Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51
Bă, e clar, nu te mai încumeta pe-aici,
Ăsta-i teritoriul meu, Cimpoacă, zis arici!
Vrei să mori și prost și umilit?
Fă-ți o jucărie din cutia de vopsea în care ții carbid!
Pișă-te în ea, ține-o-ntre coaie și dă-i foc!
Dacă mori, înseamnă că și face poc!
Du-te-n puulla mea de pe moșia mea,
Ai destule gropi în care-ai încăpea!
Mi-ai distrus și harfa, mi-ai stricat și clavecinul,
Vrei să-ți tai capul cu sapa, ca să-ți recunoști vecinul?
Cimpoaca, vrei sa spui sa ies afara?
Si crezi ca daca tipi te si ascult?!
Amice, tristetea-i un sentiment, necesar,
Si-l mai incerc din cand in cand.
Dar, sa plec din troaca ta...nici gand!
Ia-ti latrina aia vorbitoare la curatat,
Si zi mersi ca-n lumea asta,
Mai mananc si eu kkt!
Si nu te las sa mai mananci si tu,
Fiindca mi-e meniul preferat!
Hai, fugi si ia-ti o apa pentru gura,
Da-ti cu parfum, cu spray si naftalin,
Si lasa-mi mie cupa cu pelin,
Iar tu mananca miere si ce-oi vrea,
Fiindca masa ta, i-acum a mea!
Si crezi ca daca tipi te si ascult?!
Amice, tristetea-i un sentiment, necesar,
Si-l mai incerc din cand in cand.
Dar, sa plec din troaca ta...nici gand!
Ia-ti latrina aia vorbitoare la curatat,
Si zi mersi ca-n lumea asta,
Mai mananc si eu kkt!
Si nu te las sa mai mananci si tu,
Fiindca mi-e meniul preferat!
Hai, fugi si ia-ti o apa pentru gura,
Da-ti cu parfum, cu spray si naftalin,
Si lasa-mi mie cupa cu pelin,
Iar tu mananca miere si ce-oi vrea,
Fiindca masa ta, i-acum a mea!
Astăzi m-am cam prea distrat,
Sper, YHWH, să nu fii prea supărat.
Eu, cu proștii, tu, cu ăia mai deștepți,
Tu te joci cu mine, eu, între pereți.
Nu-i păcat mai mare decât cel
Care nu-i făcut la fel.
Eu am mii și mii, păcate.
Dar măcar nu am decât o moarte.
Sper, YHWH, să nu fii prea supărat.
Eu, cu proștii, tu, cu ăia mai deștepți,
Tu te joci cu mine, eu, între pereți.
Nu-i păcat mai mare decât cel
Care nu-i făcut la fel.
Eu am mii și mii, păcate.
Dar măcar nu am decât o moarte.
Mulțumesc pe-această foarte-ngustă cale,
Acelui care, plin de interes uman și fără jale,
A înțeles să nu-mi mai folosească acest colț al mesii pentru sex,
Și încă implicit, căci pentru fleur du mal nu e suficient doar un fervex.
Drept pentru care, va curge apa rece, va spăla păcatul,
Și astfel se va transforma în plumb căcatul,
Căci aurul, asta se știe,
E treabă de-alchimist și de-alchimie.
Dacă tot ți-a pus mâna Dumnezeu în cap, nu-i rupe mâna,
Câ vine și piciorul și-anasâna.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Pentru Darwin și urmașii lui, inclusiv savastie baștovoi, în loc de coaie, un blog de coi
Ca să emiți o ipoteză tâmpită ai nevoie de o majoritate tâmpită de oameni de știință tâmpiți pentru a-ți accepta ipoteza tâmpită ca o teorie științifică.
Ca să faci de căcat o astfel de teorie științifică ai nevoie doar de un om inteligent.
Exemplu.
Se spune că toată diversitatea formelor de viață de pe pământ provine dintr-un ADN care a suferit diverse și inexplicabile erori genetice superbe.
Frați bărbați, să-mi spună cineva că astăzi, datorită adaptării, evoluției, shit happens, cineva, de pildă microbul Gică, un microb care trăia foarte bine ca microb, unicelular, fără creier și asexuat, ar fi dorit să aibă creier, nevastă, biserică, credit la bănci și să i se spună Gogu! Și să și fie obligat, ca cetățean creștin, moral și responsabil, să voteze alți microbi!!!
Cui îi folosește un microb credincios?
E de râsul curului!
Mi-a șoptit cineva explicația, după ce m-a făcut prost: ca să aibă X6, că x5 e de râs deja la mondeni.
O fi.
Acelui care, plin de interes uman și fără jale,
A înțeles să nu-mi mai folosească acest colț al mesii pentru sex,
Și încă implicit, căci pentru fleur du mal nu e suficient doar un fervex.
Drept pentru care, va curge apa rece, va spăla păcatul,
Și astfel se va transforma în plumb căcatul,
Căci aurul, asta se știe,
E treabă de-alchimist și de-alchimie.
Dacă tot ți-a pus mâna Dumnezeu în cap, nu-i rupe mâna,
Câ vine și piciorul și-anasâna.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Pentru Darwin și urmașii lui, inclusiv savastie baștovoi, în loc de coaie, un blog de coi
Ca să emiți o ipoteză tâmpită ai nevoie de o majoritate tâmpită de oameni de știință tâmpiți pentru a-ți accepta ipoteza tâmpită ca o teorie științifică.
Ca să faci de căcat o astfel de teorie științifică ai nevoie doar de un om inteligent.
Exemplu.
Se spune că toată diversitatea formelor de viață de pe pământ provine dintr-un ADN care a suferit diverse și inexplicabile erori genetice superbe.
Frați bărbați, să-mi spună cineva că astăzi, datorită adaptării, evoluției, shit happens, cineva, de pildă microbul Gică, un microb care trăia foarte bine ca microb, unicelular, fără creier și asexuat, ar fi dorit să aibă creier, nevastă, biserică, credit la bănci și să i se spună Gogu! Și să și fie obligat, ca cetățean creștin, moral și responsabil, să voteze alți microbi!!!
Cui îi folosește un microb credincios?
E de râsul curului!
Mi-a șoptit cineva explicația, după ce m-a făcut prost: ca să aibă X6, că x5 e de râs deja la mondeni.
O fi.
O fi creație, n-o fi,
Eu n-am să stau până în zori de zi.
Vreți să aveți la Dacie benzină?
Nu mai târâți carul cu boi prin mall!
Vreți să trăiți cu gura plină?
O să muriți cu capul gol!
Eu n-am să stau până în zori de zi.
Vreți să aveți la Dacie benzină?
Nu mai târâți carul cu boi prin mall!
Vreți să trăiți cu gura plină?
O să muriți cu capul gol!
Toată lumea e deșteaptă când nu vede calea dreaptă ca să fii un prost ales trebuie să ai și fes.
S-a cam dus pe plă poezia,
De când ștoarfele celebre scuipă glia,
N-oi fi eu poetul cel mai tare,
Dar măcar mă rad, de barbă, nu chicioare.
Cătăline, cătăline,
Vine moartea, pentru tine.
Și când vine, știi ce zice?
Frate, te iubesc, pentru police...
Orice sugi, se termină cu suge.
Vai de tine, dacă-n gât ajunge...
