Hi, o sa postez o selectie de "copy paste" si daca considerati interesant putem vorbi liber. Advaita despre care pot sa vorbesc e pe linia Shankara.
Ma scuzati daca repet cumva ce s-a mai spus; m-am gandit sa sistematizez informatia.
It is a philosophy because it makes an enquiry into Truth and Reality but, in contrast to the other darshana-s (philosophical systems), it reveals the Truth that is not subject to modification in space and time, but rather is the ultimate, non-dual, and changeless Reality, certainly verified and verifiable.
Advaita is also known as the Science of Reality (Brahma-vidya), and in its investigation it makes use of six means of attaining valid knowledge – perception, inference, verbal testimony, analogy, indirect inference, and non-apprehension – and covers all states and conditions through which life passes.
Doctrines of Advaita
Essential to Shankara's Advaita is the tenet that Brahman is the Reality and the world is unreal.
Any change, duality, or plurality – whether subjective or objective – is only a superimposition (adhyasa) on Brahman, which comes about through avidya (ignorance) and maya (illusive power )
Brahman is outside time, space, and causality, which are simply forms of empirical experience, and such experiences are illusory and completely unreal. Shankara, in all his works, firmly proclaims that moksha is the realization of the identity of jiva, Atman, and Brahman; and that Brahman is, in truth, all that exists; and that no distinction in Brahman or from Brahman is ever possible..
These tenets are the heart of Shankara's teaching and are dealt with in the following pages.
Brahman
According to Advaita there is only one Absolute Reality. It is called Brahman. A classical sentence defining Brahman appears in Taittiriya Upanishad, II. 1. 3: "satyam jnanam anantam brahma ", which means "Brahman is Reality-Knowledge-Infinity ".
Shankara identifies Brahman with pure consciousness or the witness, whose non-existence cannot be conceived or imagined, and which is not subject to any change, for the witness of change remains unchanged. The knowledge of Brahman, the Absolute Reality, is the truest and the highest that an earnest seeker can or need attain.
Advaita is distinguished from other schools of thought (monotheistic or dualistic) by its assertion that Brahman is the non-dual Reality, without attributes, and one with Atman and jiva (the individual self).
This central Advaitic doctrine is best expressed by Shankara's famous statement: "brahma satyam jagat mithya jivo brahmaiva na parah ", meaning "Brahman is real, the universe is illusory, and jiva is non-different from Brahman ".
A question arises in the mind of every seeker of truth: What is reality?
Advaita gives the following clear answer: Reality is That which remains absolutely unchanged through all time (past, present, and future) and in all space, as well as during the three states (waking, dreaming, and sleeping).
Advaita further states that Brahman, the Reality, is one without a second; hence, it is called advaya (non-dual).
This term should not however be considered as the absence of duality, or as something other than duality, or as something opposed to duality.
Rather, advaya means the All, the Whole; where "All" is free of quantity or number and "Whole" is not composed of parts or of separate things bundled together.
Maya and Avidya
How does Brahman, the Absolute and indivisible Reality, appear divided into innumerable beings and countless objects?
The Upanishad-s explain that maya (illusive power) causes the appearance of jagat (the universe) and avidya (ignorance) causes Brahman to appear as a multitude of jiva-s (individual souls).
Maya operates at the cosmic level while avidya operates at the individual level. In a primal sense maya is the illusive power (the cause) that creates the universe, and in a secondary sense it is the universe itself (the effect).
An important and interesting aspect of avidya (ignorance) is its two-fold power or shakti, namely avarana-shakti (veiling power) and vikshepa-shakti (projecting power).. Avarana-shakti veils Atman's true nature and vikshepa-shakti accounts for the appearance of jiva by apparently transforming Atman.
Such an apparent effect is a vivarta (an apparent transformation) of the original object and the theory of apparent transformation is known as vivarta-vada.
Shankara describes avidya as anadi (beginningless) and anirvachaniya (indefinable) and warns that seeking the roots of avidya is itself nothing but an expression of the very avidya which the seeker wants to remove.
Regarding avidya, Shankara makes a very clear and final affirmation: avidya is responsible for kama (desires) and karma (action), which leads to bandha (bondage).
Thus, he states that complete cancellation of avidya will lead to moksha (liberation) or the non-dual state of Brahman.
Jiva
The limited Atman or the embodied self is called jiva, the individual soul.. Due to inexplicable ignorance (avidya) the Atman or Brahman, whose nature is Sat-Cit-Ananda (Absolute Existence-Consciousness-Bliss), finds itself caught up in the body-mind complex.
This Atman in bondage, the jiva (individual soul), being in possession of five kosha-s (sheaths) and three sharira-s (bodies), lives and acts in the world driven by numerous desires.
Experiencing pleasure and pain due to past karma-s (actions), jiva is subject to samsara (cycle of birth, death, and rebirth) until the attainment of moksha (liberation).
Shankara makes clear that when jiva is devoid of its upadhi-s (limiting adjuncts) – like ignorance, the mind, and the body – it is completely identical with Brahman, having Sat-Cit-Ananda (Absolute Existence-Consciousness-Bliss) as its sole nature.
Adhyasa and Anirvachaniya
If Brahman is the sole reality, one without a second, and identical with Atman and jiva, then how and why does the jiva fail to recognize its own non-dual reality but instead perceives the phenomenal world of names and forms (namarupa-s)?
Advaita explains this dilemma through anirvachaniya-khyati, the theory of indefinable erroneous cognition. The classical example is given by Shankara: the seeing of a snake in a rope in poor light.
In this example there is a false perception of the snake, which in fact is only the impression of a snake from an earlier idea of the same, superimposed upon the rope under conditions favorable to the error
Thus, adhyaropa or adhyasa (superimposition) is responsible for mithya-jnana (erroneous or false knowledge). And so is Brahman mistakenly perceived as the world of names and forms.
The snake (or the world) is neither real (sat) nor unreal (asat).
It is not completely unreal like "the son of a barren woman" since it is perceived; nor is it real since it vanishes as soon as the rope (or Brahman), the substratum, is perceived or known as it is.
Therefore, with the purpose of giving a logical explanation to such an atypical phenomenon, Shankara creates a third category of perceived objects, namely sad-asad-vilakshana (different from both the real and the unreal). Khyati or the cognition of such an object is described as anirvachaniya or indefinable.
Vivarta and Parinama
Two major theories are used to explain the material cause of the world
(1) Vivarta-vada ~ the theory of apparent transformation
(2) Parinama-vada ~ the theory of real transformation
Causality in which the material cause itself does not change into something else is called vivarta. For example, gold is the material cause of ornaments made of gold Following the process of creating ornaments the gold does not lose its nature and does not get transformed into a different metal.
The original gold is only reshaped intoanother form, from a mass into an ornament; but gold remains gold.
In Advaita this theory is promoted by Shankara and his followers.
Causality in which the material cause involves real change is called parinama. For example, milk is the material cause of curd; in the process of curdling the milk becomes curd and the original state of the milk is irrecoverably lost.
This theory is promoted by the Sankhya philosophy and is often analyzed and refuted in classical texts of Advaita.
From the highest point of view both theories of causality, parinama-vada and vivarta-vada, are unsatisfactory, as they are applicable only when the concept of creation is accepted as a real fact
The final and most subtle conclusion of Advaita is ajati-vada (the theory of no-creation) which states that there is no causality or creation at all, but only the unchanging Reality. In the Upanishad-s this conclusion is clearly supported by numerous passages that affirm that Brahman is ever changeless and partless.
Three Degrees of Reality
Shankara does not really accept multiple realities or truths. Nevertheless, for the sake of seekers, to offer a gradual understanding of his ultimate position, he speaks of three degrees of reality:
(1) Paramarthika-satya ~ the Absolute Reality
(2) Pratibhasika-satya ~ the illusory reality
(3) Vyavaharika-satya ~ the empirical reality
Paramarthika-satya is the non-dual Brahman, the Absolute and ever existent. Pratibhasika-satya is the erroneous appearance of something where it does not exist (like the snake in the rope), which disappears as soon as the obstacles to the correct knowledge are removed
Vyavaharika-satya is the empirical universe of names, forms, and experiences, which lasts until Brahman is realized.
These three levels of reality correspond to different grades of spiritual seekers.
For the most advanced seekers Paramarthika-satya always stands as the only accepted reality.
Three Theories of Creation
In the tradition of Advaita the creation of the universe is explained by three fundamental theories:
(1) Ajati-vada ~ the doctrine of no-creation
(2) Drishti-srishti-vada ~ the doctrine of simultaneous perception and creation
(3) Srishti-drishti-vada ~ the doctrine of gradual creation and perception
Ajati doctrine is an expression of paramarthika-satya (the Absolute Reality), drishti-srishti doctrine is an expression of pratibhasika-satya (the illusory reality), and srishti-drishti doctrine an expression of vyavaharika-satya (the empirical reality).
The shishya (disciple) begins the path with firm belief in srishti-drishti-vada, then continues with drishti-srishti-vada, and finally reaches the summit with the comprehension of ajati-vada.
At this point he understands that no creation ever happened and that Brahman is the only changeless reality.
The guru, in instructing a disciple, may insist on one or another of these doctrines depending upon his own views, the capacity of the disciple, and other factors.
Ajati-vada (also called ajata-vada) first appeared in Ashtavakra Gita, and later was elaborated and fully revealed by Gaudapada, Shankara's paramaguru (grandteacher), in his exquisite work Mandukya Karika.
Verse 32 of the second part (Vaitathya Prakarana) of Mandukya Karika is universally accepted as the most representative of this doctrine: "There is no dissolution, no birth, none in bondage and none aspiring for wisdom, no seeker of liberation and none liberated. This is the Absolute Truth ". Of all the three theories of creation this is regarded as the absolute and final view and is suitable only for the most advanced students
According to ajati-vada, Brahman is the birthless and changeless Reality. Therefore, the three fundamental principles considered in other doctrines, namely jagat, jiva, and Ishvara, are completely denied, leaving no room for discussion.
The second view, drishti-srishti-vada, was advocated by Prakasananda Sarasvati (c. 15-16th century) in his work Vedanta-Siddhanta-Muktavali. Gaudapada also used a similar view in Mandukya Karika, in his exposition leading to ajati-vada.
This view is close to that of many schools of subjective idealism and to the view of the idealistic school of Mahayana Buddhism, Yogachara.
In essence, the view of drishti-srishti-vada is that Jagat (world), jiva (individual soul), and Ishvara (personal God) are all cognized and created simultaneously by the seer only and they do not have any existence apart from the seer.
This view is connected to what is known as eka-jiva-vada (the doctrine of the existence of only one soul) and cannot be viewed independently of it.
Ultimately there is only one seer or one self, who is identical with Brahman, who creates and sees the world simultaneously.
Therefore, anything other than the seer is nothing but a myth. Srishti-drishti-vada is the view of gradual creation and knowledge of it.
It admits, more or less, the existence of the Absolute Reality underlying the entire Creation, which is the play of maya, the creative power of God (Ishvara). Perceiving the world of names and forms in all its variety, the jiva believes itself to be the subject and also presumes a Creator for everything.
Thus, all is reduced to three fundamental principles: jagat (the world), jiva (the individual soul), and Ishvara (the personal God).
A jiva discovers the existence of God and makes use of right means to know Him in order to attain salvation; however, after a jiva is liberated there always remain other jiva-s (individuals in bondage) who should follow the path and attain their own release.
This view is found not only in Advaita but in all major religions and philosophical systems describing gradual creation, spiritual evolution, and liberation.
In Advaita the two temporary views of creation, drishti-srishti-vada and srishti-drishti-vada, are offered to those students who have a strong belief in creation.
Va multumesc,
Satya
Pacea reală nu este găsită în monismul expus de Shankara și nici în dualism, ci în experiența spirituală care le transcende și include pe ambele..
ADEVĂRUL SUPREM
În starea Sa de perfecțiune, de Conștiință Absolută,
ACELA nu este conștient de manifestarea Sa;
Apoi, instantaneu, conștiința se unduiește în Aum
Și creația-onirică își începe desfășurarea.
Acum, ACELA este conștient că există
Și exultă în ființarea ca atare.
Cufundat în iubirea eu-exist,
ACELA Se exprimă în dualitate.
În spațio-temporalitatea onirică,
ACELA se manifestă ca fenomene,
Creând miriade de forme,
Insuflând în ele forța-vitală
Și conștiința atotpătrunzătoare imanentă
Prin acest forme, în beatifică iubire-de-sine,
Funcționează conștiința ca Prajna.
Ființele conștiente, simple imagini,
Odată concepute – minunea minunilor!
Încep să se perceapă ca obiecte,
Asumându-și subiectivitate și,
Fiecare dintre ele, în această magnifică iluzie,
Se privește ca entitate separată,
Cu deplină autonomie volitivă și rațională.
Fiecare formă uită complet de potențialu-i nelimitat,
Ca numen Absolut și Imuabil,
Și-și acceptă identitatea limitată,
Ca fenomen efemer, simplă aparență;
Și, însușindu-și funcționarea Prajnei,
Ca fiind acțiunile ei personale,
Se încătușează într-o robie fictivă
Și ,,trăiește” numai prin plăceri și dureri.
Atunci apare preamilostivul Guru,
Plin de Grație și Lumină divină,
Și îi arată ce este forma în realitate:
Nimic altceva decât un embrion dezvoltat în pântec,
Celulă în care-i latentă strălucirea conștientizării Eu-exist
Conștiința Pură.
