Pe colţul mesei, cu creionul

Pe colţul mesei

Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51

Forumul Softpedia > Pasiuni Comune > Literatorul > Scriitori romani > Creatii

Cimpoacă

23rd July 2006, 02:29

Tembelizor, e uşor să faci la început ce e uşor, dar ce te faci când ce nu eşti, cei ce nu eşti, te dor? Eu n-am să mă întorc. Eu nu mai mor. Mă doar hrănesc pe mine, mortul viitor.

Tembelizor

23rd July 2006, 02:32

Teoria cunoasterii nu este ceaa ce pare ca este ca pare a fi,totusi dupa tot ce nu s-a intamplat la un moment luat imi voi da seama ca nu-i bicicleta mea

Cimpoacă

23rd July 2006, 02:34

Cine-mi va lua bicicleta, va muri de lanţul ei rupt. Şi de pedala ei necălcată. Asta, în teorie, se numeşte soartă.

Tembelizor

23rd July 2006, 02:40

Lantul rupt a scapat de veriga slaba:Eu,inevitabil mai presus de toate sunt madru ca sunt prost

Cimpoacă

31st July 2006, 20:45

Un lacheu la curtea regelui Carrefour

Dimineaţa se anunţa deja toridă. Căprărin se îndreptă cu paşi rari şi apăsaţi, cam obosit după noaptea petrecută cu Mymy şi Porridge în discuţii privitoare la viitorul firmei, salută plictisit secretara, deschise uşa biroului directorial şi-şi aruncă servieta diplomat pe un scaun. Apoi, scoase un Nestea din frigider şi în timp ce bea însetat, cu o mână în buzunar, privi pe fereastră. Fir-aţi ai dracu’, cu melcii voştri, înjură el cu voce stinsă. Apoi se aşeză sfârşit pe fotoliul din piele de Cordoba şi o sună pe secretară.
- Da, şefu’, răspunse Naynume prompt.
- Porridge a venit?
- Da, şefu’!
- Zi-i să vină la mine. Şi închise.

Porridge era deja în drum spre el. Intră cu un aer preocupat şi-i zise:
- Oxy, e pă nasoale.
- De ce, mă? Ce-ai? Răspunse calm Căprărin.
- S-a aflat. Tot. Uite presa de azi, şi-i întinse un teanc de ziare. Căprărin nici măcar nu se clinti. Sorbea mai departe din petul de Nestea.
- Afacerea noastră cu melcii firmei, uite ce scriu ăştia!
- Şi? Mă cac pe melcii lor. N-au ce să-mi facă. Scrie la obiectul de activitate al firmei că pot să fac ce vreau şi să nu fac ce nu-mi place cu melcii mei? Scrie. Ei, şi atunci ce p8l4 mea să-mi facă ei?
- Da, da’ cu banca, cu contractele alea de publicitate… dacă află şi de alea?
- De unde să afle, mă? Eşti tâmpit? În afară de noi, nu mai ştie nimeni.
- Păi, ba mai ştie. Niştedegete.
- Ei, şi? E d-ai noştri. Plus de asta, cine ne poate bănui de ceva, când toată afacerea e la vedere?
- Nu ştiu, da’ unii au început să comenteze prin firmă…
- Ce, mă?!! Mă ameninţi tu pe mine?!! Ai mâncat de pe jos?!! Eu te-am făcut om, mă! Ai uitat că ideea de creare a Caftpediei a fost a mea şi te-am făcut asociat?...

