CITAT (mork @ 11th August 2009, 11:56)
Nu este chiar așa. Mai bine zis nu este deloc așa.
În primul rând, se presupune că Universul este izotrop și omogen. Nu se știe cu siguranță. Din câte știu eu, galaxiile formează structuri (aglomerări) la rândul lor, așa că e posibil ca Universul să fie izotrop dar neomogen (să existe zone în care densitatea galaxiilor să fie mai mare decât în alte zone, galaxiile fiind cele mai mari obiecte cunoscute de om în acest moment).
Referitor la punctul 3, ce zici nu e corect. Universul observabil de azi nu este Universul observabil de acum 10 ani. Cu cât avansează tehnologia telescoapelor, limitele Universului observabil sunt împinse mai departe. În plus, ceea ce putem observa de obicei sunt aglomerările stelare (galaxiile de obicei), astfel încât dacă într-o direcție numărul de galaxii va fi mai mic (sau acestea sunt mascate de nori de praf interstelar) nu se va putea vedea vreun corp ceresc la aceeași distanță ca într-o altă direcție. Pentru exemplificare: tu presupui ca te afli în centrul unei sfere și poți observa obiecte care se află la cel mult o distanță egală cu raza sferei (pe suprafața sferei); dacă un obiect aflat pe suprafața sferei este mascat, sau dacă acolo nu se află nici un obiect, nu poți pune în evidență respectiva margine a sferei. Poți construi doar un model similar unei sfere (cu suprafață neregulată). În plus, granițele respectivului model se vor largi o dată cu evoluția tehnologiei de investigare optică.
Punctul 4 este scos din burtă (dacă premisele sunt false, concluzia este falsă pentru un raționament corect). Materia Universului este structurată în principal în galaxii, și nu este omogen distribuită în întreg Universul. Deci concluzia ta cade elementar. În plus, nu ai arătat calculul ăla bengos din care rezultă că Pământul este centrul de masă. Chiar crezi că poți să îl faci cu o eroare suficient de mică (să zicem sub cea a masei Pământului) ca să afirmi acest lucru cu siguranță? De ce să nu fie Luna sau Soarele respectivul centru? Dacă eroarea este mai mare decât masa Terrei, Luna poate fi acest centru. Dacă eroarea este mai mare de o masă solară, Soarele poate fi respectivul centru foarte bine. Dacă un telescop spațial ar fi plasat pe orbită în jurul Lunii sau a Soarelui și ar stabili cel mai avansat câmp vizual al Universului, de ce nu ar fi el centrul de masă al Universului (după câte zice tu, acum Hubble este centrul de masă, nu Pământul...)? Ce spui tu nu este prea bine gândit nici măcar din punct de vedere al geometriei.
Încă ceva: ceea ce pui tu în gura fizicii moderne (cum că Tot Universul este Universul observabil) și ar trebui să pui în gura cosmologiei de fapt (fizica modernă este o sintagmă care înglobează o grămadă de ramuri), este corect doar cu amendamentul că Universul observabil crește o dată cu dezvoltarea tehnicii de observație, așa cum am spus mai sus (acum 500 de ani avea 100.000 ani-lumină, azi are pe la 46 miliarde de ani-lumină).
Deci, nu.
LE: Și teoria geocentrică și cea heliocentrică sunt depășite la ora actuală. Dar cea heliocentrică este mai corectă decât prima (și mai evoluată), în sensul că din cele două, ea descrie mai bine realitatea (deși tot incorect). Conform teoriei moderne, Pământul se învârte în jurul Soarelui, care se învârte în jurul nucleului galactic o dată cu sistemul solar.
Deci, habar n-ai despre ce vorbesti.
1) Universul este isotrop si omogen - asa pretinde modelul modern de intelegere a Universului, model care are suportul comunitatii academice - cf. epistemologiei stiintelor naturale, atunci cand un model/teorie indeplineste aceasta conditie acel model / acea teorie este adevarata pana la proba contrarie.
