Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51
Akuma... chiar ar fi necesară o luare de poziție.
Iaca si reactia
Mitzu alb gratios apare
Mustacind din mustacioare
Si din simtul de pisica
Miauna o critica:
"Cimpo, din redactie
Publica spre natie
O penibila creatie
Fara gratie.
Iubirea-i penibila, a fost si azi si ieri
Cantata in versuri scrise de ingineri
Decat o oda schioapa, mai bine o formula
Iubirea nu vrea versuri, merge mai bine-o.. pendula"
Spuse pisica, pai ce coada mea
Astea-s versuri de manea.
Miauuuauauauuuuuu!
In lacul ce ieri a secat
Trei cadavre stau la soare.
Pe mal. spanzurate, trei picioare
In pom,atarnand,un cap.
Sub soarele cancerigen
Ce azi e-ascuns dupa un nor
Iubito,am vrut sa te omor
Cu-n procedeu eterogen.
Dar iarta-mi falsele cadouri
Ce azi prind mucegai in la tine-n casa
In ciorba stricata de pe masa
Stau scufundate zeci de bibelouri.
Cand nu te-aud eu mor de dor
Caci glasul tau,suav,blajin
Plictisit ,cu-n ton strain
Ma-mbie cald sa te omor.
Un om deștept care apucă un apus de soare se bucură mai mult decât un prost la răsăritul care nu-i al lui.
In lacul ce ieri a secat
Trei cadavre stau la soare.
Pe mal, spanzurate, trei picioare,
In pom, atarnand, un cap.
Sub soarele cancerigen
Ce azi e-ascuns dupa un nor
Iubito, eu am vrut sa te omor
Cu-n procedeu eterogen.
Dar iarta-mi falsele cadouri
Ce azi prind mucegai in la tine-n casa.
In ciorba stricata de pe masa
Stau scufundate zeci de bibelouri.
Cand nu te-aud, eu mor de dor
Caci glasul tau, suav, blajin,
Și plictisit, cu-n ton strain,
Ma-mbie cald sa te omor.
-------------
Corectură moca, efect similar.
Trei cadavre stau la soare.
Pe mal, spanzurate, trei picioare,
In pom, atarnand, un cap.
Sub soarele cancerigen
Ce azi e-ascuns dupa un nor
Iubito, eu am vrut sa te omor
Cu-n procedeu eterogen.
Dar iarta-mi falsele cadouri
Ce azi prind mucegai in la tine-n casa.
In ciorba stricata de pe masa
Stau scufundate zeci de bibelouri.
Cand nu te-aud, eu mor de dor
Caci glasul tau, suav, blajin,
Și plictisit, cu-n ton strain,
Ma-mbie cald sa te omor.
-------------
Corectură moca, efect similar.
Pentru cei care mai cred că forumul softpedia le dă vreun rost,
Cimpoacă are-o veste proastă: nu e prost.
Cimpoacă are-o veste proastă: nu e prost.
În ce constă valoarea unui om? În comedia vieții.
-------------------------------
Nu e prea clar, nici prea logic.
Așa că vă ofer un scenariu, fără valoare, despre cine, cum și cât ar fi trebuit să joace la poker viața României și a lăcuitorilor ei. E un eseu impresionant care nu plictisește, dar îndeamnă fie la spitalizare, fie la conformare.
1.
Am un tată de valoare. Pe vremuri, înainte să fie consilier în minister și deputat în alt agregat, i se spunea simplu, bă.
A avansat. Dracu' știe cum avansat, dar e clar că toți au recunoscut că fără el ei ar fi fost mult mai săraci. În minister.
2.
Mama mea era de căcat. Era în schimb frumoasă. Atât de frumooasă, încât a devenit celebră pentru partidele de double penetration cu tatăl și tații de la punctul 1.
3.
Sora mea era murdară, săracă și minoră. Ei, și, mama de la punctul 2 și tatăl de la punctul 1 au salvat-o. Au băgat-o în filieră.
De aceea , eu, de la punctul 4, de mai jos, sunt azi ce sunt.
4.
Sunt cel care se va căca pe voi în continuare și de-acum încolo, pentru că tatăl, mama și sora mea au fost oameni, spre deosebire de voi, până când toată europa va înțelege că aici nu contează cum te cheamă sau cine ești din bucurești, decât în momentul în care banca îți confirmă transferul de 1000 de miliarde de lei din contul meu în lei în contul meu în euro. Banca fiind aromână, neromână și iromână.
Vă prefer la m...e pe cei cu strungăreață, cică testele clinice au confirmat că astfel puteți suge mai mult, mai des și mai dihai decât ștefan, mircea și mihai.
