asfaltin
28th December 2005, 21:13
QUOTE(Diogene @ Dec 28 2005, 20:32)
Problema lui "picula"/"păcura" este foarte interesantă. Mai întâi ar trebui demonstrat că la Ploiești au ajuns romani, ca să aibă cine rămâne acolo două mii de ani. Eu cred că este vorba de un termen tehnic luat ca atare de la romani, când i s-au întrezărit utilizările produsului respectiv. Așa a fost luat și cuvântul "mied" de supușii lui Attila de la romanii care făceau băutură spirtoasă din miere. Așa am luat "mouse" de la englezi etc.
Supusii lui Attila au preluat cuvantul "mied" cu ocazia contactelor nemijlocite pe care le-au avut cu romanii. Acelasi lucru e valabil si in cazul preluarii termanului "mouse" de catre noi de la englezii. In ceea ce priveste picula/pacura cuvantul s-a pastrat aici si nu putea fi imprumutat ca termen tehnic asa cum nu puteau fi imprumutate toponimele de certa origine latina si care s-au pastrat doar datorita prezentei unei populatii care a continuat sa le foloseasca in toata aceasta perioada
rakoczy
28th December 2005, 21:31
QUOTE(asfaltin @ Dec 28 2005, 20:51)
In sustinerea iptezei continuitatii pot aduce si faptul ca Vasile Parvan a descoperit doua documente din veacul al IV-lea, in care un "rege" al gotilor de la nord de Dunare, isi zice "Jude" - or acesta nu era un titlu onorific pe care sa il fi putut conferi inparatul de la Constatinopol (cum ar fi patriciu, despot sau cezar), era doar numele pe care localnicii daco-romani il dadeau capeteniilor lor administrative peste o grupare de sate sau peste o vale, judecatori si administratori. Inseamna ca acest rege barbar domnea la nord de Dunare peste populatii de limba latina si a vrut sa-si zica cum numeau supusii lui localnici pe sefii lor.
Ma simt dator sa felicit faptul ca discutia a devenit iarasi civilizata.
Domnule Asfaltin, o gluma , sper sa nu te superi..... , chiar te rog sa nu iei in rau ce zic:
Jude..... mda.... si zici ca regele acela era Germanic? Fals, domnule! era..... JUDE. adica evreu! 
--------------------
Revenind la cele serioase: nu sunt deloc partizan al continuitatii, insa anumite cuvinte asemanatoare din limbi insa foarte deosebite in timp si spatiu, pot totusi sa constituie o proba in sprijinul teoriei Proto_limbii unice, candva, foarte demult.
Eu nu abandonez deloc aceasta idee, chiar daca pare cam excentrica.
As apela iarasi la un site citat de Diogene:
http://www.zompist.com/proto.html
si, in ciuda, interpretarilor cam ne-favorabile de acolo, privind Teoria Proto-Limbii Unice, as merge pe sustinerea inrudirilor profunde intre toate limbile Eurasiatice.... nu merg inca mai departe cu gandul...
K33, daca ai date de analiza genetica, din aproape in aproape, - te rog sa postezi.
As prelua eu din "grupele sanguine si alimentatia" in care sunt date interesante despre raspandirea raselor umane corelat cu grupele sanguine, dar am cartea in Maghiara si e greu de tradus in mod coerent... pentru o discutie pe forum. Daca aveti ceva in romana, ori de pe net... 
asfaltin
28th December 2005, 21:36
Criza internă a Imperiului Roman și amenințările migratorilor i-a determinat pe împărații Dioclețian (284-305) și Constantin cel Mare (307-337) să ia măsuri pentru reorganizarea statului. Cele mai active au fost triburile germane, care atacau întregul hotar nordic de la Marea Nordului la Marea Neagră. La începutul secolului al IV-lea goții se vor răspândi în teritoriul Moldovei și Ucrainei de astăzi, fiind ei înșiși împărțiți în două grupe de triburi:
a) ostrogoții (greuthungii) așezați la est de Nistru împreună cu anții, sclavinii (vechii bastarni și peucini) și sarmații, vecini la est de Nipru cu herulii (trib germanic) și la nord cu boranii sau boruski (slavi);
vizigoții care au pătruns mai întâi în Moldova și apoi în Muntenia de unde și-au pregătit acțiunile de penetrare în Imperiul Roman. Pentru un tablou mai complet, la începutul secolului al IV-lea, menționăm că triburile vandalilor asdingi îi izgoniseră pe costoboci și se așezaseră în Galiția; gepizii se aflau în bazinul Vistulei și Bugului superior, alături de venedi (slavi) și vecini la nord-vest cu tribul germanic al skirilor din Pomerania. Aceste popoare, având vârful de lance în goți așteptau momentul de slăbiciune al Imperiului Roman, așezarea lor în teritoriile menționate fiind numai de conjunctură. In replică, împăratul Constantin, respinge în anul 323 un atac al goților și sarmaților, îi urmărește în Câmpia Munteniei și regele vizigot Ransimodus este ucis. Impăratul victorios încearcă să-și consolideze victoria și granițele imperiului: în anul 328 reconstruiește vechiul pod roman de la Celei, ridică pe malul stâng al Dunării castre și castele fortificate, își atrage vandalii federați care se găseau în Oltenia și încredințează comanda războiului împotriva vizigoților fiului său Constantin (viitorul împărat Constanțiu II). După aceste succese, romanii revin în nordul Dunării. La Pietroasele se ridică un castru și este adusă legiunea a XI Claudia de la Durostorum, construiesc cetatea Daphne de lângă Oltenița și un turn de pază în vechiul castru de la Bărboși (Galați). După revenirea romanilor în nordul Dunării a urmat un sfert de secol de liniște pentru populația romanizată din fosta Dacie, perioadă confirmată de cercetările arheologice care atestă dezvoltarea materială (cercetări arheologice la Bârlad - Valea Seacă, Barcea - Tecuci, Pietroasele, ș.a.).
Autor al studiului: Ștefan Stanciu
k33
28th December 2005, 21:46
QUOTE(Diogene @ Dec 28 2005, 20:32)
Ideea că la o mie de kilometri distanță se formează dialectele aceleași limbi este absurdă. Dialectele se formează întotdeauna când grupuri dintr-o populație de aceeași limbă pierd contactul spațial. Acesta este cazul dintre românii nord-dunăreni și aromâni.
Absurdul tezei se isca din absurdul ipotezelor.