Nume i se dau cu miile:
Rama, Krishna, Ishwara, Brahman –
Dar este același eu-exist;
Lumina Conștiinței, Mahamaya,
În a Sa magnifică iluzie
Își păcălește propria natură și începe să rătăcească.
Asta până când Gurul spune: Oprește-te!
Privește-te așa cum ești, în gloria și minunăția ta.
Asupra stării tale originare imuabile
De numenalitate absolută,
s-a ivit, asemeni unei boli temporare, corpul-plus-conștiința,
spontan, fără o cauză sau un scop anume,
ci doar ca parte integrantă a funcționării Prajna-ice.
Această formă își trăiește perioada de viață,
Până când dispare, la fel de spontan cum a și apărut,
Iar conștiința – nemaifiind conștientă de prezența ei
se resoarbe în Absolut.
Nimeni nu se naște și nimeni nu moare.
Ce eram înainte să achiziționez acest trup?
Întorcându-mă la sursă, pe deplin tăcut,
Căutătorul dispare și se contopește în căutare.
Complet ne-conștient de conștiință,
În Unicitate și Întreg, lipsit de dualitate eu exist.
Prin reflecție lăuntrică și intuiție,
Cu deplină convingere, extrem de simplu de înțeles,
Acest ceea-ce-este există dincolo de limitele intelectului.
Intelectul poate înțelege doar ceea ce-I fenomenal –
Absența și prezența –
Dar ceea-ce-sunt-eu nu este nici prezent și nici absent;
Absența prezenței prezenței
Și absența prezenței absenței
Este unica mea Realitate.
Nisargadatta Maharaj
ADEVĂRUL SUPREM
În starea Sa de perfecțiune, de Conștiință Absolută,
ACELA nu este conștient de manifestarea Sa;
Apoi, instantaneu, conștiința se unduiește în Aum
Și creația-onirică își începe desfășurarea.
Acum, ACELA este conștient că există
Și exultă în ființarea ca atare.
Cufundat în iubirea eu-exist,
ACELA Se exprimă în dualitate.
În spațio-temporalitatea onirică,
ACELA se manifestă ca fenomene,
Creând miriade de forme,
Insuflând în ele forța-vitală
Și conștiința atotpătrunzătoare imanentă
Prin acest forme, în beatifică iubire-de-sine,
Funcționează conștiința ca Prajna.
Ființele conștiente, simple imagini,
Odată concepute – minunea minunilor!
Încep să se perceapă ca obiecte,
Asumându-și subiectivitate și,
Fiecare dintre ele, în această magnifică iluzie,
Se privește ca entitate separată,
Cu deplină autonomie volitivă și rațională.
Fiecare formă uită complet de potențialu-i nelimitat,
Ca numen Absolut și Imuabil,
Și-și acceptă identitatea limitată,
Ca fenomen efemer, simplă aparență;
Și, însușindu-și funcționarea Prajnei,
Ca fiind acțiunile ei personale,
Se încătușează într-o robie fictivă
Și ,,trăiește” numai prin plăceri și dureri.
Atunci apare preamilostivul Guru,
Plin de Grație și Lumină divină,
Și îi arată ce este forma în realitate:
Nimic altceva decât un embrion dezvoltat în pântec,
Celulă în care-i latentă strălucirea conștientizării Eu-exist
Conștiința Pură.
Nume i se dau cu miile:
Rama, Krishna, Ishwara, Brahman –
Dar este același eu-exist;
Lumina Conștiinței, Mahamaya,
În a Sa magnifică iluzie
Își păcălește propria natură și începe să rătăcească.
Asta până când Gurul spune: Oprește-te!
Privește-te așa cum ești, în gloria și minunăția ta.
Asupra stării tale originare imuabile
De numenalitate absolută,
s-a ivit, asemeni unei boli temporare, corpul-plus-conștiința,
spontan, fără o cauză sau un scop anume,
ci doar ca parte integrantă a funcționării Prajna-ice.
Această formă își trăiește perioada de viață,
Până când dispare, la fel de spontan cum a și apărut,
Iar conștiința – nemaifiind conștientă de prezența ei
se resoarbe în Absolut.
Nimeni nu se naște și nimeni nu moare.
Ce eram înainte să achiziționez acest trup?
Întorcându-mă la sursă, pe deplin tăcut,
Căutătorul dispare și se contopește în căutare.
Complet ne-conștient de conștiință,
În Unicitate și Întreg, lipsit de dualitate eu exist.
Prin reflecție lăuntrică și intuiție,
Cu deplină convingere, extrem de simplu de înțeles,
Acest ceea-ce-este există dincolo de limitele intelectului.
Intelectul poate înțelege doar ceea ce-I fenomenal –
Absența și prezența –
Dar ceea-ce-sunt-eu nu este nici prezent și nici absent;
Absența prezenței prezenței
Și absența prezenței absenței
Este unica mea Realitate.
Nisargadatta Maharaj
Pacea reala e cea care implica cunoasterea naturii tale reale. Cunoasterea a ceea ce esti. A fi e verbul, iar a fi nu inseamna experienta. Experienta e ceva care e constientizat de mintea ta. Sinele nu se reveleaza mintii si simturilor. Sinele este A FI. Nimic in plus. Precum spune si Nisargadatta.
Orice metoda e doar un ghid, un ajutor pentru purificarea sau inspirarea intelectului tau. Orice metoda raspunde unor necesitati mentale si este fara doar si poate o iluzie. Realizarea Sinelui e scopul acestor invataturi, invatatura in sine e doar un instrument care te ajuta. Noi nu trebuie sa ne facem partizanii unei metode sau alta, adevarul e in noi, suntem noi, invatatura ne slujeste ca noi sa constientizam acest lucru. Sa ne aflam adevarata natura.
O invatatura nu trebuie sa devina o carja si nici o trambulina pentru exaltarea egoului nostru. Deci eu daca prezint o metoda, doar prezint o metoda, care poate sa ajute pe unii sau alti, asa cum m-a ajutat si pe mine. Eu, doar, stiu mai bine metoda aia, nu am pasiune pt ea, nu identific calea cu adevarul. E adevarat ca se spune, Ramana chiar spunea, ca nu toate caile conduc spre adevar. Si asta e un mare adevar, dar toate caile mai bune sau mai rele conduc undeva. Unele indruma inspre adevar altele te duc in confuzie. DOAR CONDUC, INDRUMA, ele nu sunt adevarul. Noi aici vorbim, incercam sa ne inspiram reciproc. Simtim cum mintea sau intelectul nostru s-a virusat de absolut si fie mai cautam, fie impartasim, fie din iubire pt ceilalti ne povestim invataturile si experientele.
Deci sunt de acord cu tine, diferenta consta in faptul ca eu nu critic nici o metoda si nici nu insist asupra unei metode. Spun si eu ce stiu, uneori poate fi folositor, alte ori nu.
OM Shanti,
Satya
Orice metoda e doar un ghid, un ajutor pentru purificarea sau inspirarea intelectului tau. Orice metoda raspunde unor necesitati mentale si este fara doar si poate o iluzie. Realizarea Sinelui e scopul acestor invataturi, invatatura in sine e doar un instrument care te ajuta. Noi nu trebuie sa ne facem partizanii unei metode sau alta, adevarul e in noi, suntem noi, invatatura ne slujeste ca noi sa constientizam acest lucru. Sa ne aflam adevarata natura.
O invatatura nu trebuie sa devina o carja si nici o trambulina pentru exaltarea egoului nostru. Deci eu daca prezint o metoda, doar prezint o metoda, care poate sa ajute pe unii sau alti, asa cum m-a ajutat si pe mine. Eu, doar, stiu mai bine metoda aia, nu am pasiune pt ea, nu identific calea cu adevarul. E adevarat ca se spune, Ramana chiar spunea, ca nu toate caile conduc spre adevar. Si asta e un mare adevar, dar toate caile mai bune sau mai rele conduc undeva. Unele indruma inspre adevar altele te duc in confuzie. DOAR CONDUC, INDRUMA, ele nu sunt adevarul. Noi aici vorbim, incercam sa ne inspiram reciproc. Simtim cum mintea sau intelectul nostru s-a virusat de absolut si fie mai cautam, fie impartasim, fie din iubire pt ceilalti ne povestim invataturile si experientele.
Deci sunt de acord cu tine, diferenta consta in faptul ca eu nu critic nici o metoda si nici nu insist asupra unei metode. Spun si eu ce stiu, uneori poate fi folositor, alte ori nu.
OM Shanti,
Satya
transcendere şi includere atita timp cit forma fizica există..
Spiritul transcende şi include.. simultan.. la toate nivelurile manifestarii.. este simultan si transcendent si imanent.. e pivotul self-organizarii Universului..
Spiritul transcende şi include.. simultan.. la toate nivelurile manifestarii.. este simultan si transcendent si imanent.. e pivotul self-organizarii Universului..
[quote name='shapeshifter' date='Aug 18 2006, 11:29' post='1791838']
Pacea reală nu este găsită în monismul expus de Shankara și nici în dualism, ci în experiența spirituală care le transcende și include pe ambele..
Cam asa ceva ziceam si eu.Poti sa detaliezi?
dar ce au de spus dvaita guys .
poate exista si grupul simultan dvaita-advaita?
[quote name='shapeshifter' post='1792511' date='Aug 18 2006, 14:25']
transcendere și includere atita timp cit forma fizica există..
Spiritul transcende și include.. simultan.. la toate nivelurile manifestarii.. este simultan si transcendent si imanent.. e pivotul self-organizarii Universului..
[/quote]
si cum forma fizica exista pt eternitate....
dar exista forma ,non-forma,si forma mai presus de orice forma.De ce Dumnezeu ar fi doar fara forma.
Omul e imaginea finita a lui Dumnezeu ;adica omul e puternic sau stiutor.Dar Dumnezeu e atotputernic si atotstiutor.Dar daca omul e imaginea lui Dumnezeu si Dumnezeu este de nedefinit,este indefinit;atunci si omul este indefinit;dar atunci poate fi un indefinit mai mare decat un alt indefinit ?Exista un indefinit si un atotindefinit?
Pacea reală nu este găsită în monismul expus de Shankara și nici în dualism, ci în experiența spirituală care le transcende și include pe ambele..
Cam asa ceva ziceam si eu.Poti sa detaliezi?
dar ce au de spus dvaita guys .
poate exista si grupul simultan dvaita-advaita?
[quote name='shapeshifter' post='1792511' date='Aug 18 2006, 14:25']
transcendere și includere atita timp cit forma fizica există..
Spiritul transcende și include.. simultan.. la toate nivelurile manifestarii.. este simultan si transcendent si imanent.. e pivotul self-organizarii Universului..
[/quote]
si cum forma fizica exista pt eternitate....
dar exista forma ,non-forma,si forma mai presus de orice forma.De ce Dumnezeu ar fi doar fara forma.
Omul e imaginea finita a lui Dumnezeu ;adica omul e puternic sau stiutor.Dar Dumnezeu e atotputernic si atotstiutor.Dar daca omul e imaginea lui Dumnezeu si Dumnezeu este de nedefinit,este indefinit;atunci si omul este indefinit;dar atunci poate fi un indefinit mai mare decat un alt indefinit ?Exista un indefinit si un atotindefinit?
QUOTE(shapeshifter @ Aug 18 2006, 14:25) 
transcendere și includere atita timp cit forma fizica există..
Spiritul transcende și include.. simultan.. la toate nivelurile manifestarii.. este simultan si transcendent si imanent.. e pivotul self-organizarii Universului..
Spiritul transcende și include.. simultan.. la toate nivelurile manifestarii.. este simultan si transcendent si imanent.. e pivotul self-organizarii Universului..
Brahma satyam jagan mithya .
Brahman este realitatea, lumea este iluzorie, aparent existenta. Suntem Unul. Forma fizica nu exista si nici nu a existat vreodata. Aparitia ei e rodul uitarii a ceea ce esti, a Sinelui. E data de capacitatea de invaluire si proiectie a mayei.
Deci ce sa transcezi. Gandeste-te la analogia cu aurul si bijuteriile din aur.
"Brahman is real: The way in which brahman is real is like saying that the clay in a pot is real, or the gold in a bracelet is real (metaphorically speaking). The idea is that first there was clay and gold, and when those changed form, there now appears to be a pot and a bracelet.
The world is unreal: However, when the pot is broken, or the bracelet is melted, there is once again only clay and gold. It is in that sense that the pot and the bracelet are not real; they come and go from manifestation. They are not as real as are the clay and the gold. (Remember that these are metaphors, and that obviously, we could also say that clay and gold also come and go, such as when planets are born and die from the nuclear fire of suns. Also, note that using the English words real and unreal for the Sanskrit words satyam and mithya, are not perfect, but they are the best we have to work with.) "
Spiritul nu e pivotul self organizarii universului manifest ci ignoranta--- ca urmare a ignorantei, atunci cand nu iti vezi natura reala, aceea de a fi Sinele,Unul, atunci apare din unul doi si restul universului.
Unele filozofii vad doi pe care apoi se chinue sa ii faca Unul : transcendere , includere, simultanetate,etc. Ceva se misca din si inspre ceva, Brahman e etern stabil, nu e supus transformarii.Ideea nu e sa te uiti din manifest inspre adevar; sa transcezi, etc. Adevarul nu se gaseste la un capat de drum, undeva la sfarsitul unei spirale evolutive. Experienta tine de minte/intelect si vei experimenta infinit in cadrul acestei lumi iluzorii, rotindu-te in cerc vesnic. Maya e eterna, nu are capat. Sinele nu este cuprins in maya asa precum adevarul nu e cuprins in minciuna. Sinele e dincolo de perceptie, de starea de pace, de experienta, nu se experimenteaza. Deci nu il cauta in maya si nici nu incerca sa o excaladezi, e imposibil, ignor-o, spune-i adevarul in fata acela ca nu exista. Macar ca exercitiu si vezi apoi cum reactioneaza mintea ta.