Dacă CICI e-mportantă,
Dă-i sugiuc, la D&G, adică, geantă!
Dă cu Grebla, fata mea, că nu-i rușine!...
Sperma o înghiți prea bine.
Când șeful are o amantă,
E bine pentru specia umantă.
Mă doare-n paulă de noua-amanta ta, băi, nimeni cu elastic!
Eu sunt real, n-am proști cu microunde și teflon, păziți de plastic,
Care să-mi spună: Șefu' ești monumental!
Monumental oi fi, dar ești conductă. De canal.
Aici e colțul meu, sugi pulla-n intersecții,
Cu toți oligofrenii care se dau drepții!
A, am uitat să-ți spun ceva, din filosofi:
Tu, rade varza, eu mă cac cartofi!
De când ștoarfele celebre scuipă glia,
N-oi fi eu poetul cel mai tare,
Dar măcar mă rad, de barbă, nu chicioare.
Cătăline, cătăline,
Vine moartea, pentru tine.
Și când vine, știi ce zice?
Frate, te iubesc, pentru police...
Orice sugi, se termină cu suge.
Vai de tine, dacă-n gât ajunge...
Dacă CICI e-mportantă,
Dă-i sugiuc, la D&G, adică, geantă!
Dă cu Grebla, fata mea, că nu-i rușine!...
Sperma o înghiți prea bine.
Când șeful are o amantă,
E bine pentru specia umantă.
Mă doare-n paulă de noua-amanta ta, băi, nimeni cu elastic!
Eu sunt real, n-am proști cu microunde și teflon, păziți de plastic,
Care să-mi spună: Șefu' ești monumental!
Monumental oi fi, dar ești conductă. De canal.
Aici e colțul meu, sugi pulla-n intersecții,
Cu toți oligofrenii care se dau drepții!
A, am uitat să-ți spun ceva, din filosofi:
Tu, rade varza, eu mă cac cartofi!
Am fost prea prost, și soarta pe ai științei și-artei proști se cam răzbună...
N-o să am parte nici călcat de un tramvai, trabant, nici de vreo picurată în ureche mătrăgună...
Eu am să mor cum numai eu știu ca să mor...
În țara asta, țara hoților, bandiților, tâlharilor și curviștinelor.
Și dacă cineva se va-ntreba unde-i cimpoacă,
N-are decât să-l caute, dar n-o să-i placă.
Și dacă cineva se va-ntreba unde-i mihai,
Se va alege cel mult cu un guturai.
Banzai!
Bețivul de serviciu se duce pentru totdeauna la culcare.
Cine n-are, n-are.
N-o să am parte nici călcat de un tramvai, trabant, nici de vreo picurată în ureche mătrăgună...
Eu am să mor cum numai eu știu ca să mor...
În țara asta, țara hoților, bandiților, tâlharilor și curviștinelor.
Și dacă cineva se va-ntreba unde-i cimpoacă,
N-are decât să-l caute, dar n-o să-i placă.
Și dacă cineva se va-ntreba unde-i mihai,
Se va alege cel mult cu un guturai.
Banzai!
Bețivul de serviciu se duce pentru totdeauna la culcare.
Cine n-are, n-are.
Vroiam să scriu Arta Prostiei, însă m-a întrerupt un prost.
Sunt un bețiv șarmant, adică nu mai sunt, am fost.
Păcat, ziceam de operă, era interesantă,
Dar cine să mai scrie-n țara asta, cretinii stau de pază pe șarpantă?...
Sunt un bețiv șarmant, adică nu mai sunt, am fost.
Păcat, ziceam de operă, era interesantă,
Dar cine să mai scrie-n țara asta, cretinii stau de pază pe șarpantă?...
Ai fost, n-ai mai fi fost, prost fără minte!
Te-ai îmbătat și-acuma zaci, zăcut...
--------------------------
Ia masa, că nu mănânc,
Adu-mi perna, să mă culc.
Sau adu-mi calul să mă duc,
La mândruța de demult.
Să mi-o pup, să mi-o sărut,
Ca m-a băgat în pământ.
Cu morcovi, cu varză, cartofi, pătrunjel,
Cu sfeclă, cu ceapă, că toate-s la fel.
Cu ajutorul lui Tudor Gheorghe și al Otiliei Cazimir.
----------------------------
L-ați omorât și mort va fi.
Trăiască cine nu-l va mai jeli!
Dar nu uitați, stimate secături:
Unde e hoitul lui, acolo fi-vor și-ale voastre guri!
Ei, noroc că bețivul familiei a găsit salvat textul șters ieri (s-au mai pierdut niște diacritice, asta e), despre
ARTA PROSTIEI
Preambula
Vazând ca pâna si cei mai prosti dintre semenii lor au înteles ca prostiei nu i se poate pune nici zabala, nici TVA, nici cota de impozitare, m-am hotarât (si asa m-am decis) sa-i pun macar servo.
Capitolul I. Originea prostiei
Originea prostiei nu se pierde în timpurile imemoriale, ea e câtusi de stiintific atestata înca din gradina Edenului, adica în urma cu aproximativ 6500 de ani, cam de când dateaza primele înscrisuri autentice sumeriene. Acolo, adica în paradis, ca prostii nu se puteau naste în iad, doi prosti s-au înteles sa fie mai destepti ca Dumnezeu. Nu prea le-a iesit, dar nici n-au renuntat. Pâna în zilele noastre.
Despre etnogeneza poporului prost, a neamului prost si a prostilor
Prostii sunt foarte sensibili la istorie. În sensul ca orice prost are stramosi, desigur nu atât de prosti ca el însusi, dar mult mai convingatori prin celebritate.
Exemple:
Stefan cel Mare (si Sfânt) e stramosul moldovenilor care au plecat din Moldova la Bucuresti, la Brasov, prin Banat etc. Oare de ce au plecat? De foame? Nu. Ca sa se bata cu turcii. Se stie ca batalia de la Podul Înalt - Vaslui s-a încheiat cu o victorie care a zguduit Imperiul Otoman atât de serios, încât Chilia si Cetatea Alba Au fost stramutate spre granitele lui. Ale Imperiului otoman, adica.
Mihai Viteazul a unit cele trei provincii istorice românesti pentru ca oltenii sa poata avea acces la sursele comunitare din Transilvania, pe atunci condusa de niste unguri rai.
Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, nu se multumeste cu aceasta, adica cu Transilvania, si în loc sa-i dea la buci lui Friedrich, ca sa aiba si prostii nostri un Habsburg sub picioare, el încheie armistitiu si dispare ca magarul în ceata. Si în istorie. Dar ramâne regent al Ungariei. E bine si asa.
Iata trei exemple de prosti celebri.
Ei, pe baza datelor istorice furnizate de acesti trei prosti de mai sus (de altfel, prosti cu carul) începe adevarata istorie a prostiei românesti.
Nu ne permitem sa citam aici alte exemple ilustre de prosti folositi întru atestarea prostiei la români, gen Gerula, Decebal, Gelu, Glad, Menumorut, stai oleaca sa te ffutt, fiindca e anevoie a crede ca asemenea personaje au dat nastere la asemenea progenituri cum sunt întâlnite pe patinoarele patriei noastre.
Capitolul II. Simptomatologia prostiei
Prostul e universal și internațional, e un truism, știu, dar în cazul prostului neaoș, endemic, român, situația e mai specială.
