Sirius
3rd January 2006, 14:52
A propo, cum explicati caracterul unitar al limbii romane? Degeaba zice Rakoczy ca romana nord-dunareana e o limba dialecticala. Daco-romana e un dialect al limbii romane, se inteleg fara probleme locuitorii de pe intreg teritoriul. Chit ca unele regionalisme trebuie explicate mai bine.
Unde e asadar acest loc in care se naste limba noastra actuala?! Sa nu-mi spuneti ca a evoluat asa frumos inchegata pe un teritoriu de un sfert de milion de kmp, cand formatiunile statale aflate pe acest teritoriu nu au avut o istoriue comuna ! Plus ca parte din acest teritoriu n-a fost parte niciodata a lumii latine!
Sirius
3rd January 2006, 14:59
Daca tot avem nevoie de un anume teritoriu relativ restrans pentru a se naste poporul nostru, nu e mai logic ca acest loc sa fie acolo unde imperiul (chiar Rasaritean numindu-se) rezista sute de ani?! Singurele mentionari despre romani, ale cronicarilor din primul mileniu crestin sunt cele referitoare la vlahii sud-dunareni!
Viezure
3rd January 2006, 15:18
Racoczy dixit: "Corect.
vezi, insa nu au disparut limbile locale!
Englezii au stapanit New Zeeland timp de 300 ani si populatia aia "aborigena" era mult in urma civilizatiei, chiar fata de dacii de acum 2000 ani... si tot nu au disparut limbile "maorii", la fel cei din Australia, inca mai ramasi in urma!
pe cand dacii?!"
In Africa au supravietuit limbile unor triburi. Popoarele cucerite care au adoptat limba cuceritorilor in general au uitat limba lor materna. Iar pe englezi nu ii interesa sa ii invete pe maori engleza, Noua Zeelanda era la capatul Pamintului, dincolo de colonia penitenciara Australia, la limitele imperiului. Maorii erau triburi ostile si odata ce au fost infrinti si au semnat un tratat cu englezii prin care le dadeau suveranitatea asupra pamintului lor, nimeni nu s-a mai uitat la ei pentru mult timp. Englezii care se duceau in Noua zeelanda sau Australia nu exportau cultura lor proprie, deoarece nu aveau un comert activ cu bastinasii. Pur si simplu nu erau interesati de bunurile lor, exceptind pamintul lor. Dacia a devenit o parte activa a imperiului, ca si Galia sau Britania; aici se facea comert si multi daci au devenit soldati in armata romana, un motiv in plus ca sa invete limba latina.
asfaltin
3rd January 2006, 17:44
Pasajul din Istoriile lui Theophylactus Simocatta (operă scrisă de cronicarul bizantin pe la anul
630) în care apar cuvintele τóρνα, τóρνα a constituit obiectul unei îndelungate
controverse.
După cum se ştie, împrejurarea în care au fost rostite cuvintele în discuţie o
reprezintă o expediţie din anul 587 a armatei bizantine conduse de generalul
Comentiolus în munţii Haemus (Tracia) împotriva avarilor; succesul expediţiei a
fost compromis de un incident:
În timpul marşului nocturn, ,,unul din animalele de povară şi-a scuturat
sarcina de pe el. Se întâmplase însă ca stăpânul lui să meargă înainte. Dar cei care
veneau în urmă şi vedeau animalul de povară târând în dezordine sarcina după el, îi
strigară stăpânului să se întoarcă şi să îndrepte povara de pe animal. Ei bine, acest
lucru a fost pricina tulburării ordinii în oştire şi a făcut să înceapă fuga înapoi, căci
strigătul sună cunoscut mulţimii: cele spuse erau şi un semnal şi păreau să însemne
fugă, ca şi cum duşmanii s-ar fi ivit în apropiere de ei mai repede decât orice
închipuire. S-a produs o foarte mare învălmăşeală în oştire şi mult zgomot; toţi
ţipau tare şi se îndemnau unul pe altul să se întoarcă strigând cu mare tulburare în
limba ţării torna, torna, ca şi cum li s-ar fi ivit pe neaşteptate o luptă în timpul
nopţii”
La aproape două secole după Theophylactus, aceeaşi întâmplare e relatată
mai concentrat de un alt cronicar bizantin, Theophanes Confessor, în textul căruia
(Chronographia, scrisă pe la 810–814) apare τόρνα, τόρνα, φράτρε:
,,Un animal de povară aruncase sarcina de pe el şi cineva i-a strigat stăpânului
animalului să îndrepte sarcina, zicându-i în limba părintească: torna, torna, fratre.
Stăpânul catârului nu a auzit strigătul, dar oamenii l-au auzit şi, crezând că sunt
înfrânţi de duşmani, o luară la fugă, strigând în gura mare: torna, torna”
Vor urma comentarii.
Comentarii prin care voi incerca sa sustin ipoteza conform careia indemnul a fost strigat in "proto-dialectul" (sic) aroman (,,múla toárnă: catârul răstoarnă) dar a fost inteles de catre soldati conform cu Strategikon-ul imparatului Mauriciu (inapoi, stanga imprejur).
Toarnă are si in daco-roman sensul de rastoarna dar spre deosebire de aroman este un regionalism foarte putin raspandit si care nici nu apare cu acest sens in DEX deci probabil este imprumutat mai tarziu tot din aromana.