Sinele este. Intreaba-te cine esti.
Cunoasterea e cea care te ajuta, ea este cea care lucreaza asupra mentalului pana cand egoul este absorbit si nu mai apare nici o diferentiere intre tine si lume. Nici o discriminare. Totul e Brahman. In momentul in care iti cunosti natura reala in acelasi "spatiu" in loc sa vezi un corp, un individ sau o lume intreaga vei vedea doar Unul.
OM Shanti,
Satya
Doar rămâi tăcut - POONJA
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=232
,,Ce este Sinele? Acesta este indescriptibil. Nu este intelectual, nici macar transcendental. Gandeste-te la unul, fara conceptul de doi. Apoi renunta si la conceptul de unu. Adesea vorbesti despre daruire, despre abandon. Daruire catre ce? Catre acea Sursa prin care vorbesti, prin care vezi, prin care respiri, prin care gusti si atingi, prin care acest Pamant se invarteste si soarele straluceste, prin care ai pus chiar aceasta intrebare.
Totul se intampla prin acea constiinta in care este inclus si vidul. Acelei Puteri Supreme care transcende transcendentul – propriul tau Sine – trebuie sa i te abandonezi. Constiinta despre care vorbesti este eterna – nenascuta si nemuritoare? Constiinta este mai presus de conceptul nasterii si al mortii, mai presus de orice concept cu privire la eternitate, vacuitate sau spatiu. Cea in care exista spatiul, vacuitatea sau eternitatea, in care exista totul, este denumita constiinta. Totusi exista viata si moarte. Creatia si distrugerea se produc neincetat. Toate aceste manifestari sunt precum bulele si valurile oceanului. Lasa-le sa se produca. Oceanul nu le considera separate. Valurile, mareele, vartejurile – se pot considera separate, dar oceanul nu se simte diferit de ele. Lasa-le sa se manifeste si sa imbrace tot felul de forme si nume. Acest corp fizic, intr-o buna zi, va deveni hrana viermilor si a furnicilor. Din pamant a venit, in pamant se va reintoarce. Tu esti Acela care straluceste prin el. Constiinta nu este atinsa de nimic.
Un invatator adevarat nu are nici un fel de invatatura, nici un fel de tehnici, metode sau precepte. Pentru a-ti cunoaste Sinele nu ai nevoie de nimic. Ceea ce esti cu adevarat, este intotdeauna. Nimeni nu te poate invata nimic. Va trebui sa realizezi cine esti, aici si acum, chiar in aceasta clipa. " - POONJA (,,Doar rămâi tăcut")
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=232
,,Ce este Sinele? Acesta este indescriptibil. Nu este intelectual, nici macar transcendental. Gandeste-te la unul, fara conceptul de doi. Apoi renunta si la conceptul de unu. Adesea vorbesti despre daruire, despre abandon. Daruire catre ce? Catre acea Sursa prin care vorbesti, prin care vezi, prin care respiri, prin care gusti si atingi, prin care acest Pamant se invarteste si soarele straluceste, prin care ai pus chiar aceasta intrebare.
Totul se intampla prin acea constiinta in care este inclus si vidul. Acelei Puteri Supreme care transcende transcendentul – propriul tau Sine – trebuie sa i te abandonezi. Constiinta despre care vorbesti este eterna – nenascuta si nemuritoare? Constiinta este mai presus de conceptul nasterii si al mortii, mai presus de orice concept cu privire la eternitate, vacuitate sau spatiu. Cea in care exista spatiul, vacuitatea sau eternitatea, in care exista totul, este denumita constiinta. Totusi exista viata si moarte. Creatia si distrugerea se produc neincetat. Toate aceste manifestari sunt precum bulele si valurile oceanului. Lasa-le sa se produca. Oceanul nu le considera separate. Valurile, mareele, vartejurile – se pot considera separate, dar oceanul nu se simte diferit de ele. Lasa-le sa se manifeste si sa imbrace tot felul de forme si nume. Acest corp fizic, intr-o buna zi, va deveni hrana viermilor si a furnicilor. Din pamant a venit, in pamant se va reintoarce. Tu esti Acela care straluceste prin el. Constiinta nu este atinsa de nimic.
Un invatator adevarat nu are nici un fel de invatatura, nici un fel de tehnici, metode sau precepte. Pentru a-ti cunoaste Sinele nu ai nevoie de nimic. Ceea ce esti cu adevarat, este intotdeauna. Nimeni nu te poate invata nimic. Va trebui sa realizezi cine esti, aici si acum, chiar in aceasta clipa. " - POONJA (,,Doar rămâi tăcut")
"The final truth, as Ramana Maharishi and Nisargadatta Maharaj and all the sages before them have clearly stated, is that there is neither creation nor destruction, neither birth nor death, neither destiny nor free will, neither any path nor any achievement. All there is Consciousness."
"What is the significance of the statement 'No one can get enlightenment'? This is the very root of the teaching. It means that it's stupid for any so-called master to ask anyone to do anything to achieve or get enlightenment. The core of this simple statement means, according to my concept, that enlightenment is the annihilation of the "one" who "wants" enlightenment. If there is enlightenment - which can only happen because it is the will of God - then it means the "one" who had earlier wanted enlightenment has been annihilated. So no "one" can achieve enlightenment and therefore no "one" can enjoy enlightenment."
"The joke is even the surrendering is not in your control. Why? Because so long as there is an individual who says "I surrender" there is a surrenderer, an individual ego... What I'm saying is that even the surrendering is not in [your] hands."
,,This false identity which revolves around the idea that "I am the body" or "I am the doer" keeps one from seeing that one's actual identity is free Consciousness. Creation and creator appear to be different and separate, but they are actually two sides of the same coin. Life ultimately has no meaning, it merely happens.."
"You may believe that your decision is the result of personal volition, but you realise that it was actually based on your own conditioning (which is shaped by forces of intellect, education, experience and background), and, of course, you have no control over the consequences either."
"Consciousness has produced this play. Consciousness has written the script. Consciousness is playing all the characters. And Consciousness is witnessing the play. It's a one-man show."
"You didn't choose to become a seeker. It happened. So why don't you leave it to the same power that made you a seeker to proceed whichever way it wants to?"
,,Enlightenment, like any other happening, is an impersonal event, there is no individual to be conscious of that awareness."
The thinking mind, the ego, the "me" are all the same. They are different names for the same thing, which is an illusion.
It is the nature of the monkey-mind to jump about and chatter.
Ego is the thinking mind.
Mind is merely a collection of thoughts, or a collection of impressions which makes up this "me", this self image.
The ego is the identified consciousness. When the impersonal Consciousness identifies itself with the personal organism, the ego arises.
Identification with the body is so total that it gives one a sense of separate identity. Now, the separate identity is merely a concept, a concept based on the individual body appearing solid.
All there is is consciousness. That is the Source from which the manifestation has come.
The only truth is I AM - I Exist. That is the only truth. Everything else is a concept. Rebirth is a concept. Your karma is a concept.
What is seeking? Seeking is "you" wanting to know God.
Consciousness is the only Reality.
Seekers continue to practice all kinds of self-torture without realizing that such 'spiritual practice' is a reinforcement of the very ego that prevents them from their natural, free state.
Enlightenment is total emptiness of mind. There is nothing you can do to get it. Any effort you make can only be an obstruction to it.
The same Consciousness prevails at rest as the Absolute and in motion as duality. When the sense of "me" disappears completely, duality vanishes in ecstasy.
Self-Realization or Enlightenment is nothing more than the deepest possible understanding that there is no individual doer of any action - neither you nor anyone else. Also you are not the thinker of any thoughts, nor the experiencer of any experiences - they happen. When IT happens, no bright lights are likely to flash in your head!"
Seeing truly is not merely a change in the direction of seeing, but a change in its very center, in which the seer himself disappears.
The only ultimate understanding is that nothing is, not even he who understands.
Only that which was prior to the appearance of this body-consciousness is your true identity. That is Reality. It is here and now, and there is no question of anyone being able to reach for it or grasp it.
To any conceptual problem there cannot be any valid answer except to see the problem in perspective as an empty thought, and that there is no such thing as a "problem" which is other than merely conceptual.
"What you are trying to find is what you already are."
While the nature of sleep, trance, fainting and death may differ somewhat, in each case the surrender of consciousness and individual identity is essentially the same and accompanied by a loss of awareness while enlightenment is the surrender of consciousness and individual identity in a state of total Awareness.
Only when it is time in the cosmic scheme of evolution for a particular psychosomatic apparatus to get enlightened can enlightenment happen. And if that time has come, nothing in this world can prevent it from happening. Nor can anything in this world make enlightenment happen if it is not time.
Enlightenment is total emptiness of mind. There is nothing you can do to get it. Any effort you make can only be an obstruction to it.
Real bliss is the absence of the wanting of bliss. The enlightenment state is not wanting either bliss or anything else.
Enlightenment is merely an understanding in which there is no comprehender. It is a surrender in which there is no one to surrender anything.
It is vital to realize that UNDERSTANDING IS ALL, that there is no question of altering or amending WHAT IS, and that therefore the very question of any method or technique for "attaining" enlightenment is totally irrelevant.
Desire refers not only to desiring some object, but even to the desire for enlightenment. The need to know, to have the knowledge of one's true nature, even that is a desire, and that desire is by the "me."
Self-enquiry is the direct path to Self-realization or enlightenment. The only way to make the mind cease its outward activities is to turn it inward. By steady and continuous investigation into the nature of the mind, the mind itself gets transformed into That to which it owes its own existence.
The crux of man's dilemma lies in the concept of time. While chasing his mythical happiness of the future, man has no time to enjoy the present moment. And actually there is no such thing as the present because by the time one thinks of it, it has already become the past. Therefore, what is vital is not thinking about the present but actually being the present moment -- and that is nothing other than enlightenment.
(Ramesh Balsekar)
"What is the significance of the statement 'No one can get enlightenment'? This is the very root of the teaching. It means that it's stupid for any so-called master to ask anyone to do anything to achieve or get enlightenment. The core of this simple statement means, according to my concept, that enlightenment is the annihilation of the "one" who "wants" enlightenment. If there is enlightenment - which can only happen because it is the will of God - then it means the "one" who had earlier wanted enlightenment has been annihilated. So no "one" can achieve enlightenment and therefore no "one" can enjoy enlightenment."
"The joke is even the surrendering is not in your control. Why? Because so long as there is an individual who says "I surrender" there is a surrenderer, an individual ego... What I'm saying is that even the surrendering is not in [your] hands."
,,This false identity which revolves around the idea that "I am the body" or "I am the doer" keeps one from seeing that one's actual identity is free Consciousness. Creation and creator appear to be different and separate, but they are actually two sides of the same coin. Life ultimately has no meaning, it merely happens.."
"You may believe that your decision is the result of personal volition, but you realise that it was actually based on your own conditioning (which is shaped by forces of intellect, education, experience and background), and, of course, you have no control over the consequences either."
"Consciousness has produced this play. Consciousness has written the script. Consciousness is playing all the characters. And Consciousness is witnessing the play. It's a one-man show."
"You didn't choose to become a seeker. It happened. So why don't you leave it to the same power that made you a seeker to proceed whichever way it wants to?"
,,Enlightenment, like any other happening, is an impersonal event, there is no individual to be conscious of that awareness."
The thinking mind, the ego, the "me" are all the same. They are different names for the same thing, which is an illusion.
It is the nature of the monkey-mind to jump about and chatter.
Ego is the thinking mind.
Mind is merely a collection of thoughts, or a collection of impressions which makes up this "me", this self image.
The ego is the identified consciousness. When the impersonal Consciousness identifies itself with the personal organism, the ego arises.
Identification with the body is so total that it gives one a sense of separate identity. Now, the separate identity is merely a concept, a concept based on the individual body appearing solid.
All there is is consciousness. That is the Source from which the manifestation has come.
The only truth is I AM - I Exist. That is the only truth. Everything else is a concept. Rebirth is a concept. Your karma is a concept.
What is seeking? Seeking is "you" wanting to know God.
Consciousness is the only Reality.
Seekers continue to practice all kinds of self-torture without realizing that such 'spiritual practice' is a reinforcement of the very ego that prevents them from their natural, free state.
Enlightenment is total emptiness of mind. There is nothing you can do to get it. Any effort you make can only be an obstruction to it.
The same Consciousness prevails at rest as the Absolute and in motion as duality. When the sense of "me" disappears completely, duality vanishes in ecstasy.
Self-Realization or Enlightenment is nothing more than the deepest possible understanding that there is no individual doer of any action - neither you nor anyone else. Also you are not the thinker of any thoughts, nor the experiencer of any experiences - they happen. When IT happens, no bright lights are likely to flash in your head!"
Seeing truly is not merely a change in the direction of seeing, but a change in its very center, in which the seer himself disappears.
The only ultimate understanding is that nothing is, not even he who understands.
Only that which was prior to the appearance of this body-consciousness is your true identity. That is Reality. It is here and now, and there is no question of anyone being able to reach for it or grasp it.
To any conceptual problem there cannot be any valid answer except to see the problem in perspective as an empty thought, and that there is no such thing as a "problem" which is other than merely conceptual.
"What you are trying to find is what you already are."
While the nature of sleep, trance, fainting and death may differ somewhat, in each case the surrender of consciousness and individual identity is essentially the same and accompanied by a loss of awareness while enlightenment is the surrender of consciousness and individual identity in a state of total Awareness.