Prostul român știe că e prost, are toate probele-beton administrate în instanță, dar el se bazează pe oboseala judecătorului. Pe el nu-l interesează că e prost, că e inutil, ba chiar agresiv, pe el îl interesează un singur lucru: să câștige. Nu contează ce, o șapcă, un tricou, o cupă de sutien, cu condiția să se știe că el e prost și-l doare-n bașcheți de asta.
Prostul român are nevoie de mediatizare mai mult decât de oxigen. Ia-i prostului accesul la marele public, prin public înțelegându-se orice alt prost cu care rezonează, și l-ai ucis. Cui o să-i mai arate el șlapii mihai albu, papornița hermes, rolexul cu 30 de kile de diamante? Cui o să-i mai arate el degetul, când trece pe șosea cu gallardo pe lângă matiz? De cine o să mai facă el caterincă la bambu, când sparge 100 de mii de euroi numai pe șampănii?
Despre proști și interacțiunea lor cu ecosistemul și biocenoza
Prostul urăște. Tot. Absolut tot și pe oricine nu e prost. Ba chiar și pe prostul care e mai prost decât el, prin asta transferându-se în spațiul mitic. Hercule nu mai e Hercule, e el. Hidra nu mai hidra, e un om deștept.
Pentru a-l ucide pe deștept, prostul e în stare de orice. Cumpără un ziar, un post de televiziune, mai multe ziare, mai multe posturi de televiziune, scrie articole, cărți, scoate bloguri, deși e clar că nu scrisul e ocupațiunea lui mintală etc.
Participă la talk show-uri, unde se face de căcat. Nu contează, l-a văzut lumea? A râs ca prostul de întrebările pe care un alt prost, moderator, i le adresează? Nu mai e prost, e jmeker! Jmeker, însemnând că indiferent ce efect are prostia lui asupra mediului ambiant, el e mulțumit. O înjură pe mă-sa în direct, îi dă cu pliciul nevesti-sii, își dă cu părerea despre fotbal, agricultură, zootehnie, fizică cuantică, astrologie, nutriție, cu o dezinvoltură gigantică, demnă de orice geniu universal.
Plus că e patriot.
Prostul român e musai patriot. restul, firește, sunt dușmani ai neamului, de care o să aibă el grijă.
Prostul român e și creștin.
Creștin adevărat, nu așa, cine nu e creștin ca el, e sectant, anticrist sau vândut la jidani.
Addenda (comunicată de un geniu care dorește să rămână anonim)
Problema prostului roman ridica un un obstacol gratie caruia ajunge sa refuze cu incapatinare sa se mai recunoasca pe el insusi drept prost, in timp ce recunoasterea a ceea ce este il transforma intr-un prost sclivisit si mladios.
II.1. Subclase
1.1. Prostul potent și atestat
Prostul care conduce a depășit condiția de prost nebăgat în seamă. El are cohorte de proști care îl adulează, râd ca proștii la glumele lui prostești, îi încheie șireturile și la pantofii fără șireturi, dau din cap aprobator la orice stupizenie emanată de prostul-șef.
Prostul-șef e deja mult mai aproape de divinitate, pe care, deseori, o și admonsetează sau îi dă sfaturi despre cum ar conduce el universul.
Prostul-șef nu are decât convingeri ferme, oricine i le contestă devine dușman al poporului. Prostul-șef nu suportă gravitația. Dacă pică-n cur pe gheață, a fost blestemat. Prostul-șef e întotdeauna superstițios, de aceea nu uită să-și facă cruce ori de câte ori se cacă, cojește usturoi sau bea uischi.
Toți conspiră să-i ia funcția prostului-șef. Așa crede el, și așa și e. De aceea, orice interlocutor cu personalitate este un vrășmaș de moarte.
1.2. Prostul - artist
Prostul-artist este sigur că orice artist s-a inspirat din opera lui, chiar și cei despre care a auzit în pauza dintre clasa a IV-a primară și osânda de a fi trimis mai departe la gimnaziu.
Prostul-artist nu are nevoie de public, el știe că publicul nu-l merită, drept urmare, de câte ori are ocazia, reamintește publicului cât de prost este el, publicul, și cât de onorat ar trebui să se simtă că el există și creează.
Ca orice altă subspecie de prost, este paranoic.
1.3. Prostul evlavios
Prostul evlavios este un infractor sociopat care nu a reușit să atragă atenția prin nimic din ceea ce reprezintă, el fiind cel mai lipsit de substanță umană dintre proști. De aceea, el apelează la instanța divină pentru a fi confirmat ca prost. Cum Dumnezeu nu prea obișnuiește să i se arate, el e nevoit să-l reinventeze pe dumnezeu sub forma și personalitatea lui. Astfel, prostul evlavios devine rapid un salvator al omenirii, cu condiția ca omenirea să-l asculte și să-l urmeze, ceea ce se și întâmplă.
1.4. Prostul politician
Prostul politician nu are habar de politică. Din cauza asta se enervează, are vise urâte și se plimbă cu un aer important prin politică. După ce este dat afară din orice partid și reintegrat în toate partidele, își scrie memoriile sau își trage blog. Toată lumea e sigură că îl știe de undeva, dar nimeni nu știe de unde sau pentru ce idee măreață sau activitate concretă.
1.5. Prostul cu biznis
Prostul afacerist e cel mai deștept dintre proști. El știe că are nevoie de bani pentru ca să devină oricare prost descris în categoriile de mai sus.
II.2. Forme de manifestare ale prostiei
2.1. Prostia în grup
2.1.1. Pe la terase
Niciun prost nu-și dorește să trăiască singur, să se dixtreze singur sau să moară singur. De aceea el se întâlnește cu alți proști. La terase, la cluburi, la sindrofii, nunți, botezuri, cununii. Acolo el își arată prostia plenară. Discută, se ceartă, se bate, în timp ce-și arată mușchii, lănțoacele, ferrari-urile și femeile. După care se duce acasă și e fericit.
2.1.2. La teveu
La teveu prostul are nevoie de un moderator de program muuuult mai prost și mai gunoi decât el și de niște invitați, de obicei la fel de proști ca și el.
Ce e frumos la acest subpunct e că apar și apeluri telefonice în direct sau semeseuri. După ce încep acestea, nu mai contează tema emisiunii. Moderatorul se ceartă cu invitații, invitații se ceartă cu proștii care trimit mesaje sau intră în direct, se termină timpul alocat emisiunii și proștii sunt fericiți.
2.1.2. Prostia misterioasă, ocultă și esoterică
Prostul esoteric e cel mai simpatic. El nu numai că nu știe nimic despre absolut nimic, dar inventează. El e un adevărat artist. Ce kabbală, ce tarot, ce horoscoape, ce cristale, ce dietă?! El le știe pe toate, dă sfaturi cu nonșalanța lui cristos, cheamă cerul și pământul ca martori, citează idei și oameni care nu au existat niciodată șamd. Are o cravată mov asortată cu o cămașă galbenă, 3 ghiuluri cu inscripții celtice pe fiecare deget, se scobește în nas mefistofelic, după care e de acord cu oricine îl lasă să vorbească.
2.2. Prostia la comandă
Vorbeam mai sus despre nevoia prostului de a fi mediatizat, aprobat și desigur beatificat.
Există însă o formă mult mai directă de manifestare a prostiei, și anume prostia la comandă.
