Din umărul meu stâng, ce-i dislocat
De inima ce a făcut hernie
Tot aşteptând săruturi dintr-un răsărit pătat
De umbre ce se târă pe pereţii din hârtie,
Am să mă-mbăt în continuare cu psihoze
şi am să umblu prin coşmaruri vechi de când pământul
Până când, şchiopătând de nerostitele artroze,
Mi se va amputa şi ultimul organ ce mi-a rămas întreg, cuvântul.

Mă uit la mine şi nu mai văd nimic.
Mă uit la tine şi mă văd pe mine.

ma uit la tine si ce vad?
un suflet muribund si gol.

Deprimant! Morbid! De ce nu promovati si voi un mesaj mai optimist?!

In S60 cu pletele in vant
Imi tar un bodyguard cu incisivii in mormant,
La unu noujpatru mi-e prea greu
Sa prind audienta chiar la dumnezeu,
De-aceea nu-mi salut vecinul de colea,
Caci s-ar putea sa fie neam cu cineva,
Cu cineva de care eu v-am spus:
Un individ plecat, dar niciodata dus.
Dar va salut din pianul meu placat cu bronz si cositor
Si cine nu inghite e doar de decor.

Domnita mea ce doarme langa pieptul meu,
A fost atunci asemeni nu doar Evei, ci lui Dumnezeu,
De fapt n-a fost asemeni nimanui,
Caci nu pot mangaia nici parul si nici fata lui,
Eu pot atat, s-astept ninsoarea cea de gheata,
Ce mi-o va mai aduce-n usa, dimineata.

Treziti-va, animatori de show-uri si distractii,
Treziti-va, meschine donatoare icre si voi, zemuitori cu laptii,
Pe lumea asta hada si meschina
Omul mai e si om nu doar masina.