---------------------------------
Avertisment: Tutunul, alcoolul, sarea, piperul, pâinea, carnea, legumele, grăsimea, bananele și în general hrana și veselia dăunează profund afacerilor noastre. Deci ia mai dă-vă-n pliul meu!
-------------------------------
Nu e prea clar, nici prea logic.
Așa că vă ofer un scenariu, fără valoare, despre cine, cum și cât ar fi trebuit să joace la poker viața României și a lăcuitorilor ei. E un eseu impresionant care nu plictisește, dar îndeamnă fie la spitalizare, fie la conformare.
1.
Am un tată de valoare. Pe vremuri, înainte să fie consilier în minister și deputat în alt agregat, i se spunea simplu, bă.
A avansat. Dracu' știe cum avansat, dar e clar că toți au recunoscut că fără el ei ar fi fost mult mai săraci. În minister.
2.
Mama mea era de căcat. Era în schimb frumoasă. Atât de frumooasă, încât a devenit celebră pentru partidele de double penetration cu tatăl și tații de la punctul 1.
3.
Sora mea era murdară, săracă și minoră. Ei, și, mama de la punctul 2 și tatăl de la punctul 1 au salvat-o. Au băgat-o în filieră.
De aceea , eu, de la punctul 4, de mai jos, sunt azi ce sunt.
4.
Sunt cel care se va căca pe voi în continuare și de-acum încolo, pentru că tatăl, mama și sora mea au fost oameni, spre deosebire de voi, până când toată europa va înțelege că aici nu contează cum te cheamă sau cine ești din bucurești, decât în momentul în care banca îți confirmă transferul de 1000 de miliarde de lei din contul meu în lei în contul meu în euro. Banca fiind aromână, neromână și iromână.
Vă prefer la m...e pe cei cu strungăreață, cică testele clinice au confirmat că astfel puteți suge mai mult, mai des și mai dihai decât ștefan, mircea și mihai.
---------------------------------
Avertisment: Tutunul, alcoolul, sarea, piperul, pâinea, carnea, legumele, grăsimea, bananele și în general hrana și veselia dăunează profund afacerilor noastre. Deci ia mai dă-vă-n pliul meu!
Poem simplu de dragoste
- cântec nichitastănescian întru revederea ta -
Dacă am putea aduna toate cioburile
(răsfirate și reci)
înapoi în palmele noastre, desigur,
și le-am putea izbi de pământ,
și ele să revină din nou la viața paharului
alunecat absent printre degete,
o, atunci
aș aduna toate frunzele îngropate și uitate
(căzute de dorul tău)
și le-aș lovi de iarbă, îndărăt,
ca înviate să-nfășoare la loc trunchiuri
și crengi dezgolite, subțiri,
- regăsite și-mbrățișate din nou -
și pentru ca ele să-ți umple de sevă privirea ascunsă
și timpul tomnatec de verdele lor cald și etern -
O, desigur,
desigur așa aș face...
Și dacă am mai putea expira din nou
aerul greu din plămâni (dezgropat în suspin)
răsuflându-l la loc într-o respirare a plămânilor,
uitată mereu la capătul de-nceput al timpului,
- ah, atunci
aș vrea cu înfrigurare ca parfumul moale
de soare verde, senin, adulmecat tare demult,
să ți-l răscolesc din ungherele ferecate ale pieptului
și să-l ridic înspre nări înfiorate, din nou,
și aerul căzut adânc între sălciile inimii tale
să-l pot dezgoli proaspăt și cald
înspre cer, la loc înapoi -
Ah, desigur,
desigur că așa aș face..
și încă de-am mai putea ca pe toți meteorii
(desigur fulgere căzătoare ce aprind în răstimpuri din cer
văi și coline)
să-i apunem peste dealurile negre
cu o plecare scurtă de pleoape,
dincolo de marginea întunecată a lumii
și ei să se facă un soare la loc,
o, da! - atunci
aș vrea cu tot sufletul să răsar măcar pentru o clipă iar ziua,
ca ochiul ei să lumineze din nou aerul fin
pe care-l mângâi distrată tu, cu palmele tale mici și subțiri
și pasul tău rătăcit între țărmuri vetuste și munți
înecați de stingher,
și culorile zărilor parfumate care-ți așteaptă privirea
și zâmbetul tău fermecat, desigur -
O, da - și zâmbetul tău fermecat...