Se ia un prost de pe stradă și este întrebat, desigur cu tot haloimăsul cu camere video, microfoane și reporterul dobitoc aferente: sunteți de acord cu treaba aia sau ailaltă?
Prostul nostru, și aici prostia e genială, nu stă pe gânduri! El răspunde din prima, da sau nu, și mai bagă și un eseu de la el din comună!
Capitolul III. Prostia de pe forumul Softpedia
Prostia de pe Softpedia e întreținută cu scopuri lucrative.
Orice prost, cu tot cu clonele lui sau conturile lui banate cu tot, aduce profit, trafic, statistici etc. cu condiția să nu se ia de proști, ci să fie prost mai departe.
Orice prost poate deschide orice topic idiot, știind că nu-i va fi închis, deoarece se vor găsi destui proști care să posteze pe topicul lui.
Dacă vreun deștept îi dă peste bot, nu e bine. Fiindcă dă în fabrici și uzine. Fabrici și uzine care este ale SP.
Dacă ești prost și scrii prostii, ești de-al nostru. Dacă te iei de proști și îi trimiți la balamuc sau la școală... ești dușman de clasă.
Niciun supraveghetor de pe forumul SP nu e prost. Dacă era prost, nu avea slujbă. Asta am spus-o ca să nu fiu iară ostracizat.
ARTA PROSTIEI
Preambula
Vazând ca pâna si cei mai prosti dintre semenii lor au înteles ca prostiei nu i se poate pune nici zabala, nici TVA, nici cota de impozitare, m-am hotarât (si asa m-am decis) sa-i pun macar servo.
Capitolul I. Originea prostiei
Originea prostiei nu se pierde în timpurile imemoriale, ea e câtusi de stiintific atestata înca din gradina Edenului, adica în urma cu aproximativ 6500 de ani, cam de când dateaza primele înscrisuri autentice sumeriene. Acolo, adica în paradis, ca prostii nu se puteau naste în iad, doi prosti s-au înteles sa fie mai destepti ca Dumnezeu. Nu prea le-a iesit, dar nici n-au renuntat. Pâna în zilele noastre.
Despre etnogeneza poporului prost, a neamului prost si a prostilor
Prostii sunt foarte sensibili la istorie. În sensul ca orice prost are stramosi, desigur nu atât de prosti ca el însusi, dar mult mai convingatori prin celebritate.
Exemple:
Stefan cel Mare (si Sfânt) e stramosul moldovenilor care au plecat din Moldova la Bucuresti, la Brasov, prin Banat etc. Oare de ce au plecat? De foame? Nu. Ca sa se bata cu turcii. Se stie ca batalia de la Podul Înalt - Vaslui s-a încheiat cu o victorie care a zguduit Imperiul Otoman atât de serios, încât Chilia si Cetatea Alba Au fost stramutate spre granitele lui. Ale Imperiului otoman, adica.
Mihai Viteazul a unit cele trei provincii istorice românesti pentru ca oltenii sa poata avea acces la sursele comunitare din Transilvania, pe atunci condusa de niste unguri rai.
Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, nu se multumeste cu aceasta, adica cu Transilvania, si în loc sa-i dea la buci lui Friedrich, ca sa aiba si prostii nostri un Habsburg sub picioare, el încheie armistitiu si dispare ca magarul în ceata. Si în istorie. Dar ramâne regent al Ungariei. E bine si asa.
Iata trei exemple de prosti celebri.
Ei, pe baza datelor istorice furnizate de acesti trei prosti de mai sus (de altfel, prosti cu carul) începe adevarata istorie a prostiei românesti.
Nu ne permitem sa citam aici alte exemple ilustre de prosti folositi întru atestarea prostiei la români, gen Gerula, Decebal, Gelu, Glad, Menumorut, stai oleaca sa te ffutt, fiindca e anevoie a crede ca asemenea personaje au dat nastere la asemenea progenituri cum sunt întâlnite pe patinoarele patriei noastre.
Capitolul II. Simptomatologia prostiei
Prostul e universal și internațional, e un truism, știu, dar în cazul prostului neaoș, endemic, român, situația e mai specială.
Prostul român știe că e prost, are toate probele-beton administrate în instanță, dar el se bazează pe oboseala judecătorului. Pe el nu-l interesează că e prost, că e inutil, ba chiar agresiv, pe el îl interesează un singur lucru: să câștige. Nu contează ce, o șapcă, un tricou, o cupă de sutien, cu condiția să se știe că el e prost și-l doare-n bașcheți de asta.
Prostul român are nevoie de mediatizare mai mult decât de oxigen. Ia-i prostului accesul la marele public, prin public înțelegându-se orice alt prost cu care rezonează, și l-ai ucis. Cui o să-i mai arate el șlapii mihai albu, papornița hermes, rolexul cu 30 de kile de diamante? Cui o să-i mai arate el degetul, când trece pe șosea cu gallardo pe lângă matiz? De cine o să mai facă el caterincă la bambu, când sparge 100 de mii de euroi numai pe șampănii?
Despre proști și interacțiunea lor cu ecosistemul și biocenoza
Prostul urăște. Tot. Absolut tot și pe oricine nu e prost. Ba chiar și pe prostul care e mai prost decât el, prin asta transferându-se în spațiul mitic. Hercule nu mai e Hercule, e el. Hidra nu mai hidra, e un om deștept.
Pentru a-l ucide pe deștept, prostul e în stare de orice. Cumpără un ziar, un post de televiziune, mai multe ziare, mai multe posturi de televiziune, scrie articole, cărți, scoate bloguri, deși e clar că nu scrisul e ocupațiunea lui mintală etc.
Participă la talk show-uri, unde se face de căcat. Nu contează, l-a văzut lumea? A râs ca prostul de întrebările pe care un alt prost, moderator, i le adresează? Nu mai e prost, e jmeker! Jmeker, însemnând că indiferent ce efect are prostia lui asupra mediului ambiant, el e mulțumit. O înjură pe mă-sa în direct, îi dă cu pliciul nevesti-sii, își dă cu părerea despre fotbal, agricultură, zootehnie, fizică cuantică, astrologie, nutriție, cu o dezinvoltură gigantică, demnă de orice geniu universal.
Plus că e patriot.
Prostul român e musai patriot. restul, firește, sunt dușmani ai neamului, de care o să aibă el grijă.
Prostul român e și creștin.
Creștin adevărat, nu așa, cine nu e creștin ca el, e sectant, anticrist sau vândut la jidani.
Addenda (comunicată de un geniu care dorește să rămână anonim)
Problema prostului roman ridica un un obstacol gratie caruia ajunge sa refuze cu incapatinare sa se mai recunoasca pe el insusi drept prost, in timp ce recunoasterea a ceea ce este il transforma intr-un prost sclivisit si mladios.
II.1. Subclase
1.1. Prostul potent și atestat
Prostul care conduce a depășit condiția de prost nebăgat în seamă. El are cohorte de proști care îl adulează, râd ca proștii la glumele lui prostești, îi încheie șireturile și la pantofii fără șireturi, dau din cap aprobator la orice stupizenie emanată de prostul-șef.
Prostul-șef e deja mult mai aproape de divinitate, pe care, deseori, o și admonsetează sau îi dă sfaturi despre cum ar conduce el universul.
