Avem si noi o poveste, despre calatoria in Mali si Muaritania.
A fost o experienta inedita care ne-a deschis gustul spre calatorii exotice.
P O V E S T E A
16-20 ian Craiova - Larache
Pe 16 seara, pe la 1130 ne-am apucat sa strangem bagajele in hol, sa le ducem la masina.
A aparut imediat prima problema: de unde naiba facem rost de o remorca sa o luam dupa noi?!
Dar avand langa noi un cargo master de elita, in persoana lui Eugen, incet si cu rabdare am reusit sa le bagam in masina si pe masina. Apoi, in jurul orei 0330 s-a intamplat si minunea: am reusit sa bagam si oamenii in masina si sa inchidem si usile! Eram gata de drum!
Drumul prin tara a fost plictisitor si lung, echipa a adormit imediat, eu am ramas sa crosetez km pana la Timisoara si apoi mai departe prin Cenad spre Ungaria. Pe la 1500 am ajuns la hotel, un vaporas simpatic tras la mal in centrul Budapestei si dupa cazare am plecat sa ducem masina in parcul de start.
Nu a fost o treaba simpla, avand de-a face cu politia maghiara, care mi-a reprosat ca am intrat pe interzis, am intors pe linie continua si am oprit intr-o statie de autobuz! Destul de mare lipsa de vigilenta: nu au vazut trecerea pe rosu.
Si astfel, dupa ceva peripetii, spre seara, am ajuns la parcul de start. Aici nebunie mare, lume multa, masini fel si fel...o frumusete.
Am lasat masina acolo, ne-am luat RCA pentru Mali si Mauritania si am plecat sa dam o raita prin oras, urmand ca la 2100 sa mergem la Hotel Intercontinental, pentru intalnirea cu Travel Channel Crew si cu echipajele straine.
Aici, prima teapa": erau prezente vreo 2-3 echipaje straine, fiecare la masa lui, cu berea lui. Nici urma de Travel Chanel, de organizatori sau de vre-un fel de organizare. Am baut o bere cu baietii de la Motoaventura si ne-am bagat la saltele. Programul pentru a doua zi era: 0700-0900 ceremonii oficiale, dicursuri, imnuri, etc, dela 0900 plecarea in cursa in ordinea sosirii in parc, motociclistii urmand sa plece primii.
Dimineata, organizare tipic romaneasca: pana pe la 1000 nu se intamplase inca nimic, apoi repede cineva a spus cateva cuvinte si masinile au inceput sa plece. Noi am plecat la 1130, motociclisti inca nu se clintisera!
Pana la Tarifa, condus prin Europa, autostrada, hoteluri, Etap, am trecut ca vantul prin Austria, Italia, franta, Spania.
Pe 20 ian dimineata am plecat de la Mazaron spre Tarifa, sa trecem balta cea mare in Africa. Nu stiu ce a avut GPS -ul meu de m-a bagat pe un drum de tara, prin munti, ingust si virajat, printr livezi de lamai si portocali. Am pierdut ceva timp pe acolo, dar peisajul frumos si placut.
Ca ceasul elvetian, la 1400 am ajuns in port la Tarifa. Ehhhe..., se simtea deja miros de Africa, lume multa, fel de fel, agitatie mare.... multe masini de raliu. Ne-am luat biletele, vama, politie de frontiera si ne-am imbarcat.
A plecat barca...marea agitata, valuri uriasa. Paharele si sticele din bar s-au facut praf, noi am fost zguduiti bine (apoi am aflat ca am trecut cu ultimul feribot al zilei apoi cursele au fost suspendate pana a doua zi!)
Pe vapor, politia de frontiera marocana ne-a verificat pasapoartele si ne-a pus stampilele.
Am debarcat la Tanger! Welcom in Africa!
In port, la terminal, un haos de nedescris: vamesi, comisionari vamali, politisti, jandarmi, Suerta National (tot un soi de politisti), gura casca, perticipanti la raliu, turisti, bisnitari... nebunie!
Ne-a luat in primire un comisionar, ne-a luat actele si a disparut cu ele. Apare dupa un timp, ma cheama intr-un birou, imi arat un vames "Stai aici, de la el iti iei actele, nu pleca, mergi dupa el. Da-mi 5 euro"
Platesc omul, imi iau actele (era vorba de importul temporar al masinii in Maroc) si dau sa plec. Apare iar omul meu "Stai, acum mergi la Jandarmerie sa te treaca in registru, apoi poti sa pleci. Da-mi 2-3 tigari, ce ai Marlboro, bun!" Mi-a luat juma' de pachet!
OK, rezolv si cu Jandermeria, ma sui in masina si plec. Vroiam sa merg la camping sa trag un somn...da nu a fost sa fie. Nu am reusit sa-l gasesc, dar am gasit in schimb niste unguri si un ceh care dadeau ture intr-un giratoriu. Ne-am pus si noi la rand, eram deja 5 masini, am dat vreo 2-3 ture prin sensul giratoriu spre diperarea taximetristilor din Tanger si am luat-o pe drumul care ducea spre Casablanca.
Dupa cativa km am descoperit ca nu avem apa, nu avem paine si nu am schimbat bani, deci nu avem nici cu ce le cumpara. Am descoperit insa repede un Metro si am rezolvat treaba folosind cardul.
Din nou la drum, spre Casablanca. Incepuse sa se intunece.
La o intersectie..surpriza: Casablanca in fata, Casablanca in dreapta! Oprim. Gasim un politist care ne dumireste: in fata e pe autostrada, la dreapta pe drumul national. Pe autostrada era pe darhami, adica pe bani, noi nu aveam, asa ca o lum pe drum. Gsim o statie de benzina (Afriquia) si schimbam ceva, apoi intram autostrada.
Dam bataie spre sud, da’ se intuneca de-a binele si decidem sa oprim. Iesim de pe autostrada si intram in primul oras: Larache.