În acest timp, pe uşă îşi făcură apariţia Şulfă şi Erdeessh, consilierii speciali ai patronului Căprărin.
- ’Trăiţi, şefu’, clamară amândoi în cor!
- Salut… răspunse Căprărin aruncând teancul de ziare la coş. Voi ce mai vreţi, mă?
- Şefu’, începu Erdeessh gesticulând îngrijorat spre pereţi, se aude?
- Zi, mă, cu voi n-am secrete.
- Cică s-a aflat… vru el să continue, dar Căprărin, sătul de discuţia de ieri, izbucni:
- Bă, m-am înconjurat numa’ de dobitoci şi şulfe, ce vă tot agitaţi atâta ca vaca la montă?! Ce vă tot izmeniţi atâta ca Maricica la cofetărie? S-a aflat, şi? Foarte bine. Era şi cazul ca în ţara asta de tâmpiţi să se afle cine e mai mare! Eu, mă, eu! Şi fac ce vreau, cu cine vreau şi cum vreau! E clar?...
- Şefu’, ar mai fi ceva, îndrăzni Şulfă.
- Ce mai e, mă, ce mai vrei şi tu?...
- A venit unu’ de dimineaţă să mă caute. Cică e prieten bun cu matale.
- Şi dacă e preten bun cu mine, de ce n-a venit la mine?
- Păi, zicea că e mai bine aşa, mai incogito… că n-ar fi bine să se afle la firmă…
- Cine, mă?
- Unu’, Minciclone, zis şi Scufi, cică e frate cu unu’ Stârvi, mare organizator de lupte cu cocoşi şi melci.
- Ei, asta e, hahahaha, pufni prin gâtul petului Căprărin, hahahahahaha, până la urmă hahalera asta de Stârvi s-a gândit să mă caute! Da’ de Minciclone ăsta n-am auzit, nu ştiam că Stârvi are şi fraţi. Mă rog, mama proştilor e mereu gravidă… Unde e? Zi-i să intre.

Însoţit de Erdeessh, se ivi un ins ciudat, cu o înfăţişare aproape imposibil de descris. Avea nişte şalvari galbeni, papuci maro din poliuretan, cu ciocul lung şi întors şi având la capăt câte un ciucurel verde, o cămaşă mov cu paiete albastre, la gât mărgele cu bile mari din plastic oranj şi pe cap o scufie roşie cu creasta lăsată într-o parte. Îşi bălăbănea încontinuu braţele prea lungi, cu mâinile atingându-i genunchii şi tremura cocoşat din gât, cu capul mereu privind dintr-o parte în alta, ca şi când s-ar fi aşteptat să primească în orice moment o măciucă. Nasul lăţit peste toată faţa, cu nările din care părul se ivea ca dinţii unui piaptăn, urechile roşii şi clăpăuge, cu pielea plină de coji veştede, care fâlfâiau la fiecare rotire a capului, buze subţiri şi vinete, pielea feţei plină de negi violacei şi urme de coşuri purulente, pe scurt, o privelişte care te umplea în acelaşi timp de spaimă şi dezgust.