Prostul-șef nu are decât convingeri ferme, oricine i le contestă devine dușman al poporului. Prostul-șef nu suportă gravitația. Dacă pică-n cur pe gheață, a fost blestemat. Prostul-șef e întotdeauna superstițios, de aceea nu uită să-și facă cruce ori de câte ori se cacă, cojește usturoi sau bea uischi.
Toți conspiră să-i ia funcția prostului-șef. Așa crede el, și așa și e. De aceea, orice interlocutor cu personalitate este un vrășmaș de moarte.
1.2. Prostul - artist
Prostul-artist este sigur că orice artist s-a inspirat din opera lui, chiar și cei despre care a auzit în pauza dintre clasa a IV-a primară și osânda de a fi trimis mai departe la gimnaziu.
Prostul-artist nu are nevoie de public, el știe că publicul nu-l merită, drept urmare, de câte ori are ocazia, reamintește publicului cât de prost este el, publicul, și cât de onorat ar trebui să se simtă că el există și creează.
Ca orice altă subspecie de prost, este paranoic.
1.3. Prostul evlavios
Prostul evlavios este un infractor sociopat care nu a reușit să atragă atenția prin nimic din ceea ce reprezintă, el fiind cel mai lipsit de substanță umană dintre proști. De aceea, el apelează la instanța divină pentru a fi confirmat ca prost. Cum Dumnezeu nu prea obișnuiește să i se arate, el e nevoit să-l reinventeze pe dumnezeu sub forma și personalitatea lui. Astfel, prostul evlavios devine rapid un salvator al omenirii, cu condiția ca omenirea să-l asculte și să-l urmeze, ceea ce se și întâmplă.
1.4. Prostul politician
Prostul politician nu are habar de politică. Din cauza asta se enervează, are vise urâte și se plimbă cu un aer important prin politică. După ce este dat afară din orice partid și reintegrat în toate partidele, își scrie memoriile sau își trage blog. Toată lumea e sigură că îl știe de undeva, dar nimeni nu știe de unde sau pentru ce idee măreață sau activitate concretă.
1.5. Prostul cu biznis
Prostul afacerist e cel mai deștept dintre proști. El știe că are nevoie de bani pentru ca să devină oricare prost descris în categoriile de mai sus.
II.2. Forme de manifestare ale prostiei
2.1. Prostia în grup
2.1.1. Pe la terase
Niciun prost nu-și dorește să trăiască singur, să se dixtreze singur sau să moară singur. De aceea el se întâlnește cu alți proști. La terase, la cluburi, la sindrofii, nunți, botezuri, cununii. Acolo el își arată prostia plenară. Discută, se ceartă, se bate, în timp ce-și arată mușchii, lănțoacele, ferrari-urile și femeile. După care se duce acasă și e fericit.
2.1.2. La teveu
La teveu prostul are nevoie de un moderator de program muuuult mai prost și mai gunoi decât el și de niște invitați, de obicei la fel de proști ca și el.
Ce e frumos la acest subpunct e că apar și apeluri telefonice în direct sau semeseuri. După ce încep acestea, nu mai contează tema emisiunii. Moderatorul se ceartă cu invitații, invitații se ceartă cu proștii care trimit mesaje sau intră în direct, se termină timpul alocat emisiunii și proștii sunt fericiți.
2.1.2. Prostia misterioasă, ocultă și esoterică
Prostul esoteric e cel mai simpatic. El nu numai că nu știe nimic despre absolut nimic, dar inventează. El e un adevărat artist. Ce kabbală, ce tarot, ce horoscoape, ce cristale, ce dietă?! El le știe pe toate, dă sfaturi cu nonșalanța lui cristos, cheamă cerul și pământul ca martori, citează idei și oameni care nu au existat niciodată șamd. Are o cravată mov asortată cu o cămașă galbenă, 3 ghiuluri cu inscripții celtice pe fiecare deget, se scobește în nas mefistofelic, după care e de acord cu oricine îl lasă să vorbească.
2.2. Prostia la comandă
Vorbeam mai sus despre nevoia prostului de a fi mediatizat, aprobat și desigur beatificat.
Există însă o formă mult mai directă de manifestare a prostiei, și anume prostia la comandă.
Se ia un prost de pe stradă și este întrebat, desigur cu tot haloimăsul cu camere video, microfoane și reporterul dobitoc aferente: sunteți de acord cu treaba aia sau ailaltă?
Prostul nostru, și aici prostia e genială, nu stă pe gânduri! El răspunde din prima, da sau nu, și mai bagă și un eseu de la el din comună!
Capitolul III. Prostia de pe forumul Softpedia
Prostia de pe Softpedia e întreținută cu scopuri lucrative.
Orice prost, cu tot cu clonele lui sau conturile lui banate cu tot, aduce profit, trafic, statistici etc. cu condiția să nu se ia de proști, ci să fie prost mai departe.
Orice prost poate deschide orice topic idiot, știind că nu-i va fi închis, deoarece se vor găsi destui proști care să posteze pe topicul lui.
Dacă vreun deștept îi dă peste bot, nu e bine. Fiindcă dă în fabrici și uzine. Fabrici și uzine care este ale SP.
Dacă ești prost și scrii prostii, ești de-al nostru. Dacă te iei de proști și îi trimiți la balamuc sau la școală... ești dușman de clasă.
Niciun supraveghetor de pe forumul SP nu e prost. Dacă era prost, nu avea slujbă. Asta am spus-o ca să nu fiu iară ostracizat.
IV. Prostia de pe YM
Întâi și-ntâi, prostul de pe messenger își alege un ID care este identic cu numele lui adevărat. Ca să știe toată mahalaua cum îl cheamă. Îl cheamă Dănilă Prepeleac, ID-ul lui invariabil va fi danila_prepeleac. Dacă are și trei prenume, atunci categoric ID-ul devine danila_alfonso_gavrila_prepeleac. Pe urmă se miră de unde are spam pe mail.
În al doilea rând, prostul de pe YM anunță întotdeauna în status că e ocupat - busy. Așa, și dacă ești ocupat, de ce morții mă-tii ești online? Ei, se gândește prostul, dacă cineva mă caută? Nu te caută, mă, nimeni, dacă are bun-simț și vede că ești și prost și ocupat.
În al treilea rând, prostul ține arhive cu tot ce i-au spus alți proști de-a lungul timpului. În felul ăsta, dacă vreun prost nu-i mai e prieten, el are scrisoarea pierdută și pac, la Războiul!
Prostul de pe YM știe întotdeauna cine cu cine e combinat din lista lui de prieteni și nu se poate abține să nu-i îndrume pe ceilalți proști asupra realităților vieții. Ale vieții de familie, de cuplu, de la slujbă, după caz. De asemenea, prostul de pe YM te spionează, are progrămele prin care poate determina dacă ești online sau stealth.
Dacă ai un prost în lista de contacte, schimbă-ți contul. Pe el n-o să-l poți schimba.
Întâi și-ntâi, prostul de pe messenger își alege un ID care este identic cu numele lui adevărat. Ca să știe toată mahalaua cum îl cheamă. Îl cheamă Dănilă Prepeleac, ID-ul lui invariabil va fi danila_prepeleac. Dacă are și trei prenume, atunci categoric ID-ul devine danila_alfonso_gavrila_prepeleac. Pe urmă se miră de unde are spam pe mail.