Only when it is time in the cosmic scheme of evolution for a particular psychosomatic apparatus to get enlightened can enlightenment happen. And if that time has come, nothing in this world can prevent it from happening. Nor can anything in this world make enlightenment happen if it is not time.
Enlightenment is total emptiness of mind. There is nothing you can do to get it. Any effort you make can only be an obstruction to it.
Real bliss is the absence of the wanting of bliss. The enlightenment state is not wanting either bliss or anything else.
Enlightenment is merely an understanding in which there is no comprehender. It is a surrender in which there is no one to surrender anything.
It is vital to realize that UNDERSTANDING IS ALL, that there is no question of altering or amending WHAT IS, and that therefore the very question of any method or technique for "attaining" enlightenment is totally irrelevant.
Desire refers not only to desiring some object, but even to the desire for enlightenment. The need to know, to have the knowledge of one's true nature, even that is a desire, and that desire is by the "me."
Self-enquiry is the direct path to Self-realization or enlightenment. The only way to make the mind cease its outward activities is to turn it inward. By steady and continuous investigation into the nature of the mind, the mind itself gets transformed into That to which it owes its own existence.
The crux of man's dilemma lies in the concept of time. While chasing his mythical happiness of the future, man has no time to enjoy the present moment. And actually there is no such thing as the present because by the time one thinks of it, it has already become the past. Therefore, what is vital is not thinking about the present but actually being the present moment -- and that is nothing other than enlightenment.
(Ramesh Balsekar)
Consciousness-without-an-object is.
Before objects were, Consciousness-without-an-object is.
Though objects seem to exist, Consciousness-without-an-object is.
When objects vanish, yet remaining through all unaffected, Consciousness-without-an-object is.
Outside of Consciousness-without-an-object nothing is.
Within the bosom of Consciousness-without-an-object lies the power of awareness that projects objects.
When objects are projected, the power of awareness as subject is presupposed, yet Consciousness-without-an-object remains unchanged.
When consciousness of objects is born, then, likewise, consciousness of absence of objects arises.
Consciousness of objects is the Universe.
Consciousness of absence of objects is Nirvana.
Within Consciousness-without-an-object lie both the Universe and Nirvana, yet to Consciousness-without-an-object these two are the same.
Within Consciousness-without-an-object lies the seed of Time.
When awareness cognizes Time then knowledge of Timelessness is born.
To be aware of Time is to be aware of the Universe, and to be aware of the Universe is to be aware of Time.
To realize Timelessness is to attain Nirvana.
But for Consciousness-without-an-object there is no difference between Time and Timelessness.
Within Consciousness-without-an-object lies the seed of the world-containing Space.
When awareness cognizes the world-containing Space then knowledge of the Spatial Void is born.
To be aware of the world-containing Space is to be aware of the Universe of Objects.
To realize the Spatial Void is to awaken to Nirvanic Consciousness.
But for Consciousness-without-an-object there is no difference between the world-containing Space and the Spatial Void.
Within Consciousness-without-an-object lies the Seed of Law.
When consciousness of objects is born the Law is invoked as a Force tending ever toward Equilibrium.
All objects exist as tensions within Consciousness-without-an-object that tend ever to flow into their own complements or others.
The ultimate effect of the flow of all objects into their complements is mutual cancellation in complete Equilibrium.
Consciousness of the field of tensions is the Universe.
Consciousness of Equilibrium is Nirvana.
But for Consciousness-without-an-object there is neither tension nor Equilibrium.
The state of tensions is the state of ever-becoming.
Ever-becoming is endless-dying.
So the state of consciousness of objects is a state of ever-renewing promises that pass into death at the moment of fulfillment.
Thus when consciousness is attached to objects the agony of birth and death never ceases.
In the state of Equilibrium where birth cancels death the deathless Bliss of Nirvana is realized.
But Consciousness-without-an-object is neither agony nor bliss.
Out of the Great Void, which is Consciousness-without-an-object, the Universe is creatively projected.
The Universe as experienced is the created negation that ever resists.
The creative act is bliss, the resistance, unending pain.
Endless resistance is the Universe of experience, the agony of crucifixion.
Ceaseless creativeness is Nirvana, the Bliss beyond human conceiving.
But for Consciousness-without-an-object there is neither creativeness nor resistance.
Ever-becoming and ever-ceasing-to-be are endless action.
When ever-becoming cancels the ever-ceasing-to-be then Rest is realized.
Ceaseless action is the Universe.
Unending Rest is Nirvana.
But Consciousness-without-an-object is neither Action nor Rest.
When consciousness is attached to objects it is restricted through the forms imposed by the world-containing Space, by Time, and by Law.
When consciousness is disengaged from objects, Liberation from the forms of the world-containing Space, of Time, and of Law is attained.
Attachment to objects is consciousness bound within the Universe.
Liberation from such attachment is the State of unlimited Nirvanic Freedom.
But Consciousness-without-an-object is neither bondage nor freedom.
Consciousness-without-an-object may be symbolized by a SPACE that is unaffected by the presence or absence of objects, for which there is neither Time nor Timelessness, neither a world-containing Space nor a Spatial Void, neither Tension nor Equilibrium, neither Resistance nor Creativeness, neither Agony nor Bliss, neither Action nor Rest, and neither Restriction nor Freedom.
As the GREAT SPACE is not to be identified with the Universe, so neither is It to be identified with any Self.
The GREAT SPACE is not God, but the comprehender of all Gods, as well as of all lesser creatures.
The GREAT SPACE, or Consciousness-without-an-object, is the Sole Reality upon which all objects and all selves depend and derive their existence.
The GREAT SPACE comprehends both the Path of the Universe and the Path of Nirvana.
Beside the GREAT SPACE there is none other.
OM TAT SAT
Before objects were, Consciousness-without-an-object is.
Though objects seem to exist, Consciousness-without-an-object is.
When objects vanish, yet remaining through all unaffected, Consciousness-without-an-object is.
Outside of Consciousness-without-an-object nothing is.
Within the bosom of Consciousness-without-an-object lies the power of awareness that projects objects.
When objects are projected, the power of awareness as subject is presupposed, yet Consciousness-without-an-object remains unchanged.
When consciousness of objects is born, then, likewise, consciousness of absence of objects arises.
Consciousness of objects is the Universe.
Consciousness of absence of objects is Nirvana.
Within Consciousness-without-an-object lie both the Universe and Nirvana, yet to Consciousness-without-an-object these two are the same.
Within Consciousness-without-an-object lies the seed of Time.
When awareness cognizes Time then knowledge of Timelessness is born.
To be aware of Time is to be aware of the Universe, and to be aware of the Universe is to be aware of Time.
To realize Timelessness is to attain Nirvana.
But for Consciousness-without-an-object there is no difference between Time and Timelessness.
Within Consciousness-without-an-object lies the seed of the world-containing Space.
When awareness cognizes the world-containing Space then knowledge of the Spatial Void is born.
To be aware of the world-containing Space is to be aware of the Universe of Objects.
To realize the Spatial Void is to awaken to Nirvanic Consciousness.
But for Consciousness-without-an-object there is no difference between the world-containing Space and the Spatial Void.
Within Consciousness-without-an-object lies the Seed of Law.
When consciousness of objects is born the Law is invoked as a Force tending ever toward Equilibrium.
All objects exist as tensions within Consciousness-without-an-object that tend ever to flow into their own complements or others.
The ultimate effect of the flow of all objects into their complements is mutual cancellation in complete Equilibrium.
Consciousness of the field of tensions is the Universe.
Consciousness of Equilibrium is Nirvana.
But for Consciousness-without-an-object there is neither tension nor Equilibrium.
The state of tensions is the state of ever-becoming.
Ever-becoming is endless-dying.
So the state of consciousness of objects is a state of ever-renewing promises that pass into death at the moment of fulfillment.
Thus when consciousness is attached to objects the agony of birth and death never ceases.
In the state of Equilibrium where birth cancels death the deathless Bliss of Nirvana is realized.
But Consciousness-without-an-object is neither agony nor bliss.
Out of the Great Void, which is Consciousness-without-an-object, the Universe is creatively projected.
The Universe as experienced is the created negation that ever resists.
The creative act is bliss, the resistance, unending pain.
Endless resistance is the Universe of experience, the agony of crucifixion.
Ceaseless creativeness is Nirvana, the Bliss beyond human conceiving.
But for Consciousness-without-an-object there is neither creativeness nor resistance.
Ever-becoming and ever-ceasing-to-be are endless action.
When ever-becoming cancels the ever-ceasing-to-be then Rest is realized.
Ceaseless action is the Universe.
Unending Rest is Nirvana.
But Consciousness-without-an-object is neither Action nor Rest.
When consciousness is attached to objects it is restricted through the forms imposed by the world-containing Space, by Time, and by Law.
When consciousness is disengaged from objects, Liberation from the forms of the world-containing Space, of Time, and of Law is attained.
Attachment to objects is consciousness bound within the Universe.
Liberation from such attachment is the State of unlimited Nirvanic Freedom.
But Consciousness-without-an-object is neither bondage nor freedom.
Consciousness-without-an-object may be symbolized by a SPACE that is unaffected by the presence or absence of objects, for which there is neither Time nor Timelessness, neither a world-containing Space nor a Spatial Void, neither Tension nor Equilibrium, neither Resistance nor Creativeness, neither Agony nor Bliss, neither Action nor Rest, and neither Restriction nor Freedom.
As the GREAT SPACE is not to be identified with the Universe, so neither is It to be identified with any Self.
The GREAT SPACE is not God, but the comprehender of all Gods, as well as of all lesser creatures.
The GREAT SPACE, or Consciousness-without-an-object, is the Sole Reality upon which all objects and all selves depend and derive their existence.
The GREAT SPACE comprehends both the Path of the Universe and the Path of Nirvana.
Beside the GREAT SPACE there is none other.
OM TAT SAT
Manifestarea poate adopta miriade de forme, dar substratul imanent tuturor acestor forme este conștiința. Dualitatea este doar un concept necesar pentru ca manifestarea să fie percepută și cunoscută prin relația subiect-obiect. Tot ce este perceput nu are o existență independentă de conștiința numenală. Atât observatorul cât și observatul sunt ireali, deoarece nici unul nu are o existență independentă de cea a conștiinței în care apar. Numai prin imanența numenului pot avea loc aparențele fenomenale. Fără acesta nu poate exista nimic.
,,Acela” poate fi numit și ,,Conștiință Pură” dar acest termen este și el adoptat DOAR pentru a putea exista o comunicare verbală, de fapt nici un cuvânt nu este suficient de adecvat pentru a-l descrie pe ,,Acela”.
Ca și conștiință, numenul poate fi imaginat ,,spunând”: ,,Eu nu mă pot vedea pe mine însumi, pentru că aceasta ar presupune existența unui obiect diferit, în vreme ce eu sunt subiectul pur.” Nu există nici o entitate și nici un lucru care să fie perceput de conștiință. Ca ființe conștiente noi nu putem percepe conștiința, deoarece o minte divizată – care cunoaște obiectul prin subiectul cunoscător – nu își poate percepe integralitatea (unitatea, totalitatea) ca pe un obiect al ei.
Numai când mintea-scindată (duală) – conceptualizarea – este total absentă se poate strecura intuirea conștiinței, iar ,,acolo” nu ar mai fi nimeni care să realizeze asta.
Nefiind nici ceva și nici nimic, ,,Eul” nu are cum să fie nici cunoscut și nici experimentat, ,,Eul” nu poate trece printr-o experiență deoarece el nu este un obiect. Orice experiență, senzorial interpretată ca plăcut/neplăcută, este rezultatul reacției minții-scindate față de ceva anume, reacție care este doar un concept, nu o realitate.
Nu ,,Eul” trece printr-o experiență, ci ,,eul”, conceptul fenomenal. De aceea ,,Eul” nu este niciodată afectat de vreo experiență - fie ea plăcută sau neplăcută, pozitivă sau negativă, acceptabilă sau neacceptabilă. Experiența – fiind o interpretare a reacției senzoriale la un stimul – este funcționarea obiectivă a ceea-ce-suntem. Dar ceea-ce-suntem nu poate fi perceput fenomenal, deoarece atunci am fi tot o experiență spațio-temporală trăită de un ,,eu”.
Așadar, ,,Eu” este ,,ființa” tuturor ființelor, dar complet neafectat[ de ființare. ,,Eu” nici nu gândesc, nici nu acționez, nici nu simt, însă gândirea celorlalți, acțiunea și simțirea sunt ,,ale mele”, pentru că ,,celălalt” e doar un concept, o iluzie.
,,Eu” sunt absent fenomenal deoarece nu pot fi o aparență (sau o apariție), ci sunt ,,Acela” imanent în toate aparențele, iar fiecare ființă conștientă și simțitoare poate fi, de fapt chiar este - ,,Eul” în absența ,,eului”.
Ceea-ce-suntem este Acela care privește, întotdeauna conștinița privind în conștiință, prin obiectele fenomenale care se percep unele pe altele ca obiecte și care sunt toate non-existente. Ceea-ce-suntem (ca ,,Eu” pur) este absent fenomenal și acolo nu există un ,,celălalt”, privirea conștiinței în conștiință nu este o vedere duală, subiect-obiect. Acolo nu există decât ATENȚIE INTEGRALĂ – fără un văzător, fără un văzut.