- Ssssăăă trrrrăiţţţi, ssssăăă trrrăiţiii, dddomnule ddddirector! Reuşi el să îngaime după îndelungi încercări de a-şi depăşi logoplegia.
- Director e tac-tu, mă, io-s patron, ai auzit?! Răspunse scârbit Căprărin, ca şi când ar fi văzut o salamandră fiartă în antigel.
- Iertare, scuzaţi, continuă Minciclone Scufi, în aceeaşi manieră alalică, domnule Patron.
- Zi, mă, ce vrei şi tu, da’ repede, că n-am timp să stau de vrobă cu toţi neafirmaţii la freak show-uri.
- Domnule Patron, sunt fratele lui Stârvi, ştiţi… a lucrat la dumneavoastră la firmă mai demult…
- A lucrat, ştiu, l-am dat afară, pe mă-sa de dobitoc cu melcii lui cu tot, a crezut că mă are la mână şi mă poate şantaja când vrea el. Haha, pe mine, creierul universului paralel, pe mine, degetarul lui Dumnezeu, biciul bitch-urilor, kitsch-ul kitsch-urilor… Şi acu’ vrea să vină înapoi, nu? Lăpădătura dreacului de rapandulă…
- Nuuuu, nu el, adică, nu chiar el… ştiţi, dacă se poate, să mă angajaţi pe mine, nu vreau cine ştie ce foncţie, să mai duc şi io gunoiu’ la trash, mai arunc o petardă în public, mai o pocnitoare, o lacrimogenă pentru presă… îîîî, mai procur un popochanel pentru secretara dumneavostră… la preţuri corespunzătoare, desigur… ştiu că dânsa e o domnişoară foarte rafinată, deh, vietnameză…
- Nu-i vietnameză, e coreeană, se răsti Oxy (pentru prieteni şi în intimitate Căprărin aşa era cunoscut, un diminutiv de la Mollytox)!
- Ba e chineză, sări Şulfă! Ştiu eu, că ne-am întâlnit în tribunal, la Haga.
- Vezi că eşti prost, interveni Erdeessh? E finlandeză, habar n-ai de Shizuoka… continuă el cu un aer condescendent.
- Da’ mai lăsaţi-mă dracului cu cambogienii voştri, se sătură Căprărin de sporovăiala lor! Şi revenind cu aceeaşi mină de lehamite spre Minciclone, îi spuse: bine, mă, pari un tip destul de folositor pe lângă privata omului. De mâine te prezinţi la cotineaţă, ăăă, la firmă. Poţi pleca.
- Ăăăă, domnu’ Patron, aş avea şi eu o mică… problemă... personală… insistă Minciclone linguşitor, clămpănind din scufia cu creastă bleagă.
- Hai, zi, că şi-aşa azi m-am enervat destul.
- E unu’ prin ograda firmei dumneavoastră care mă tot înţeapă, de câte ori am încercat să intru la dumneavoastră în audienţă, îmi smulgea scufia, zicea că nu-s Scufiţa Roşie, că-s neam cu Stârvi şi că ştie el ce caut io pe-aicea, că am venit să strivesc melcii...
- Cine, mă, zi o dată?
- Îl ştiu io, şefu’, sări Şulfă, întreprinzător! E unu Ghindoacă, îi mai zice şi Carcynonix, zis şi Farfalache, aka Blacklaba, un arici ridicol şi bugetar, se crede poet, scriitor, vai de viaţa lui. Trăieşte cu una, de-i zice Prăjitoarea, cică e prăjitoare şefă la Kemtaxi Furai Chicken, pe numele ei adevărat Cojmăriţa din Hârlău.
- Da, da, îşi aminti şi Erdeessh, îi ştiu şi io, nişte sărmani, au numai un calculator şi o baie, ce distruşi…
- Ei, şi ce vrei să le fac? Să-i dau afară? Căprărin deveni brusc gânditor.
- Păi… nuuu, adică nu dintr-o dată, sesiză şiret Minciclone schimbarea de dispoziţie a lui Oxy, am eu altă idee, de ce să vă murdăriţi dumneavostră, doar pe mine mă ştiu şi alte firme de vidanjori ca pe un cal, pardon, cocoş breaz, lăsaţi, mă ocup io…
- Cum? Săriră consilierii Erdeessh şi Şulfă interesaţi. Porridge tăcea mai departe, cu gândul la timpul când îşi va permite şi el luxul unei secretare orientale. Deocamdată toţi banii îi aruncase pe un Sudor forestier… Poate dacă ar fi avut un SAAB 92X AWD cu 8 în V…
- E simplu, şi spunând acestea, Minciclone se aşeză neinvitat, dar deloc intimidat, ca şi când dintr-o dată ar fi devenit călare pe situaţie. Cu ce se ocupă firma dumneavoastră?
- Păi… se scărpinară toţi în nas… cu pamfleţi!
- Pamfleţi-pamfleţi, da’ ce fel de pamfleţi, continuă Minciclone subtil?
- Pamfleţi cu obleţi, pentru melci, zise Şulfă.
- Aşa e, confirmă şi Erdeessh, şi cârnaţi cu confeţi.
- Ei, şi melcii, unde trăiesc melcii?... Zise Minciclone surâzând machiavelic.
- În boscheţi, la noi în boscheţi, răspunseră toţi patru într-un glas!
- Păi, vedeţi! Îşi încheie rima împleticită Scufi.
- Nu… răspunseră iarăşi cei patru.
- Ei, mama mă-sii de treabă, zise Minciclone, pierzându-şi răbdarea şi, parcă uimit de încetineala minţilor lor, începu să urle ca un apucat: AM DE ZIS CE AM DE ZIS SI AM DE POVESTIT CUM STIU SA POVESTESC.
VA VENI VREMEA FURTUNII FINALE... CAND GRUPUL STRANS IN PRIPA VA LOVI SUBIT. POATE CA NU VOI FI PREGATIT. SAU POATE CA NICI NU O SA MAI CONTEZE. AM DESCHIS PORTI INCHISE DE MULT TIMP. VOI MERGE PE TARAMUL PRIMORDIAL DACA VA FI CAZUL!!!