Așa aș fi făcut, demult, desigur,
și pe toate le-aș fi preschimbat, din nou
și din nou, în dorul ușorilor tăi pași,
însă:
numai dacă frunzele căzute
nu mi-ar fi fost cărare domoală și drum arcuit înspre tine,
aerul aromitor pe care-l respiri nu ar
urca (cu eterică, amețitoare sevă)
prin trunchiul și crengile fermecate, nevăzute-ale lumi,
iar meteorii
nu mi-ar fi arătat, desigur, (ca odinioară magilor)
semnele vremurilor că ai apărut
și într-adevăr exiști într-acolo, aievea și caldă...
Desigur, așa aș fi făcut,
de încă demult, de tare demult,
și încă așa aș mai face din nou și din nou,
fără-ndoială din nou,
fără-ndoială.
- cântec nichitastănescian întru revederea ta -
Dacă am putea aduna toate cioburile
(răsfirate și reci)
înapoi în palmele noastre, desigur,
și le-am putea izbi de pământ,
și ele să revină din nou la viața paharului
alunecat absent printre degete,
o, atunci
aș aduna toate frunzele îngropate și uitate
(căzute de dorul tău)
și le-aș lovi de iarbă, îndărăt,
ca înviate să-nfășoare la loc trunchiuri
și crengi dezgolite, subțiri,
- regăsite și-mbrățișate din nou -
și pentru ca ele să-ți umple de sevă privirea ascunsă
și timpul tomnatec de verdele lor cald și etern -
O, desigur,
desigur așa aș face...
Și dacă am mai putea expira din nou
aerul greu din plămâni (dezgropat în suspin)
răsuflându-l la loc într-o respirare a plămânilor,
uitată mereu la capătul de-nceput al timpului,
- ah, atunci
aș vrea cu înfrigurare ca parfumul moale
de soare verde, senin, adulmecat tare demult,
să ți-l răscolesc din ungherele ferecate ale pieptului
și să-l ridic înspre nări înfiorate, din nou,
și aerul căzut adânc între sălciile inimii tale
să-l pot dezgoli proaspăt și cald
înspre cer, la loc înapoi -
Ah, desigur,
desigur că așa aș face..
și încă de-am mai putea ca pe toți meteorii
(desigur fulgere căzătoare ce aprind în răstimpuri din cer
văi și coline)
să-i apunem peste dealurile negre
cu o plecare scurtă de pleoape,
dincolo de marginea întunecată a lumii
și ei să se facă un soare la loc,
o, da! - atunci
aș vrea cu tot sufletul să răsar măcar pentru o clipă iar ziua,
ca ochiul ei să lumineze din nou aerul fin
pe care-l mângâi distrată tu, cu palmele tale mici și subțiri
și pasul tău rătăcit între țărmuri vetuste și munți
înecați de stingher,
și culorile zărilor parfumate care-ți așteaptă privirea
și zâmbetul tău fermecat, desigur -
O, da - și zâmbetul tău fermecat...
Așa aș fi făcut, demult, desigur,
și pe toate le-aș fi preschimbat, din nou
și din nou, în dorul ușorilor tăi pași,
însă:
numai dacă frunzele căzute
nu mi-ar fi fost cărare domoală și drum arcuit înspre tine,
aerul aromitor pe care-l respiri nu ar
urca (cu eterică, amețitoare sevă)
prin trunchiul și crengile fermecate, nevăzute-ale lumi,
iar meteorii
nu mi-ar fi arătat, desigur, (ca odinioară magilor)
semnele vremurilor că ai apărut
și într-adevăr exiști într-acolo, aievea și caldă...
Desigur, așa aș fi făcut,
de încă demult, de tare demult,
și încă așa aș mai face din nou și din nou,
fără-ndoială din nou,
fără-ndoială.
În lumea asta-n care Dumnezeu e peste mări, peste hotare,
Cel care-are dreptate primul moare.
Cel care-are dreptate primul moare.
Mi-i dor sa ma mai cert, cu un om inteligent,
Chiar daca-i zic cretin, si-l cred destept.
Sa nu ma mai lauzi, pe vecie,
Ca m-ai imbolnavit pe-o luna...de prostie!
PERSONALITATE
Sunt ferecate bine usile sufletului meu
Si o panza neagra peste el e asternuta,
Isi mai incearca puterea cateun derbedeu,
Dar vocea sufletului ramane muta.
S-a inchis intr-un castel de piatra masiva,
Fara sa-i pese ca anii se duc, dormiteaza
La rece, printre amintiri facute stiva,
In cumplita tacere el doar creeaza.
Prin lanuri de ganduri isi porneste plimbarea,
Traversand lacuri adanci cu stropi de suspine,
In cuburi de frig racorindu-si suflarea,
Ravnind sa-si cunoasca pasunile alpine.
