In vis te-am vazut
Si fermecata eu eram
Te-am placut si te-am iubit
langa sufletul meu te-am simtit
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51
In vis te-am vazut
Si fermecata eu eram
Te-am placut si te-am iubit
langa sufletul meu te-am simtit
In brate te alintam
In dragoste ne inveleam
Soapte fierbiti iti sopteam,
Iubirea noastra nu o uitam
In dragoste ne inveleam
Soapte fierbiti iti sopteam,
Iubirea noastra nu o uitam
Vreau sa ma ridic mai sus ca tot
Sa imi alungi dorul
si da-mi speranta zilei de maine
ca te voi revedea .
Sa imi alungi dorul
si da-mi speranta zilei de maine
ca te voi revedea .
In parc aleele au ruginit,
Doi indragostiti nedespartiti
Zambesc si is foarte fericiti,
Parca totul sa implinit
Doi indragostiti nedespartiti
Zambesc si is foarte fericiti,
Parca totul sa implinit
Akuma, așteptăm încadrarea penală a logoplegiilor afazice diseminate pe colbul nefurniruit.
dorinti necunoscute inca
cînta din mutenia adîca,
zaresc "doi" umbre aice versuind
si gînduri ne-ntelese ma cuprind.
sa-i duc sa-asculte toaca la utrina
paote le-o intra in cap niscai lumina;
sau traim cu greu intr-un bolnav vis
si noi nu stim spitalele s-au redeschis?
de-atita zbucium si de-atita voluptate
unul de gîtul altuia muriti... cu mîinile-nclestate!!!
cînta din mutenia adîca,
zaresc "doi" umbre aice versuind
si gînduri ne-ntelese ma cuprind.
sa-i duc sa-asculte toaca la utrina
paote le-o intra in cap niscai lumina;
sau traim cu greu intr-un bolnav vis
si noi nu stim spitalele s-au redeschis?
de-atita zbucium si de-atita voluptate
unul de gîtul altuia muriti... cu mîinile-nclestate!!!
Si am deschis ochii, mi-s plansi, de dor si jale,
Te-am asteptat pe caldaram, intr-un mantou de ploaie,
N-ai vrut sa-i fii sufletului nicidecum pereche,
In schimb te-ai declarat fata de moda veche. O laie.
Te-am asteptat pe caldaram, intr-un mantou de ploaie,
N-ai vrut sa-i fii sufletului nicidecum pereche,
In schimb te-ai declarat fata de moda veche. O laie.
Vreau sa ma ridic mai sus de bucălatu-mi derier,
Sa-mi alungi dorul, măi monșer
si da-mi speranta zilei de maine
Nu mai fii așa de câine.
In parc tuleiele mi-au ruginit,
Doi despărțiți de cortex stau nedespartiti
Zambesc si-s foarte fericiti,
Bieții de ei, or fi tâmpiți?
Sa-mi alungi dorul, măi monșer
si da-mi speranta zilei de maine
Nu mai fii așa de câine.
In parc tuleiele mi-au ruginit,
Doi despărțiți de cortex stau nedespartiti
Zambesc si-s foarte fericiti,
Bieții de ei, or fi tâmpiți?
maicuta, sa-nvete la gura sa se stearga dupa noptile lungi de vara,
pot gura sa-si înece-n rugia toamna, incremenind in frig pe-afara!
satul si nu flamind sint de femeia ce se ofera drept fecioara inteleapta,
n-o sa port manta de ploaie-n soare, nici straja nu-s pin'la sfintu-asteapta,
tremurator si fericit un suflet am in calea vietii mele. acesta vrea a ma-ntelege,
din patima iubiri-mi spune ca durerosul ei amor nu-i un pacat, ci îi e nescrisa lege.
gîndurile mele-mi spun ce-mi zice vorba ei, cu patimi surde nu ma-mbata,
ne-am tot uitat in jurul nost' si de lumina speriati ne spunem, va fi ca nealtadata!
zimbind ne spunem amindoi ca iubirea e simtire-nalta, si-nchipuiri ce-ti da fiori,
ca nimic si nimeni pe lumea asta nu va sti vreodata ce-i intre doi bolnavi stralucitori!
pot gura sa-si înece-n rugia toamna, incremenind in frig pe-afara!