PAMFLEŢI AVEŢI, PAMFLEŢI SUNTEŢI!

Pentru o clipă, care păru să dureze cât un sezon fotbalistic, Căprărin, Erdeessh şi Şulfă rămaseră străfulgeraţi, împietriţi, interzişi, sideraţi… Porridge trăgea încă cu ochiul pe laptopul deschis la pagina Saab…

- Şefu’, ăsta-i nebun, îşi reveni primul Erdeessh!
- O fi, mă, clipi mefistofelic Oxy, da-i al meu…

rox

31st July 2006, 21:04

Bai Cimpi, tata, unde ai tinut ascuns diiiiitamai .....talentu'?!? nu, pe bune acuma, bravo domne'

naughtydream01

31st July 2006, 21:05

QUOTE(rox @ Jul 31 2006, 22:04)

Bai Cimpi, tata, unde ai tinut ascuns diiiiitamai .....talentu'?!? nu, pe bune acuma, bravo domne'

Eu nu am putut sa zic nimic, stric ditamai opera de arta.
Dimineata il astept in budigai roz si topless.
O merita!!

Cimpoacă

31st July 2006, 21:05

Vezi că vine Oarcă, poliţist pixar şi iar zice că l-am jignit, hahaha.

Cimpoacă

31st July 2006, 23:33

Sovatizarea Govorei

Frecându-şi palmele gibonice de bucurie, Scufi Minciclone porni grăbit către casă cu satisfacţia unui cercopitec care furase o păstaie de la un facocer. În drum mai călcă o dată peste ariciul de la intrare şi mai încasă în noadă vrei trei ţepi.

