O să te mai rabd o vreme,
Sărmane versificator de şchioape emfizeme,
Dar în tot acest timp, de care eu dispun,
Am să păşesc pe lângă tine, în loc să te adun.

Atunci ai să-nţelegi, adică nu,
Cât eu sunt de departe pe lângă ce eşti tu.
Ce-i drept, decât să te măsori cu tine,
Mai bine spargi oglinzi în drumul tău spre mezanine.

Ai să refuzi ce ai fi acceptat sub cea mai light tortură,
Şi-ai să-ţi striveşti jumatea ta de karmă în sfertul de cultură
Ce ţi s-a scurs, ca zeama din ciorapul tău de biohazardat,
Când rezultatul analizelor era indubitabil: un căcat.

Salutări de la Cimpoacă:

Dac-ai fi înţeles ce te aşteaptă
Când baţi cu dinţii-n stâlpul meu din poartă,
(Faptă asupra căreia eu te-am avertizat)
N-ai fi dorit să fii poet-căcat.

Dar fiindcă te-ncăpăţânezi, c-aşa eşti tu,
Când drac, când înger, când afirmativ, când nu,
Eu, Mircea-ţi spun, stimate Mahomet,
Campania ta e de căcat-poet.

Mulţumesc doamnei Otilia Cazimir, care, cu graţie postumă,
A încheiat jurnalul meu cel de pe urmă.
---------------------------------------------

Ariciul

Aseară, prin grădina amorţită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici, -
O mică vietate ghemuită.

Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mişca domol pe subt gutui,
Si toţi au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare, -
Ca o perniţa sferică în care
O fată rea, ca sa se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.

Am alungat copiii să se culce
Şi-n înserarea limpede şi dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo singură cu el.

Si mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum
A fost făptura-i la- nceput de lume ?
Din care veacuri înecate-n fum
Porni el oare, ca un scai, la drum,
Să se oprească-n dreptul meu anume ?
Ce vânt vrăjmaş şi mohorât
Ca pe-un măcieş pitic l-a scuturat,
De-a mai ramas dintr-însul doar atât:
Un ghem de spini, ostil şi speriat?

O fi având el oare pui?
Mă-ntreb, deşi nu pot pricepe:
Cum sug ei fără să se-nţepe
În ghimpii lui?...

Când a simţit că-i singur doar cu mine
Şi nici un duşman dinspre casă nu mai vine,
A scos cu frică de subt el
Un bot timid şi mic, ca de căţel,
Şi cu instinctul lui obscur
A explorat terenul împrejur.
Şi-abia ciulindu-şi ţepile pe spate, -
Pe subt petunii grele de parfum,
Atras de noapte şi singurătate
Si-a căutat încet - încet de drum....
S-a mai oprit în magheran o dată
Ca subt îndemnul unei tainice porunci,
Apoi a dispărut pe subt poiată....

Şi nu l-am mai văzut deloc, de-atunci.

Am inteles amice, de ce iti zici arici
Esti numai tepi si zburlet, dar fugi si de un plici.
Tu m-ai muscat de mana, si eu crezute-am leu
Dar sub arici e spuma, si-un pui, sub derbedeu.
Eu imi catam tovaras, cu lumea sa ma pun,
Si nu stiam mimozo, ca-n van cu tin' ma-ngan.
Te las cu-a tale boceti si sabii de carton,
Desi in joc si-n gluma, iti voi mai da vrun ton.
Si desi sunt muiere, in armura ma-mbrac,
Sa bag la saramura, orice puiut de drac.
Si n-am sa mor in lupta , si nici de-a ta blazare,
Voi invata sa-mi placa, durerea, cand ma doare.
Si-asa cum bine-ai spus-o, voi continua sa lupt,
In veac de-oi fi in pana, de-al vorbei dulce frupt.

Că peste tot vezi a mea mediană,
Tăind ca laserul prin sfârcul tău de damă,
Asta-nţeleg, desigur, şi fără tălmaci.

Ce nu-nţeleg e cum de reuşeşti de unul singur umeri-craci...