satul si nu flamind sint de femeia ce se ofera drept fecioara inteleapta,
n-o sa port manta de ploaie-n soare, nici straja nu-s pin'la sfintu-asteapta,
tremurator si fericit un suflet am in calea vietii mele. acesta vrea a ma-ntelege,
din patima iubiri-mi spune ca durerosul ei amor nu-i un pacat, ci îi e nescrisa lege.
gîndurile mele-mi spun ce-mi zice vorba ei, cu patimi surde nu ma-mbata,
ne-am tot uitat in jurul nost' si de lumina speriati ne spunem, va fi ca nealtadata!
zimbind ne spunem amindoi ca iubirea e simtire-nalta, si-nchipuiri ce-ti da fiori,
ca nimic si nimeni pe lumea asta nu va sti vreodata ce-i intre doi bolnavi stralucitori!
va las aici o urma din tot ce-a fost si, akuma, nu mai exista,
ca un virus aviar uitarea ma trimite sa va flutur din batista!
Am fost la Troia și ca un tâmpit,
L-am întrebat pe Menelaos unde e Brad Pitt,
El mi-a răspuns în suliță înfipt și cu faringoseptu-n gât,
Elena nu-i aici, e la Paris și-atât.
Bre, martalog etilic și prurit,
Pe mine nu mă duci cu al tău horcăit,
Io-s exploziv și nevricos, adică
Nu-s ca în versuri, jalea mă oftică.
Și știi ce mă oftică cel mai tare,
Că nimeni nu mă lasă să mă trag de brăcinare
Nici cu cimpoiul flasc nici cu akuma n-are.
Așa că, bre, poiete, salutare!
Tot cugetând, tot cugetând,
Hașiș, tabac și gumă mestecând,
Din vis mă scutură un gând
Un gând ce se gândea visând.
Băi, hiustăn, dar eu cine sunt?
Maestrul, tot maestru!
L-am întrebat pe Menelaos unde e Brad Pitt,
El mi-a răspuns în suliță înfipt și cu faringoseptu-n gât,
Elena nu-i aici, e la Paris și-atât.
Bre, martalog etilic și prurit,
Pe mine nu mă duci cu al tău horcăit,
Io-s exploziv și nevricos, adică
Nu-s ca în versuri, jalea mă oftică.
Și știi ce mă oftică cel mai tare,
Că nimeni nu mă lasă să mă trag de brăcinare
Nici cu cimpoiul flasc nici cu akuma n-are.
Așa că, bre, poiete, salutare!
QUOTE(eXploziv @ Oct 16 2005, 19:34) 
Un vis aseara am avut
Primul vis mult mai placut
In umbra nopti cugetam,
Si la tine ma gandeam
Primul vis mult mai placut
In umbra nopti cugetam,
Si la tine ma gandeam
Tot cugetând, tot cugetând,
Hașiș, tabac și gumă mestecând,
Din vis mă scutură un gând
Un gând ce se gândea visând.
Băi, hiustăn, dar eu cine sunt?
QUOTE(Akuma No @ Oct 17 2005, 10:54)
ne-am tot uitat in jurul nost' si de lumina speriati ne spunem, va fi ca nealtadata!
...
zimbind ne spunem amindoi ca iubirea e simtire-nalta, si-nchipuiri ce-ti da fiori,
ca nimic si nimeni pe lumea asta nu va sti vreodata ce-i intre doi bolnavi stralucitori!
...
zimbind ne spunem amindoi ca iubirea e simtire-nalta, si-nchipuiri ce-ti da fiori,
ca nimic si nimeni pe lumea asta nu va sti vreodata ce-i intre doi bolnavi stralucitori!
Maestrul, tot maestru!
QUOTE(Akuma No @ Oct 17 2005, 10:17)
va las aici o urma din tot ce-a fost si, akuma, nu mai exista,
ca un virus aviar uitarea ma trimite sa va flutur din batista!
ca un virus aviar uitarea ma trimite sa va flutur din batista!
e deja prea mult, insuportabil de mult, se putea si altfel.
QUOTE(Akuma No @ Oct 17 2005, 11:17)
va las aici o urma din tot ce-a fost si, akuma, nu mai exista,
ca un virus aviar uitarea ma trimite sa va flutur din batista!
ca un virus aviar uitarea ma trimite sa va flutur din batista!
Și te-ai dus, dulce minune,
Și-a murit și exegeza noastră,
Unde ești, cerneala mea albastră?