Pentru ca să cunoaștem ceva despre Acela, trebuie să fim Acela. Numenul, ca subiectivitate pură, nu poate fi decât absent pentru ca fenomenalitatea să fie prezentă, adică el este imanent în fenomenalitate rămânând veșnic transcendent. Numenul este ceea-ce-suntem, însă ceea ce vedem nu este ceea-ce-suntem ci ceea-ce-părem a fi. Numenul deși este transcendent fenomenelor, este și imanent lor.
Conștiința nu poate fi cunoscută în absența obiectelor iar fără conștiință, obiectele nu pot apărea. Manifestarea fenomenală apare spontan în conștiință, fără să fie cauzată de nimic – orice cauză sau rațiune fiind complet irelevante în cazul numenului. Numenul, ca subiect pur, rămâne transcendent, indiferent dacă manifestarea fenomenală are loc sau nu. În clipa apariției manifestări fenomenale în conștiință, numenul se ,,bucură” de aceasta prin modul său de funcționare, care e un aspect numenal în care nu există dualitatea subiect-obiect.
Conștiința este cea care ,,luminează” fenomenele manifeste prin obiectivarea numenului, iar această conștiință care obiectivează numenul este cunoaștere pură, în sensul că acolo nu există un cunoscător și un obiect de cunoscut. Lumina nu poate descoperi întunericul, ci doar propria sa absență, absența a ceea ce căuta. Căutătorul spiritual începe prin a se întreba ,,Cine sunt <<Eu>>?”. Prin această întrebare, lumina caută întunericul unui ,,eu” și descoperă că nu există un ,,cineva” sau nici un alt obiect, ci doar ABSENȚA a ceea ce căuta, ABSENȚA PREZENȚEI ,,celui” care căuta și întreba. Astfel, căutătorul, ca sine individual, caută un obiect care să-i dezvăluie realitatea – ceea ce este imposibil. Într-o asemenea căutare non-descoperirea ESTE descoperirea. De fapt totți căutătorii – tot ce există – sunt doar niște OBIECTE ÎN OBIECTIVAREA FENOMENALĂ A SUBIECTULUI NUMENAL, iar dinstincția dintre subiect și obiect în dualitatea manifestării e pur conceptuală.
Rezultatul la care se ajunge, într-un final, al acestei căutări, este că obiectele ca atare sunt inexistente, ele nefiind altceva decât aparențe fenomenale în conștiința în care imanent este subiectul numenal, și ceea ce căuta căutătorul se dovedește a fi ABSENȚA celui care căuta – iar în PREZENȚA aceste ABSENȚE ABSOLUTE a conceptualizării este ,,descoperită” pacea perfectă a PREZENȚEI ABSOLUTE.
Mi-a mers la suflet ultima postare. Asa vad si eu. Nu exista subiect si obiect, Constiinta absoluta nu se poate experimenta pe sine, daca ar face asta ar aparea al doilea. Constiinta absoluta doar este. 
Multumesc,
Satya
Multumesc,
Satya
Trei oameni, traiau de cativa ani pe o gramada de gunoi. Unul dintre ei a inceput sa manance din gramada de gunoi, celalalt a scris o carte interesanta despre aceasta, iar in timp ce primii doi isi faceau de cap, al treilea a murit din cauza mirosului. Pentru ca cel care a murit era indian, iar in cazul indienilor se aplica fara exceptie principiul reincarnarii, Dumnezeu i-a mai dat o viata. In noua sa viata, omul a cerut sa fie gunoier.
As dori sa fac precizarea ca Shankaracarya, intemeiatorul scolii Advaita Vedanta, nu este singurul care a interpretat Vedanta-Sutra lui Badarayana Vyasa.
Desi in contextul actual Advaita Vedanta este o filozofie extrem de raspandita in India si in Occident, ar fi nedrept ca cineva sa-si formeze impresia ca filozofia vedica se rezuma la aceasta interpretare sau ca din cauza ca e foarte raspandita acum, inseamna ca este cea mai buna.
Problema care o am eu intuitiv cu conceptul advaita este ca presupune faptul ca impersonalul este sursa pentru personal. Ca si cum ai zice ca energia care vine la priza (impersonala) este sursa turbinei care a produs aceasta energie. Pe scurt energia este sursa energeticului in varianta advaita.
Alti mari maestrii (prin asta inteleg acarya care sunt autorizati prin descendente disciplice) cum ar fi Ramanuja, Madhva, Nimbarka, Vishnusvami sau Caitanya Mahaprabhu se opun intepretarii impersonaliste a lui Shankaracarya (desi a spune ca Shankaracarya ar fi fost el insusi mayavadi (impersonalist) este riscant caci dovezile ramase de la el atesta faptul ca era un devot al Govinda (un nume al lui Krishna, Vishnu, Narayana).
Am atasat un document Word cu biografia in engleza a lui Shankaracarya si alt document cu o carte scrisa de Suhotra Prabhu, un membru al scolii Gaudyia Vaisnava care e autorizata prin succesiunea disciplica Brahma-Madhva Caitanya Sampradaya. Cartea se numeste Six Systems of Vedic Philosophy, iar capitolul 8 este o descriere amanuntita a scolii Vedanta si a diferitelor interpretari, printre care si Advaita.
Interpretarea lui Sri Caitanya Mahaprabhu asupra naturii lui Brahman este Acintya-bhedadheda-tattva (pentru detalii si referinte scripturale vezi http://www.bvml.org/SGK/11.html , un site atestat de Bhaktivedanta Memorial Library). Intr-o traducere filozofica acest concept inseamna uniune si diferenta simultana inconceptibila.
Exemplul clasic dat este cel al paianjenului care este sursa panzei sale. El este in acelasi timp in identitate cu panza si in separare de panza. Panza este produsa de el si devine separata insa panza ramane in constiinta sa si in "picioarele" sale, iar in fiecare moment el are cunostiinta asupra a ceea ce se intampla pe panza.
Panza este atat in paianjen cat si in afara lui insa paianjenul nu este nici un moment continut in panza. Cu alte cuvinte impresonalul nu poate niciodata sa preceada sau sa contina personalul.
Motivul pentru care filozofia Advaita Vedanta este atat de raspandita mai ales in occident este este foarte similara cu Budismul (care este mult mai popular), iar cele doua sunt foarte populare pentru ca sunt impersonaliste (cea ce este foarte convenabil pentru gandirea occidentala).
Desi in contextul actual Advaita Vedanta este o filozofie extrem de raspandita in India si in Occident, ar fi nedrept ca cineva sa-si formeze impresia ca filozofia vedica se rezuma la aceasta interpretare sau ca din cauza ca e foarte raspandita acum, inseamna ca este cea mai buna.
Problema care o am eu intuitiv cu conceptul advaita este ca presupune faptul ca impersonalul este sursa pentru personal. Ca si cum ai zice ca energia care vine la priza (impersonala) este sursa turbinei care a produs aceasta energie. Pe scurt energia este sursa energeticului in varianta advaita.
Alti mari maestrii (prin asta inteleg acarya care sunt autorizati prin descendente disciplice) cum ar fi Ramanuja, Madhva, Nimbarka, Vishnusvami sau Caitanya Mahaprabhu se opun intepretarii impersonaliste a lui Shankaracarya (desi a spune ca Shankaracarya ar fi fost el insusi mayavadi (impersonalist) este riscant caci dovezile ramase de la el atesta faptul ca era un devot al Govinda (un nume al lui Krishna, Vishnu, Narayana).
Am atasat un document Word cu biografia in engleza a lui Shankaracarya si alt document cu o carte scrisa de Suhotra Prabhu, un membru al scolii Gaudyia Vaisnava care e autorizata prin succesiunea disciplica Brahma-Madhva Caitanya Sampradaya. Cartea se numeste Six Systems of Vedic Philosophy, iar capitolul 8 este o descriere amanuntita a scolii Vedanta si a diferitelor interpretari, printre care si Advaita.
Interpretarea lui Sri Caitanya Mahaprabhu asupra naturii lui Brahman este Acintya-bhedadheda-tattva (pentru detalii si referinte scripturale vezi http://www.bvml.org/SGK/11.html , un site atestat de Bhaktivedanta Memorial Library). Intr-o traducere filozofica acest concept inseamna uniune si diferenta simultana inconceptibila.
Exemplul clasic dat este cel al paianjenului care este sursa panzei sale. El este in acelasi timp in identitate cu panza si in separare de panza. Panza este produsa de el si devine separata insa panza ramane in constiinta sa si in "picioarele" sale, iar in fiecare moment el are cunostiinta asupra a ceea ce se intampla pe panza.
Panza este atat in paianjen cat si in afara lui insa paianjenul nu este nici un moment continut in panza. Cu alte cuvinte impresonalul nu poate niciodata sa preceada sau sa contina personalul.
Motivul pentru care filozofia Advaita Vedanta este atat de raspandita mai ales in occident este este foarte similara cu Budismul (care este mult mai popular), iar cele doua sunt foarte populare pentru ca sunt impersonaliste (cea ce este foarte convenabil pentru gandirea occidentala).
dharmapurusha: preceada sau contine sunt termeni care apar doar odata cu personalul
-------
Desi in contextul actual Advaita Vedanta este o filozofie extrem de raspandita in India si in Occident, ar fi nedrept ca cineva sa-si formeze impresia ca filozofia vedica se rezuma la aceasta interpretare sau ca din cauza ca e foarte raspandita acum, inseamna ca este cea mai buna.
--------
Avaita Vedanta NU ESTE nici filozofie și nici religie..
-----------
Panza este atat in paianjen cat si in afara lui insa paianjenul nu este nici un moment continut in panza. Cu alte cuvinte impresonalul nu poate niciodata sa preceada sau sa contina personalul.
----------
pui problema greșit.. peste tot văd aceeași confuzie.. rezolvă-ți problema cu Infinitul și finitul (transfinitul) precum și cea cu ,,non-timpul".. cum poate ,,ceva" stabilit în ,,non-timp" să PRECEADĂ SAU SĂ NU PRECEADĂ temporalul? Care e măsura comună aici? hmhmhm..
Desi in contextul actual Advaita Vedanta este o filozofie extrem de raspandita in India si in Occident, ar fi nedrept ca cineva sa-si formeze impresia ca filozofia vedica se rezuma la aceasta interpretare sau ca din cauza ca e foarte raspandita acum, inseamna ca este cea mai buna.
--------
Avaita Vedanta NU ESTE nici filozofie și nici religie..
-----------
Panza este atat in paianjen cat si in afara lui insa paianjenul nu este nici un moment continut in panza. Cu alte cuvinte impresonalul nu poate niciodata sa preceada sau sa contina personalul.
----------
pui problema greșit.. peste tot văd aceeași confuzie.. rezolvă-ți problema cu Infinitul și finitul (transfinitul) precum și cea cu ,,non-timpul".. cum poate ,,ceva" stabilit în ,,non-timp" să PRECEADĂ SAU SĂ NU PRECEADĂ temporalul? Care e măsura comună aici? hmhmhm..
------------------------------------------------------
Avaita Vedanta NU ESTE nici filozofie și nici religie..
------------------------------------------------
Atunci ce este? Realitate? Punct de vedere? Declaratie? Un sir de cuvinte fara sens? Din ce stiu eu Advaita Vedanta a aparut la cateva mii de ani dupa ce Vedanta a fost pusa sub forma scrisa de Sri Vyasadeva. Si a fost promulgata de Shankaracarya si incet incet a inlocuit Budismul in India...E un punctul de vedere si Realizarea lui Shankaracarya care a fost preluata de discipolii lui. Uite niste selectii din versurile lui Shankaracarya:
Hymns of Adi Shankaracharya
Worship Govinda, Worship Govinda, Worship Govinda. Oh fool! Rules of Grammar will not save you at the time of your death.
Uncertain is the life of man as rain drops on a lotus leaf. Know that the whole world remains a prey to disease, ego and grief.
So long as a man is fit and able to support his family, see the affection all those around him show. But no one at home cares to even have a word with him when his body totters due to old age.
When one is alive, his family members enquire kindly about his welfare. But when the soul departs from the body, even his wife runs away in fear of the corpse.
Who is your wife? Who is your son? Strange is this samsara. Of whom are you? Where have you come from? Brother, ponder over these truths.
Do not boast of wealth, friends, and youth. Each one of these are destroyed within a minute. Free yourself from the illusion of the world of Maya and attain the timeless Truth.
Oh mad man! Why this engrossment in thoughts of wealth? Is there no one to guide you? There is only one thing in three worlds that can save you from the ocean from samsara. Get into that boat of satsangha quickly.
There are many who go with matted locks, many who have clean shaven heads, many whose hairs have been plucked out; some are clothed in saffron, yet others in various colors --- all just for a livelihood. Seeing truth revealed before them, still the foolish ones see it not.
Worship Govinda, worship Govinda, worship Govinda, Oh fool! Other than chanting the Lord's names, there is no other way to cross the life's ocean.
DECI,
concluzia celui care a adus interpretarea Advaita Vedanta si a propus termenul Advaita pe care tu-l folosesti ca si cum ai stii totul despre aceasta scoala este cea mai de sus. Cine esti tu, un simplu comentator neautorizat,pe seama Advaita Vedantei, sa spui ce este si ce nu este Advaita Vedanta. Din ce mi se pare mie tot ce postezi tu e din niste carti recente scrise probabil de Maharishi si de alti impersonalisti care isi asuma faptul ca stiu totul despre Vedanta.
P.S.: Daca negi cumva ca astea-s cuvintele lui Shankaracarya, do some research, si vino cu argumente.
Avaita Vedanta NU ESTE nici filozofie și nici religie..