Incepem sa ne invartim, cautand un hotel. Ajungem in final pe o faleza, se pune ploaia, o ploaie rece, venita de pe Atlantic. Vad cu coada ochiului Hotel Italiano, dau in frana. Trimt cercetasii, pe Vera si Eugen, care se intorc cu vestea ca e un hotel decent, costa 35 de euro camera, au paznic pentru masina. Ramanem acolo! Duc masina unde mi-a aratat omul de paza, ii dau 10 dirhami, cam un euro si ne bagam la camere! Avusesem o zi plina.
Dimineata, cand am iesit pe balcon, mi-am dat sema ca nu era vis, eram chiar in lumea araba!
A doua zi aveam in program Marrakech, vroiam sa ajungem devreme, sa vedem si orasul.
21 ian Larache - Marrackech
Dimineata, aveam o treaba simpla de facut: sa mergem la Marrakech. Autostrada monotona, fara nimic de semnalat. Si cum eram in Africa, unde e destul spatiu, au facut-o dreapta. O linie de asfalt in pustiu, cat vezi cu ochii in fata si in spate. Iti vine sa legi volanul si sa pui o caramida pe acceleratie. Ajungem la Marrakech devreme, gasim hotelul usor (Hotel Ibis langa gara), ne cazam si plecam in oras. Tintim orasul vechi, Medina. Orasul o nebunie, mii de scutere, mii de taxiuri, masini cat cuprinde si am banuila ca masinile care se vand in Maroc au cate 2 claxoane, in standard. Ajungem in orasul vechi, ne agata un ghid vorbitor de engelza si incepe sa ne plimbe pe acolo. Ne arata niste moschei, niste stradute, viata adevarta dintr-un oras marocan vechi. Idea e ca fara ghid nu ai nici o sansa acolo. Ne duce sa ne arate un riad, o casa de oaspeti veche, un fel de han. O cladire araba superba, unde cazarea era 50 de euro camera. Merita vazut, dar eu zic ca merita si stat acolo.
Apoi mergem la cumparaturi, la pravalia lui Ahmed. Fetele isi cumpara suveniruri, perne, covoare, etc eu imi iau o jalaba, sa am cu ce sa ma imbrac la urmatoarea intalnire Club 4x4. Ne intoarcem la hotel, sortam cumparaturile si bem o bere Casablanca, in hol, la 4 euro! Incerc sa scriu ceva pe forum, la un calculator din hol, dar tastaura franceza ma baga in boala, renunt repede. Intre timp, constatam ca parcarea hotelului s-a umplut de masini de la raliu.
22 ian Marrackech – Tan Tan
Dimineata trebuia sa plecam spre Tan-Tan. Traseul oficial era pe la Ait Benadhou, dar noi am ales sa mergem peste muntii Atlas, pe la Asni, prin pasul Tizi’n Test (drumul R203). Plecam destul de devreme, pe drum se strange gasca: niste estonieni cu motociclete, Janus si Janek (niciodata nu am putut sa-i deosebesc intre ei) si Motoaventrura din Bucuresti, Dayana si Andrei cu un Mitsubishi L200 si Mae cu un KTM - prieteni adevarati, as merge pana la capatul lumii cu ei, fara ezitare!
O luam in sus pe munte, e un fel de Transalpina marocana, care urca pana pe la 2300 de metrii. Peisaje superbe, vai adanci, piscuri semete acoperite cu zapada. Drmul prin munti e frumos, vegetatia incepe sa se schimbe, peisajele la fel. Berberii sunt simpatici, auzisera de Romania, in special de Hagi si Ceausescu.
Iesim apoi la soseaua care duce la Agadir. Incepe sa se simt ca ne apropiem de desert. Dar drumul e lung si mai avem mult de mers. Trecem de Agadir, descoperim un magazin Metro, il tinem minte pentru intoarcere si o luam inspre sud. Peisaj din ce in ce mai arid, drumul inca bun, dar nu prea lat. Se intuneca si soseaua se umple de camioane care vin din sud, de la Dakhla si dinspre Mauritania. Incarcate, inalte, cu multe luminite, merg in viteza si nu stiu decat de faza lunga.
Incep si controalele politiei, jandarmeriei. etc Toti vor fisa, uni vor si mici cadouri.
Era deja intuneric de cateva ore si nu mai stiam nimic de echipa cu care plecasem, pana aud pe statie vocea lui Andrei. O voce binevenita! Ne regrupam la intrarea in Tan-Tan si decidem sa nu mai mergem la Camp Tatoine ci sa cautam un hotel. Un jandarm ne indruma repede la unul si intr-o ora eram deja in pat.
23 ian Tan Tan - Dackhla
Dimineata, la 0500 ne trezeste mezuinul cu chemarea la rugaciune. Il ignoram, impachetam si plecam spre Camp Tatoine, sa vedem si noi ce e acolo.
Intereant: o incinta cu multe colibe conice, cu nisp pe jos, unde se putea dormi free pe niste paturi de pamant, evident in sac! Ungurii erau inca acolo, nu plecasera, nici politia marocana care ii pazise toata noaptea! Ehe, eram in Sahara Ociidentala, erau alte reguli, mai aspre.
Facem cateva poze, pierdem cam o ora si pleam spre Layoune. Deja ne miscam prin desert, piatra, nisp, tufe mici tepaose, apar si camilele. Pana sa ajungem la Layoune, ne ajunge din urma foamea. Decidem sa mancam ceva specific local: eu iau cus-sus, nu mi-a placut. Ceilalti, mai conservatori se arunca la carnuri si carnati, le-a placut. Gasim si o cofetarie, dam iama in dulciurile marocane (f bune) ne amuzam cu reclamele caraghiase de pe cladiri, bagam motorina (cam 50 de centi litrul...oh cat iubesc Sahara Occidentala) si plecam spre Dakhla.
Stim ca pe drum dam de niste epave, ajungem la ele pe inserate si nu reusim sa facem pozele care le speram, dar in schimb mai pierdem o ora. Trecem de postul de control de la intrarea in Peeninsula Dakhla si trebui sa gasim locul de campare. Nu gasim intrarea, dar gasim vreo 10 masini de la raliu care cautau acelasi lucru cu noi: intrarea spre plaja si spre locul de campare. Cum eram singurl cu 4x4 ma ofer sa caut locul: cobor cateva pante care sa infunda, cateva drumuri catre o cariera...nimic. Gosesc niste urme de roti, merg pe ele, incep sa ma joc cu proiectoarle. Bingo! Din departare cineva imi raspunde. Am gasit locul, meritam o nopate la cort, in tabara!