Ar fi bine sa iei in calcul si urmatoarele chestiuni:
- originea necunoscuta a aromanilor, lipsa de rudenie cu populatiile Europei, inclusiv lipsa de rudenie cu românii
- originea cea mai probabila (si de altfel asumata de aromâni) si anume greacă
- asimilarea aromânilor de catre albanezi, armeni, greci sau români
- caracteristicile nomade ale populatiilor de aromâni
- lipsa unei constiinte comune culturale cu românii nord dunareni
- perioada evident diferita de latinizare a românilor fata de aromâni
asfaltin
28th December 2005, 21:49
In sustinerea ipotezei continuitatii va recomand urmatoarele lucrari:
Fontes Historiae Daco-Romanae, op. cit., vol. II, p. 49 (Anonymus Valesii); p. 81 (Panegirici latini); p. 111-113 (Auxentius din Durostor); p.133 (Ammianus Marcellinus); p. 307 (Zosimos); p. 425 (Iordanes);
Preda, C., Circulația monedelor romane postaureliene în Dacia, în SCIVA, 26, 1975, 4, p. 441-485;
Diesner, J., H., The Great Migration, Leipzig, 1978, p. 91-129;
Barnea, I., La politica dell'Impero Romano nel Basso Danubio dopo il ritiro aureliano, în Coloquio italo-romano, Roma, 1982, p. 29-44 (extras);
Barnea, I., Iliescu,O., Constantin cel Mare, București, 1982, p. 29-44;
Palade, V., Ateliere pentru lucrat piepteni din os din secolul al IV-lea de la Bârlad-Valea Seacă, în Arheologia Moldovei, IV, 1966, p. 261-276;
Idem, Noi ateliere de lucrat piepteni din corn de cerb în secolul al IV-lea e.n. la Valea-Seacă, în Carpica, II, 1969, p. 233-252;
Idem, Centrul meșteșugăresc de prelucrare a cornului de cerb de la Bârlad-Valea Seacă datând din secolul al IV-lea e.n., în Studii și comunicări de istorie a civilizației populare din România, nr.1, Sibiu, 1981, p. 179-215;
Țau, S., Nicu, M., Ein beschrifteter Glasbecher aus der Nekopole von Barcea-Tecuci (4 Jahrhundert U.Z.), în Dacia, serie nouă, XXIX, 1985, 1-2, p.165-166;
Davidescu, M., Cetatea romană de la Hîrșova, București, 1989, p. 27-120;
Spiritualitate și istorie la Întorsătura Carpaților, volum editat de A. Plămădeală, Buzău, 1983, p. 69-77;
Bibliografia este preluata cu copy si paste din documentul unui coleg asa ca va rog sa iertati forma greoaie.
Diogene
28th December 2005, 22:30
http://www.archaeology.ro/rad_so_com.htm
Pe lângă temele favorite (etnogeneza, autohtonismul, continuitatea), arheologia, ca instrument al ideologiei naţionale, proiectează în trecut programe politice din prezent. Unitatea provinciilor istorice (unul din proiectele pe care statul naţional român a dorit şi doreşte să-l realizeze) s-ar manifesta încă din pre- şi protoistorie în forma “unităţii culturii materiale” (Andrieşescu 1912: 113). Dacia “era un mare regat cu bază etnică perfect omogenă, cu tradiţii istorice seculare, cu structură socială şi economică bine definită […]” (Pârvan 1958: 147). [/b]
----
http://www.caorc.org/fellowships/mellon/pubs/Nichulescu.pdf
There is a high correlation between mixed argumentation (the indiscriminate use of results from other disciplines) and nationalist reconstructions of the past.
----
Iar siguranţa cu care afişezi perenitatea bimilenară a "păcurii" latineşti pe meleaguri prahovene te arată un novice în domeniul etimologiei. Viaţa-i scurtă, arta etimologică-i lungă...
QUOTE(asfaltin @ Dec 28 2005, 21:49)
.
Aromânii vorbesc un dialect al limbii române. Dacă româna ar fi moştenitoarea directă a protolatinei, ar fi greu de explicat cum au ajuns aromânii să o vorbească. Ei trebuiau să fi fost sub influenţa "dacei protolatine" fie la sudul Dunării, fie chiar în România. Acest fenomen de dacizare paşnică ar fi fost unic în istorie.
B.P. Haşdeu consideră că aromânii s-au romanizat în nordul Dunării şi au emigrat de acolo în secolul al X-lea. Totuşi cea mai plauzibilă ipoteză este aceea că şi aromânii şi românii nord-dunăreni au locuit în regiuni vecine din aceeaşi zonă de romanizare îndelungată de la sudul Dunării. Înainte de romani acolo au trăit sciţi, greci, moesi, tribali, dardani, daci, celţi, iliri. Unii precum dacii şi geţii au fost foarte înrudiţi şi sub aspect etnic, poate şi genetic. Alţii erau foarte diferiţi. Romanizarea într-o perioadă suficientă de timp era regula în Imperiul Roman; au fost numai două excepţii: grecii şi evreii.
Istoricul baladei Mioriţa (http://www.romanian-folklife.ro/Rom/RTC.htm - Sanda GOLOPENŢIA) ne arată o legătură etnoculturală, mai profundă decât una lingvistică cu aromânii. De-asemenea şi această baladă reprezentativă este mai veche în nordul ţării, ilustrând că românizarea României s-a făcut dinspre nord.
După ce am văzut ce popoare au determinat compoziţia etnică a României acelor vremuri: sarmaţii, germanicii, slavii, pecenegii şi, parţial, cumanii, după ce am văzut cum "arheologi" români consideră influenţele din Imperiul Roman de Răsărit sau cultura materială din Imperiul Protobulgar, slavo-romană, ca dovezi ale continuităţii etnice în România, ar trebui să fim cel puţin uimiţi de grija cu care, în concepţia unora, acea populaţie "protoromână" se ferea să iasă din spaţiul determinat de Dunăre, Tisa, Nistru şi Marea Neagră şi se străduia să-l populeze cât mai uniform.