În al doilea rând, prostul de pe YM anunță întotdeauna în status că e ocupat - busy. Așa, și dacă ești ocupat, de ce morții mă-tii ești online? Ei, se gândește prostul, dacă cineva mă caută? Nu te caută, mă, nimeni, dacă are bun-simț și vede că ești și prost și ocupat.
În al treilea rând, prostul ține arhive cu tot ce i-au spus alți proști de-a lungul timpului. În felul ăsta, dacă vreun prost nu-i mai e prieten, el are scrisoarea pierdută și pac, la Războiul!
Prostul de pe YM știe întotdeauna cine cu cine e combinat din lista lui de prieteni și nu se poate abține să nu-i îndrume pe ceilalți proști asupra realităților vieții. Ale vieții de familie, de cuplu, de la slujbă, după caz. De asemenea, prostul de pe YM te spionează, are progrămele prin care poate determina dacă ești online sau stealth.
Dacă ai un prost în lista de contacte, schimbă-ți contul. Pe el n-o să-l poți schimba.
V. Prostul cu tupeu, bani, femei și bâtă de baseball
Aici discutăm despre o categorie endemică.
Nicăieri, never ever, nu vei găsi altundeva decât în românica așa ceva.
Prostul cu tupeu are de obicei bâta la el, în mâna dreaptă sau lângă GPS-ul din mașină și gajika rujată cu lavabil la îndemână.
Sunt cineva, am bâtă, lamborghini și o zdreanță pe care scrie de la o poștă că e populară printre puberii din cartier.
El îi cunoaște foarte intim pe toți sectoriștii. Astfel încât, dacă tu ai nesimțirea să-l duci pachet și atârnând de o ureche la poliție, el îl sună pe un sectorist, tu iei bătaie și tot completul de judecată îți violează nevasta.
Prostul cu tupeu are mulți, enorm de mulți prieteni. Prieteni care la rândul lor au prieteni. Care nu sunt amabili cu tine. Peste tot, zic de prieteni, prietenii lui au prieteni.
Își parchează A8-ul, X6, bentley-ul GT direct lângă tomberon, fiindcă nu mai are bani și de garaj, astfel încât dimineața, când te duci cu gunoiul la țarcul de gunoaie te întrebi unde îi parchezi plasele de gunoi? În portbagaj sau direct pe parbriz.
Își aruncă direct în stradă, peste trecători, balconul vechi, închis cu cornier și blochează liftul 3 zile ca să-și care șapa și parchetul în noua lui locuință.
Polițistul responsabil cu dezordinea din cartier îi face cu mâna, e preteni.
Qashqai românul.
Epilog.
Toate cele 600 și ceva de porunci, decrete și directive din complexul divin care se numește legea mozaică sunt impotente.
Proștii nu vor moșteni Împărăția Cerului. Dar vor distruge Pământul. Dacă Dumnezeu mai stă mult pe gânduri.
Așa se întâmplă când ești prea ocupat cu mâna ta.
Aici discutăm despre o categorie endemică.
Nicăieri, never ever, nu vei găsi altundeva decât în românica așa ceva.
Prostul cu tupeu are de obicei bâta la el, în mâna dreaptă sau lângă GPS-ul din mașină și gajika rujată cu lavabil la îndemână.
Sunt cineva, am bâtă, lamborghini și o zdreanță pe care scrie de la o poștă că e populară printre puberii din cartier.
El îi cunoaște foarte intim pe toți sectoriștii. Astfel încât, dacă tu ai nesimțirea să-l duci pachet și atârnând de o ureche la poliție, el îl sună pe un sectorist, tu iei bătaie și tot completul de judecată îți violează nevasta.
Prostul cu tupeu are mulți, enorm de mulți prieteni. Prieteni care la rândul lor au prieteni. Care nu sunt amabili cu tine. Peste tot, zic de prieteni, prietenii lui au prieteni.
Își parchează A8-ul, X6, bentley-ul GT direct lângă tomberon, fiindcă nu mai are bani și de garaj, astfel încât dimineața, când te duci cu gunoiul la țarcul de gunoaie te întrebi unde îi parchezi plasele de gunoi? În portbagaj sau direct pe parbriz.
Își aruncă direct în stradă, peste trecători, balconul vechi, închis cu cornier și blochează liftul 3 zile ca să-și care șapa și parchetul în noua lui locuință.
Polițistul responsabil cu dezordinea din cartier îi face cu mâna, e preteni.
Qashqai românul.
Epilog.
Toate cele 600 și ceva de porunci, decrete și directive din complexul divin care se numește legea mozaică sunt impotente.
Proștii nu vor moșteni Împărăția Cerului. Dar vor distruge Pământul. Dacă Dumnezeu mai stă mult pe gânduri.
Așa se întâmplă când ești prea ocupat cu mâna ta.
Înainte de somnul antidepresiv.
Tati, când te-ai decis, determinat, hotărât etc. să mă dai la riplai, să mă contești, să mă înjuri etc...
Pentru sănătatea ta mintală și eventual corporală (că nu se știe când îți spun bine-ai venit jugulară de primăvară), ține cont de următoarele:
1. Tu aduci slănina ta.
2. Tu o crestezi cu brișca ta.
3. Tu spargi ceapa ta roșie, cu pumnul tău.
Dar dacă eu îți răstorn masa, că e masa mea, mănânci de pe jos!
Tati, când te-ai decis, determinat, hotărât etc. să mă dai la riplai, să mă contești, să mă înjuri etc...
Pentru sănătatea ta mintală și eventual corporală (că nu se știe când îți spun bine-ai venit jugulară de primăvară), ține cont de următoarele:
1. Tu aduci slănina ta.
2. Tu o crestezi cu brișca ta.
3. Tu spargi ceapa ta roșie, cu pumnul tău.
Dar dacă eu îți răstorn masa, că e masa mea, mănânci de pe jos!
Un amic de-al meu, mai tânăr, dar mult mai respectat de cei afectați de sindromul down, mi-a remis spre publicare primul tom din ediția de lux a olimpiadei handicapaților la limba și literatura română.
Poetul, era să zic pet-ul, pe care vi-l propun spre adorație, desigur numai pentru aplauze, e prost, nu face scandal ca mine, nu e vulgar și nesimțit, și se numește Cornel din Cornățel.
Producția e cât de cât contemporană. Cu mulți din ceata melcilor pupincuriști de pe SP.
Și se intitulează, aici mi-am permis o licență poetică:
777, cât mai multe arte
31 mar 2008, Cornățel
Șapte ani de-acasă,
I-am pus de-oparte, într-o traistă,
Ca să poată să m-ajute
Să mă eschivez de brute.
Șapte luni de zile,
De când am ieșit din file ;
Ca un străin mă comport,
La orizont de punct mort.
Șapte săptămâni mă urmăresc,
Deja gânduri negre încolțesc ;
Va ieși din mine sau nu,
Minotaurul ce-așteaptă să-i dau drumu’ ?
Șapte zile de blesteme,
Pierdute-n lumi eterne ;
M-au mușcat colți de feline,
În inima inimii mele fine.
Șapte ore au trecut,
Un ultim început
S-a sfârșit cumva, cu greu ;
Alerg în cercul sufletului meu.
Șapte minute le țin minte,
Mult prea multe cuvinte,
Și nu sunt eu printre ele ;
Ești tu și scopul vieții mele.