24 ian Dackhla -Noudhibou
Azi trecem la lucruri serioase: intai frontiera cu Mauritania apoi Nouadhibou.
Plecam din tabara de dimineata, tragem tare cam vreo ora si vedem pentru prima oara Oceanul ziua, superb. Vedem apoi niste rulote trase pe plaja si nu ne abtinem sa nu oprim si noi! La urma urmei ce atat graba, ca doar frontiera Maroc-Mauritania nu se muta din loc. Ne dezbracam si ne bagam in apa! Brrrrrr... rece rau! Imediat apar si estonienii, Janus si Janek. Zdup in balta, fericiti baietii, lor nu li sa parut frig.
Dupa o pauza buna plecam spre granita. Peisajul dezolant, ca pe Marte. Camioane multe si incarcate la greu (marfa si oameni!!!!)
Pe la pranz ajungem la punctul de trecere. Procedura lunga, birocratica si anevoioasa!
1. Te opreste un politist marocan, trece intr-un caiet numarul masinii si numarul de oameni. Ne da niste formulare de completat in 2 exemplare
2. Ducem pasapoartele si formularele la Poloitia de Frontiera.
3. Ne asezam la coada in soare sa ne strige pe rand numele. Ungurii rad de se parpadesc de felul in care le poceau marocani numele. Ne vine si noua randul si terminam cu Politia. Trimit echipa la masina, de aici e doar treaba mea.
4, Cu actele masini, formularul de import temporar si pasaportul ma duc la Vama. Stai pe acolo de te uita sfinti. In final apare un vames, ma rezolva cu actele vine se uita la masina. E ok
5. Ma duc cu pasapoartele la Jandarmerie. Ma trece intr-un registru, imi zice ca e gata, pot sa plec
6.Plec
7. Ma operste alt potist care verifica din nou actle
8. Merg mai departe si me opreste Armata. Imi da un numar de ordine si imi arata un tip care statea intre niste ziduri prabusite si scria la un registru. Ma duc si la asta, ma rezolva si asta.
Trec de Maroc: cost total 1 pachet de tigari + 1 cutie ceai de menta, de la Real!
Intram in zona tampon dintre cele 2 tari. Fara drumuri fara nimic. Lunga cam de 6 km. e o parte si de alta baieti care vand de toate, carcase de masini abandonate, dezolant. Tin drumul la stanga si ajung in Mauritania.
1. Oprim si jandarmii aduna pasapoartele. Cer cadouri si capata o bricheta si un pix. Nu-s multumiti si mai capata si o sapca.
2. Mergem intr-un birou, unde era si Politia de Frontiera si jandarmul cu registrul. Se rezolva repede.
3. Ma duc la vama, completez doua formulare, platesc 10 euro, primesc si chitanta, gata
Free to go.!
Era deja dupa-amiaza. Plecam spre Nouadhibou sa cautam campingul Abba, unde trebuia sa fie bivuacul.
Ne minunam de mizeria si saracia din oras, dupa care dam o tura in cautarea campingului fara nici un rezultat. Vedem la un moment dat vreo 5-6 masini de la raliu si ne gandim ca stiu ei unde e. Nu au stiut, dar au stiut sa gaseasca un hotel: Al Jazeira. Bun si asta, dar cam scump: 50 euro camera. Luam doua camere, gatim ceva de la conserva, dus, schimbam niste bani (1 euro=300 ougya) si ne bagam la somn.
Welcom in Mauritania
25 ian Nouadhibou – B2 Beach
Sa mergem mai departe. Azi aveam o etapa relativ scurta: mers pe asfalt sau mers pe plaja, la algerea fiecaruia.
Noi? Inca nedecisi! Facem vreo 200 km, oprim de cateva ori, Vera fiind decisa sa verifice daca sunt sau nu mine; nu o lasam si ajungem in final la o benzinarie amarata: Gare Du Nord. De acolo se intra in Parcul Bang d'Arguin. Ne oprim si noi, alaturi de multe alte masini. Aia nu au benzina, nu au motorina, nu au cam nimic. Ce au, are pret unic: 3 euro, mai putin omleta care costa 10 euro.
Nashpa!
Cum stam noi acolo si injuram apare si Motoaventura, care agatasera sau au fost agatati de un ghid. Erau decisi sa o ia peste desert prin Parc si apoi pe plaja. Ne inscriem si noi. Mae cu motorul decida ca pleaca direct la Nouackchott.
Se strange gasca: noi, Motoaventrura, Janus si Janek, ucrainienii cu Nisasanul si niste nemti cu un Wrangler.
Dezumflam rotile (nu suficient, o sa aflam a doua zi!), ghidul se imbarca la Andrei in masina si pornim!
Bun! NU POT SA SPUN DECAT: A FOST CEA MAI GROZAVA CURSA DIN VIATA MEA.
Goneam ca nebunii prin desert, peste pietre, peste nisip, prin tufisuri scunde si tepoase! A fost o nebunie. La inceput am mai oprit de cateva ori, cam din 10 in 10 km, apoi, ghidul a intrat in panica, marea crestea din cauza mareei si nu mai ajungeam la locul de campare si am bagat viteza si mai mare. Mi-e, cu englezoaica plina cu oameni si bagaje, imi era cam teama: ma gandeam la un arc plesnit, la un amortizor, etc!
Nu aveam ce face: strangeam din dinti si goneam, sa ma tin de Andrei si de ghid. Motociclistii mai cad, se ridica, merg mai departe.
Dupa vreo 100 de km ajungem la iesirea din parc. Acolo: post control si casa de bilete! Ne ia rangerul banii (10 euro de persoana) si plecam mai departe, pe plaja.
La casa de bilete vedem un schelet de balena. Cum o fi ajuns acolo...cine stie.
Dupa ce ne ia banii, rangerul vrea si Petit Cadou. Nu mai stiu ce i-am dat, parca o cutie de ceai, ceva maruntis!