Ajuns acasă, un serai libanez cu influenţe de gotic târziu, Scufi îl sună imediat pe Stârvi.
- Fratello, i-am spart! M-au primit! Au supt-o!
- Cuuum??? Pe bune?
- Mă, oi fi io fratele tău mai mic şi mai abuzat, da’ unu-i Minciclone în universul acesta paralel…
- Stai, îl întrerupse Stârvi, parcă am mai auzit undeva chestia asta…
- Normal, de la mine, unul e Minciclone… se poticni… pe lângă alţii… mă rog, pe scurt, am slujba!
- Bravo, făcătură, şi cum ai de gând să procedezi?
- Simplu, la mine totul e simplu. Cu căcat!
- Cum, adică, cu căcat?
- Cu căcat, cu căcat, că aşa m-ai învăţat! Moamăă, ce le scot!...
- Băi, ţeastă ignifugă, vezi cum vorbeşti cu frac-tu mai mare, că acu-ţi rup urechile alea de broccoli fezandate!
- Hai, gata, nu fi supărat. Deci… deci, da, mai întâi îmi fac vreo 4-5 kagemushe şi pe urmă…
- Ce kagemushe, mă, iar ai băut din bidet?!
- Sosii, mă, d-alea de roşii, de chili, cum mai făceam noi cu orez din acela, ancălnemţi, nu mai ştii?
- A, da, da, şi?
- Ei, şi le arunc în ograda ariciului.
- Şi? Ce mare inginerie ai să faci cu asta?
- Cum, mă ce mare inginerie? Păi, nu ştii că ariciu’ ăla n-are decât o baie? Unde dracu’ o să borască după atâtea sosii?
- Mă, să nu borască pe tine, mă gândesc că s-ar putea să aibă reacţii adverse la tratamente de-astea cu nulităţi în plină devenire…
- Aş! Fugi de-aicea. Păi, la ce kagemushe ştiu eu să fac, nu se prinde nimeni că seamănă cu mine.
- Mă, io acum, aşa de control, cu cine vorbesc?
- Cu mine, mă, retardule, io sunt, fratele tău, Scufi Minciclone!
- A, deci aşa… Adică tu poţi vorbi cu mine şi în timp ce faci sosiile. Tare.
- Normal, doar sunt inventatorul cel mai genial al borcanului de compot de muşte. E simplu, prinzi o muscă, o mesteci bine, o bagi la borcan, prinzi alta şi tot aşa până se umple borcanu’. Am descoperit că enzimele din salivă neutralizează fermenţii din chitină. În felul acesta, muştele rămân ca şi vii. Adică dacă le pui căcat la gura borcanului, încep să bâzâie. Genial, nu?
- Bine, mă am înţeles, lasă-mă cu muştele şi căcatul tău. Zi mai departe!
- Aşaaaa. Pe urmă, lansez zvonul în firmă că ariciul are şi el kagemushe…
- Stai, mă că iar nu pricep. Păi, dacă şi ăla are kagemushe, cum mai dai de el?
- Bă, tu chiar eşti atât de prost pe cât pari? Păi, n-are, da io zic că are, pricepi? Melcii, care nu suportă sosiile, că alunecă pe ele şi-şi sparg cochilia, o să mă creadă pe mine, că io bag primu’ kagemusha. Şi chiar dacă se prind, să zicem, prin absurd, că doar nu există om să mă facă pe mine la ablaţiuni sau delaţiuni, dracu ştie cum le zice, din astea, eu le reeditez, pe kagemushe, ei, ce zici de asta?
- … Bun, şi dacă melcii o să creadă kagemushele tale şi nu pe tine, cum îşi mai dau seama cu cine stau de vorbă?
- Ei, nu că-mi vine să înnebunesc! Nu, că îl strâng de gât, chit că e mai mare ca mine şi are casa plină de servicii de silicon… MĂ, STÂRVI, MĂ, INGINERULE DE SEMICERC, ASCULTĂ-MĂ BINE, CASCĂ BINE TENDOANELE ALEA CARE-ŢI PĂSTREAZĂ URECHILE LIPITE DE SARCOFAG (SAU ESOFAG, DRACU’ ŞTIE). MĂ, ĂIA-S MELCI, ĂIA CRED TOT CE LE SPUN EU!
- Bine, mă, oi fi tu dresorul de melci de la Caftpedia, te cred.
- No, gata, hai că-mi consum cenţii pe minutele mele de veteran de război şi iar mă ceartă ăia cu Infantifada. Te mai sun io mâine şi-ţi spun cum a fost. Pa!
- Pa!... ştele mă-tii de inbreed… zise Stârvi şi se întoarse la serviciile lui de silicon, mai avea câteva de lustruit.

Cimpoacă

1st August 2006, 00:28

Cum să deprinzi un arici cu depresia

Ariciul se trezi, ca de obicei, pe la 5 dimineaţa. Se spălă, în unica lui baie, fără bidet, o sărută candid pe prăjitoare, care dormea ca o vacă în iesle, îşi luă plăsuţa cu scule şi porni la serviciu. Pe drum văzu lipite de zidul bisericii de pe strada lui, un edificiu impunător, o îmbinare armonioasă între vechi şi nou, termopan şi credinţă, susţinută pe piloni solizi din metal sfinţit, străjuită de un frontispiciu pe care se află inscripţionate următoarele cuvinte profunde: Vino Doamne Isuse, dar aflată într-o milenară stare de construcţie şi reconstrucţie, o sumedenie de afişe care anunţau concertele unor trupe celebre, dar pe care nu şi le amintea, nume glorioase ale scenei lirice şi dramatice româneşti, la fel de greu de găsit în memoria lui atârnată de dopul de Pinot Noir, anunţuri despre cursuri de yoga şi de engleză cu Biserica lui Cristos şi a Mai Nu Ştiu Cui Din Zilele Din Urmă şi se întrebă, în timp ce păşea şovăitor printre flegmele şi borâturile de pe trotuar: Chiar aşa, vino, Doamne Isuse… Măi, dar unde să vină? Vezi, asta nu pricepea el. Între timp ajunse în staţia de autobuz.