Celest, abisul se-ncovoaie în genune...
Daca-ntr-o tainica vreme
din lut Cineva ma facu
si daca sunt om si nu vierme,
o, Doamne, asa ai vrut Tu...
din lut Cineva ma facu
si daca sunt om si nu vierme,
o, Doamne, asa ai vrut Tu...
Domniță, domniță,
Nu fii mioriță,
Nici căpriță,
Că te gâdil la costiță,
Te trag de șuviță
Și te pap ca pe alviță.
Fii mai bine căprioară,
Să te iau la subsuoară,
Fii mai bine mierliță,
Să te strâng de pieliță,
Și prefă-te în lăstun,
Să te-ascund în al meu sân.
Nu fii mioriță,
Nici căpriță,
Că te gâdil la costiță,
Te trag de șuviță
Și te pap ca pe alviță.
Fii mai bine căprioară,
Să te iau la subsuoară,
Fii mai bine mierliță,
Să te strâng de pieliță,
Și prefă-te în lăstun,
Să te-ascund în al meu sân.
QUOTE
maicuta, sa-nvete la gura sa se stearga dupa noptile lungi de vara,
pot gura sa-si înece-n rugia toamna, incremenind in frig pe-afara!
satul si nu flamind sint de femeia ce se ofera drept fecioara inteleapta,
n-o sa port manta de ploaie-n soare, nici straja nu-s pin'la sfintu-asteapta,
pot gura sa-si înece-n rugia toamna, incremenind in frig pe-afara!
satul si nu flamind sint de femeia ce se ofera drept fecioara inteleapta,
n-o sa port manta de ploaie-n soare, nici straja nu-s pin'la sfintu-asteapta,
Batrane Intelept, sentinte dai, fara sa-ti arunci ochii pe ceva anume,
e deprimant, sa vezi pe cineva cum plinge-n rugagiune
fecioara intelepta nu-i, ci doar fila rupta veche dintr-o carte ce numai e citita,
tu, ridicind-o crezind ca-i noua,te-ai murdarit de slovele-i smolite,
in ele patimi crude se astern, n-ai asteptat, s-ai aruncat-o intr-un adinc eden.
acu', ma duc sa-mi ispasesc pedeapsa,
c-o samuraica mandrie-n piept,
si voalul ce trupu-mi infasoara,
vi-l las, drept testament.kk.ll.bb.
c-o samuraica mandrie-n piept,
si voalul ce trupu-mi infasoara,
vi-l las, drept testament.kk.ll.bb.
Motto:
Luna plină se înalță peste seară.
Când nu te mai caută nimeni
E noapte.
(Haiku, sec. XVI, autor necunoscut)
Și eu aș vrea să dorm ca tine,
Dar peste mine somnul nu mai vine,
Și chiar de va veni vreodată,
Va fi un chip de hârcă, nu de fată,
Căci niciodată nu vei fi a mea,
Al tău mai mult n-o să-ți dorești să fiu,
Ca cel din urmă fir de praf voi rătăci stingher spre nici o stea,
Și astfel, stârvul meu nu se va odihni nici în sicriu.
Stăpânul nopții și al lunii pline,
El, domnul vântului de miazănoapte,
M-a întrebat: ce mai poftești, străine?
Bunul meu domn, ascunde-mă în moarte.
Să nu te temi de nimeni și nimic, iubita mea,
Nu mai acei ce n-au iubit vreodată, în lumea asta ar mai vrea să stea,
Dar cei ce au iubit și-apoi răpiți au fost de-a lor iubire-au înțeles:
Noi nu suntem nimic și nici n-avem de-ales.
Luna plină se înalță peste seară.
Când nu te mai caută nimeni
E noapte.
(Haiku, sec. XVI, autor necunoscut)
Și eu aș vrea să dorm ca tine,
Dar peste mine somnul nu mai vine,
Și chiar de va veni vreodată,
Va fi un chip de hârcă, nu de fată,
Căci niciodată nu vei fi a mea,
Al tău mai mult n-o să-ți dorești să fiu,
Ca cel din urmă fir de praf voi rătăci stingher spre nici o stea,
Și astfel, stârvul meu nu se va odihni nici în sicriu.
Stăpânul nopții și al lunii pline,
El, domnul vântului de miazănoapte,
M-a întrebat: ce mai poftești, străine?