Plecam mai departe, ghidul ne zorea sa mergem repede. Continuam pe plaja inca vreo 30 de km. 2 roti in apa 2 pe nisip. Superb.
Trecem prin niste sate de pescari. Oamenii simpatici, amabili, ne fac cu mana de pe uscat, din larg din barci.
Ajungem la locul de campare, intre dune. Sus la inaltime armata mauritaniana, 5-6 Toyota, vreo 30 de oameni. Stateu si ne pazeau.
Punem corturile, ne facem de mancare. A fost o zi superba!
Apusul iti taia respiratia!
A meritat fiecare cent cheltuit pana acolo!
26 ian – 27 ian B2 Beach - Nouackchott
Sa continuam!
Dimineata avem liber. Stam pe plaje, facem baie, ne distram.
Pe la pranz, ghidul ne anunta ca trebuie sa plecam, marea s-a retras suficient, putem circula pe plaja. Erau vreo 200 si ceva de km pana la Nouackchott.
Plecam vitejeste, ne dam prin valuri si prin nisip. Andrei de la Motoaventura se distreaza de minune improscand apa in toate directiile. Spre pranz ajungem langa Nouackchott si trebuie sa iesim de pe plaja..... si raman prima oara impotmolit in nisip.
Bun! La munca! Scoatem placile de nisip, scoatem lopetile si din vreo 3 incercari, impinsi si de niste negrii si de ghid ies si eu la asfalt. Decidem sa mergem sa spalam masinile, sa scoatem sarea si nisipul de prin locurile mai sensibile.
Spalatorii sa gasesc cam la fiecare benzinarie, se cheama Lavage, dar nu prea au de lucru. Negrul a inteles cu greu de ce 2 albi vor sa-si spele masinile, dar ne-a facut hatarul. Oricum spalatul masini acolo e un fel de mazgalire a ei: fara burete, fara spuma, doar cu furtunul. Terminam noi aici treaba, Motoaventura pleaca la Hotel Halima unde aveau cazare...noi prin oras la agatat. Gasim Auberga Sahara - mie imi place, fetelor nu! Ne mai invartim pe acolo, revenim la Sahara si ne agata un tip: ne propune sa ne duca la Residence Casablanca, in cartierul ambasdelor si sa ne inchirieze un apartament cu 40 euro pe noapte. Mergem acolo, ne place, desi intre timp se scumpeste: 50 de euro!
Ramanem acolo. Avem de petrecut 2 zile in oras. Ne spalam, mancam, ne mai invartim pe acolo, iesim in oras. Jale mare!
Mizerie multa, masini din cele mai vechi si harbuite...o nebunie. Oamenii mi s-au parut agresivi si stresati.
Seara mergem cu romanii sa mancam ceva la un restaurant marocan. Petrecem o seara placuta!
In Africa, am observat ca la restaurante astepti mult pana vine mancarea. Nu au nimic preparat, pregatit, etc Totul se face atunci, pe loc. De exemplu cartofi nu sunt curatati si taiati... cand vi, atunci ii pregatesc.
A doau zi mergem iar prin oras. Ajungem printr-un fel de targ, o piata mare. Lume multa, vanzatori de detoate. Cautam piata de peste si Hotel Sallah, unde e cazata lumea de la raliu. Gasim piata, in capatul celalalt al orasului.
Aici aglomeratie mare, marfa la vanzare nu prea multa, mirosul puternic si greu. Oamenii nu sunt prea incantati ca le facem poze, dar ne ies cateva reusite. Langa piata e si hotelul cautat. Mergem si acolo, ne invartim prin curte, bem o cafea, cumparam niste suveniruri. Plecam inapoi la Residence Casablanca, trecem pe la un supermarket si cumparam apa pentru desert. Seara iesim putin in oras.
28 ian Nouackchott - Kiffa
Ok, dimineata, destul de devreme, plecam spre Kiffa. Ne invartim putin prin oras, dar pana la urma nimerim drumul. Soseaua perfecta, peste dune si prin vai, frumos de condus. Caldura mare dar facem fata.
Oraselele de pe drum..... jalnice. Drumul prin orase prost, ca la noi, afara bun, mai bun ca la noi. Orasele pline de oameni, de carute, de Mercedesuri vechi, de Toyote si nelipsitele filtre de politie. La intrare si la iesire jandarmii. Fisa si uneori petit cadou.
Spre seaar ajungem la Kiffa, la Phare du Dessert. Urat loc, cel mai urat din cate am vazut, dar din pacate nu prea poti sa-l ocolesti.
29 ian Kiffa – undeva in savana
Buuun! Azi incepe aventura!
Hotaram seara la focul de tabara ca mergem peste desert in Mali, cu Andrei si Dayana si cu estonienii pe motociclete. Mae decide ca merge direct la Bamako si ne asteapta la piscina cu un suc de baobab rece. Ne trezim de dimineata, ridicam tabara..si plecam in jur de 0830. A doua greseala! Incet, se strange gasca, mai sunt si alte masini care vor sa vina pe drumul asta, apara si armata mauritaniana, care zice ca ne escorteaza pana la frontiera cu Mali, deci probleme de navigare nu avem (in alta ordice de idei, la Nouackchott am cunoscut un ghid, pe care l-am intrebat cum e drumul intre Kiffa si Kayes; mi-a zis ca nu e drum, e pista, cam cum e cea dintre Maroc si Mauritania, deci ma asteptam sa fie ceva vizibil! Prima greseala).
