarii sunt de fapt sarmaţi iazigi (iar nu secuii cum zice soka-norman) atunci putem constata că:

- ungurii s-au opus lui Traian dar au luat-n bot, şi datorită trădării dacilor din oastea lui Decebal înţeleşi cu dacii din oastea lui Traian
- ungurii au fost bătuţi de câte ori s-a ivit ocazia de către Constantin cel Mare
- ungurii nu au învins oastea română a lui Menumorut, dar Menumorut i-a trădat pe români.
- etc.

Ramunc

21st June 2006, 14:42

Va rog, nu trageti discutia pe o panta neserioasa.

Despre 'argumentul' domnului Diogene, cum ca civilizatia romana din Serbia ar constitui mai degraba punctul de pornire al unui popor romanic, îmi exprim dezacordul, din urmatoarele motive:

-aglomerarile de populatie romanica de origini variate, colonisti de tot felul, venetici etc, nu poate da nastere unui popor stabil
-existenta unei civilizatii romane de tip urban nu asigura nasterea unui popor, dimpotriva, în contextul balcanic aceasta constituia un factor de pericol deoarece orasele atrageau barbarii, acestia aduceau distrugeri si disparitia populatiei, inclusiv a celei satesti care era dependenta de cea oraseneasca
-au fost orase romane mult mai falnice decât cele câteva cetatui din Serbia si nu au dat nastere la popoare romanice
-presupunând prin absurd ca populatia de tip urban din Serbia ar fi migrat în grup spre o alta zona, aceasta ar fi dus la înfiintarea unei organizatii politice
-raspândirea cuvintelor de origine latina pe teritoriul României face imposibila originea în Serbia, ba exclude chiar contributii firave sud-dunarene

Despre afirmatia cu ungurii = sarmatii iazigi, cum am zis voi pastra decenta si nu voi raspunde.

În curând, noi suprize pentru domnul Diogene: textul complet (fotografiat) al monografiilor sapaturilor de la Gropsani si Locusteni.

Diogene

21st June 2006, 15:04

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 15:42)

Despre 'argumentul' domnului Diogene, cum ca civilizatia romana din Serbia ar constitui mai degraba punctul de pornire al unui popor romanic, îmi exprim dezacordul, din urmatoarele motive:
-aglomerarile de populatie romanica de origini variate, colonisti de tot felul, venetici etc, nu poate da nastere unui popor stabil

Erau dacii lui Galeriu acolo. Cei mai vechi romanizaţi au devenit "suita lui". Locurile lor mai de jos au trebuit ocupate de noi veniţi de la nord de Dunăre

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 15:42)

-existenta unei civilizatii romane de tip urban nu asigura nasterea unui popor, dimpotriva, în contextul balcanic aceasta constituia un factor de pericol deoarece orasele atrageau barbarii, acestia aduceau distrugeri si disparitia populatiei, inclusiv a celei satesti care era dependenta de cea oraseneasca

Corect! Nici America de azi nu a existat pentru că atrăgea terorişti de-a lui Ben Laden. Ştii de unde vine termenul de civilizaţie (etnică)? De la civitas=oraş!

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 15:42)

-au fost orase romane mult mai falnice decât cele câteva cetatui din Serbia si nu au dat nastere la popoare romanice

Eu sunt mândru doar din acelea din Serbia, Macedonia, Bulgaria şi Dobrogea românească. La Felix Romulian era capitala Imperiului Roman la un moment dat.

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 15:42)

-presupunând prin absurd ca populatia de tip urban din Serbia ar fi migrat în grup spre o alta zona, aceasta ar fi dus la înfiintarea unei organizatii politice

Asta cred că a fost ţara "Balak". Le-au cam lipsit cronicarii şi ustensilele de scris. Sau s-au distrus cronicile.

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 15:42)

-raspândirea cuvintelor de origine latina pe teritoriul României face imposibila originea în Serbia, ba exclude chiar contributii firave sud-dunarene

Despre cei influenţe sud-dunărene vorbeşti? Ale rivalilor şi supuşilor greci? Că albanezii şi slavii nu se ştie unde erau (mă cam repet...)

Ramunc

21st June 2006, 15:28

QUOTE

Erau dacii lui Galeriu acolo. Cei mai vechi romanizaţi au devenit "suita lui". Locurile lor mai de jos au trebuit ocupate de noi veniţi de la nord de Dunăre

Ati auzit sa se fi gasit pe acolo ceramica dacica?