E atat de trist, de singur si de-mpovarat,
Teoriile-s tocite, iar realitatea cruda l-a lovit,
A fugit din lume, asa deprimat,
Intr-un ungher retras a cazut istovit.
Cine stie cand va iesi de acolo...
S-a supus singur la inchisoare
Nemeritata, dar vrea ca solo
Sa-si cante ultimul tril in soare...
Sunt ferecate bine usile sufletului meu
Si o panza neagra peste el e asternuta,
Isi mai incearca puterea cateun derbedeu,
Dar vocea sufletului ramane muta.
S-a inchis intr-un castel de piatra masiva,
Fara sa-i pese ca anii se duc, dormiteaza
La rece, printre amintiri facute stiva,
In cumplita tacere el doar creeaza.
Prin lanuri de ganduri isi porneste plimbarea,
Traversand lacuri adanci cu stropi de suspine,
In cuburi de frig racorindu-si suflarea,
Ravnind sa-si cunoasca pasunile alpine.
E atat de trist, de singur si de-mpovarat,
Teoriile-s tocite, iar realitatea cruda l-a lovit,
A fugit din lume, asa deprimat,
Intr-un ungher retras a cazut istovit.
Cine stie cand va iesi de acolo...
S-a supus singur la inchisoare
Nemeritata, dar vrea ca solo
Sa-si cante ultimul tril in soare...
Toți cei ce mă cunosc sunt de acord,
Eram simpatic (viu), sunt mult mai sigur (mort).
Eram simpatic (viu), sunt mult mai sigur (mort).
"cateun" cum se pronunță în portughejă?
Hehe, mai ai o lună, ești celebru-amice,
La mine e-o juma’ de lună doar, polară, ce e drept,
Vom mai găsi vreo tablă, trei arșice,
Și în mod sigur pe Acela care ne va trage-n piept.
La mine e-o juma’ de lună doar, polară, ce e drept,
Vom mai găsi vreo tablă, trei arșice,
Și în mod sigur pe Acela care ne va trage-n piept.
QUOTE(Cimpoacă @ Jul 17 2007, 12:03) [snapback]3110589[/snapback]
Hehe, mai ai o lună, ești celebru-amice,
La mine e-o juma’ de lună doar, polară, ce e drept,
Vom mai găsi vreo tablă, trei arșice,
Și în mod sigur pe Acela care ne va trage-n piept.
La mine e-o juma’ de lună doar, polară, ce e drept,
Vom mai găsi vreo tablă, trei arșice,
Și în mod sigur pe Acela care ne va trage-n piept.
Citesc si iar ma simt sarac cu duhul,
Si inteleg doar ca mi s-a dus buhul.
Da, peste-o luna, ce se-ntampla, vere,
Ca eu nu stiu nici pana maine cin' m-o cere:
Ori dracu, ori Isus, sa ma beleasca,
De pielea mea de drac, sau de-aia crestineasca.
Si-asa, din jupuit in jupuit, tot cresc
Si-nvat pe dracu si pe Crist ca sa-i belesc!
Diferența dintre-un om și-un tomberon e asta,
Amice drac, cu cristu-n belleastra:
Până să-și dea Stimatul girul,
Noi, porcii, ne vom mulțumi cu jirul.
Amice drac, cu cristu-n belleastra:
Până să-și dea Stimatul girul,
Noi, porcii, ne vom mulțumi cu jirul.
Doamne,
Dă-mi bani de bere, de-ntreținere, de repartitoare,
De electricitate, cablu, gaz, pentru prietenii mei care,
Pe mine nu mai dau doi bani, oaaa, ce mirare,
Pe mine nu mai dau doi bani, dacă nu am picioare.
Glumeam, Slăvite, să nu-mi dai nimic,
Că sigur cineva va inventa vreun șiretlic
Prin care să îmi demonstreze
Că am greșit, când am crezut că toți prietenii sunt coafeze.
Ce coafeze, ce mai ospătari!
Prietenii mei, toți, cei mai mari,
Mi-au zis, desigur, nu în față, doar atât:
Când ești util, nu ești urât.
Dă-mi bani de bere, de-ntreținere, de repartitoare,
De electricitate, cablu, gaz, pentru prietenii mei care,
Pe mine nu mai dau doi bani, oaaa, ce mirare,
Pe mine nu mai dau doi bani, dacă nu am picioare.
Glumeam, Slăvite, să nu-mi dai nimic,
Că sigur cineva va inventa vreun șiretlic
Prin care să îmi demonstreze
Că am greșit, când am crezut că toți prietenii sunt coafeze.
Ce coafeze, ce mai ospătari!