Daca-mi permiti amice...timid sa intervin
Ca doar citind p-aici incep iar sa suspin
Si stau sa ma intreb...daca ai dreptate
Sau ce scrii tu acolo..is doar vorbe de lapte?

Mai Dum, te pui cu mine, te crezi si tu Cimpoaca?
Da pune-te mai bine, ca-ncepe ca sa-mi placa!
Am vorbele de lapte? Pai fa din ele cas!
Sau ai destul la gura, da nu prea ai nanas?

Cam greu raspunzi Cimpoaca, sau mi se pare mie?
Ti-a luat cam multe zile...raspunsul a mi-l scrie
Deci vrei sa ne luptam?Sa te fac din cuvinte?
Putina rabdare s-am sa te-nvat eu minte!

Intruşii de profesie cred că eu discut cu fonfii şi afonii,
Şi mă provoacă să vânez ori gaiţe, ori prigorii.
Că n-au habar de artă, astăzi se mai scuză,
Dar că se pîrţîie când calcă pe meduză,
Că horcăie precum un tir la deal la rime,
Asta e prea de tot. Tudore, mai dă-i vreo trei azime,
Cămila de rigoare, rampa şi turbanul!
E mult prea prost ca să ne tulbure imamul.

Ah, organele-s sfărmate şi maestrul e nebun...
-----------------------------
Te înşeli, preadeşelate, maistrul doarme, e beat - tun.

Se iţeşte, nu zic, ca o poală de cămaşă
Câte-un zombi, priponit de rât cu-o faşă.
Dar s-avem rezon, ilie,
Nu-i nici maslu, nici catavasie,
Doar din când în când o semimârlănie
Mai duhneşte de sub perna-ţi roasă.
A, nu-i bai, nu te lăsa, nici dânsa nu se lasă...
Nici de noi şi nici de coasă.

Sonete, vax, vreo două canţonete,
Şi acelea şchioape, cu tendoane rupte,
Atât mai ştie bietul gorobete,
Pereat mundus, fiat macete!

O veste proastă pentru toţi deştepţii:
Nu mai sunt sloturi libere, treceţi la frecţii.
O fi el madărbordu permisiv, dar nici aşa încât
Să nu mai ai decât faringosept în loc de gât,
Să te dedai la sex, ştiind c-ai falus gel,
Şi-apoi să-ţi tremure peluza, din gelato, când tu vrei oţel.
Din când în când e bine să te-aştepţi, o, vânător de crocodile,
Să-ţi perforeze prin bronşită vreo muscă, două, proaste drosofile,
Şi chiar e şi mai bine când, de nicăieri,
Ai să-nţelegi că nu cămilele sunt grele de berberi,
Ci dunele te-au păcălit să crezi,
Că tu, care credeai în tine, de fapt sub mine şezi.

aseara, soapta unui inger necunoscut
mi-a lovit tamplele reci cu
ecoul ei tipator.
si azi, dintr-o data
mi s-a facut din nou foarte somn,
cumplit de somn.

daca vei veni, sa nu uiti
sa lasi usa descuiata,
dupa ce intri.
eu o sa dorm adanc, in patul meu larg
dintre fereastra si peretele gol.
si invelit in cearceafurile vechi si arse de soare
o sa te-astept, in somn.

sa-ti pui rucsacul langa birou
si clama desfa-ti-o din plete.
uita de vin si de storurile lasate,
- doar intinde-te alaturi.
atinge-mi silueta corpului meu adormit,
intors spre perete, cu bratele tale, usor,
sa simt rasarind din nou in lume
cantecul nepovestilor nerostite si stinse
- topite adanc
in lumina salbatica a soarelui de vara.

nu uita sa-ti rasfiri
toate visele copilariilor tale
trecute si viitoare
pe perna,
langa tampla mea rece,
ascunsa-ntre palme.

eu te voi saruta adanc,
iti voi imbratisa, in vis, chipul
si, strecurati printre ere de singuratati,
pe urma pasilor de ingeri zburdalnici
si incalziti de zambetul sfioaselor zane
vom porni,
tinandu-ne de mana, infrigurati,
spre taramul de unde izvoraste timpul.
---