QUOTE

Stii de unde vine termenul de civilizaţie (etnică)? De la civitas=oraş!

Fals. Cuvântul civilizatie e un neologism croit prin sec. 18-19 si doar întâmplator are ca radacina civitas.

Conceptul de civilizatie etnica va apartine, nu exista în vreo lucarea de istorie sau sociologie, doar sub forma metaforica exista în lucrari de etnografie: "civilizatia lemnului din Maramures".

QUOTE

Eu sunt mândru doar din acelea din Serbia, Macedonia, Bulgaria şi Dobrogea românească. La Felix Romulian era capitala Imperiului Roman la un moment dat.

Sunt mai prapadite decât cele din Dacia carpatica si dobrogeana, nu aveti de ce sa le apreciati.

QUOTE

Asta cred că a fost ţara "Balak". Le-au cam lipsit cronicarii şi ustensilele de scris. Sau s-au distrus cronicile.

Continuati sa sustineti o migratie prin Galitia?

QUOTE

Despre cei influenţe sud-dunărene vorbeşti? Ale rivalilor şi supuşilor greci? Că albanezii şi slavii nu se ştie unde erau (mă cam repet...)

Voi recapitula:
-existenta unor termeni si forme lingvistice de origine latina existente doar în Banat
-inexistenta în Moldova a unor termeni latini care sa nu se afle în Ardeal
-existenta în Ardeal a unor termeni latini care nu se afla în Moldova si Valahia
-existenta în valahia a unor forme verbale (nu stiu daca si cuvinte) inexistente în Ardeal

Diogene

21st June 2006, 16:27

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 15:42)

Foarte valabil pentru Dacia Traiană. Acolo erau colonişti din Siria, din Iberia etc. În Dacia Aureliană, în Misia (Moesia) romanii se aflau de vreo 700 de ani. Erau condiţii pentru naşterea unui popor. Ei se considerau romani (aproape ca azi) şi se raportau la strămoşii lor daci şi scordisci aşa cum ne raportăm noi la Basarab I Cumanul. Cu indiferenţă.

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 15:42)

Dar cei din Dacia Traiană care aveau un refugiu mai sigur, spre deosebire de misieni care nu se puteau refugia în sudul Peninsulei Balcanice, cum de s-au lăsat atraşi de viaţa la ţară şi de desimea codrului? La ei de ce nu este valabil principiul cu "distrugeri şi dispariţia populaţiei"?
Aaa, "trăeineii" erau mai deştepţi, ei nu facuseră aşa statui şi mozaicuri ca cele de la Felix Romuliana, Sirmium, Biserica din Sofia, chiar şi vestitul arc de triumf care poată fi văzut şi azi la Salonic (nu este reconstituit, precum monumentul de la Adamclisi, este originalul).

Şi încă ceva. Peste cei din Dacia Traiană au venit goţii. Peste cei din Misia cine au venit de la nord de Dunăre. Numai slavii? Stătea un domn cu mănuşi albe la urcarea în bărci şi striga "ăia cu ceramica ondulată înapoi! Voi aveţi misiunea să formaţi poporul român!" Cercetările arheologice ce spun? Nu cumva că slavii au trecut în timp îndelungat pe aici? Cam ciudat nu?

Ramunc

21st June 2006, 16:57

QUOTE

În Dacia traiana erau doua realitati: realitatea colonistilor, corect descrisa de dv si realitatea dacilor romanizati. Primii s-au cam uschit fiindca pentru eie ra preferabil sudul Dunarii. Dar dacii romanizati au ramas iar restul îl stiti.

În Serbia nu a existat niciodata unitatea etnica din Dacia. Aici se întâlneau ariile grupurilor de populatie ilirica, panonica, dacica si tracica. Apoi a mai venit si colonizarea romana cu tot felul d evenetici, peste care au venit si amestecaturile retrase din Dacia. Acest amalgam nu putea avea constiinta unei etnii unice, asa cum aveau dacii romanizati care împreuna cu dacii liberi (care începusera si ei de mult sa se romanizeze) aveau constiinta unitatii etnice. Aceasta constiinta, împreuna cu relatiile familiale, acomodarea cu geografia locurilor de trai transmisa peste generatii, traditiile religioase (pagâne la început) au constituit factori de pastrare a unitatii etnice si de supravietuire etnica.