Șapte secunde au rămas,
Indică clepsidra veșnicului ceas.
-------------------
Există și varianta bilingvă, tot din Cornățel și tot de Cornel
Sevăn-sevăn, poartă-n hevăn
10 aug 2008, Cornățel
You see, I’m looking at you
And she is touching my soul;
Something I Feel so good,
How it is when an angel call?
Shes burning just like a flame,
And stars are shining for her;
I felt that something is wrong,
And she has start the war.
You were an angel came from heaven
Why you changed in baddest demon?
I never tought that I could be
The first who see an angel
Where are you? Why don’t you told me:
Once I see you, you will be gone;
I never tought that I could feel,
How it is in an angel’s dream.
I’m between the anger and pain,
She’s gone and it starts to rain;
I wonder why I could see
That angel next to me?
Can’t be the night so far,
Can’t burn the flame so high,
I felt that something is wrong,
And I wish that I could die.
scuzati greselile
-----------
N.B. Greșelile aparțin autorului.
Postul de vineri
Tot De Cornel
Nu cred in icoana cum nu cred in sutana
Si-n gandul de a-mi inchina parietalii
In fiecare vineri deodata cu o cucoana
Interesata doar de tineri si vitralii.
Nu cred in popi,ai grija sa nu ma deochi!
Am impresia ca va ranesc constiinta
D-am vazut parinti ce fara bani nu te bagau in gropi,
Spune-mi acum tu, unde e credinta?!
Nu cred in minuni decat in basme si nebuni,
Nu cred in patriarhi, papii, mai marii...
Pentru c-am luat palme si pumni
De la persoane ce in maini strangeau rozarii.
Si dupa toate spuse-aici in versuri
Astept raspunsul tau acum...
Nu va intreb pe voi deci n-asptep sms-uri
Te-ntreb pe tine Iisuse!Ce basm spus de un om nebun...
--------------------
Poezia 278
Același Cornel din Cornățel
Eram copii ce inca nu stiau sa minta,
Cand ne-am vazut in acea zi de marti,
Aveam siretul dezlegat, tu te dadeai pe hinta.
Acum am inima o tinta iar jocu' asta-i joc de dart.
Aveai agrafe negre-n par, eu buzunarul rupt,
Eram in drum spre adevar dar nu stiam sa lupt,
As fi putut musca din mar chiar daca nu eram Adam
Si nu-mi mai spune, te implor, ce sunt si ce eram!
Dar am uitat mirosul tau, parfumul tau select
Si sentimentul vechi ce-acum nu ma mai reprezinta
Siretul e legat in inim-am o flinta.Te-astept
cu buzunar cusut dar locu-i gol pe hinta
Nota editorului. Poeziile de la +278 la -2278 urmează a fi oferite spre consultare unui grup restrâns de critici din cadrul ICR.
-----------------------
Un nou talent emergent mă sună în zadar să-i public reveria:
Talentul se numește Amețistu:
Două Râuri În Doi Munți
23 iulie 2006, Lunca Mureșului
Ce frumos e totul în jur !
Ce lin sunt și curg acum !
Ce frumoasă e pădurea !
Ce frumoși sunt munții !
Dar unde-s alte ape ?
N-am afluenți ? Merg doar înainte ?
Atâtea lucruri sfinte
Nu pot să mai sape
Fericiri din minți.
Am ajuns la durerea
Ce merge pe un singur drum
Și nu pot să o înlătur.
Sunt singura resursă
De apă de pe tărâmul meu
Sunt singurul izvor
Și singurul fluviu
Nu am lac, mare
Nici ocean în jur
Sunt doar eu, singur
Oare sunt destul de tare
Sau poate că nu
Să sufăr până mor ?
Tu știi că eu
Trăiesc într-o durere imensă.
Pe unde curgi tu oare ?
Pe care munte-ndepărtat ?
Curg plângând doar pentru tine
Tu curgi singură pe tărâmul tău
Fiind singurul fluviu, singurul izvor
De mine nici că-ți pasă.
Durerea nu te-apasă
De mine nu ți-e dor
Nu simți că-mi faci atâta rău
Arunci cu depărtări în mine
De mine tu ai uitat
Ești în depărtare !
Aștepți ca alții în tine
Să se scalde. Acum
Iubire aștepți, dar temporară.
Alergi mereu după ce e nou
Căci ceea ce a fost
Nu-ți mai e de ajuns
De mine te-ai ascuns
Nu mai are rost
Acum, ca un erou bou
Să te aștept în fiece vară
Singurul meu drum
Duce mereu la mine.
sa vad cine stie cum e rima
-------------
Mă simt inspirat:
Sunt un Mecena al culturii,
Dau apă și mâncare gurii,
Dau lumii, universului întreg, la greu, lirism
Și manelistului cu domiciliu - navetism!
Poetul, era să zic pet-ul, pe care vi-l propun spre adorație, desigur numai pentru aplauze, e prost, nu face scandal ca mine, nu e vulgar și nesimțit, și se numește Cornel din Cornățel.
Producția e cât de cât contemporană. Cu mulți din ceata melcilor pupincuriști de pe SP.
Și se intitulează, aici mi-am permis o licență poetică:
777, cât mai multe arte
31 mar 2008, Cornățel
Șapte ani de-acasă,
I-am pus de-oparte, într-o traistă,
Ca să poată să m-ajute
Să mă eschivez de brute.
Șapte luni de zile,
De când am ieșit din file ;
Ca un străin mă comport,
La orizont de punct mort.
Șapte săptămâni mă urmăresc,
Deja gânduri negre încolțesc ;
Va ieși din mine sau nu,
Minotaurul ce-așteaptă să-i dau drumu’ ?
Șapte zile de blesteme,
Pierdute-n lumi eterne ;
M-au mușcat colți de feline,
În inima inimii mele fine.
Șapte ore au trecut,
Un ultim început
S-a sfârșit cumva, cu greu ;
Alerg în cercul sufletului meu.
Șapte minute le țin minte,
Mult prea multe cuvinte,
Și nu sunt eu printre ele ;
Ești tu și scopul vieții mele.
Șapte secunde au rămas,
Indică clepsidra veșnicului ceas.
-------------------
Există și varianta bilingvă, tot din Cornățel și tot de Cornel
Sevăn-sevăn, poartă-n hevăn
10 aug 2008, Cornățel
You see, I’m looking at you
And she is touching my soul;
Something I Feel so good,
How it is when an angel call?
Shes burning just like a flame,
And stars are shining for her;
I felt that something is wrong,
And she has start the war.
You were an angel came from heaven
Why you changed in baddest demon?
I never tought that I could be
The first who see an angel
Where are you? Why don’t you told me:
Once I see you, you will be gone;
I never tought that I could feel,
How it is in an angel’s dream.
I’m between the anger and pain,
She’s gone and it starts to rain;
I wonder why I could see
That angel next to me?
Can’t be the night so far,
Can’t burn the flame so high,
I felt that something is wrong,
And I wish that I could die.
scuzati greselile
-----------
N.B. Greșelile aparțin autorului.
Postul de vineri
Tot De Cornel
Nu cred in icoana cum nu cred in sutana
Si-n gandul de a-mi inchina parietalii
In fiecare vineri deodata cu o cucoana
Interesata doar de tineri si vitralii.
Nu cred in popi,ai grija sa nu ma deochi!