Prietenii mei, toți, cei mai mari,
Mi-au zis, desigur, nu în față, doar atât:
Când ești util, nu ești urât.
Am uitat corul îngerilor:
We will, we will fuck you!
Iartă-mă, Doamne.
--------------
Nu-ți pierde vremea, dragă internat
În raiul doar celor de acum de-acum lăsat,
Vine și vremea ta, sărmane, prostovane,
Cum, când? A și trecut, mortane.
We will, we will fuck you!
Iartă-mă, Doamne.
--------------
Nu-ți pierde vremea, dragă internat
În raiul doar celor de acum de-acum lăsat,
Vine și vremea ta, sărmane, prostovane,
Cum, când? A și trecut, mortane.
Ridică-te în picioare, o să cazi în nas!
Râzi din gură, o să plângi pe cur!
Râzi din gură, o să plângi pe cur!
În ultima mea zi de viață,
Atunci când va veni sfârșitul lumii,
Pentru mine, atunci, când masa n-o să aibă față,
Când se vor boteza la ortodocși toți hunii,
Când tot tupeul va sfârși în disperare,
Când tot ce-i mic va ști că nu e mare,
Atunci, sărmana și defuncta mea știință
Va ști că a avut credință.
Că va fi prea târziu, chiar se prea poate.
Căci eu nu voi mai fi ca să îmi dau dreptate.
Atunci când va veni sfârșitul lumii,
Pentru mine, atunci, când masa n-o să aibă față,
Când se vor boteza la ortodocși toți hunii,
Când tot tupeul va sfârși în disperare,
Când tot ce-i mic va ști că nu e mare,
Atunci, sărmana și defuncta mea știință
Va ști că a avut credință.
Că va fi prea târziu, chiar se prea poate.
Căci eu nu voi mai fi ca să îmi dau dreptate.
În lumea asta de m...e, sodomie și de labă
Mai sunt încă oameni de treabă,
Oameni care nu-și vând conștiința la tarabă.
Oameni care nu-și vând conștiința la tarabă.
Mai sunt încă oameni de treabă,
Oameni care nu-și vând conștiința la tarabă.
Oameni care nu-și vând conștiința la tarabă.
QUOTE(Cimpoacă @ Jul 27 2007, 15:24) 
În lumea asta de m...e, sodomie și de labă
Mai sunt încă oameni de treabă,
Oameni care nu-și vând conștiința la tarabă.
Oameni care nu-și vând conștiința la tarabă.
Mai sunt încă oameni de treabă,
Oameni care nu-și vând conștiința la tarabă.
Oameni care nu-și vând conștiința la tarabă.
E lunga lumea, ba e lata
Si in prostie e ...stilata
Dar constiinta la taraba
Sa cumperi?! Taie mai, din...barba!
Se da pe gratis, pe nimic
pe-un vant, pe-un aer, pe-un lin dik.
Si tot gasesti oameni de-o treaba:
mare, micuta sau...murdara.
Deschide gura, pic-o ...para!
Nu-i bai de lungă, doar subțire să nu fie,
Să nu ai silicoane prinse-n ie,
Să nu caști gura la ploaie...
Când calci pe șarpele care te-mpunge-n c...ie!
Urma bărbatului în femeie, din matriarhat
E similară urmei apei ce plutește prin rahat,
Un par în dinți mai lasă semne, ce e drept, prin gură,
Dar mă grăbesc, e-atât de punctuală-a mea trăsură...
Să nu ai silicoane prinse-n ie,
Să nu caști gura la ploaie...
Când calci pe șarpele care te-mpunge-n c...ie!
Urma bărbatului în femeie, din matriarhat
E similară urmei apei ce plutește prin rahat,
Un par în dinți mai lasă semne, ce e drept, prin gură,
Dar mă grăbesc, e-atât de punctuală-a mea trăsură...
În lumea asta toți me(xi)canizații
Au p8l4, dar la c8ai3 se așteaptă de la alții.
Au p8l4, dar la c8ai3 se așteaptă de la alții.
QUOTE(Cimpoacă @ Jul 30 2007, 18:04)
În lumea asta toți me(xi)canizații
Au p8l4, dar la c8ai3 se așteaptă de la alții.
Au p8l4, dar la c8ai3 se așteaptă de la alții.
Esti criptic si vag sibilinic,
Te-as prefera mai mult inteligilic.
Dar ce sa-i faci, ma multumesc cu-atat:
Inchide gura, ti-a plouat prea mult!
Am vazut aici ca au CASCO cu 5% mai ieftin. Pentru Renault e oferta in principal! Pare OK... uitati-va si voi!
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.