QUOTE

Ei se considerau romani (aproape ca azi) şi se raportau la strămoşii lor daci şi scordisci aşa cum ne raportăm noi la Basarab I Cumanul.

Constiinta etnica dacica trebuie sa fi început sa dispara o data cu plecarea unei parti a carpilor, în frunte cu elitele, în sudul Dunarii. Disparitia elitelor politice si religioase a facut ca romaniazarea sa capete caracterul transformarii (la niveul constiintei de sine) din daci în romani, ilustrat si de faptul ca dintre toate popoarele latine românii sunt singurii care se revendica ca romani, ceilalti uitând aceasta revendicare de la Roma în schimbul identificarii fie cu populatia bastinasa (spaniolii), fie cu cuceritori ulteriori (francezii) fie cu un concept geografic (italienii).

QUOTE

Populatia dacica romanizate, asa cum am zis mai sus, avea de sute de ani un mod de viata caracterizat de legatura cu locurile natale, la fel cum si misienii erau legati (nu afectiv, ci mai profund) de locurile unde locuiau. Sa ne punem în pielea unui traitor al acelor vremuri si sa scapam de prejudecatile unei minti a secolului 20.

QUOTE

Aaa, "trăeineii" erau mai deştepţi, ei nu facuseră aşa statui şi mozaicuri ca cele de la Felix Romuliana, Sirmium, Biserica din Sofia, chiar şi vestitul arc de triumf care poată fi văzut şi azi la Salonic (nu este reconstituit, precum monumentul de la Adamclisi, este originalul).

Cei care au ridicat monumentele din Dacia nu erau daci ci colonisti. Din fericire nu s-a ajuns la amestecul cu daci, dat fiind ca legea oprea casatoria între colonisti si autohtoni.

Despre faptul ca monumentul de la Adamclisi si altele nu s-au pastrat asa bine: e un miracol ca s-au pastrat, la istoria care au avut-o aceste teritorii. Aproape toate metopele au fost recuperate. Dintre cele existente, una singura se afla în afara României. Asta desi au zacut cine stie câte veacuri (nu stiu când au cazut metopele de pe monument) în jurul movilei artificiale.

Le puteti vedea pe cele mai bine pastrate la adresa:
http://probyzantinum.org/forum/index.php?topic=26.0

QUOTE

Şi încă ceva. Peste cei din Dacia Traiană au venit goţii. Peste cei din Misia cine au venit de la nord de Dunăre. Numai slavii? Stătea un domn cu mănuşi albe la urcarea în bărci şi striga "ăia cu ceramica ondulată înapoi! Voi aveţi misiunea să formaţi poporul român!" Cercetările arheologice ce spun? Nu cumva că slavii au trecut în timp îndelungat pe aici? Cam ciudat nu?

Gotii nu prea sunt semnalati în Ardeal, desi prima statiune arheologica a culturii lor parta numele Sântana de Mures.

Locuirea comuna si unificarea culturala din cadrul confederatiei gotilor nu a însemnat disparitia etniei dacilor din aceste zone. Familiile s-au pastrat iar dupa plecarea gotilor s-au reluat vechile forme culturale dacice, mult îmbogatite cu forme romane, deoarece experienta gotica a avut efectul de a le întari dorinta romanizarii.

Azi am citit în cartea "Cultura carpica" ca carpii si gotii au convietuit un timp în zone apropiate, carpii pretinzând ca sunt mai puternici decât gotii. Asta arata ca aceste apropieri între etnii antice nu însemna deloc amestec.

Diogene

21st June 2006, 17:31

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 16:28)

Ati auzit sa se fi gasit pe acolo ceramica dacica?

Deci după domunul Ramunc românii preiau unitatea etnică a dacilor, modificând doar limba într-una latină? Cine documentează această unitate etnică atât de mare încât, dacă unii încep să vorbească lătineşte, ei supun la vot chestiunea (adică declanşează multitudinea contactelor interumane) şi toată lumea trece la limba respectivă?

Sper că nu e vorba de inventarul arheologic sărăcăcios şi discutabil enumerat mai sus.