Se dezbăteau ultimele rezultate din campionatul mondial. De fotbal, ce altceva mai există?! Nea Grozavu tocmai îi furniza ultimele informaţii, însoţite de comentariul sportiv de rigoare, colegului său de serviciu, nea Sfătosu. Se depărtă precaut. Era profan în domeniu şi avea oroare de subiecte sportive la ora 5 şi jumătate dimineaţa. În autobuz, o tanti, colegă de serviciu, îi povestea altei tanti ce copii geniali are, ce bine seamănă cu căţeluşa ei, care este şi ea foarte delicată, se fac schimb de reţete de castraveţi muraţi, gem de cocos… un nene, tot coleg de serviciu, îi povestea altui nene tehnologia aplicării faianţei pe parchetul de termopan… alţii jucau cărţi mai în spate… mereu aceiaşi, acelaşi joc, aceleaşi replici, aceleaşi hohote de bucurie şi exultări de victorie când o echipă se dovedea superioară în stil şi tactică… Ariciul încerca să închidă ochii, era trudit. N-avea apă caldă de o săptămână. Cică alţii nu plătiseră factura la gaze. El o plătise. Ei, şi, acesta e motiv de judecată? Ai, plăteşti. N-ai, tot plăteşti. El n-avea bani de centrală de apartament. Ei, bine că avea o baie, măcar duş rece putea să facă.

Ajunse la uzină. Biroul, mic şi încărcat de imprimante, pc-uri, copiator, căldură mare, apar colegii. Au treabă. Desigur, toată lumea are, doar de-aia ne plăteşte statul. Da, dar tu trebuie să-i ajuţi să nu facă ei treaba, tu poţi s-o faci mai bine… N-ai făcut treaba lor, rămâi peste program. Neplătit, normal.

Ajunge acasă. Nu merge liftul. A, e luni, îşi aminti el, în weekend copii vecinilor se mai joacă şi ei, se mai cacă în lift, mai sparg o uşă… Ei, bine că nu-i dau foc. Aiurea, ai uitat că acum un an i-au dat foc la cabină? Da, dar acum avem cabină nouă. Ce bine. Şi nici n-a fost scumpă, 60 de milioane. Prăjitoarea îl întâmpină cu miros de ficăţei (tot prăjiţi, desigur) şi un pupoi. Se dezbracă. Face un duş rece, ahhhh, ce bine, iese clănţănind din dinţi, mănâncă, dă drumul la TV. A, nu, nu OTV. B1, Monica, nu mai vreau Monica. Antena 3, preia de la Antena 1 o emisiune de ştiri care fusese difuzată ieri pe toate celelalte posturi. Inundaţii, incendii, violuri, iar inundaţii, iar sinucideri, guvernul promite că vinovaţii vor fi pedepsiţi. Animal Planet. Suricatele. Asta da. Pe dracu’, iar episodul ăla cu Shakespeare, care nu ştii dacă va fi atacat de clanul Lazuli în timp ce apără tarlaua clanului Whiskers. Prăjitoarea, între timp, stă la calculator. Nişte terminaţi, n-au decât un calculator, o uşă la intrare, o cameră, o baie, un balcon, o bucătărie. Ce p8l4 mea ai făcut, mă, ariciule cu banii?... Păi, am avut şi io greutăţi… Pe dracu, eşti un alcoolic bipolar… Adoarme, târziu în noapte, ţinând-o în braţe pe prăjitoare, care adoarme şi ea. Cu televizorul pe Hallmark. Acolo nu prea moare nimeni.

LoveDemon

1st August 2006, 00:56

Pacat sa-i tinem inchise operele aricelului cand el musteste de talent... Postati, bai.

Cimpoacă

1st August 2006, 01:13

QUOTE(LoveDemon @ Aug 1 2006, 01:56)

Pacat sa-i tinem inchise operele aricelului cand el musteste de talent... Postati, bai.

Ei, lăsaţi, mai mult de transpiraţie. Deja îi fac ochiade muştele.