2) Universul observabil nu este mai mare azi decat era ieri. El este acelasi de la Big-Bang incoace. O alta teorie care se bucura de largul concurs al comunitatii stiintifice se refera la dilatarea Universului, a spatiului. Aceasta dilatare este constanta [cf. legii lui Hubble]: the red shift este proportionala cu distanta - adica obiectele se departeaza de observator cu viteze proportionale cu distanta dintre acestea si observator. Acolo unde dilatarea spatiului infrange viteza luminii sunt limitele Universului observabil. Universul vizibil este limitat tehnologic, in schimb, Universul observabil este limitat de fizica, este limitat principial.
3) Conform aceleasi epistemologii a stiintelor naturale nu putem sa spunem NIMIC despre ceva care nu este in relatie cauzala cu noi, deci, acel ceva nu exista. Acesta este argumentul impotriva lui Dumnezeu. Nullibi est, non esse! Daca Dumnezeu se refuza oricarei observatii stiintifice inseamna ca nu exista. In egala masura, Universul de dincolo de Universul observabil [daca poate fi vorba de asa ceva] NU EXISTA iar Universul observabil este TOT Universul.
CITAT (Quaoar @ 11th August 2009, 14:13)
Copii, Pamantul se invarte in jurul Soarelui.
Uitati ceva material de documentatie pentru capacitatile voastre:
http://www.lumea-copiilor.ro/enciclopedie/...ar/sistemul.php
Mergi tu inapoi la gradinita si nu te mai bga indiscutiile oamenilor mari.
CITAT (Arraquwain @ 11th August 2009, 14:17)
Cele doua modele expuse de tine sunt aproape exacte, cu precizarea ca firmamentul era a 8-a sfera celesta, un fel de suprafata solida pe care erau prinse stelele, la egala distanta de pamant, care se afla in centrul acelor sfere. Stelele nu erau intelese in sensul actual, de corpuri astrale asemanatoare soarelui nostru, ci in sensul de luminatori.
1) Este evident ca conducerea BOR se preocupa de alte lucruri decit cele de care ar trebui sa se preocupe. Este notoriu deja ca se ocupa si de teorii stiintifice, vezi cazul creationism vs evolutionism. Este evident ca face presiuni mari pentru a se amesteca in educatie. Este evident ca deja copiii sunt indoctrinati in scoala cu modelul cosmologic al Genezei si cu un geocentrism stupid
2)Haideti sa nu digresam inutil, teoriile moderne nu intereseaza deloc clerul si apologetii ortodocsi. Este evident ca se incearca readucerea modelului ptolemeic. Este negata revolutia si rotatia planetelor, inclusiv Pamintul, in jurul soarelui. Sunt negate legile lui Kepler. Si totul avind ca argumente si supreme autoritati in domeniu pe sf Vasile cel Mare si Vechiul Testament.
De ce nu ai onestitatea sa-ti inveti copii ca modelul actual stiintific privitor la Univers este in mare masura identic cu modelul geocentric antic. Daca lui Ptolemeu [si tuturor pana la el] i-ar fi fost accesibile tehnologiile si metodele de calcul accesibile lui Galilei, si ei ar fi constatat ca planetele sistemului solar se invart in jurul Soarelui dar asta n-ar fi schimat nimic din datele probelemei initiale: Pamantul este in centrul Universului iar sistemul solar se invarte in jurul lui - asa cum am mai spus, planetele descriu in jurul pamantului orbite mai complexe decat o elipsa [iar satelitii lor orbite cu un grad de complexitate superior].
De ce copiilor la scoala li se spune ca heliocentrismul este altceva decat cel definit de Galilei/Copernic? Convenabila aceasta redefinire [heliocentrismul modern se defineste strict la sistemul solar], nu? Si atunci de ce acelorasi copii li se prezinta ca pe o dovada de obscurantism al Bisericii conflictul cu Galilei?
In consecinta, pentru a ramane rigurosi stiintific, alegerea altui punct de referinta decat Pamantul atunci cand se defineste Universul, centrul acestuia si cine in jurul cui se invarte, este strict aleatorie si nu poate avea decat valente experimentale [este mai usor de inteles sistemul solar daca il consideram centrat pe Soare - centrul geometric si de masa al sistemului solar chiar este Soarele]
Crezi ca merita ceva mai valoros?? 