Bunul meu domn, ascunde-mă în moarte.
Să nu te temi de nimeni și nimic, iubita mea,
Nu mai acei ce n-au iubit vreodată, în lumea asta ar mai vrea să stea,
Dar cei ce au iubit și-apoi răpiți au fost de-a lor iubire-au înțeles:
Noi nu suntem nimic și nici n-avem de-ales.
Eu sunt nebunul care te iubeşte,
Sunt orbul care şi în întuneric te zăreşte,
Infirmul care te îmbrăţişează,
Vampirul care şi în somnul morţii te visează.
Sunt umbra lunii ce pe mâna te se stinge,
Sunt ploaia care niciodată nu te-atinge,
Vântul de seară care ţi se-ncurcă-n păr,
Eu sunt minciuna ce devine adevăr.
Sunt orbul care şi în întuneric te zăreşte,
Infirmul care te îmbrăţişează,
Vampirul care şi în somnul morţii te visează.
Sunt umbra lunii ce pe mâna te se stinge,
Sunt ploaia care niciodată nu te-atinge,
Vântul de seară care ţi se-ncurcă-n păr,
Eu sunt minciuna ce devine adevăr.
Errata
QUOTE(Acynonix @ Oct 19 2005, 12:26)
Eu sunt nebunul care te iubește,
Sunt orbul care și în întuneric te zărește,
Infirmul care te îmbrățișează,
Vampirul care și în somnul morții te visează.
Sunt umbra lunii ce pe mâna ta se stinge,
Sunt ploaia care niciodată nu te-atinge,
Vântul de seară care ți se-ncurcă-n păr,
Eu sunt minciuna ce devine adevăr.
Sunt orbul care și în întuneric te zărește,
Infirmul care te îmbrățișează,
Vampirul care și în somnul morții te visează.
Sunt umbra lunii ce pe mâna ta se stinge,
Sunt ploaia care niciodată nu te-atinge,
Vântul de seară care ți se-ncurcă-n păr,
Eu sunt minciuna ce devine adevăr.
Cine-ţi răspunde la iubire numai prin cuvinte,
De obicei e ori tâmpit, ori minte,
Dar ce contează, când eşti prost de tine numai dacă mori vreunul îşi aduce-aminte.
Să nu spui niciodată, nimănui, cât de sărac sau cât de singur eşti,
Şi nimănui, nicicând să nu spui că iubeşti,
Căci sunt enorm de mulţi ce-ar râde mai pe urmă îndărătul tău,
Mai bine să pari cinic, insensibil, decât nătărău.
Mănâncă pâine cu ceapă,
Bea o cană cu apă,
Astupă-ţi cocoaşa cu sacul,
Şi-aşteaptă liniştit. Kurând te va lua dracul!
De obicei e ori tâmpit, ori minte,
Dar ce contează, când eşti prost de tine numai dacă mori vreunul îşi aduce-aminte.
Să nu spui niciodată, nimănui, cât de sărac sau cât de singur eşti,
Şi nimănui, nicicând să nu spui că iubeşti,
Căci sunt enorm de mulţi ce-ar râde mai pe urmă îndărătul tău,
Mai bine să pari cinic, insensibil, decât nătărău.
Mănâncă pâine cu ceapă,
Bea o cană cu apă,
Astupă-ţi cocoaşa cu sacul,
Şi-aşteaptă liniştit. Kurând te va lua dracul!
În timp ce pentru tine soarele abia răsare,
La mine-n hruba rece noaptea crește tot mai mare,
Și-n timp ce pentru tine totul e fără de miză sau de viață,
Pe mine numai chipul din oglindă mă privește-n față.
În timp ce eu, fără să știu să-not, la orice strigăt sar cu capul înainte,
Cine mă strigă râde și mă minte,
Pe mine pleoscăind grotesc văzându-mă,
Apoi adoarme liniștită, candid sărutându-mă.
Iubirea-i doar un ludic bâlci, pesemne,
Pe care numai proștii anacronici vor să-l mai însemne.
Și uite-așa mai trece-un an,
Și mai băgăm în groapă un shuran.
La mulți și la mai mare, kamisan!
La mine-n hruba rece noaptea crește tot mai mare,
Și-n timp ce pentru tine totul e fără de miză sau de viață,
Pe mine numai chipul din oglindă mă privește-n față.
