QUOTE(Diogene @ Jan 13 2006, 00:24)

De fapt s-a creat un Areal Avar, un fond de vânătoare pentru presupușii inventatori ai scăriței de la șea, ai călăritului în picioare. "Înlocuirea romanilor cu slavi" s-a făcut mai degrabă prin plecarea romanilor și umplerea golului creat cu oamenii aduși din nord de avari, poate chiar de bizantini. Deci termenul "înlocuire" privește rezultatul, iar nu ideea că slavii au fost pricina. Cauzele sunt la avari, la bizantini, și nu-i exclus să fi fost chiar la romani...
Din cate inteleg, vizezi aceeasi repopulare a teritoriilor nord-dunarene prin prizonieri sau chiar oameni atrasi de oportunitati, cred ca le-am discutat pe ambele. In al doilea caz este greu de gasit o paralela a unei situatii asemenatoare, nu vad cum poti recrea un spatiu cultural printr-o migratie de oportunisti. Si mai cugetand pe marginea Miracolelor, avarii in campaniile lor n-au luat prizonieri numai din Moesia, ci si din Tracia. Daca o insula de romanitate ar fi supravietuit in Panonia, ce s-a intamplat cu grecii?
QUOTE
Fiscalitate înaltă însemna un stat puternic, un nivel tehnologic, o productivitate înaltă. Dar după ce am învățat agricultura romană de ce nu am combina-o cu un stat de "trei parale" cum era Arealul Avar? Numai că rezultatul a fost un regres tehnolgic, în ritmul lent de atunci. Prin această lipsă de respect față de un stat (o spun Mauricius și alți "defăimători"), românii noștri au dovedit încă de când erau în Imperiul Roman de Răsărit că nu erau chiar romani și și-au bătut mult timp cuie în tălpi. Poate e forțată comparația, dar, parcă și astăzi au o atitudine comparabilă față de propria organizație statală, deși de vină poate să fie intermezzo otoman. Ghiciți cine s-a răsculat în Imperiul Bizantin refăcut până la Dunăre, pe la 1186. Nu cumva românii?
Adică mai pe șleau: dacă nu îți place de greci nu înseamnă că dezertezi de pe front și mergi să-l omori pe împărat, cum a fost episodul cu Phocas (602). Nu am numărat românii din armata lui Phocas, dar mi-i cunoscut tipul de comportament. De fapt avarii au fost invitați. Practicau răpiri individuale, dar convoaiele mari de romani puteau fi pur și simplu emigrări din proprie inițativă, nu cum se căiește Saint Demetrius. Bizantini au pierdut Dunărea pentru că au pierdut mai întâi sufletul romanilor de acolo.
Teoriile care sunt construite pornind de la o psihologie a poporului roman mi se par depasite.
QUOTE
Emigrația secundară, în grupuri mai mici dar repetate pe mai mulți ani pare că s-a petrecut în Prima Bulgarie. Știu cel puțin două cazuri când Krum a dus mase mari de oameni la nord de Dunăre. Unul dintre ele a fost oastea de macedoneni cu care Krum i-a bătut pe avari pe Tisa, sesizată de J. C. Engel. Se spune că ar fi venit înapoi, ca și ostatecii desemnați de Saint Demetrius. Dar dacă este clar de ce, și cam câți au mers, nu e clar nici de ce și nici câți s-au întors la sudul Dunării. Cred că sunt simple întoarceri din condei al cronicarului ca să nu rănească "orgoliul sud-dunărean" al cititorului, chiar dacă un basileu a trimis și ceva corăbii după emigranții respectivi, din al doilea grup (sau poate numai din condei le-a trimis - mi se pare total aiurea acțiunea respectivă, după 25 de ani). Și romanii care au trecut Dunărea trebuia să de dovadă de patriotism și să revină, cum fac păsările migratoare în fiecare primăvară. Probabil ele au motive. Oamenii sunt mai pragmatici. Eu am convingerea că ambele grupuri s-au lipit de românii pe care i-ai găsit în nord-vestul ardelean, și dacă ceilalți au mai urcat puțin, în nordul Moldovei.
Migratii si recolonizari au fost, nu le neaga nimeni, dar care din acestea provoaca (sau chiar este) acea migratie masiva a românizarii?
Daca prizonierii avarilor mai pot fi suspectati de romanitate, multi din prizonierii bulgarilor sunt elenizati (sau re-elenizati).
QUOTE
Cert este că după acest Krum, teritoriul sudul-dunărean a luat-o decisiv spre slavizare.
Eu cred ca abia acum reincepe re-elenizarea sudului. Moesiile erau de mult slavizate, poate aristocratia bulgara sa-si mai fi pastrat ceva mandrie nomada, dar in curand vor uita de ea