Chiar daca "trebuie" si "este necesar" sunt sinonime, dpdv morfo-sintactic ele nu sunt supuse aceluiasi regim.
Convenții. Nimic nou.QUOTE
Spre exemplu, se dau propozitiile:
1. Mie imi plac spatiile verzi.
2. Eu agreez spatiile verzi.
Să nu se dea, pentru că apelează la o ciudățenie a limbii noastre - "mie îmi plac", chestia asta cu obiectul care "place cuiva" în loc să fie subiectul cel care "place" obiectul, așa cum e peste tot (și cum, de altfel, avem și noi, dar folosim numai între persoane - "Maria îl place pe Ghiță"). Natural este să spui că obiectul provoacă/creează plăcere cuiva, nu că "place". Deci, 'pare rău, n-o să extrag nicio regulă și niciun învățământ dintr-un asemenea exemplu.1. Mie imi plac spatiile verzi.
2. Eu agreez spatiile verzi.
QUOTE
Pixul nu face nicio actiune, el nu e subiect
Nici n-am spus că ar fi, dar cu siguranță nu e nici complement direct, pentru că nici nu se acționează asupra lui. Tocmai această ambiguitate e cea care mă împinge să caut logica mai departe, mai profund, în semantică.O să revin cu o explicație neechivocă (dar neapărat filosofică) dacă nu-mi dispare interesul pentru chestiunea asta.
NB!