Am impresia ca va ranesc constiinta
D-am vazut parinti ce fara bani nu te bagau in gropi,
Spune-mi acum tu, unde e credinta?!
Nu cred in minuni decat in basme si nebuni,
Nu cred in patriarhi, papii, mai marii...
Pentru c-am luat palme si pumni
De la persoane ce in maini strangeau rozarii.
Si dupa toate spuse-aici in versuri
Astept raspunsul tau acum...
Nu va intreb pe voi deci n-asptep sms-uri
Te-ntreb pe tine Iisuse!Ce basm spus de un om nebun...
--------------------
Poezia 278
Același Cornel din Cornățel
Eram copii ce inca nu stiau sa minta,
Cand ne-am vazut in acea zi de marti,
Aveam siretul dezlegat, tu te dadeai pe hinta.
Acum am inima o tinta iar jocu' asta-i joc de dart.
Aveai agrafe negre-n par, eu buzunarul rupt,
Eram in drum spre adevar dar nu stiam sa lupt,
As fi putut musca din mar chiar daca nu eram Adam
Si nu-mi mai spune, te implor, ce sunt si ce eram!
Dar am uitat mirosul tau, parfumul tau select
Si sentimentul vechi ce-acum nu ma mai reprezinta
Siretul e legat in inim-am o flinta.Te-astept
cu buzunar cusut dar locu-i gol pe hinta
Nota editorului. Poeziile de la +278 la -2278 urmează a fi oferite spre consultare unui grup restrâns de critici din cadrul ICR.
-----------------------
Un nou talent emergent mă sună în zadar să-i public reveria:
Talentul se numește Amețistu:
Două Râuri În Doi Munți
23 iulie 2006, Lunca Mureșului
Ce frumos e totul în jur !
Ce lin sunt și curg acum !
Ce frumoasă e pădurea !
Ce frumoși sunt munții !
Dar unde-s alte ape ?
N-am afluenți ? Merg doar înainte ?
Atâtea lucruri sfinte
Nu pot să mai sape
Fericiri din minți.
Am ajuns la durerea
Ce merge pe un singur drum
Și nu pot să o înlătur.
Sunt singura resursă
De apă de pe tărâmul meu
Sunt singurul izvor
Și singurul fluviu
Nu am lac, mare
Nici ocean în jur
Sunt doar eu, singur
Oare sunt destul de tare
Sau poate că nu
Să sufăr până mor ?
Tu știi că eu
Trăiesc într-o durere imensă.
Pe unde curgi tu oare ?
Pe care munte-ndepărtat ?
Curg plângând doar pentru tine
Tu curgi singură pe tărâmul tău
Fiind singurul fluviu, singurul izvor
De mine nici că-ți pasă.
Durerea nu te-apasă
De mine nu ți-e dor
Nu simți că-mi faci atâta rău
Arunci cu depărtări în mine
De mine tu ai uitat
Ești în depărtare !
Aștepți ca alții în tine
Să se scalde. Acum
Iubire aștepți, dar temporară.
Alergi mereu după ce e nou
Căci ceea ce a fost
Nu-ți mai e de ajuns
De mine te-ai ascuns
Nu mai are rost
Acum, ca un erou bou
Să te aștept în fiece vară
Singurul meu drum
Duce mereu la mine.
sa vad cine stie cum e rima
-------------
Mă simt inspirat:
Sunt un Mecena al culturii,
Dau apă și mâncare gurii,
Dau lumii, universului întreg, la greu, lirism
Și manelistului cu domiciliu - navetism!
ce contează c-o să-mi găsesc postu șters mai încoloșa, e prea tare postu de de-asupra
QUOTE (gigel de hohențolărn @ Oct 10 2008, 17:41) 
ce contează c-o să-mi găsesc postu șters mai încoloșa, e prea tare postu de de-asupra
Dacă-ți răspund, că ai intrat fără să bați la ușă, ție, un profan,
Vor crede proștii c-am nevoie de vreun fan...
Dar cum mă doare-n pullă de-orice prost,
Ți-acord imunitate pentru acest post.
Și apropo de proști, că sunt destui:
Câte guri, atâtea mui!
Viața e plină de satisfacții. Păcat că sunt ale altora.
M-a susținut destul ăst trup.
Whenever you are ready, God, mă duc.
Decât așa, mai bini deloc,
Decât port-chei, mai bini breloc.
Dați-mi numai un colț de cimitir,
În care să mărg singur, fără popi și TIR.
Dați-mi de fapt atâta doar, o groapă,
În care să mă prăbușesc lovit de sapă.
Și dacă nici atâta nu puteți să-mi dați,
Să nu vă mai aud că-mi sunteți frați.
Și dacă nici de-atâta n-am plăcere,
Să nu mai văd nici moartă vreo muiere.
Whenever you are ready, God, mă duc.
Decât așa, mai bini deloc,
Decât port-chei, mai bini breloc.
Dați-mi numai un colț de cimitir,
În care să mărg singur, fără popi și TIR.
Dați-mi de fapt atâta doar, o groapă,
În care să mă prăbușesc lovit de sapă.
Și dacă nici atâta nu puteți să-mi dați,
Să nu vă mai aud că-mi sunteți frați.
Și dacă nici de-atâta n-am plăcere,
Să nu mai văd nici moartă vreo muiere.
Dați-i, mă, destulă prostie și vă va arăta suficientă cunoaștere...
Cimpoacă, mă!
Cimpoacă, mă!
Ionele, eu îți spun în fa diez,
Că poate n-ai diapazon cu si bemol,
Ia mâna de pe mine, că te curentez,
Lasă-mi Azuga-n pace, dă-o pe Carmol!
Că poate n-ai diapazon cu si bemol,
Ia mâna de pe mine, că te curentez,
Lasă-mi Azuga-n pace, dă-o pe Carmol!
Pentru că ești în lume mult umblat,
Crescut cu pedigree și-autentificat,
Din părinți campioni, cu ștaif și scuturat,
Atâta-ți spun, cimpoacă : Am plecat!
Crescut cu pedigree și-autentificat,
Din părinți campioni, cu ștaif și scuturat,
Atâta-ți spun, cimpoacă : Am plecat!
Acuma, da, mai vii de-acasă,
Însă papornița cu rime las-o-n piață.
Răstoarnă-un winter ciuc pe esofag,
Și dă-ți maxilo-facialul din puiag,
Adu și-o pungă de fistic, o troacă pentru coji,
Și până pune muta de-un balmoș,
Noi ne facem rangă, coasă, muci.
Decât sclăvoi și clești, mai bini haiduci!
P.S.
Pune și tu un copirait la "idioți plenari",
Că nu te costă decât șapte crăițari!...
Însă papornița cu rime las-o-n piață.
Răstoarnă-un winter ciuc pe esofag,
Și dă-ți maxilo-facialul din puiag,
Adu și-o pungă de fistic, o troacă pentru coji,
Și până pune muta de-un balmoș,
Noi ne facem rangă, coasă, muci.
Decât sclăvoi și clești, mai bini haiduci!
P.S.
Pune și tu un copirait la "idioți plenari",
Că nu te costă decât șapte crăițari!...
Când România va putea fi o patrie proștii vor rămâne fără țară.
QUOTE (PetLover @ Nov 5 2008, 23:54)
Când România va putea fi o patrie proștii vor rămâne fără țară.
foarte tare asta
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.