Deci plecam, ne oprim peste vreo 2 km ca armata sa stranga randurile si sa vada cate masini au dupa ei. Plecam mai departe. Drumul vizibil, relativ bun, dar cu multe coregatii. Ne zdruncina de credeam ca se rupe masina in doua. Dupa vreo 2 ore, Janek, unul din estonieni, trece pe langa noi, intr-un nor de praf, apoi aud in masina: „wooow, ce a patit, vai de el....” si-l vad in fata mea, la pamant, cu motorul cazut, si bagajele imprastiate pe drum. Opresc, dau prin statie si sarim la el. Norocul lui cu Eugen, priceput in acordarea primului ajutor si cu Dana care a facut o trusa medicala beton. Intre timp se intorc si prieteni lui din Ukraina si colegul lui Janos si Andrei cu Dayana, care sare imediat la operatie, find medic. Vreo 2 ore s-au pierdut acolo: cu bandajarea, cu stransul lucrurilor cu asteptatul salvarilor de raliu, care nu au vrut sa vina (nu credeti nimic din ceea ce scrie in Roadbook sau va promit organizatorii). In final apare o camioneta Hilux a armatei. Se negociaza intens cu seful patrulei, cu seful armatei din Kiffa (via Thuraya): se incarca epava motocicletei in camoin, ranitul in masina ukraininilor si se pleaca la Kiffa. Noi plecam mai departe. Deja trecuserta vreo 4 ore si noi eram la nici 30 km de Kiffa (a treia greasala...dar asta e, ce puteam face?)
Mergem mai departe, drumul inca vizibil...dar pe punctul de a dispare. Dupa cateva ore gasca se reduce: raman doar eu cu Andrei si mai apar niste cehi cu un Patrol rosu. Se intorc si militarii (care terminasera programul si se intorceau la cazarma!!!!). si cei cativa unguri care mersesera mai departe cu ei. Ramanem doar 3 masini.
Dupa un timp, dupa harta, km, si fler simtim ca ne apropiem de Kankosa. Andrei mergea in fata (are baiatul asta un simt al orientarii de speriat!), eu dupa el si cehii in spate. La urcarea pe o duna...raman intepenit in nisip, cu masina pe burta.
Sapam putin, apar si cehii, scot sufa, ma leg de ei si ma scot baietii afara, mergem mai departe. Ajungem la o rascruce si Motoaventura ia un pasager: un pastor care vroia sa mearga la Kankosa: deci mai e de mers.
In final ajungem. O sa ma intrebati ce e Kankosa? Ei bine, e un orasel intr-o oaza, ca in 1001 de nopti, are pana si lac. Lac adevarat cu apa, nu din acela creat de miraj. Acolo mai gasim niste unguri care imparteau ajutoare.
Ne continuam drumul, trecem peste niste albii secate de torenti-care ridica probleme serioase in a le traversa-si ne oprim in alta oaza, mai micuta, sa facem niste poze. Cred ca asta ia exasperat pe cehi, ca au decis sa mearga mai departe cu ungurii si ne-au lasat acolo. Eram doar noi, romani acum.
De la un km la altul peisajul se schimba. Nisip si praf erau inca din belsug, dar aparuse iarba si pomisorii...treceam cu pasi repezi spre savana. Relieful se schimba si el: cat vedeai cu ochii era plat, tare si bun de mers. La o alta trecere de albie secat pierdem din nou drumul dar, nici o problema pergem dupa busola spre sud, spre Kayes, si inca cu viteza. La un moment dat, studiind GPS-urile, decidem ca ma trecut frontiera in Mali. Ajungem intr-un sat si vrem sa intrebam pe cineva, dar suntem asaltati de o multime de copii care nu intelegeau o boba din franceza noastra. Devin din ce in ce mai agresivi, se urca pe masina noastra si reusesc sa fure un bax cu apa plata Borsec, carat din tara, dar ne legat cu nimic pe roof rack. Bag piciorul in accelaratie, englezoica tasneste ca din pusca si piratul face o tumpa artistica si pica in cap de pe acoperis. Nu pateste nimic.
Continuam spre sud. Andrei se intalneste cu doi calareti de camile, opreste sa intrebe de drum. Eu opresc in spatele lui si ma dau jos sa il intreb ce a aflat. Omul nu ma vede, da cu spatele si se infige in bara mea!
Da, ati citit bine: el si cu mine am avut o mica coliziune in desert! Radem ca nebuni de scena, calareti se uita mirati la noi si nu mai inteleg nimic!
In final gasim drumul si decidem ca la primul loc potrivit punem tabara: era clar ca nu mai puteam ajunge in ziua respectiva la Kayes.
Punem corturile, maestrul nostru bucatar (Eugen) face niste minunati din conserve si supe la plic, petrecem prima noastra noapte in savana Africana.
30 ian undeva in savana - Kayes
Dimineata plecam devreme. Strangem tot, eu imi uit sandalele sub masina si o luam spre Kayes. Mult nu mai era, in jur de 100 km. Drumul, ca si pana acum: mai apare, mai dispare.... totul era sa mergi spre Sud. Catunele si asezarile de pastori incep sa se inmulteasca. Apar colibele rotunde, caracteristice zonei, cu acoperisuri conice, de paie: Africa adavarata, pe care o visam de mici. Traficul devine „aglomerat”: apar carute, biciclete, motorete si la un moment dat chiar o Toyota Hilux. Ajungem intr-un sat. Deja stim lectia: bagam piciorul in accelerati esi-i dam bataie. La o curba, inainte de a intra pe un pod rupt, imi sare in fata un politist. Opresc.
Cobor cu Eugen si mergem la el in birou, de fapt o incapere, fara un perete, unde era un birou, un pat si o pusca veche rezemata de perete. Ne cere pasapoarte, actele masinii, fisa. Incepe sa se uite prin acte, ramane surprins ca nu avem nici o viza de intrare in Mali. Incercam sa-l dumirim ca am intrat peste camp, nu pe drum, nu cred ca suntem prea convingatori, caci ne intreaba mereu de ce „Mon Coleg” de la frontiera nu ne-a stampilat actele. In final renunta sa ne mai discute cu noi (el in bambara si noi in romana) si se apuca sa stampileze actele. Atunci aflam si noi ca suntem in Aourou. Bun, mai e ceva de mers!
Ne da drumul si plecam mai departe. Ajungem intr-un fel de rezervatie. Aflam mai apoi ca e o padure ocrotita de baobabi. Culegem niste fructe, ne facem poze si mergem mai departe. Peisajul e din ce in ce mia verde, drumul nu mai dispare, e clar ca apropiem de Kayes... apoi, brusc, telefoanele prind viata, aveam si semnal!