În copilărie am jucat un joc care cred că face parte din zestrea etnică a românilor şi, probabil, a galiţienilor, oarecum asemănător cu oina. Îi spunea "lapta pe fugă". Lapta era o minge făcută din cârpe leagată cu aţă, mare cât să o poţi prinde în palmă. Terenul pătrat ("ţelul"), cu latura de vreo 30 de paşi, avea în colţuri nişte "babe" (mici gropiţe în pământ). Cei patru coechipieri "la bătaie" era aşezaţi în cele patru colţuri. Echipa aflată "afară din joc" alerga de fapt în interiorul pătratului, mai spre mijlocul lui. Cei de la bătaie îşi aruncau lapta unul la celălalt şi, prin surprindere, încercau să-i lovească pe cei aflaţi în mijlocul careului. Dacă unul din mijloc prindea lapta sau dacă lapta ieşea afară din ţel fără să atingă pe cei din mijloc, se făcea schimbul, cei din bătaia laptei treceau în colţurile careului, la bătaie, şi reciproc. Schimbul se mai făcea şi dacă unul din cei din mijloc lua lapta, alerga până la marginea careului şi reuşea să-l lovească pe unul din cei aflaţi în colţuri care între timp o rupseseră la fugă. Cei din careu mai aveau o şansă să fugă după laptă şi să o aducă în vreo babă (gropiţă) înainte ca vreunul din cei aflaţi "la bătaie" să se întoarcă şi să îşi pună călcâiul în baba respectivă. Nu ştiu cine mai joacă acest joc. În viziunea unora românii au fost tot timpul în careu, mereu loviţi cu lapta, niciodată nereuşind să o prindă sau să-şi lovească adversarii stăpâni pe joc, de pe marginea ţarcului.
rakoczy
28th December 2005, 22:40
QUOTE(k33 @ Dec 28 2005, 21:46)
Absurdul tezei se isca din absurdul ipotezelor.
Ar fi bine sa iei in calcul si urmatoarele chestiuni:
- originea necunoscuta a aromanilor, lipsa de rudenie cu populatiile Europei, inclusiv lipsa de rudenie cu românii
- originea cea mai probabila (si de altfel asumata de aromâni) si anume greacă
- asimilarea aromânilor de catre albanezi, armeni, greci sau români
- caracteristicile nomade ale populatiilor de aromâni
- lipsa unei constiinte comune culturale cu românii nord dunareni
- perioada evident diferita de latinizare a românilor fata de aromâni
Te rog sa aprofundezi!
Consider ca stiu bine limba romana si pot sesiza imediat termenii asemanatori, chiar vag asemanatori, din limbile romanice, char si din cele ce nu cunosc. Insa, ca un "observator din afara" m-a frapat demult ne-similitudinea aromanei cu daco-romana. Iata de ce: Evident, este o limba romanica, insa NU este reciproc inteligibila cu romana, in masura in care este italiana cu romana, de exemplu!
si iata, comparati singuri.
intai un text in Albaneza (2 dialecte)
ATI YNË
Ati ynë, që je në qiell,
shejtnue kjoftë emni yt.
Ardhtë mbretnia jote.
U baftë vullnesa jote,
si në qiell ashtu në dhe.
Bukën tonë të përditshme epna ne sot.
E ndiejna ne fajet e mëkatet tona,
si i ndiejmë na fajtorët tanë.
E mos na len me ra në keq;
por largona prej gjith së keq.
Ashtu kjoftë.
A Arbëreshë version
Tata ghine cë jee në chiex,
schetruarë clost embri ghit;
jar reghria jote.
Bucrë clost vulema jute astu në chiext, si në dee.
Bucnë tënë tëdiscmen emna sot.
E ndiena meatëtë tona si na ndicgnëmi armikete tënë.
Etë moj bieme ën pirasmô;
ma lirona caa ghiet eliga.
Astu-clost.
------------------------------------
Acelasi in Aromana:
Tatal Nostru
Tata a nostru
care es'ti în t'eru,
s-aiseasca nuam a Ta,
s-vina amiraliea a Ta,
s-faca vrerea a Ta,
as'i cumu în t'eru,
as'i s'i pisti locu.
Pânea a noaste at'ea di tute dzâlele da-na o nau adzâ
s'i na li iarta amartilili noastre
as'i cumu li iartamu s'i noi unu a altui.
S'i nu na du pri noi la cârtire,
ma na aveagli di at'elu arau.
Ca a Ta easte amiraliea s'i puterea
a Tatalui s'i Hiliului s'i a Spiritului Sântu,
tora, totana s'i tu eta etelor.
Amin.
---------------------
In Istro-romana:
Cace nostru, Kar le sti en cer,
Neka se spune volja a Te,
Kum en cer asa si pre pement.
Pera noastre saka zi de nam astez.
Odproste nam duzjan, ka si noi odprostim a lu nostri duzjnici.
Neka nu na Tu vezi en napastovanje,
Neka na zbavesti de zvanka slabe.
Amen.
-------------------
si in Italiana:
Padre nostro che sei nei cieli,
sia santificato il tuo nome;
venga il tuo regno,
sia fatta la tua volonta,
come in cielo cosi in terra.
Dacci oggi il nostro pane quotidiano,
rimetti a noi i nostri debiti,
come noi li rimettiamo ai nostri debitori
e non ci indurre in tentazione,
ma liberaci dal male.
Amen.
----------------------
Rog sa observati asemanarile si deosebirile.
nota1: dupa cum se observa, Istro-romana, in ciuda apropierii de Italia, are un vocabular in mare proportie slavizat.
nota2: am postat variante in albaneza pentru.... familiaritatea sonoritatii 
. intr-adevar, e cu 2 puncte este "ă", astfel se poate observa un ceva comun, greu de definit, dincolo de fondul comun indo-european ( albaneza fiind considerata o limba "izolata" din aceasta familie)
sofian george
28th December 2005, 23:13
QUOTE(rakoczy @ Dec 28 2005, 22:40)
Te rog sa aprofundezi!
Consider ca stiu bine limba romana si pot sesiza imediat termenii asemanatori, chiar vag asemanatori, din limbile romanice, char si din cele ce nu cunosc. Insa, ca un "observator din afara" m-a frapat demult ne-similitudinea aromanei cu daco-romana. Iata de ce: Evident, este o limba romanica, insa NU este reciproc inteligibila cu romana, in masura in care este italiana cu romana, de exemplu!
si iata, comparati singuri.
intai un text in Albaneza (2 dialecte)
ATI YNË
Ati ynë, që je në qiell,
shejtnue kjoftë emni yt.
Ardhtë mbretnia jote.
U baftë vullnesa jote,
si në qiell ashtu në dhe.
Bukën tonë të përditshme epna ne sot.
E ndiejna ne fajet e mëkatet tona,
si i ndiejmë na fajtorët tanë.
E mos na len me ra në keq;
por largona prej gjith së keq.
Ashtu kjoftë.A Arbëreshë version
Tata ghine cë jee në chiex,
schetruarë clost embri ghit;
jar reghria jote.