------------------------------------------------
Atunci ce este? Realitate? Punct de vedere? Declaratie? Un sir de cuvinte fara sens? Din ce stiu eu Advaita Vedanta a aparut la cateva mii de ani dupa ce Vedanta a fost pusa sub forma scrisa de Sri Vyasadeva. Si a fost promulgata de Shankaracarya si incet incet a inlocuit Budismul in India...E un punctul de vedere si Realizarea lui Shankaracarya care a fost preluata de discipolii lui. Uite niste selectii din versurile lui Shankaracarya:
Hymns of Adi Shankaracharya
Worship Govinda, Worship Govinda, Worship Govinda. Oh fool! Rules of Grammar will not save you at the time of your death.
Uncertain is the life of man as rain drops on a lotus leaf. Know that the whole world remains a prey to disease, ego and grief.
So long as a man is fit and able to support his family, see the affection all those around him show. But no one at home cares to even have a word with him when his body totters due to old age.
When one is alive, his family members enquire kindly about his welfare. But when the soul departs from the body, even his wife runs away in fear of the corpse.
Who is your wife? Who is your son? Strange is this samsara. Of whom are you? Where have you come from? Brother, ponder over these truths.
Do not boast of wealth, friends, and youth. Each one of these are destroyed within a minute. Free yourself from the illusion of the world of Maya and attain the timeless Truth.
Oh mad man! Why this engrossment in thoughts of wealth? Is there no one to guide you? There is only one thing in three worlds that can save you from the ocean from samsara. Get into that boat of satsangha quickly.
There are many who go with matted locks, many who have clean shaven heads, many whose hairs have been plucked out; some are clothed in saffron, yet others in various colors --- all just for a livelihood. Seeing truth revealed before them, still the foolish ones see it not.
Worship Govinda, worship Govinda, worship Govinda, Oh fool! Other than chanting the Lord's names, there is no other way to cross the life's ocean.
DECI,
concluzia celui care a adus interpretarea Advaita Vedanta si a propus termenul Advaita pe care tu-l folosesti ca si cum ai stii totul despre aceasta scoala este cea mai de sus. Cine esti tu, un simplu comentator neautorizat,pe seama Advaita Vedantei, sa spui ce este si ce nu este Advaita Vedanta. Din ce mi se pare mie tot ce postezi tu e din niste carti recente scrise probabil de Maharishi si de alti impersonalisti care isi asuma faptul ca stiu totul despre Vedanta.
P.S.: Daca negi cumva ca astea-s cuvintele lui Shankaracarya, do some research, si vino cu argumente.
VII. A historical comparison of Vaisnava-vedanta, Mayavadi-vedanta and Buddhism.
A. Many uninformed people think "Vedanta" is synonymous with Sankaracarya's Mayavadi Advaita-Vedanta. But originally Vedanta meant Vaisnava-vedanta. The Vedanta-sutras were compiled by Vyasadeva, a Vaisnava. The Srimad Bhagavatam is the natural commentary on the Vedanta-sutra, written by Vyasadeva himself 5000 years ago.
1. The philosophy of Sankaracarya (born about 600 AD), is really just Buddhism in disguise, as explained by Padma Purana (mayavada-asac-chastram pracchanam bauddham ucyate).
2. This can be demonstrated by the chronology of key Mayavadi philosophical explanations, which appear first in Buddhist scriptures and later show up in the philosophy of Sankara and his followers.
B. With the advent of the Age of Quarrel (Kali-yuga), the six systems of Vedic philosophy (i.e. Nyaya, Vaisesika, Sankhya, Yoga, Karma Mimamsa and Brahma Mimamsa) which were originally the different departments of Vedic study like the departments of study at a university, began to compete with one another.
C. By the time of the Buddha (500 BC), philosophical disputation between the six schools had become rampant all over India. The philosophy of the Buddha spin-offs of the quarrels of the six systems.
1. Both Buddhism and Jainism combine different aspects of the six systems, and both reject the authority of the Vedic scriptures, because the constant bickering of the Vedic philosophers had already undermined the force of Vedic authority among the people.
2. Buddha descended to lead people away from Vedic scholarship and ritualism, which atheistic-minded brahmanas had turned into dry mental speculation and animal slaughter. In reaction against these brahmanas, the Buddhist philosophical conclusion is Sunyavada (voidism), and the ritualistic conclusion is Ahimsa (nonviolence).
D. Vedanta according to early Buddhist records.
1. It is clear from Buddhist scriptures that "Vedanta" was originally synonymous with Vaishnava-vedanta.
a. Certain pre-Sankara Buddhist scriptures contain descriptions of the teachings of philosophers who used to argue against the Buddhists. These scriptures were originally in Sanskrit, but now only exist in Chinese and Tibetan translations.
b. The Abhidharma-mahavibhasa-sastra (written around 150 A.D.) and the Satyasiddhisastra (250 A.D.) say that the followers of the Vedas and Upanisads believe in the Mahapurusa, who existed before the world began and exists within the heart of all creatures with a form of the size of a thumb. The Abhidharma-mahavibhasa-sastra says that the followers of the Vedas believe that, "All that exists is nothing but Purusa. All that happens is caused by the transformation of the self-existent Isvara."
c. In a work called Sastra by Aryadeva, Vedantists are portrayed as those who believe that the world was created by Brahma, who appeared from the navel of Vishnu.
d. In the Tattvasamgraha, the Buddhist writer Kamalasila equates "Vedavadin" with "Purusavadin."
e. The Buddhist writer Bhavya in the Madhyamika-hrdaya-karika describes the Vedanta philosophy as "Bhedabheda" ("one-and-different") philosophy [Gaudiya Vaisnavas call their own philosophy Acintya Bhedabheda-tattva].
f. Conclusion: Pre-Sankara Vedantism was personal (aimed at knowing Vishnu) and did not hold to a doctrine of "all-is-illusion-only".
2. In Buddhist scriptures like the Mahaparinirvana-sutra and the Lankavatara sutra the seeds of Sankara's Mayavadi philosophy are found.
a. There are four main schools of Buddhist philosophical thought, which appeared one after the other before Sankara's Mayavadi philosophy.
i. Vaibhasika, or direct realism.
ii. Sautrantika, or representationalism.
iii. Vijnanavada, or subjective idealism.
iv. Sunyavada, or voidism (madhyamika Buddhism).
Monier-Williams dictionary:
'sunyavada' - m. the (Buddhist) doctrine of the non-existence (of any Spirit either Supreme or human)
b. Sri Yamunacarya, writing in Siddhitraya, and Ramanujacarya in his Sribhasya, have both pointed out the similarities between Sankara's Mayavada and Vijnanavada. Vallabhacarya also mentioned the same point.
c. The Sunyavada philosophy teaches that sunya (void) is an inexpressible and transcendent truth (a concept echoed in Sankara's explanation of Brahman). The Vijnanavada school teaches that consciousness is the only truth and that the world we perceive is illusion. Mayavada says the same.
i. Moreover, in the Lankavatara-sutra, Sunyavada is expressed in terms that resemble Upanisadic language: nisthabhava param brahma ("the Supreme Brahman is the ultimate state of existence"). This work also asserts that the words Brahman, Vishnu and Isvara are other names for the Buddha-consciousness.
ii. Sunyavada had an influence on the members of the Brahminical community who were atheistic at heart. Gradually this began to influence Vedanta scholarship. Mayavada began to appear in Vedanta commentaries even before Sankaracarya; for example, in the writings of Gaudapada.
3. That Mayavada had stolen the salient features of sunyavada was not unnoticed by the Buddhists themselves.
a. In a Chinese version of the Mahaparinirvana-sutra, written after Buddhism was driven out of India, we find the following note regarding the state of affairs of Buddhist philosophy in India of that time: "Nowadays there are some remaining teachings of Buddha that were stolen by Brahmins and written into their own commentaries."
b. A Buddhist writer by the name of Bhartrhari, who lived about the same time as Sankaracarya, wrote that Sankara had similar ideas as did he and other Buddhist philosophers of that time.
4. Furthermore, we find in the writings of early Mayavadis a self-conscious defense against the charge that their philosophy is simply Buddhism in new dress.
a. One, Sriharsa, in a work called Khandanakhan dakhadya, says that while Buddhism says the world of multiplicity is false, we Mayavadis say the world of multiplicity is non-dual, or advaita.
b. But that's a poor defense, because Mayavadis also say Brahma satya, jagan mithya ("Brahman is truth, the world is illusion"). And Buddhists say enlightenment means understanding pratitya-samutpada, or "conditioned co-production", which is a monistic theory of the world.
Regarding the impersonalists who merge into the Causal Ocean or Viraja River, Srila Prabhupada gave the example of the Buddhists in the Topmost Yoga System (Chapter 9). Buddhists do not accept the bliss of the eternal atman or self as the goal (like the atmaramas). They aim at the unmanifest state of material nature (pradhana) as their goal. The "near" shore of the Causal Ocean is identified with pradhana, which Sukadeva Gosvami describes as "sunya-vat" in SB Canto 12. Sunya-vat means "like a void." The position of such sunyavadis, like the Buddhists, who merge into pradhana is even less secure than the brahmanandis, because the pradhana is the upadana-karana (ingredient source) of the material manifestation. The "far" shore of the Causal Ocean is the entrance to the spiritual world, which may be called Brahmaloka and Siddhaloka.
SB 2.10.16
The merging of the living entity along with its conditional living tendency with the mystic lying down of Maha-Visnu is called the winding up of this cosmic manifestation (nirodha). Liberation, mukti, is the permanent situation of the form of the living entity after he gives up the changeable gross and subtle material bodies." Direct reply to the Buddhists, definition of destruction and liberation.
From the purport: After the winding up of the cosmic manifestation most of the conditioned souls merge into the existence of Maha-Visnu, Personality of Godhead, lying in His mystic slumber, to be created again in the next creation...
This is the defect of their philosophy; they aspire for the sunya, but they place themselves in the pradhana and they will be created again.
Prof. Raimundo Panikkar, "Vedic Experience":
"We may leave aside the question whether the idea of pure transcendence is originally Buddhist or is to be found independently in the Upanishads. The fact remains not only that the expression brahmanirvana appears in the Gita but also that the intuition that underlies it lurks, as it were, everywhere in the Upanishads. This type of heaven is no longer a place in time or space, nor is it even being or Being, but it transcends every category in order to plunge into the infinite state of what the later Buddhist tradition calls total and absolute emptiness: shunyata."
Perhaps anticipating Srila Prabhupada's mission in the West, Anthroposophy founder Rudolf Steiner, a half-century earlier, introduced the concept of acintya-bhedabheda-tattva. And like Srila Prabhupada, Steiner places greater emphasis on the distinction (as opposed to oneness) between the jiva and the Supreme Being:
"We must not confuse the state in which the personality becomes one with the all-embracing spirit of life, with an absorption into the universal spirit which annihilates the personality. Such a disappearance does not take place in a true development of the personality. Personality continues to be preserved as such in the relationship into which it enters with the spirit world. It is not the subjection of the personality, but its highest development that occurs. If we wish to have a simile for this coincidence or union of the individual spirit with the all-encompassing spirit, we cannot choose that of many different coinciding circles that are lost in one circle, but we must choose the picture of many circles, each of which has a quite distinct shade of color. These variously colored circles coincide, but each separate shade preserves its color existence within the whole. Not one loses the fullness of its individual power. The further description of the path will not be given here. It is given as far as possible in my Occult Science, an Outline, which forms a continuation of this book." (Rudolf Steiner: Theosophy, Chapter IV - The Path of Knowledge, end of chapter)
Related links:
Questions about attitude toward impersonalism
from http://www.veda.harekrsna.cz/encyclopedia/mayavada.htm
A. Many uninformed people think "Vedanta" is synonymous with Sankaracarya's Mayavadi Advaita-Vedanta. But originally Vedanta meant Vaisnava-vedanta. The Vedanta-sutras were compiled by Vyasadeva, a Vaisnava. The Srimad Bhagavatam is the natural commentary on the Vedanta-sutra, written by Vyasadeva himself 5000 years ago.
1. The philosophy of Sankaracarya (born about 600 AD), is really just Buddhism in disguise, as explained by Padma Purana (mayavada-asac-chastram pracchanam bauddham ucyate).
2. This can be demonstrated by the chronology of key Mayavadi philosophical explanations, which appear first in Buddhist scriptures and later show up in the philosophy of Sankara and his followers.
B. With the advent of the Age of Quarrel (Kali-yuga), the six systems of Vedic philosophy (i.e. Nyaya, Vaisesika, Sankhya, Yoga, Karma Mimamsa and Brahma Mimamsa) which were originally the different departments of Vedic study like the departments of study at a university, began to compete with one another.
C. By the time of the Buddha (500 BC), philosophical disputation between the six schools had become rampant all over India. The philosophy of the Buddha spin-offs of the quarrels of the six systems.
1. Both Buddhism and Jainism combine different aspects of the six systems, and both reject the authority of the Vedic scriptures, because the constant bickering of the Vedic philosophers had already undermined the force of Vedic authority among the people.
2. Buddha descended to lead people away from Vedic scholarship and ritualism, which atheistic-minded brahmanas had turned into dry mental speculation and animal slaughter. In reaction against these brahmanas, the Buddhist philosophical conclusion is Sunyavada (voidism), and the ritualistic conclusion is Ahimsa (nonviolence).