În timp ce eu, fără să știu să-not, la orice strigăt sar cu capul înainte,
Cine mă strigă râde și mă minte,
Pe mine pleoscăind grotesc văzându-mă,
Apoi adoarme liniștită, candid sărutându-mă.
Iubirea-i doar un ludic bâlci, pesemne,
Pe care numai proștii anacronici vor să-l mai însemne.
Și uite-așa mai trece-un an,
Și mai băgăm în groapă un shuran.
La mulți și la mai mare, kamisan!
Eu nu fac versuri, nu scriu poezii,
Eu doar te-astept, cand stiu ca n-ai sa vii,
Si-n toata blestemata asta asteptare
Eu beau imens, cu ochii stinsi in zare.
As fi putut sa fiu si altceva,
Dar, vezi tu, nu aceasta a fost soarta mea.
As fi putut sa fiu orice,
Dar timpul a trecut prea repede.
Cainii ce i-am iubit, acum ma latra
Si-n loc de groapa, am sa mor in satra.
Moartea, draguta, vine in mai multe feluri, important e sa fii pregatit.
Cand nici o viata nu mai are ce sa-ti mai ofere, sa nu te superi, daca ai murit.
Du-te si tu acolo unde-s toti
Cei morti.
Eu doar te-astept, cand stiu ca n-ai sa vii,
Si-n toata blestemata asta asteptare
Eu beau imens, cu ochii stinsi in zare.
As fi putut sa fiu si altceva,
Dar, vezi tu, nu aceasta a fost soarta mea.
As fi putut sa fiu orice,
Dar timpul a trecut prea repede.
Cainii ce i-am iubit, acum ma latra
Si-n loc de groapa, am sa mor in satra.
Moartea, draguta, vine in mai multe feluri, important e sa fii pregatit.
Cand nici o viata nu mai are ce sa-ti mai ofere, sa nu te superi, daca ai murit.
Du-te si tu acolo unde-s toti
Cei morti.
Moartea e un val ce trece si cuprinde in nepasare
Tot ce e drag trece si cu amintirea cat mai rece.
unde-s morti sunt si vii dominati de sentimentul de euforie
Care trece cand o dam intr-o betie
WTF.....ce ati patit ?
Știu că sfârșitul a venit
Și toate inimile au încetat să mai bată.
Lumina înțelepciunii nu va mai fi,
Un nimic lasat în întuneric,
Într-o lume unde drumurile nu duc…
De la Dumnezeu la mine, de la mine la Dumnezeu. 
Tot ce e drag trece si cu amintirea cat mai rece.
unde-s morti sunt si vii dominati de sentimentul de euforie
Care trece cand o dam intr-o betie
WTF.....ce ati patit ?
Știu că sfârșitul a venit
Și toate inimile au încetat să mai bată.
Lumina înțelepciunii nu va mai fi,
Un nimic lasat în întuneric,
Într-o lume unde drumurile nu duc…
De la Dumnezeu la mine, de la mine la Dumnezeu.
Moralmente sunt un om cinstit,
Pecuniar sunt, ce e drept, parlit,
Ei, dar sentimental sunt absolut tampit.
Vrei sa stii ce sunt mintal?
Un zeu ce a ajuns un animal.
Povestile de dragoste sunt doar morminte,
Acoperite-n marmura deasupra si necrozate dedesupt pana la oseminte.
Morala 1:
Iadul exista doar in imaginatia bolnava a negustorilor de cosmaruri.
Exista un loc mult mai infricosator.
Locul de unde scriu eu toate acestea.
Morala 2:
Ori avem prea multe lucruri, ori prea putine.
Sigur e ca nu avem pe nimeni.
Pecuniar sunt, ce e drept, parlit,
Ei, dar sentimental sunt absolut tampit.
Vrei sa stii ce sunt mintal?
Un zeu ce a ajuns un animal.
Povestile de dragoste sunt doar morminte,
Acoperite-n marmura deasupra si necrozate dedesupt pana la oseminte.
Morala 1:
Iadul exista doar in imaginatia bolnava a negustorilor de cosmaruri.
Exista un loc mult mai infricosator.
Locul de unde scriu eu toate acestea.
Morala 2:
Ori avem prea multe lucruri, ori prea putine.
Sigur e ca nu avem pe nimeni.
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.