GOC
24th June 2005, 13:24
Salutare tuturor,
Am vazut adesea diverse situatii in viata/filme/etc. unde se vehiculeaza fraze de genul 'X e un copil mare' sau 'Y e un copil care se crede adult', personajele nominalizate fiind niste masculi maturi fizic si sexual, rationali, si, atentie, responsabili. Asadar, aceste persoane erau considerate imature desi aveau acele atribute pe care, pana acum, intelegerea mea limitata le atribuia maturitatii.
Prin urmare, propun sa discutam: ce il face pe un barbat (mascul matur) sa fie considerat barbat si nu un 'copil in corp de adult' ? Care sunt diferentele ? (atentie, discutam numai cazul masculin !)
M-am gandit - nu foarte riguros, va previn - la urmatoarele directii posibile de lansare a ipotezelor, in forma unor atribute pe care le-ar avea oamenii maturi in opozitie cu copiii. De notat ca unele afirmatii teoretice de aici ar putea fi considerate de unii ca fiind usor agresive, insa tin sa mentionez ca imi etalez doar impresiile strict personale, si ca voi asculta orice contra-argument.
* Oamenii maturi nu pun incredere in concepte idealist-iluzorii de genul: iubire vesnica, iubire ca atractie in principal mentala si nu mai degraba fizica, prietenie perfecta, morala, bunatatea omeneasca, perfectiune in general, etc., sau daca o fac, nu o fac din motive rationale, ci pentru a satisface o tensiune psihica, pentru a-si gasi o iluzie ca sa-i puna in miscare, etc.
* Oamenii maturi nu sunt idealisti. Ei nu cauta absolutul, sau daca o fac, o fac din motivele de mai sus. In general, ei primesc viata asa cum este, si nu se agita inutil in numele unei idei sau entitati, decat daca ii vizeaza in mod direct. In maniera inginereasca, pentru ca o situatie sa ii satisfaca, nu e necesar ca aceasta sa fie perfecta, ci doar suficient de buna pentru ceea ce se urmareste.
* Oamenii maturi nu vad lucrurile in 'alb si negru'. Binele si raul sunt vazute ca fiind niste concepte relative si fara mare substanta reala. Un om matur se va afla mereu la mijloc intre aceste doua tabere, nefiind mandru sa apartina vreuneia.
* Oamenii maturi sunt precauti, isi dau increderea cu mare greutate unei alte persoane.
* Oamenii maturi sunt experimentati social, sexual, in viata, etc.
* Oamenii maturi sunt seriosi si responsabili, dar nu excesiv.
* Oamenii maturi pun pret redus sau nul pe morala (din nou, daca gandesc complet rational). Ei simt ca au dreptul sa lupte pentru ei insisi, isi vad interesele proprii si inteleg ca toti ceilalti isi vor vedea de asemenea interesele proprii. Asertivi sau agresivi, ei vor profita de oportunitatile de a-i influenta/folosi pe ceilalti, atunci cand riscul la care se expun este redus, limitandu-se insa la un nivel mai scazut sau ridicat de influenta, in functie de diversi factori.
* Oamenii maturi au un psihic stabil, cu cateva repere de baza si convingeri cristalizate. Avandu-si rezolvate eventualele dileme existentiale in adolescenta, mintea lor este rezistenta la influente radicale si la intrebari incomode. In general, adultii au o idee destul de clara despre cine sunt ei, ce vor, si, in general, au incredere in ei insisi si in drepturile lor. Acesta ar fi, de fapt, unul dintre cele mai mari avantaje in a fi un adult: el are deja o *directie* vaga, un drum, o sina care ii confera stabilitate, in opozitie cu adolescentul neexperimentat si dilematic care poate fi rostogolit in orice directie folosind o forta nu prea mare.
Cam asta e ideea. Multumesc in avans pentru raspunsuri/pareri/etc.
Mosotti
24th June 2005, 13:27
poate c-ar fi trebuit sa dai niste exemple de maturi/imaturi din viata publica sa vedem daca ai inteles ce-ai scris
Ragnarokr
24th June 2005, 13:48
Si ce il face pe un om "un copil mare"?
Mosotti
24th June 2005, 18:06
poti sa treci prin cinspe milioane de experiente, daca esti prost nu inveti nimic
GOC
28th June 2005, 12:11
Hmm... doar atat sa fie ? Simpla abilitate in ale sexului il face pe un om sa fie considerat "barbat" ?