D. Vedanta according to early Buddhist records.
1. It is clear from Buddhist scriptures that "Vedanta" was originally synonymous with Vaishnava-vedanta.
a. Certain pre-Sankara Buddhist scriptures contain descriptions of the teachings of philosophers who used to argue against the Buddhists. These scriptures were originally in Sanskrit, but now only exist in Chinese and Tibetan translations.
b. The Abhidharma-mahavibhasa-sastra (written around 150 A.D.) and the Satyasiddhisastra (250 A.D.) say that the followers of the Vedas and Upanisads believe in the Mahapurusa, who existed before the world began and exists within the heart of all creatures with a form of the size of a thumb. The Abhidharma-mahavibhasa-sastra says that the followers of the Vedas believe that, "All that exists is nothing but Purusa. All that happens is caused by the transformation of the self-existent Isvara."
c. In a work called Sastra by Aryadeva, Vedantists are portrayed as those who believe that the world was created by Brahma, who appeared from the navel of Vishnu.
d. In the Tattvasamgraha, the Buddhist writer Kamalasila equates "Vedavadin" with "Purusavadin."
e. The Buddhist writer Bhavya in the Madhyamika-hrdaya-karika describes the Vedanta philosophy as "Bhedabheda" ("one-and-different") philosophy [Gaudiya Vaisnavas call their own philosophy Acintya Bhedabheda-tattva].
f. Conclusion: Pre-Sankara Vedantism was personal (aimed at knowing Vishnu) and did not hold to a doctrine of "all-is-illusion-only".
2. In Buddhist scriptures like the Mahaparinirvana-sutra and the Lankavatara sutra the seeds of Sankara's Mayavadi philosophy are found.
a. There are four main schools of Buddhist philosophical thought, which appeared one after the other before Sankara's Mayavadi philosophy.
i. Vaibhasika, or direct realism.
ii. Sautrantika, or representationalism.
iii. Vijnanavada, or subjective idealism.
iv. Sunyavada, or voidism (madhyamika Buddhism).
Monier-Williams dictionary:
'sunyavada' - m. the (Buddhist) doctrine of the non-existence (of any Spirit either Supreme or human)
b. Sri Yamunacarya, writing in Siddhitraya, and Ramanujacarya in his Sribhasya, have both pointed out the similarities between Sankara's Mayavada and Vijnanavada. Vallabhacarya also mentioned the same point.
c. The Sunyavada philosophy teaches that sunya (void) is an inexpressible and transcendent truth (a concept echoed in Sankara's explanation of Brahman). The Vijnanavada school teaches that consciousness is the only truth and that the world we perceive is illusion. Mayavada says the same.
i. Moreover, in the Lankavatara-sutra, Sunyavada is expressed in terms that resemble Upanisadic language: nisthabhava param brahma ("the Supreme Brahman is the ultimate state of existence"). This work also asserts that the words Brahman, Vishnu and Isvara are other names for the Buddha-consciousness.
ii. Sunyavada had an influence on the members of the Brahminical community who were atheistic at heart. Gradually this began to influence Vedanta scholarship. Mayavada began to appear in Vedanta commentaries even before Sankaracarya; for example, in the writings of Gaudapada.
3. That Mayavada had stolen the salient features of sunyavada was not unnoticed by the Buddhists themselves.
a. In a Chinese version of the Mahaparinirvana-sutra, written after Buddhism was driven out of India, we find the following note regarding the state of affairs of Buddhist philosophy in India of that time: "Nowadays there are some remaining teachings of Buddha that were stolen by Brahmins and written into their own commentaries."
b. A Buddhist writer by the name of Bhartrhari, who lived about the same time as Sankaracarya, wrote that Sankara had similar ideas as did he and other Buddhist philosophers of that time.
4. Furthermore, we find in the writings of early Mayavadis a self-conscious defense against the charge that their philosophy is simply Buddhism in new dress.
a. One, Sriharsa, in a work called Khandanakhan dakhadya, says that while Buddhism says the world of multiplicity is false, we Mayavadis say the world of multiplicity is non-dual, or advaita.
b. But that's a poor defense, because Mayavadis also say Brahma satya, jagan mithya ("Brahman is truth, the world is illusion"). And Buddhists say enlightenment means understanding pratitya-samutpada, or "conditioned co-production", which is a monistic theory of the world.
Regarding the impersonalists who merge into the Causal Ocean or Viraja River, Srila Prabhupada gave the example of the Buddhists in the Topmost Yoga System (Chapter 9). Buddhists do not accept the bliss of the eternal atman or self as the goal (like the atmaramas). They aim at the unmanifest state of material nature (pradhana) as their goal. The "near" shore of the Causal Ocean is identified with pradhana, which Sukadeva Gosvami describes as "sunya-vat" in SB Canto 12. Sunya-vat means "like a void." The position of such sunyavadis, like the Buddhists, who merge into pradhana is even less secure than the brahmanandis, because the pradhana is the upadana-karana (ingredient source) of the material manifestation. The "far" shore of the Causal Ocean is the entrance to the spiritual world, which may be called Brahmaloka and Siddhaloka.
SB 2.10.16
The merging of the living entity along with its conditional living tendency with the mystic lying down of Maha-Visnu is called the winding up of this cosmic manifestation (nirodha). Liberation, mukti, is the permanent situation of the form of the living entity after he gives up the changeable gross and subtle material bodies." Direct reply to the Buddhists, definition of destruction and liberation.
From the purport: After the winding up of the cosmic manifestation most of the conditioned souls merge into the existence of Maha-Visnu, Personality of Godhead, lying in His mystic slumber, to be created again in the next creation...
This is the defect of their philosophy; they aspire for the sunya, but they place themselves in the pradhana and they will be created again.
Prof. Raimundo Panikkar, "Vedic Experience":
"We may leave aside the question whether the idea of pure transcendence is originally Buddhist or is to be found independently in the Upanishads. The fact remains not only that the expression brahmanirvana appears in the Gita but also that the intuition that underlies it lurks, as it were, everywhere in the Upanishads. This type of heaven is no longer a place in time or space, nor is it even being or Being, but it transcends every category in order to plunge into the infinite state of what the later Buddhist tradition calls total and absolute emptiness: shunyata."
Perhaps anticipating Srila Prabhupada's mission in the West, Anthroposophy founder Rudolf Steiner, a half-century earlier, introduced the concept of acintya-bhedabheda-tattva. And like Srila Prabhupada, Steiner places greater emphasis on the distinction (as opposed to oneness) between the jiva and the Supreme Being:
"We must not confuse the state in which the personality becomes one with the all-embracing spirit of life, with an absorption into the universal spirit which annihilates the personality. Such a disappearance does not take place in a true development of the personality. Personality continues to be preserved as such in the relationship into which it enters with the spirit world. It is not the subjection of the personality, but its highest development that occurs. If we wish to have a simile for this coincidence or union of the individual spirit with the all-encompassing spirit, we cannot choose that of many different coinciding circles that are lost in one circle, but we must choose the picture of many circles, each of which has a quite distinct shade of color. These variously colored circles coincide, but each separate shade preserves its color existence within the whole. Not one loses the fullness of its individual power. The further description of the path will not be given here. It is given as far as possible in my Occult Science, an Outline, which forms a continuation of this book." (Rudolf Steiner: Theosophy, Chapter IV - The Path of Knowledge, end of chapter)
Related links:
Questions about attitude toward impersonalism
from http://www.veda.harekrsna.cz/encyclopedia/mayavada.htm
mentionez(pt a cata oara) ,a nu se confunda persona cu individul.Individul e finit si definit in timp ce persoana e in acelasi timp finita si infinita,definita si indefinita.Metafizicienii personalisti vad exact invers problema-impersonalul e limitat(supus unei legi) in timp ce personalul e liber si Absolut.
Dumnezeu nu e doar constiinta,infinitate,nedefinit,dar este si forma,gust,miros,sunet,culoare,sentiment,vointa si foarte multe altele.Daca ii dam lui Dumnezeu atribute ridicate la superlativ bazate pe lumea in care traim(putere-atotputernic,durata-eternitate) de ce sa ne oprim doar la acele atribute obisnuite.?Dumnezeu e sunet(supra-sunet,mai presus de orice sunet) ,forma(mai presus de orice forma),persoana(mai presus de orice persoana),comuniune(mai presus de orice comuniune).
Nu doar europenii ci oamenii din clima temperata(chinezi,japonezi etc) sunt mai putin inclinati spre personalism decat oamenii tropicali.Nu stiu in ce masura clima mai rece ii face pe oameni mai reci(sufleteste vorbind).
Dumnezeu nu e doar constiinta,infinitate,nedefinit,dar este si forma,gust,miros,sunet,culoare,sentiment,vointa si foarte multe altele.Daca ii dam lui Dumnezeu atribute ridicate la superlativ bazate pe lumea in care traim(putere-atotputernic,durata-eternitate) de ce sa ne oprim doar la acele atribute obisnuite.?Dumnezeu e sunet(supra-sunet,mai presus de orice sunet) ,forma(mai presus de orice forma),persoana(mai presus de orice persoana),comuniune(mai presus de orice comuniune).
Nu doar europenii ci oamenii din clima temperata(chinezi,japonezi etc) sunt mai putin inclinati spre personalism decat oamenii tropicali.Nu stiu in ce masura clima mai rece ii face pe oameni mai reci(sufleteste vorbind).
desi Dumnezeu poate e dincolo de orice descriere,deci implicit dincolo de personal si impersonal,asta nu inseamna ca ca 'Dumnezeul cu atribute ' e mai mic decat cel 'fara atribute.'nu sunt 2 dumnezei si nu se emana unul pe altul.dincoace nu e mai mic decat dincolo.
Noi putem vedea absolutul ca personal sau nonpersonal,si diferenta sta ca trebuie sa folosim cuvinte din lumea duala pt a descrie ce nu poate fi descris(non-dualul prin definitie nu poate fi descris).
Dumnezeu e personal tocmai pt ca e dincolo de personal si non-personal.Pt ca persoana nu e limitata de nimic,nici de personal,nici de non-personal.
Desi advaita si budismul ,in teorie nu fac comparatie ce e mai mare ,personalul sau nonpersonalul,in PRACTICA ei vad nonpersonalul ca fiind mai important ca personalul.
iar personalistii ,desi spun ca Dumnezeu nu poate fi descris,in PRACTICA ei vad personalul mai important decat nonpersonalul.
Noi putem vedea absolutul ca personal sau nonpersonal,si diferenta sta ca trebuie sa folosim cuvinte din lumea duala pt a descrie ce nu poate fi descris(non-dualul prin definitie nu poate fi descris).
Dumnezeu e personal tocmai pt ca e dincolo de personal si non-personal.Pt ca persoana nu e limitata de nimic,nici de personal,nici de non-personal.
Desi advaita si budismul ,in teorie nu fac comparatie ce e mai mare ,personalul sau nonpersonalul,in PRACTICA ei vad nonpersonalul ca fiind mai important ca personalul.
iar personalistii ,desi spun ca Dumnezeu nu poate fi descris,in PRACTICA ei vad personalul mai important decat nonpersonalul.
QUOTE(soka norman @ Nov 12 2006, 16:36)
desi Dumnezeu poate e dincolo de orice descriere,deci implicit dincolo de personal si impersonal,asta nu inseamna ca ca 'Dumnezeul cu atribute ' e mai mic decat cel 'fara atribute.'
Pentru a-ti ilustra punctul uite un citat ajutator din Caitanya Caritamrta (Teachings of Lord Caitanya)
The Supreme Personality of Godhead is transcendental to the material modes of nature, but He is fully qualified with transcendental attributes. To accept the Supreme as impersonal is to deny the manifestation of His spiritual energies. When someone simply accepts the impersonal exhibition of spiritual energy to the exclusion of the Supreme Personality of Godhead, he does not accept the Absolute Truth in full. To accept the Supreme in full is to accept spiritual variegatedness, which is transcendental to the material modes of nature. By failing to indicate the Supreme Personality of Godhead, the impersonalists are left with an incomplete conception.
Pentru a putea defini atributele transcendentale ale Divinitatii este nevoie ca in primul rand sa negi ca are atribute materiale (adica afectate de cele trei moduri(guna) ale naturii materiale: ignoranta (tamas), pasiunea(rajas) sau bunatate (sattva), de timp timp(kala) si de karma). La stadiul asta ramane filozofia Advaita si in general orice fel de filosofie impersonalista. Intr-un context in care oamenii sunt foarte ignoranti si prea decazuti ca sa inteleaga acest subiect foarte profund al atributelor transcendentale apar lideri religiosi/avatare etc care neaga existenta oricaror atribute de orice fel (Buddha, Shankara, chiar si Mohammed). Dar urmasii lor neintelegand misiunea lor iau tot ce zic ei ca fiind intelegerea ultima.
Si tot asa...
Dharmapurusha ești greșit.. dar rău de tot.. la stadiul ăsta ești tu.. pun pariu ca la un challenge serios nu reziști deloc căci tu dai semne că nici gunașii nu-i i-ai înțeles.. că de Advaita ce să mai zic.. eu ția-m mai spus că nu e filozofie.. cât privește atributele divine ești pe lângă și aici.. am spus despre Ishvara, Ființa Universală, asupra căreia NOI proiectăm atribute și care pot fi o indefinitate.. a concepe că Brahma este în sine cu atribute înseamnă a nu înțelege nimic..
Ia comentează puțin următorul aspect:
Buddha a negat sau nu Atman atunci când a spus: ,,Aceasta nu este Sinele"?
Ce înțelegi tu prin această frază?
Încă o precizare: Buddha însuși nu a pretins NICIODATĂ că a predat o DOCTRINĂ NOUĂ și nici nu a propăvăduit o ,,reformă socială" în rândul auditoriului ,,laic"..
Ia comentează puțin următorul aspect:
Buddha a negat sau nu Atman atunci când a spus: ,,Aceasta nu este Sinele"?
Ce înțelegi tu prin această frază?