Bucrë clost vulema jute astu në chiext, si në dee.
Bucnë tënë tëdiscmen emna sot.
E ndiena meatëtë tona si na ndicgnëmi armikete tënë.
Etë moj bieme ën pirasmô;
ma lirona caa ghiet eliga.
Astu-clost.
------------------------------------
Acelasi in Aromana:
Tatal Nostru
Tata a nostru
care es'ti în t'eru,
s-aiseasca nuam a Ta,
s-vina amiraliea a Ta,
s-faca vrerea a Ta,
as'i cumu în t'eru,
as'i s'i pisti locu.
Pânea a noaste at'ea di tute dzâlele da-na o nau adzâ
s'i na li iarta amartilili noastre
as'i cumu li iartamu s'i noi unu a altui.
S'i nu na du pri noi la cârtire,
ma na aveagli di at'elu arau.
Ca a Ta easte amiraliea s'i puterea
a Tatalui s'i Hiliului s'i a Spiritului Sântu,
tora, totana s'i tu eta etelor.
Amin.
---------------------
In Istro-romana:
Cace nostru, Kar le sti en cer,
Neka se spune volja a Te,
Kum en cer asa si pre pement.
Pera noastre saka zi de nam astez.
Odproste nam duzjan, ka si noi odprostim a lu nostri duzjnici.
Neka nu na Tu vezi en napastovanje,
Neka na zbavesti de zvanka slabe.
Amen.
-------------------
si in Italiana:
Padre nostro che sei nei cieli,
sia santificato il tuo nome;
venga il tuo regno,
sia fatta la tua volonta,
come in cielo cosi in terra.
Dacci oggi il nostro pane quotidiano,
rimetti a noi i nostri debiti,
come noi li rimettiamo ai nostri debitori
e non ci indurre in tentazione,
ma liberaci dal male.
Amen.
----------------------
Rog sa observati asemanarile si deosebirile.
rakoczy
28th December 2005, 23:17
QUOTE(sofian george @ Dec 28 2005, 23:13)
D-le Rakoczy,recunosc ca m-am inselat in privinta d-voastra,admir eforturile depuse pentru a construi o discutie argumentata(nu intotdeauna).Scuze pt.postarile anterioare ,am fost luat de valul unui nationalism feroce.
Eu imi cer scuze, recunosc, am gresit "sarind la bataie".
Fac eforturi de nespecialist, doritor insa de Cunoastere. Sunt 1/2 roman si ma intereseaza mult despre ascendenta mea.
Uneori mai postez ceva ma "exagerat", insa o fac pentru a-mi lamuri multe ne-dumerirei.
Emix
29th December 2005, 00:58
Domnilor,FELICITARI!
Se pare ca in sfirsit bunul simt invinge:cu calm si colaborare vom invata cu totii cite ceva din aceste discutii.Revenind la problema lingvistica,din cunostintele mele fondul de cuvinte latine al romanei reprezinta circa 40% din total,dar aceste cuvinte au o putere de circulatie de aproximativ 80%.Si nu ma refer aici la neologismele,in special frantuzismele intrate in limba in ultimii 150 de ani.Problema este ca in fondul de baza al limbii romane cuvintele cu origine incerta (si de aceea presupus dacice) sint cele din sfera pastoritului mai putin oaie (din latinescul ovis),multe din stuparit si cuvinte casnice.Explicatie este destul de simpla:noii stapini se foloseau de autohtoni pentru munci ca oieritul,iar in familiile mixte daco-romane femeile si-au vazut de treaba lor neavind probabil cum sa imprumute termenii casnici de la sotii lor colonisti proveniti din legionarii lasati la vatra.In rest romana a pastrat multe amintiri chiar si de la stapinitori destul de efemeri ai acestei zone:un exemplu ar fi "coz" care in cumana insemna nuc (in perioada construirii Manastirii Cozia,in unele documente apare cu numele "Nucet").Exemplele pot continua,asa ca firul lingvistic poate fi doar un eventual sprijin si nu un argument hotaritor.Istoric vorbind (si sa ma scuze coforumistii de origine maghiara,pentru care am toata stima),etimologia familiei de cuvinte derivate din Hungaria pare a fi putin mai complicata si interesanta decit simpla legatura cu hunii:pe vremea cind hunii lui Atilla,biciul lui Dumnezeu,ingrozeau Europa,un cronicar franc i-ar fi descris ca pe niste hongres,adica drept "capcauni",drept care si astazi in franceza ungur isi pastreaza forma hongrois,chiar daca sensul initial (din fericire) s-a pierdut.
Ca un argument in favoarea faptului ca o populatie nu poate fi total eradicata,chiar daca a fost invinsa,se poate aminti faptul ca pe teritoriul angliei au fost descoperite morminte ale unor legionari romani ce purtau pe stela funerara nume deloc romane ci dacice,singura explicatie fiind faptul ca pe teritoriul provinciei Britania a stationat legiunea Dacica,asa cum pe teritoriul Olteniei era stationata legiunea Iudaica (regret ca nu-mi amintesc numerele lor acum).
In concluzie,este greu de crezut ca cineva a fost atit de nebun incit sa distruga o forta de munca aflata la indemina,sau ulterior sa se oboseasca sa transfere in alte teritorii sute de mii sau milioane de oameni doar pentru a lasa un teritiriu gol in fata migratorilor.
Scuze daca m-am lungit cam mult.
asfaltin
29th December 2005, 02:10
"Constantin cel Mare a luat masuri ca activitatea misionara crestina sa se desfasoare in stinga Dunarii, viguros si nestingherit. Dupa cum se stie, el se intitula si "episkopos ton ektos" (Eusebiu, Vita Constantini IV, 24), ceea ce inseamna ca era constient de misiunea sa de a purta grija de toti supusii, de a-i aduce pe toti la credinta adevarata - pagini sau eretici. Spre a facilita legaturile cu populatia din nordul Dunarii, a construit un pod de piatra intre Oescus (Gigen in Bulgaria) si Sucidava (Celei-Corabia in Romania). Politica lui Constantin a fost continuata de fiul sau Constantius II si a putut fi in vigoare pana aproape de sfirsitul secolului IV, cu exceptia unei perioade scurte, in timpul domniei imparatului Valens. Secolul IV este decisiv pentru crestinarea intregii populatii nord-dunarene si din aceasta vreme posedam numeroase descoperiri de antichitati crestine, care atesta acest lucru. Intre acestea este incriptia latina descoperita la Biertan in mijlocul Transilvaniei, care ne arata pe credinciosul Zenovius facind un dar bisericii locale. Exista deci, in acea vreme, in Transilvania o populatie latinofona, cu comunitati crestine bine organizate. Recent s-au facut descoperiri arheologice la Poolissum (Moingrad, in nordul Transivaniei) si Sarmisegetusa (Hateg), care constau in vase si inscriptii decorate cu simboluri crestine, asemanatoare ca text cu cea de la Biertan. Dar cea mai importanta descoperire din ultimii ani este basilica cu mormintul unui martir aflata in ruinele castrului roman de la Slaveni, comuna Gostavat, jud. Olt (Oltenia de sud). Datata in secolul IV, cu monede de la Constantin cel Mare si Constantius II, ea este cel mai vechi edificiu de cult crestin descoperit pina acum pe pamintul Daciei. Basilica cunoscuta mai de mult, de la Sucidava, dateaza din vremea imparatului Justinian."