Doamna Zoe Petre trece în revistă tot ce s-a scris despre daci (mai mult grecii au scris) şi spune că nu poate face deosebirea dintre relatare (care îi exprimă pe daci) şi legendă (care exprimă fantezia greacă).

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 17:57)

Gotii nu prea sunt semnalati în Ardeal, desi prima statiune arheologica a culturii lor parta numele Sântana de Mures.

Nu că erau gepizii. Cred că un prinţ de-al lor a dat şi numele de "Ardeal". Cum sapă zece metri de autostradă cum dau de un mormânt gepid.

Ramunc

21st June 2006, 19:05

QUOTE

Deci după domunul Ramunc românii preiau unitatea etnică a dacilor, modificând doar limba într-una latină? Cine documentează această unitate etnică atât de mare încât, dacă unii încep să vorbească lătineşte, ei supun la vot chestiunea (adică declanşează multitudinea contactelor interumane) şi toată lumea trece la limba respectivă?

A existat un bilingvism daco-latin, a carui data s-a prelungit diferit de la zona la zona. În Transilvania limbaa daca a disparut prima, apoi în Muntenia (unde a persistat pâna prin sec. 7-8) si cel mai târziu în Moldova, unde si în sec. 8 se mai vorbea daca pe alocuri.

QUOTE

Sper că nu e vorba de inventarul arheologic sărăcăcios şi discutabil enumerat mai sus.

Dar stiti cum e invantarul arheologic? Ne puteti da o descriere de ansamblu?

QUOTE

Doamna Zoe Petre trece în revistă tot ce s-a scris despre daci (mai mult grecii au scris) şi spune că nu poate face deosebirea dintre relatare (care îi exprimă pe daci) şi legendă (care exprimă fantezia greacă).

Doamna Zoe Petre e istoric? Apoi nu uitati ca e evreica, sa nu fie baagata în vreo mânarie masonica.

QUOTE

Nu că erau gepizii. Cred că un prinţ de-al lor a dat şi numele de "Ardeal". Cum sapă zece metri de autostradă cum dau de un mormânt gepid.

Asta e impresia dv fiindca astfel de cazuri sunt popularizate. Când se descopera un site cu bordeie si ceramica Ipotesti-Cândesti nu scrie nici un ziar, fiindca nu e ceva spectaculos.

Diogene

21st June 2006, 19:24

QUOTE(Ramunc @ Jun 21 2006, 20:05)

Doamna Zoe Petre e istoric? Apoi nu uitati ca e evreica, sa nu fie baagata în vreo mânarie masonica.

Fă bine şi citeşte-i cartea şi apoi dă-ţi cu părerea.

Replica "mâinii ungurilor sau a masonilor", ori de câte ori cineva nu este de acord cu tine, nu îţi face cinste.

Îţi spun franc în faţă: "unitatea etnică a dacilor" este o mânărie a naţionalismului de secol XIX. Nu pe astfel de căi se suţine conservarea patrimoniului etnocultural român. Poate pe astfel de căi ale politicienilor slabi se denaturează acesta. Iată apropierea stupidă dintre două hărţi

Click pentru a vizualiza ataşamentul

Click pentru a vizualiza ataşamentul

(http://en.wikipedia.org/wiki/Border_history_of_Romania)

Ramunc

21st June 2006, 19:50

QUOTE

Fă bine şi citeşte-i cartea şi apoi dă-ţi cu părerea.

Nu am timp ca citesc multe lucruri care mi le doresc.

A ma apuca de lectura unei carti care afirma ca referirile antice la daci sunt mai mult legende, nu mi se pare de folos. Evident ca e si multa legenda amestecata dar nu e asa greu sa se distinga legenda de informatia istorica.

QUOTE

Îţi spun franc în faţă: "unitatea etnică a dacilor" este o mânărie a naţionalismului de secol XIX. Nu pe astfel de căi se suţine conservarea patrimoniului etnocultural român. Poate pe astfel de căi ale politicienilor slabi se denaturează acesta. Iată apropierea stupidă dintre două hărţi

Aceasta face parte din categoria teoriilor în care intra si aceea caa ungurii ar fi sarmati iazigi. Adica nu se bazeaza pe nimic. Daca anticii mentioneaza niste triburi ca facând parte din acelasi popor, înseamna ca e acelasi popor. Mai ales când sunt atâtea referiri la daci.

Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.