Intram in oras.... la inceput sunt doar case, de-o parte si alata a unei ulite, apoi apre si un sant, pe post de canalizare. Il aud pe Andrei pe statie ca a dat de asfalt. Iesim si noi si ne regrupam la o benzinarie. Era cam 1300-1330. Vroiam sa plecam spre Bamako, sa mergem pe malul Senegalului.... dar nu a fost sa fie asa.
Cateva cuvinte despre Kayes: fost important centru colonial, unele cladiri inca mai sunt in picioare, dar trebuie renovate, aglomerat, plin de viata. Total diferit de ceea ce vazusem pana atunci in Africa.
Vrem sa schimbam niste bani, sa luam niste apa si motorina. Descoperim cateva banci, niste agentii Western Union... dar toate inchise, pana la 1600. Nashpa! Scot niste bani de la un bancomat, vreo 50 de euro in CFA si ne punem pe cumparaturi: papaya, banane, tigari, etc
Ne invartim pe strada principala in sus si in jos, cascam ochii si ne minunam de ce vedem (cred ca atunci ne-am imbolnavit.... si ne-am indragostit de Africa) si gasim o banca deschisa. Reusim sa schimbam bani...si ne uitam la ceas: 1530! Unde naiba sa mai plecam?
Plecam sa cautam hotel, stiam ceva de unul pe langa gara, Hotel du Rail, intrebam, aflam unde e si mergem acolo. Cladire veche, frantuzeasca, frumoasa.... acum 50 de ani, dar ne ingrijita si lasata de voia domnului.
Intru la receptie: camere erau, pretul..... 50 euro! Mult, dar asta e situatia!
Cand ies afara... o vad pe Dayana cu un brat de cutii de bere Bavaria! Da, bere olandeza Bavaria, rece ca ghiata!
Uitam instantaneu de ce suntem acolo. Ne prabusim in niste fotolii la umbra, in fata hotelului si.... dai cu bere, da-i cu povesti.... Tot caram bere de la barul din fata hotelului....
Dupa un timp si o gramada de cutii de bere, ne hotaram sa ne si cazam, spalam masinile si mergem la masa. Restaurantul..la fel ca hotelul... adica trist, dar nu la fel de scump.
Seara, petrecerea mare: langa hotel era un club, lume multa, mii de scutere, galagie, muzica, fete frumoase (dar cam negre), viata de nopate in Kayes...
Intre-un tarziu reusim sa adormim.
31 ian Kayes – Bamako Finish
Hotaram sa mergm pe sosea spre Bamako, sa ajungem mai repede. Regretam si acum decizia asta: am pierdut niste peisaje superbe pe malul Senegalului... dar le lasam pentru data viitoare. Umflam rotile, strangem bagajele, mai facem ceva ordine prin masini si pornim la drum. Cu alte cuvinte: ne trezim devreme... plecam tarziu!
Cum iesim din Kayes... cum dam de o bariera unde trebuie sa platim taxa de drum. Nu e mult, sub un euro, dar din Maroc uitasem cum e sa platesti pentru drumuri. Soseaua buna, lunga, dreapta. Mai opream din loc la umbra, pentru poze si pentru cate o gustare.
Dupa vreo 2-3 ore ajungem la Diema, orasel prafuit in mijlocul savanei. Acolo ne intalnim ci Motoaventrura si cu estonienii. Janek era bandajat, si la mana si la genunchi, dar in rest ok si cu moralul ridicat. Erau in drum spre Bamako, cu prietenii lor ukrainieni.
Dupa pranz ajungem la Bamako.
Orasul mare, se vede superb de pe dealurile care il inconjuara. Intram vitejeste si ne trezim intr-un trafic infernal. Masini, autobuze, carute, biciclisti, pietoni, scutere.... o nebunie. Ne invartim putin, mai intrebam, mai ne uitam pe GPS si ajungem la Hotel Salam, unde era Finish-ul.
Aici...dezmagire: organizatorii erau ocupati, concurenti isi vindeau masinile, curtea plina de oameni care incercau sa-ti vanda ceva (de la hasis la suveniruri)... ceremonie de final nu. Nu ne-a bagat nimeni in sema, nici nu s-a stiut ca am ajuns si am terminat cursa.
Schimbam niste bani la receptie si iesim afara, in curte. Incepuse sa fie foarte cald, noi eram prafuiti si insetati si flamanzi... Luam un taxi, pe post de antemergator si porinim spre Hotel Tamana, unde aveam rezervare.
16-20 ian Craiova - Larache
Pe 16 seara, pe la 1130 ne-am apucat sa strangem bagajele in hol, sa le ducem la masina.
A aparut imediat prima problema: de unde naiba facem rost de o remorca sa o luam dupa noi?!
Dar avand langa noi un cargo master de elita, in persoana lui Eugen, incet si cu rabdare am reusit sa le bagam in masina si pe masina. Apoi, in jurul orei 0330 s-a intamplat si minunea: am reusit sa bagam si oamenii in masina si sa inchidem si usile! Eram gata de drum!
Drumul prin tara a fost plictisitor si lung, echipa a adormit imediat, eu am ramas sa crosetez km pana la Timisoara si apoi mai departe prin Cenad spre Ungaria. Pe la 1500 am ajuns la hotel, un vaporas simpatic tras la mal in centrul Budapestei si dupa cazare am plecat sa ducem masina in parcul de start.
Nu a fost o treaba simpla, avand de-a face cu politia maghiara, care mi-a reprosat ca am intrat pe interzis, am intors pe linie continua si am oprit intr-o statie de autobuz! Destul de mare lipsa de vigilenta: nu au vazut trecerea pe rosu.
Si astfel, dupa ceva peripetii, spre seara, am ajuns la parcul de start. Aici nebunie mare, lume multa, masini fel si fel...o frumusete.
Am lasat masina acolo, ne-am luat RCA pentru Mali si Mauritania si am plecat sa dam o raita prin oras, urmand ca la 2100 sa mergem la Hotel Intercontinental, pentru intalnirea cu Travel Channel Crew si cu echipajele straine.