SIMEDREA ADELA-ALEXANDRA
asfaltin
29th December 2005, 03:18
In privinta cuvintelor pretins bulgaresti sau macedonene din limba romana stramosii nostri
nu au avut nevoie sa locuiasca in Balcani pentru a le prelua; sunt cuvinte comune triburilor
slave din tot sud-estul european, din care destul de multe trebuie sa se fi asezat si la
nord de Dunare, pe mai tot cuprinsul tarii noastre (sunt semnalate in documente nuclee slave
in tot spatiul carpato-dunarean, pana in veacul al XIII-lea).
Fosta Dacie Aureliana, de unde ar fi venit stramosii romanilor a fost cotropita de triburi
slave apusene, care au dat limbile sarba si croata, pe cand slavismele din romana apartin
grupului slav de rasarit care au dat limbile bulgara si macedoneana (strans inrudita cu
bulgara). Slavii, in spatiul nostru carpato-dunarean au ocupat, mai cu seama vaile rodnice,
unde ne-au lasat pana azi urme prin nume de rauri (relativ grupate): Dambovita, Ialomita,
Prahova, Neajlov, Milcov, Bistrita... De abia incetul cu incetul s-au amestecat ei cu
vecinii lor vlahii bastinasi si s-au lasat romanizati.
Lingvistii, pe baza legilor de evolutie a limbii, afirma ca fuziunea intre latina tarzie a
vlahilor si limba slavona a nou venitilor nu a inceput decat abia prin veacul al IX-lea,
cand prefacerea latinei tarzii in ceea ce am putea numi pre-romana era de acum inchegata; de
aceea influenta slavei asupra structurii gramaticale a limbii noastre (sintaxa) si asupra
formei cuvintelor (morfologie) e aproape nula, ea fiind masiva in schimb in domeniul
vocabularului; comparati de pilda cu franceza: amstecul intre galo-romani si popoarele
germanice - franci, burgunzi etc. - a fost mult mai timpuriu si a afectat deci mult mai
adanc limba neo-latina, mai cu seama in morfologie, in fonetica.
asfaltin
29th December 2005, 03:42
Scrierile vechilor greci vorbesc deseori despre preocuparile muzicale ale stramosilor nostri. Calitatea muzicii trace era recunoscuta de greci care credeau ca Orfeu si Thamyris descoperisera lira. Despre Linos se spunea ca isi insotea poeziile cu cantec de fluier, instrument pe care il intalnim si astazi in tot cuprinsul spatiului tracic.
La randul sau, poetul roman Publius Ovidius Naso (Ovidiu), care a trait in exil la Tomis (Constanta), vorbeste despre viata bastinasilor, remarcand folosirea fluierului de catre pastori.
Fiind instrumente fragile, confectionate de cele mai multe ori din materiale care n-au putut infrunta timpul, n-au ajuns pana la noi decat relicve datand din sec. V-I i.Hr., fiindca abia atunci stramosii nostril au dispus de mijloacele materiale care sa le permita confectionarea unor astfel de instrumente din materiale durabile cum ar fi osul.
Cercetarile arheologice efectuate intr-o seama de situri geto-dacice de la poalele Carpatilor Orientali, cum sunt cele de la Racatau sau Brad (judetul Bacau), cel de la Sprancenata, pe cursul inferior al Oltului, sau acela de la Turdas (jud Hunedoara) au dat la iveala un bogat material care arunca o lumina noua asupra civilizatiilor care s-au dezvoltat si s-au succedat in aceste locuri. Cu ocazia sapaturilor, pe langa fragmente de ceramica, unelte si obiecte de podoaba, au fost descoperite si diferite obiecte din os a caror configuratie i-a indreptatit pe specialisti sa le considere fluiere.
…
Vechimea si continuitatea prezentei fluierului in viata spirituala a poporului roman pot fi sustinute si cu argumente lingvistice.
Desi Dictionarul Explicativ al Limbii Romane pune cuvantul "fluier" in legatura cu termenul de origine albaneza "floere", este stiut faptul ca vocabularul limbii albaneze este pentru limba romana un mijloc de identificare a cuvintelor de origine dacica (albanezii fiind descendentii ilirilor, popor care vorbea o limba asemanatoare cu cea a tracilor si geto-dacilor, stramosii nostri). In acest sens, multi lingvisti considera cuvantul "fluier" alaturi de alti termeni pastoresti (branza, zer, stana, caciula, vatra, manz, tap), ca fiind de origine autohtona (dacica). Posibilitatea preluarii in romana din albaneza a cuvantului "fluier" este combatuta in primul rand ca in limba amintita termenul "floere" are o familie saraca, fapt ce atesta slaba lui circulatie, explicabila prin prezenta nesemnificativa a instrumentului denumit de respectivul termen in viata vorbitorilor acestei limbi. Spre deosebire de albaneza, in limba romana s-a format prin derivare un numar foarte mare de cuvinte.
Alti lingvisti, Th. Capidan, G, Giuglea, considera ca albanezul "floere" este imprumutat din romana. Sextil PUscariu adimte ca unele cuvinte ("brad", "grapa", "bunget", "brau") ar putea fi imprumutate din albaneza, altele ar fi mai curand relicve autohtone decat imprumuturi; de exemplu: "caciula", "copil", "fluier", "vatra", "manz", "balta", "tap".
Exista si pareri potrivit carora etimologia cuvantului daco-roman "fluier" (fluiera) si a variantelor dunarene "fluer", "fluiara", "sfruel", "sfriel" , "friel" presupun un latin "exfluilus" (suflare) din care au evoluat toate aceste forme.