LoveDemon

1st August 2006, 01:20

Muste rafinate, dom'ne.

naughtydream01

1st August 2006, 01:31

QUOTE(Cimp0aca @ Aug 1 2006, 02:13)

Ei, lăsaţi, mai mult de transpiraţie. Deja îi fac ochiade muştele.

QUOTE(LoveDemon @ Aug 1 2006, 02:20)

Muste rafinate, dom'ne.

Le omor!!!

Demonule, de ce nu faci topicul sticky?

Biutiful.

Cimpoacă

1st August 2006, 01:34

Deci, şpaga încă se mai poartă la români. Sunt mândru că sunt român!

naughtydream01

1st August 2006, 01:35

QUOTE(Cimp0aca @ Aug 1 2006, 02:34)

Deci, şpaga încă se mai poartă la români. Sunt mândru că sunt român!

I-ai dat spaga demonului?
Vezi ca-mi intorc vrajile de la clientii vechi si le indrept spre tine.
Si incep cu mijlocul.

LoveDemon

1st August 2006, 01:36

Pe el, prajitoarelor!

LoveDemon

1st August 2006, 01:39

Si aricelului nostru i-a daunat apa rece la cistita in asa hal incat nu mai face deosebirea dintre spaga si recunoasterea unanima a talentului indubitabil, incontestabil, inepuizabil, inefabil si insurmontabil?

Cimpoacă

1st August 2006, 01:41

În viaţa mea am dat atâtea şpăgi,
Că n-am în baie loc de-atâtea răngi,
Mi-e silă de-a mea însemi silă,
Mă autoflagelez cu ban-uri de prăsilă,
Mai am un mort de îngropat pe-aici,
Şi după asta, poa’ să-mi cânte soborul de furnici.

naughtydream01

1st August 2006, 01:41

QUOTE(LoveDemon @ Aug 1 2006, 02:36)

Pe el, prajitoarelor!

Cu prajitoare dezlantuite
Si praji neintalnite
Belstem sa-ti scriu nu pot acum
Ca tocmai ma-nnecai cu fum.
Ca baba cloanta, despletita
Injur, sa mori de-apendicita
Si sa te calce ciorile
Si sa te pise ploile.
Na, creatie de ora 3 dupa 2 kile de ceai verde baut.

LoveDemon

1st August 2006, 01:42

"Insemi", ma, ca e genitiv. Vezi ca te bag la cutiuta

Cimpoacă

1st August 2006, 01:47

QUOTE(LoveDemon @ Aug 1 2006, 02:42)

"Insemi", ma, ca e genitiv. Vezi ca te bag la cutiuta

Corect, da io-s up de 2 zileee.
Măcar n-am să editez, ca alţii, hahaha.

Adică, editez, totuşi, dar nu postul original, ci pentru explicaţie. Că mie nu-mi e ruşine să învăţ. Doar proştii se nasc instruiţi.

'însumi pr. m., adj. m., pl. 'înşine; f. sg. 'însămi, g.-d. 'însemi, pl. 'însene
Ultima actualizare: 10 August 2004. Sursa: DOR.

LoveDemon

1st August 2006, 01:48

QUOTE(naughtydream01 @ Aug 1 2006, 02:41)

Na, creatie de ora 3 dupa 2 kile de ceai verde baut.

O sa fii polakiuretica la noapte si o sa-l incomodezi pe aricelul lucrator.

naughtydream01

1st August 2006, 01:49

QUOTE(LoveDemon @ Aug 1 2006, 02:48)

O sa fii polakiuretica la noapte si o sa-l incomodezi pe aricelul lucrator.

Aren't we all?

Mai bine poliuretanica, ca pola ala al tau nu stiu ce inseamna si mi-i o lene de gugaaaaaaalllllllllllll...

naughtydream01

1st August 2006, 11:51

Cimpoaca se odihneste dupa turnirul de 2 zile cu MAESTRUL STARVI.
Se simte neputincios sa dezlege motivele pentru care nimeni nu rade de optimi, dar toti asteapta infrigurati momentul confruntarii directe din saisprezecimi. Calificarile sunt pierdute...

Reclama

A minute ago

In curand... autoevolution.ro

Teste, stiri, ghiduri, jurnale, forum si multe altele!

Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.