Aici, prima teapa": erau prezente vreo 2-3 echipaje straine, fiecare la masa lui, cu berea lui. Nici urma de Travel Chanel, de organizatori sau de vre-un fel de organizare. Am baut o bere cu baietii de la Motoaventura si ne-am bagat la saltele. Programul pentru a doua zi era: 0700-0900 ceremonii oficiale, dicursuri, imnuri, etc, dela 0900 plecarea in cursa in ordinea sosirii in parc, motociclistii urmand sa plece primii.
Dimineata, organizare tipic romaneasca: pana pe la 1000 nu se intamplase inca nimic, apoi repede cineva a spus cateva cuvinte si masinile au inceput sa plece. Noi am plecat la 1130, motociclisti inca nu se clintisera!
Pana la Tarifa, condus prin Europa, autostrada, hoteluri, Etap, am trecut ca vantul prin Austria, Italia, franta, Spania.
Pe 20 ian dimineata am plecat de la Mazaron spre Tarifa, sa trecem balta cea mare in Africa. Nu stiu ce a avut GPS -ul meu de m-a bagat pe un drum de tara, prin munti, ingust si virajat, printr livezi de lamai si portocali. Am pierdut ceva timp pe acolo, dar peisajul frumos si placut.
Ca ceasul elvetian, la 1400 am ajuns in port la Tarifa. Ehhhe..., se simtea deja miros de Africa, lume multa, fel de fel, agitatie mare.... multe masini de raliu. Ne-am luat biletele, vama, politie de frontiera si ne-am imbarcat.
A plecat barca...marea agitata, valuri uriasa. Paharele si sticele din bar s-au facut praf, noi am fost zguduiti bine (apoi am aflat ca am trecut cu ultimul feribot al zilei apoi cursele au fost suspendate pana a doua zi!)
Pe vapor, politia de frontiera marocana ne-a verificat pasapoartele si ne-a pus stampilele.
Am debarcat la Tanger! Welcom in Africa!
In port, la terminal, un haos de nedescris: vamesi, comisionari vamali, politisti, jandarmi, Suerta National (tot un soi de politisti), gura casca, perticipanti la raliu, turisti, bisnitari... nebunie!
Ne-a luat in primire un comisionar, ne-a luat actele si a disparut cu ele. Apare dupa un timp, ma cheama intr-un birou, imi arat un vames "Stai aici, de la el iti iei actele, nu pleca, mergi dupa el. Da-mi 5 euro"
Platesc omul, imi iau actele (era vorba de importul temporar al masinii in Maroc) si dau sa plec. Apare iar omul meu "Stai, acum mergi la Jandarmerie sa te treaca in registru, apoi poti sa pleci. Da-mi 2-3 tigari, ce ai Marlboro, bun!" Mi-a luat juma' de pachet!
OK, rezolv si cu Jandermeria, ma sui in masina si plec. Vroiam sa merg la camping sa trag un somn...da nu a fost sa fie. Nu am reusit sa-l gasesc, dar am gasit in schimb niste unguri si un ceh care dadeau ture intr-un giratoriu. Ne-am pus si noi la rand, eram deja 5 masini, am dat vreo 2-3 ture prin sensul giratoriu spre diperarea taximetristilor din Tanger si am luat-o pe drumul care ducea spre Casablanca.
Dupa cativa km am descoperit ca nu avem apa, nu avem paine si nu am schimbat bani, deci nu avem nici cu ce le cumpara. Am descoperit insa repede un Metro si am rezolvat treaba folosind cardul.
Din nou la drum, spre Casablanca. Incepuse sa se intunece.
La o intersectie..surpriza: Casablanca in fata, Casablanca in dreapta! Oprim. Gasim un politist care ne dumireste: in fata e pe autostrada, la dreapta pe drumul national. Pe autostrada era pe darhami, adica pe bani, noi nu aveam, asa ca o lum pe drum. Gsim o statie de benzina (Afriquia) si schimbam ceva, apoi intram autostrada.
Dam bataie spre sud, da’ se intuneca de-a binele si decidem sa oprim. Iesim de pe autostrada si intram in primul oras: Larache.
Incepem sa ne invartim, cautand un hotel. Ajungem in final pe o faleza, se pune ploaia, o ploaie rece, venita de pe Atlantic. Vad cu coada ochiului Hotel Italiano, dau in frana. Trimt cercetasii, pe Vera si Eugen, care se intorc cu vestea ca e un hotel decent, costa 35 de euro camera, au paznic pentru masina. Ramanem acolo! Duc masina unde mi-a aratat omul de paza, ii dau 10 dirhami, cam un euro si ne bagam la camere! Avusesem o zi plina.
Dimineata, cand am iesit pe balcon, mi-am dat sema ca nu era vis, eram chiar in lumea araba!
A doua zi aveam in program Marrakech, vroiam sa ajungem devreme, sa vedem si orasul.
21 ian Larache - Marrackech
Dimineata, aveam o treaba simpla de facut: sa mergem la Marrakech. Autostrada monotona, fara nimic de semnalat. Si cum eram in Africa, unde e destul spatiu, au facut-o dreapta. O linie de asfalt in pustiu, cat vezi cu ochii in fata si in spate. Iti vine sa legi volanul si sa pui o caramida pe acceleratie. Ajungem la Marrakech devreme, gasim hotelul usor (Hotel Ibis langa gara), ne cazam si plecam in oras. Tintim orasul vechi, Medina. Orasul o nebunie, mii de scutere, mii de taxiuri, masini cat cuprinde si am banuila ca masinile care se vand in Maroc au cate 2 claxoane, in standard. Ajungem in orasul vechi, ne agata un ghid vorbitor de engelza si incepe sa ne plimbe pe acolo. Ne arata niste moschei, niste stradute, viata adevarta dintr-un oras marocan vechi. Idea e ca fara ghid nu ai nici o sansa acolo. Ne duce sa ne arate un riad, o casa de oaspeti veche, un fel de han. O cladire araba superba, unde cazarea era 50 de euro camera. Merita vazut, dar eu zic ca merita si stat acolo.
Apoi mergem la cumparaturi, la pravalia lui Ahmed. Fetele isi cumpara suveniruri, perne, covoare, etc eu imi iau o jalaba, sa am cu ce sa ma imbrac la urmatoarea intalnire Club 4x4. Ne intoarcem la hotel, sortam cumparaturile si bem o bere Casablanca, in hol, la 4 euro! Incerc sa scriu ceva pe forum, la un calculator din hol, dar tastaura franceza ma baga in boala, renunt repede. Intre timp, constatam ca parcarea hotelului s-a umplut de masini de la raliu.