Prototipul "exfluilus" s-a format pe terenul limbii romane. Fiind un cuvant specific romanesc, ca si doina care se canta din fluier, aceste doua cuvinte au coexistat doar in dialectal dacoroman. La romanii de la sud de Dunare intalnim doar cuvantul fluier, adus de ciobanii ardeleni care au trecut Dunarea cu turmele lor, cuvantul doina neexistand. Stransa legatura dintre "doina" si "fluier" arata, prin urmare ca ambele au aparut la nord de Dunare, "in Ardeal".
rakoczy
29th December 2005, 09:15
Domnule Asfaltin, doar o precizare asupra termenului "Doina"...
DANA / DOINA / - de la Dan (Don/Danaos), legat de expresia germanica "locuitor al Danemarcei.
Evident, este o suprapunere interesanta peste numele ebraic Daniel si derivatele sale.
Oricum, cuvantul/numele "Daina" se intalneste si la popoarele Baltice, aparut prin aceiasi filiera veche germanica.
---------------
despre "fluier". Filiera propusa e interesanta, insa nu 100% convingatoare. Intr-adevar, "exfluilus" (suflare) este din Latina literara, dar avem in limba populara ( vulgara) verbul "sifla-re" cu acelasi inteles...
O mica precizare fac si aici: caderea lui "s" initial ce nu s-a produs in cazul derivatelor :suflu ;suflare; suflet, etc..... face improbabil ca "fluier" sa provina din acest termen, popular ori cult.
mai curand, si aici e interesant, termenul provine totusi, din albaneza.
Numai bine.
later: revin, fara sa vreau sa par insistent:
Nu cunosteam expresia cumana "Koz" = Nuc.... insa avem :
COZ adv. (Reg.; după adjective ca frumoasă, mândră) Din cale-afară, extrem de..., foarte. Frumoasă coz. – Din tc. Koz. ( alta limba altaica, precum e si cumana)
nu mai zic de alt cuvant, dar din .... maghiara :KÖZET / KÖ= roca, piatra.... ori: Közép= Central...
Cred ca Monastirea Cozia merita numele de Prea-Frumoasa, deci Koz!
Diogene
29th December 2005, 09:35
Etniile sunt niște noțiuni vagi, aproximative, statistice. Deși unii (idioți) s-ar simți jigniți, prin educație, prin familie oamenii sunt mai mult sau mai puțin români, unguri etc. La nivelul grupului lucrurile sunt și mai complicate, grupul ar fi o noțiune vagă, pentru că este statistic, chiar dacă ar fi format numai din etnici "puri". Când spun că "românii au votat cu neocomuniștii" mă refer, evident, la nota predominantă. Procentul celor cu "da" a fost mai mare, dar dacă te uiți în sufletele lor lucrurile sunt și mai confuze. Dacă se putea vota în genul ca fiecare să poată scrie: "63% - da, 37% - nu" sau ceva asemănător, poate că rezultatul ar fi fost pe dos...
Tot așa trebui să înțelegem și absența populației neolatine pe teritorul de azi al României: din 271 până la "umplerea Moldovei", poate între anii 600-700. Nu ne interesează atât din punct de vedere metodologic cât și din dificultatea de-a ne opri la amănunte pentru o perioadă atât de confuză. Nici nu sunt relevante anumite urme de populație, nici nu merită efortul de-a le aprofunda. Deși diavolul stă în detalii. Teoria cea mai elaborată a continuității etnice spune că tocmai datorită diversității de fragmente de etnii s-a impus limba unui mic fragment, mai elaborată, mai ușoară. Totuși era un popor roman, compact și numeros, la sudul Dunării? Deși problema nu pare să-i frământe pe istoricii români (că doar strămoșii lor nu pot fi decât în "pământul românesc", inclusiv Dobrogea...), ce s-a întâmplat cu acel popor, de ce a lăsat loc de manevră slavilor și grecilor? Asimilarea unei etnii este mai degrabă o excepție decât o regulă, iar acel popor nu era un grupuscul minor și lipsit de cultură, poate era avanpostul creștinătății acelor vremuri. Nu putem conchide decât că acel popor a plecat. Dobrogenii au mers în sud și acum își zic aromâni, ceilalți au mers în nord, valul cel gros pe Tisa în sus, peste Carpații Păduroși, în sudul Galiției și nordul Moldovei. Așa încât nici nu mai e nevoie de acea teorie a conviețuirii cioburilor etnice, extrem de greu de motivat istoric și care face imposibil de explicat caracterul unitar al limbii române. Pur și simplu a curs un șuvoi românesc mai întâi pe Siret, Prut și Nistru și a asimilat toate fragmentele etnice pe care lea întâlnit în cale. Cred că în Oltenia către 1200 a întîlnit predominant neolatini, pe care i-a asimilat, că nu a mai rămas decât perfectul simplu din ei. Așa s-a închis "cleștele românesc". Altfel nu se poate explica unitatea limbii române, echilibrul extrem de delicat și de constant în direcția limbii slave, pe întreg teritoriul nord-dunărean al limbii române, ca și pe valea Timocului.
Un politolog maghiar zicea că meridianul modernizării înaintează în România, spre Est, cu 30 de km pe an. Acum cred că este cam pe la Brașov. Aș putea spune că și "legănul poporului român" (adică imaginea lui din cărțile noastre de istorie) înaintează cu o anumită viteză spre Serbia, mai trebuie un pas decisiv, făcut de un istoric de talia unui Gh. I. Brătianu și ajunge acolo, la locul lui.
QUOTE(Emix @ Dec 29 2005, 00:58)
Ca un argument in favoarea faptului ca o populatie nu poate fi total eradicata,chiar daca a fost invinsa,se poate aminti faptul ca pe teritoriul angliei au fost descoperite morminte ale unor legionari romani ce purtau pe stela funerara nume deloc romane ci dacice,singura explicatie fiind faptul ca pe teritoriul provinciei Britania a stationat legiunea Dacica,asa cum pe teritoriul Olteniei era stationata legiunea Iudaica (regret ca nu-mi amintesc numerele lor acum).
In concluzie,este greu de crezut ca cineva a fost atit de nebun incit sa distruga o forta de munca aflata la indemina,sau ulterior sa se oboseasca sa transfere in alte teritorii sute de mii sau milioane de oameni doar pentru a lasa un teritiriu gol in fata migratorilor.
rakoczy
29th December 2005, 10:28
QUOTE(rakoczy @ Dec 29 2005, 09:15)
Domnule Asfaltin, doar o precizare asupra termenului "Doina"...