Încă o precizare: Buddha însuși nu a pretins NICIODATĂ că a predat o DOCTRINĂ NOUĂ și nici nu a propăvăduit o ,,reformă socială" în rândul auditoriului ,,laic"..
În NeFiință nu poate fi vorba de o multiplicitate de stări, deoarece acesta este esențialmente domeniul INDIFERENȚIERII și chiar al NECONDIȚIONATULUI: necondiționatul nu poate fi supus determinărilor unului și multiplului, iar indiferențierea nu poate exista în mod distinctiv.
În NeFiință NU EXISTĂ MULTIPLICITATE ȘI NICI UNITATE, deoarece NeFiința este Zero-ul metafizic, căruia suntem obligați să-i dăm un nume pentru a putea vorbi despre el, și care, în mod logic, E ANTERIOR UNITĂȚII, DE ACEEA, DOCTRINA HINDUSĂ VORBEȘTE DOAR ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ DESPRE ,,NON-DUALITATE” (ADVAITA).
Unitatea primordială nu este altceva decât Zero-ul afirmat, sau, altfel spus, Ființa Universală, care este această unitate, nu este decât NeFiința afirmată, în măsura în care este posibilă o asemenea afirmare, care e deja o primă determinare, deoarece ea nu este decât cea mai universală dintre toate afirmațiile definite, deci condiționate, iar această primă determinare, prealabilă oricărei manifestări și oricărei particularizări (inclusiv a polarizării în ,,esență” – Purusha și ,,substanță” – Prakriti care este prima dualitate și, ca atare, punctul de plecare al multiplicității), conține în principiu toate celelalte determinații sau afirmații destinctive (corepsunzând tuturor posibilităților de manifestare), ceea ce revine la a spune că UNITATEA, DIN MOMENTUL ÎN CARE ESTE AFIRMATĂ, CONȚINE ÎN PRINCPIU MULTIPLICITATEA, sau că ea este chiar principiul imediat al acestei multiplicități.
Mulți își pun întrebarea inutilă: ÎN CE FEL AR FI PUTUT IEȘI MULTIPLICITATEA DIN UNITATE?
Dar cei care își pun o asemenea întrebare nu înțeleg că problema astfel pusă nu comportă NICIO SOLUȚIE, deoarece e rău pusă, și sub această formă, nu corespunde nici unei realități deoarece MULTIPLICITATEA NU IESE DIN UNITATE, CUM NICI UNITATEA NU IESE DIN ZERO-UL METAFIZIC, sau orice altceva din TOTUL UNIVERSAL, la fel cum nicio posibilitate nu poate exista în afara Infinitului sau a Posibilității Totale.
Multiplicitatea este cuprinsă în UNITATEA PRIMORDIALĂ, neîncetând să fie cuprinsă în ea prin faptul desfășurării ei în mod manifestat; ea nu poate fi concepută altfel decât ca atare, deoarece manifestarea e cea care implică existența distinctivă; și pe de altă parte, deoarece este vorba de posibilități, e necesar ca ele să existe în modul implicat de natura lor.
Astfel, principiul manifestării universale, deși este unul, fiind chiar unitatea în sine, conține în mod necesar multiplicitatea, iar aceasta, în toate desfășurările sale indefinite și realizându-se indefinit conform unei indefinități de direcții (aici ,,direcții" e luat cu sens simbolic), provine în întregime din unitatea primordială, în care rămâne cuprinsă întotdeauna și care nu poate fi în nici un fel afectată sau modificată de existența în ea a acestei multiplicități, deoarece n-ar putea evident înceta să fie ea însăți printr-un efect al propriei sale naturi, și tocmai ca unitate ea implică în mod esențial posibilitățile multiple de care e vorba.
Deci, MULTIPLICITATEA EXISTĂ ÎN UNITATEA ÎNSĂȘI, și neavând decît O EXISTENȚĂ CU TOTUL CONTINGENTĂ ÎN RAPORT CU ACEASTA, NU POATE AFECTA UNITATEA. Această existență, dacă nu o raportăm la unitate, este pur iluzorie; DOAR UNITATEA, FIINDU-I PRINCIPIU, îi dă întreaga realitate de care e susceptibilă; și unitatea însăși, la rândul său NU ESTE UN PRINCIPIU ABSOLUT ȘI SIEȘI SUFICIENT, CI ÎȘI TRAGE PROPRIA-I REALITATE DIN ZERO-UL METAFIZIC.
FIINȚA, nefiind decât prima afirmație, determinația cea mai primordială, NU ESTE PRINCIPIUL SUPREM AL TUTUROR LUCRURILOR, EA NU ESTE DECÂT PRINCIPIUL MANIFESTĂRII.
Ființa este una în sine, și, prin urmare, Existența Universală, care este manifestarea integrală a posibilităților sale, este UNICĂ ÎN ESENȚA și în natura sa intimă, ÎNSĂ NICI UNITATEA Ființei nici ,,unicitatea” Existenței nu exclud MULTIPLICITATEA MODURILOR DE MANIFESTARE, de unde indefinitatea treptelor Existenței, în ordinul general și cosmic, și cea a stărilor ființei, în ordinul existențelor particulare.
INFINITUL MATEMATIC PRESUPUNE SUPRAFEȚELE RIEMANIENNE ȘI NUMERELE TRANSFINITE, IAR ÎN ALGEBRĂ S-A AJUNS SĂ SE CONCEAPĂ O NOȚIUNE DINCOLO DE INFINIT. ASTA E CEA MAI BUNĂ DEMONSTRAȚIE CĂ INFINITUL MATEMATIC NU ESTE INFINITUL, CI INDEFINITUL METAFIZIC.
În NeFiință NU EXISTĂ MULTIPLICITATE ȘI NICI UNITATE, deoarece NeFiința este Zero-ul metafizic, căruia suntem obligați să-i dăm un nume pentru a putea vorbi despre el, și care, în mod logic, E ANTERIOR UNITĂȚII, DE ACEEA, DOCTRINA HINDUSĂ VORBEȘTE DOAR ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ DESPRE ,,NON-DUALITATE” (ADVAITA).
Unitatea primordială nu este altceva decât Zero-ul afirmat, sau, altfel spus, Ființa Universală, care este această unitate, nu este decât NeFiința afirmată, în măsura în care este posibilă o asemenea afirmare, care e deja o primă determinare, deoarece ea nu este decât cea mai universală dintre toate afirmațiile definite, deci condiționate, iar această primă determinare, prealabilă oricărei manifestări și oricărei particularizări (inclusiv a polarizării în ,,esență” – Purusha și ,,substanță” – Prakriti care este prima dualitate și, ca atare, punctul de plecare al multiplicității), conține în principiu toate celelalte determinații sau afirmații destinctive (corepsunzând tuturor posibilităților de manifestare), ceea ce revine la a spune că UNITATEA, DIN MOMENTUL ÎN CARE ESTE AFIRMATĂ, CONȚINE ÎN PRINCPIU MULTIPLICITATEA, sau că ea este chiar principiul imediat al acestei multiplicități.
Mulți își pun întrebarea inutilă: ÎN CE FEL AR FI PUTUT IEȘI MULTIPLICITATEA DIN UNITATE?
Dar cei care își pun o asemenea întrebare nu înțeleg că problema astfel pusă nu comportă NICIO SOLUȚIE, deoarece e rău pusă, și sub această formă, nu corespunde nici unei realități deoarece MULTIPLICITATEA NU IESE DIN UNITATE, CUM NICI UNITATEA NU IESE DIN ZERO-UL METAFIZIC, sau orice altceva din TOTUL UNIVERSAL, la fel cum nicio posibilitate nu poate exista în afara Infinitului sau a Posibilității Totale.
Multiplicitatea este cuprinsă în UNITATEA PRIMORDIALĂ, neîncetând să fie cuprinsă în ea prin faptul desfășurării ei în mod manifestat; ea nu poate fi concepută altfel decât ca atare, deoarece manifestarea e cea care implică existența distinctivă; și pe de altă parte, deoarece este vorba de posibilități, e necesar ca ele să existe în modul implicat de natura lor.
Astfel, principiul manifestării universale, deși este unul, fiind chiar unitatea în sine, conține în mod necesar multiplicitatea, iar aceasta, în toate desfășurările sale indefinite și realizându-se indefinit conform unei indefinități de direcții (aici ,,direcții" e luat cu sens simbolic), provine în întregime din unitatea primordială, în care rămâne cuprinsă întotdeauna și care nu poate fi în nici un fel afectată sau modificată de existența în ea a acestei multiplicități, deoarece n-ar putea evident înceta să fie ea însăți printr-un efect al propriei sale naturi, și tocmai ca unitate ea implică în mod esențial posibilitățile multiple de care e vorba.
Deci, MULTIPLICITATEA EXISTĂ ÎN UNITATEA ÎNSĂȘI, și neavând decît O EXISTENȚĂ CU TOTUL CONTINGENTĂ ÎN RAPORT CU ACEASTA, NU POATE AFECTA UNITATEA. Această existență, dacă nu o raportăm la unitate, este pur iluzorie; DOAR UNITATEA, FIINDU-I PRINCIPIU, îi dă întreaga realitate de care e susceptibilă; și unitatea însăși, la rândul său NU ESTE UN PRINCIPIU ABSOLUT ȘI SIEȘI SUFICIENT, CI ÎȘI TRAGE PROPRIA-I REALITATE DIN ZERO-UL METAFIZIC.
FIINȚA, nefiind decât prima afirmație, determinația cea mai primordială, NU ESTE PRINCIPIUL SUPREM AL TUTUROR LUCRURILOR, EA NU ESTE DECÂT PRINCIPIUL MANIFESTĂRII.
Ființa este una în sine, și, prin urmare, Existența Universală, care este manifestarea integrală a posibilităților sale, este UNICĂ ÎN ESENȚA și în natura sa intimă, ÎNSĂ NICI UNITATEA Ființei nici ,,unicitatea” Existenței nu exclud MULTIPLICITATEA MODURILOR DE MANIFESTARE, de unde indefinitatea treptelor Existenței, în ordinul general și cosmic, și cea a stărilor ființei, în ordinul existențelor particulare.
INFINITUL MATEMATIC PRESUPUNE SUPRAFEȚELE RIEMANIENNE ȘI NUMERELE TRANSFINITE, IAR ÎN ALGEBRĂ S-A AJUNS SĂ SE CONCEAPĂ O NOȚIUNE DINCOLO DE INFINIT. ASTA E CEA MAI BUNĂ DEMONSTRAȚIE CĂ INFINITUL MATEMATIC NU ESTE INFINITUL, CI INDEFINITUL METAFIZIC.
Foarte interesante discutiile din acest forum. Mi-a placut felul incare a incercat sa explice shapeshifter principiile vedantei.
Totusi, am 2 mici nelamuriri.
1. shapeshifter tu esti ub teoretician sau un practicant autentic?
2. Se stie ca vedanta nu este accesibila oricui ci doar celor la un inalt nivel de evolutie. Pe un om nepregatit, aceste lucruri nu il pot decat bulversa sau si mai rau, duce spre nebunie.
Lucrurile se petrec intodeauna natural, treptat, spontan, nu poti forta cresterea nici unei fiinte, o pasare nu isi arunca niciodata puiul din cuib inainte de a-l invata sa zboare...
Care este scopul tau shapeshifter?
Vrei sa intelegi mai bine, sa aprofundezi sistemul vedanta? Sa ajungi la acea stare in care sa poti afirma "Aham Brahman Asmi?"
Poti face asta doar lasand mintea deoparte, doar prin meditatie si introspectie si doar atunci cand toate conceptele, toate cunostintele, chiar daca se refera la insasi calea practicata vor fi uitate.
Doar gandind dincolo de gandire, ramanand tacut, cu mintea fixata in Brahman poti deveni una cu Acesta.
Orice altceva, te indeparteaza si mai mult de Esenta...
TAT TWAM ASMI
Totusi, am 2 mici nelamuriri.
1. shapeshifter tu esti ub teoretician sau un practicant autentic?
2. Se stie ca vedanta nu este accesibila oricui ci doar celor la un inalt nivel de evolutie. Pe un om nepregatit, aceste lucruri nu il pot decat bulversa sau si mai rau, duce spre nebunie.
Lucrurile se petrec intodeauna natural, treptat, spontan, nu poti forta cresterea nici unei fiinte, o pasare nu isi arunca niciodata puiul din cuib inainte de a-l invata sa zboare...
Care este scopul tau shapeshifter?
Vrei sa intelegi mai bine, sa aprofundezi sistemul vedanta? Sa ajungi la acea stare in care sa poti afirma "Aham Brahman Asmi?"
Poti face asta doar lasand mintea deoparte, doar prin meditatie si introspectie si doar atunci cand toate conceptele, toate cunostintele, chiar daca se refera la insasi calea practicata vor fi uitate.
Doar gandind dincolo de gandire, ramanand tacut, cu mintea fixata in Brahman poti deveni una cu Acesta.
Orice altceva, te indeparteaza si mai mult de Esenta...
TAT TWAM ASMI
salut shankara, e logic ca shapeshifter e un practicant( chiar daca nu perfect ) dupa cum te exprimi. Dupa modul cum ai pus problema eu zic ca tu nu ai prea aprofundat prin practica lucrurile astea. 
) dupa cum te exprimi. Dupa modul cum ai pus problema eu zic ca tu nu ai prea aprofundat prin practica lucrurile astea.
Acum e usor sa-ti cumperi o masina!Seat Ibiza de la 343 RON/Luna. 2% avantaj client. Credit in RON. Risc zero.
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.