DANA / DOINA / - de la Dan (Don/Danaos), legat de expresia germanica "locuitor al Danemarcei.
Evident, este o suprapunere interesanta peste numele ebraic Daniel si derivatele sale.
Oricum, cuvantul/numele "Daina" se intalneste si la popoarele Baltice, aparut prin aceiasi filiera veche germanica.
---------------
despre "fluier". Filiera propusa e interesanta, insa nu 100% convingatoare. Intr-adevar, "exfluilus" (suflare) este din Latina literara, dar avem in limba populara ( vulgara) verbul "sifla-re" cu acelasi inteles...
O mica precizare fac si aici: caderea lui "s" initial ce nu s-a produs in cazul derivatelor :suflu ;suflare; suflet, etc..... face improbabil ca "fluier" sa provina din acest termen, popular ori cult.
mai curand, si aici e interesant, termenul provine totusi, din albaneza.
Numai bine.
later: revin, fara sa vreau sa par insistent:
Nu cunosteam expresia cumana "Koz" = Nuc.... insa avem :
COZ adv. (Reg.; după adjective ca frumoasă, mândră) Din cale-afară, extrem de..., foarte. Frumoasă coz. – Din tc. Koz. ( alta limba altaica, precum e si cumana)
nu mai zic de alt cuvant, dar din .... maghiara
:KÖZET / KÖ= roca, piatra.... ori: Közép= Central...
Cred ca Monastirea Cozia merita numele de Prea-Frumoasa, deci Koz!
De altfel, exista si Cozia/Kozolya - Caras-Severin/Krassó-Szörény , stiati asta?
o lista lunga de localitati cu denumiri apropiate: Cozia, Cozla, Cozieni, Coza, Cozanesti, Cozinem, Coznic, Cozoia, ...... in zona Oltenia, dar si Moldova.
------------------
sa glumim putin... aceste date mi-au fost oferite de Kozmás Albert adica Albert Afumatul/Arsul,... etnograf 
ramas confuz de la Craciun 
k33
29th December 2005, 11:30
QUOTE(rakoczy @ Dec 28 2005, 22:40)
Te rog sa aprofundezi!
Eu am postat niste obiectii serioase la teoria albanizarii.
Argumentul legăturilor lingvistice dintre româna si albaneză este foarte subtire.
Păleste in fata latinitatii limbii române.
In plus, eu exclud o legatura intre albanezi si daci pe baza argumentelor genetice.
Genetic examinations done in 2000 show that the predominant haplotype group found in modern Albanians is Eu9-Eu10-Eu11 [1], which is found most commonly in the middle east and the Caucasus, and is virtually non-existant among Europeans, with the exceptions of Europeans who have had contact with Middle Easterners and Caucasians, such as southern Italians and Greeks.
Cu alte cuvinte, albanezilor nu pot fi rude decat cu italienii sudici sau grecii.
Legaturile lingvistice dintre români si aromâni au exclusiv substrat cultural si am demonstrat deja ca legaturile de sange dintre români si aromâni sunt nule.
Legaturi culturale exista si azi intre români si nomazi dar asta nu dovedeste nimic.
Probabil ca aromanii n'au fost latinizati in sensul pe care noi il cunoastem. Parerea mea este ca aromanii au fost direct românizati in sec.X de catre români, asa cum au fost si grecizati de catre greci sau albanizati de catre albanezi.
Aceste aspecte va scapa tot timpul, se evita sa se spuna ca aromanii sunt un neam neomogen, ca nu sunt toti vorbitori de limba armânească.
Limba armânească nu este un dialect. Este limba româneasca preluata in sec X de catre populatii nomade care n'au avut puterea s'o modernizeze.
Personal ma bucur ca grupuri etnice izolate au reusit sa pastreze nealterata o pagina veche de limbă românească, dar asta nu inseamna ca am descoperit la mii de kilometri departare pe inventatorii limbii romane sau pe stramosii românilor.
Exista vlahi si in Cehia. Recent dr. Gary Kocurek si'a facut analiza DNA la Oxford University. Rezultatele confirma apartenenta acestui grup la un genotip extrem de rar in Europa, si anume sub-saharian, care este si el prezent la populatiile din sudul Italiei si din Grecia.
http://www.angelfire.com/tx5/texasczech/Va...ree%20Roots.htm
asfaltin
29th December 2005, 13:10
QUOTE(Diogene @ Dec 28 2005, 22:30)
În copilărie am jucat un joc care cred că face parte din zestrea etnică a românilor și, probabil, a galițienilor, oarecum asemănător cu oina. Îi spunea "lapta pe fugă". Lapta era o minge făcută din cârpe leagată cu ață, mare cât să o poți prinde în palmă. Terenul pătrat ("țelul"), cu latura de vreo 30 de pași, avea în colțuri niște "babe" (mici gropițe în pământ). Cei patru coechipieri "la bătaie" era așezați în cele patru colțuri. Echipa aflată "afară din joc" alerga de fapt în interiorul pătratului, mai spre mijlocul lui. Cei de la bătaie își aruncau lapta unul la celălalt și, prin surprindere, încercau să-i lovească pe cei aflați în mijlocul careului. Dacă unul din mijloc prindea lapta sau dacă lapta ieșea afară din țel fără să atingă pe cei din mijloc, se făcea schimbul, cei din bătaia laptei treceau în colțurile careului, la bătaie, și reciproc. Schimbul se mai făcea și dacă unul din cei din mijloc lua lapta, alerga până la marginea careului și reușea să-l lovească pe unul din cei aflați în colțuri care între timp o rupseseră la fugă. Cei din careu mai aveau o șansă să fugă după laptă și să o aducă în vreo babă (gropiță) înainte ca vreunul din cei aflați "la bătaie" să se întoarcă și să își pună călcâiul în baba respectivă. Nu știu cine mai joacă acest joc. În viziunea unora românii au fost tot timpul în careu, mereu loviți cu lapta, niciodată nereușind să o prindă sau să-și lovească adversarii stăpâni pe joc, de pe marginea țarcului.
"Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi...
O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa - din Balcani si pana în muntii Tatrei - dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica.
De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora."
Mircea Eliade - "Teroarea istoriei" si destinul Romaniei
Etimologia latina a cuvantului "fluier" este sustinuta si de Pericle Papahagi, dar acesta propune ca etimon latinul "fluvialis" (fluvial, de rau). In sustinerea parerii sale, Pericle Papahagi porneste de la expresia "arundo fluvialis" (trestie de rau). Cu timpul, doar adjectivul "fluvialis" a ajuns sa exprime sensul intregii constructii, acest fenomen lingvistic fiind deseori intalnit in dialectul aroman: Arsa (vuloaga arsa), Amputita (fantana amputita), pucioasa (iarba pucioasa). Asadar, fluvialis devine sinonim cu alte denumiri ale respectivei plante: calamus, arundo, cana. Forma fluiara existenta in aromana a evoluat din aceea de acuzativ a adjectivului: fluvialem > fluiare, si prin analogie cu substantive feminine terminate la singular in -ra (tara) a rezultat fluiara. Pentru a-si sustine ipoteza, P. Papahagi aminteste analogia dintre instrumentul muzical si aceea a unui os al piciorului "fluierul piciorului", caruia aromanii ii spun "calamea ciorului" (trestia piciorului). In munti, ciobanii obisnuiesc sa-si faca fluiere din piciorul unei pasari cum ar fi vulturul. Obiceiul acesta de a se face fluiere din osul cu acelasi nume a contribuit la individualizarea lui fluvialis cu sensul de fluier.
Asadar, atat din punct de vedere al formei, cat si din acela al sensului, fluiara vine din latinescul fluvialem. Forma dacoromana fluier, pe lanaga forma ardeleneasca fluiera, este rezultatul influentei inruditului ca sens suier.
Marea raspandire a fluierului, cel mai tipic instrument muzical a romanilor de pretutindeni, si in special al pastorilor, asemanarile formale a termenului dacoroman cu cei aromani si meglenoromai indreptatesc ipoteza ca atat instrumentul cat si termenul generic ar data din perioada locuirii in comun a poporului nostru, adica dinaintea migratiei slavilor si a ungurilor. Afirmatia este sustinuta de faptul ca denumirea instrumentului a fost preluata de toate popoarele vecine din limba romana: alb. floere, n. gr. floyera, rut. flojara, polon, morav, sloven fujara, sarb frula, ung. furulya, pastorii romani avand o contributie esentiala la raspandirea instrumentului si la impunerea denumirii acestuia.
rakoczy
29th December 2005, 13:44
asfaltin:...Pentru a-si sustine ipoteza, P. Papahagi aminteste analogia dintre instrumentul muzical si aceea a unui os al piciorului "fluierul piciorului", caruia aromanii ii spun "calamea ciorului" (trestia piciorului). In munti, ciobanii obisnuiesc sa-si faca fluiere din piciorul unei pasari cum ar fi vulturul. Obiceiul acesta de a se face fluiere din osul cu acelasi nume a contribuit la individualizarea lui fluvialis cu sensul de fluier.
.....................
fara suparare,..... nu cred ca Papahagi are dreptate!
conform la teoria lui, "caval" se face din osul de la piciorul calului?! ( cabalus/cavalus)
---------------
K33, te rog sa dai link de la siteul cu datele despre genetica popoarelor. Eu am dat cautarea la diverse grupuri de cuvinte din mesajele tale si am dat de siteuri nationaliste despre suprematia albilor si alte cele...
k33
29th December 2005, 14:27
QUOTE(rakoczy @ Dec 29 2005, 13:44)
K33, te rog sa dai link de la siteul cu datele despre genetica popoarelor. Eu am dat cautarea la diverse grupuri de cuvinte din mesajele tale si am dat de siteuri nationaliste despre suprematia albilor si alte cele...
Informatia referitoare la albanezi a fost publicata la http://en.wikipedia.org/wiki/Talk:Origin_of_Albanians
Informatia referitoare la originile aromânilor este publicatata in
Alu insertion polymorphisms in the Balkans and the origins of the Aromuns
Authors: Comas D.; Schmid H.; Braeuer S.; Flaiz C.; Busquets A.1; Calafell F.1; Bertranpetit J.1; Scheil H.-G.2; Huckenbeck W.3; Efremovska L.4; Schmidt H.5
Source: Annals of Human Genetics, Volume 68, Number 2, March 2004, pp. 120-127(8)
Publisher: Blackwell Publishing
Eu am gasit'o la adresa
http://www.ingentaconnect.com/content/bsc/...000002/art00004
sau la adresa http://www.uniklinik-duesseldorf.de/deutsc...ekt/content.pdf
Basarab
29th December 2005, 14:35
Eu cred ca numai stiinta poate sa raspunda la aceasta intrebare.
Va sugerez sa cititi tomurile Academiei Romane legate de istorie.
Basarab
29th December 2005, 14:46
NATIONALISMUL ENGLEZ:
http://www.wearetheenglish.com/store/main.html
England is a small country in the north-west corner of Europe founded by the Anglo-Saxons, a race of warriors who came to this country and made it their own. Small we may be, yet the English nation’s influence spreads to the four corners of the globe. When travelling abroad it is virtually impossible to find anywhere untouched by our influence. Sports and games invented by the English, medicines which have saved countless millions of lives, the industrial revolution - the spark that changed the world forever, English television, music, theatre, literature and culture. We have given the English language to the world along with its greatest masters; Chaucer, Shakespeare, Milton and Tennyson.
k33
29th December 2005, 14:50
QUOTE(Basarab @ Dec 29 2005, 14:35)
Eu cred ca numai stiinta poate sa raspunda la aceasta intrebare.
Va sugerez sa cititi tomurile Academiei Romane legate de istorie.
Adică aici se posteaza aiureli ...
Domnule Basarab, daca e vorba de stiința propagandei pseudo-patriotice la care te pricepi dumneata foarte bine, mai bine ma informez de la Stiinta Craiova, cu toate ca e in divizia B.
Iti sugerez eu sa schimbi postul, ca aici nu este OTV ca sa faci invatamant politico-ideologic cu noi.
Daca ai ceva de spus despre topic esti binevenit, dar te rog, nu incepe iar cu bazaconiile despre unirea cu bolsevicii de la Chisinău sau cu lupta anti-transnistreana.
Basarab
29th December 2005, 15:07
Nu am zis ca sunt aiureli.
Multe informatii sunt corecte si foarte interesante.
Dar spun ca este bine sa citim si istoria oficiala: Academia, Manualele, Iorga, Bratianu....
Cu respect.
Basarab
29th December 2005, 15:18
HARTI DESPRE ETNIILE EUROPEI SI MIGRATIA POPOARELOR IN DECURSUL CELOR 2 MILENII.
http://www.euratlas.com
http://www.euratlas.com/time1.htm
Click: Full map of Europe
http://www.euratlas.com/big/big0100.htm
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala
click aici.