22 ian Marrackech – Tan Tan
Dimineata trebuia sa plecam spre Tan-Tan. Traseul oficial era pe la Ait Benadhou, dar noi am ales sa mergem peste muntii Atlas, pe la Asni, prin pasul Tizi’n Test (drumul R203). Plecam destul de devreme, pe drum se strange gasca: niste estonieni cu motociclete, Janus si Janek (niciodata nu am putut sa-i deosebesc intre ei) si Motoaventrura din Bucuresti, Dayana si Andrei cu un Mitsubishi L200 si Mae cu un KTM - prieteni adevarati, as merge pana la capatul lumii cu ei, fara ezitare!
O luam in sus pe munte, e un fel de Transalpina marocana, care urca pana pe la 2300 de metrii. Peisaje superbe, vai adanci, piscuri semete acoperite cu zapada. Drmul prin munti e frumos, vegetatia incepe sa se schimbe, peisajele la fel. Berberii sunt simpatici, auzisera de Romania, in special de Hagi si Ceausescu.
Iesim apoi la soseaua care duce la Agadir. Incepe sa se simt ca ne apropiem de desert. Dar drumul e lung si mai avem mult de mers. Trecem de Agadir, descoperim un magazin Metro, il tinem minte pentru intoarcere si o luam inspre sud. Peisaj din ce in ce mai arid, drumul inca bun, dar nu prea lat. Se intuneca si soseaua se umple de camioane care vin din sud, de la Dakhla si dinspre Mauritania. Incarcate, inalte, cu multe luminite, merg in viteza si nu stiu decat de faza lunga.
Incep si controalele politiei, jandarmeriei. etc Toti vor fisa, uni vor si mici cadouri.
Era deja intuneric de cateva ore si nu mai stiam nimic de echipa cu care plecasem, pana aud pe statie vocea lui Andrei. O voce binevenita! Ne regrupam la intrarea in Tan-Tan si decidem sa nu mai mergem la Camp Tatoine ci sa cautam un hotel. Un jandarm ne indruma repede la unul si intr-o ora eram deja in pat.
23 ian Tan Tan - Dackhla
Dimineata, la 0500 ne trezeste mezuinul cu chemarea la rugaciune. Il ignoram, impachetam si plecam spre Camp Tatoine, sa vedem si noi ce e acolo.
Intereant: o incinta cu multe colibe conice, cu nisp pe jos, unde se putea dormi free pe niste paturi de pamant, evident in sac! Ungurii erau inca acolo, nu plecasera, nici politia marocana care ii pazise toata noaptea! Ehe, eram in Sahara Ociidentala, erau alte reguli, mai aspre.
Facem cateva poze, pierdem cam o ora si pleam spre Layoune. Deja ne miscam prin desert, piatra, nisp, tufe mici tepaose, apar si camilele. Pana sa ajungem la Layoune, ne ajunge din urma foamea. Decidem sa mancam ceva specific local: eu iau cus-sus, nu mi-a placut. Ceilalti, mai conservatori se arunca la carnuri si carnati, le-a placut. Gasim si o cofetarie, dam iama in dulciurile marocane (f bune) ne amuzam cu reclamele caraghiase de pe cladiri, bagam motorina (cam 50 de centi litrul...oh cat iubesc Sahara Occidentala) si plecam spre Dakhla.
Stim ca pe drum dam de niste epave, ajungem la ele pe inserate si nu reusim sa facem pozele care le speram, dar in schimb mai pierdem o ora. Trecem de postul de control de la intrarea in Peeninsula Dakhla si trebui sa gasim locul de campare. Nu gasim intrarea, dar gasim vreo 10 masini de la raliu care cautau acelasi lucru cu noi: intrarea spre plaja si spre locul de campare. Cum eram singurl cu 4x4 ma ofer sa caut locul: cobor cateva pante care sa infunda, cateva drumuri catre o cariera...nimic. Gosesc niste urme de roti, merg pe ele, incep sa ma joc cu proiectoarle. Bingo! Din departare cineva imi raspunde. Am gasit locul, meritam o nopate la cort, in tabara!
24 ian Dackhla -Noudhibou
Azi trecem la lucruri serioase: intai frontiera cu Mauritania apoi Nouadhibou.
Plecam din tabara de dimineata, tragem tare cam vreo ora si vedem pentru prima oara Oceanul ziua, superb. Vedem apoi niste rulote trase pe plaja si nu ne abtinem sa nu oprim si noi! La urma urmei ce atat graba, ca doar frontiera Maroc-Mauritania nu se muta din loc. Ne dezbracam si ne bagam in apa! Brrrrrr... rece rau! Imediat apar si estonienii, Janus si Janek. Zdup in balta, fericiti baietii, lor nu li sa parut frig.
Dupa o pauza buna plecam spre granita. Peisajul dezolant, ca pe Marte. Camioane multe si incarcate la greu (marfa si oameni!!!!)
Pe la pranz ajungem la punctul de trecere. Procedura lunga, birocratica si anevoioasa!
1. Te opreste un politist marocan, trece intr-un caiet numarul masinii si numarul de oameni. Ne da niste formulare de completat in 2 exemplare
2. Ducem pasapoartele si formularele la Poloitia de Frontiera.
3. Ne asezam la coada in soare sa ne strige pe rand numele. Ungurii rad de se parpadesc de felul in care le poceau marocani numele. Ne vine si noua randul si terminam cu Politia. Trimit echipa la masina, de aici e doar treaba mea.
4, Cu actele masini, formularul de import temporar si pasaportul ma duc la Vama. Stai pe acolo de te uita sfinti. In final apare un vames, ma rezolva cu actele vine se uita la masina. E ok
5. Ma duc cu pasapoartele la Jandarmerie. Ma trece intr-un registru, imi zice ca e gata, pot sa plec
6.Plec
7. Ma operste alt potist care verifica din nou actle
8. Merg mai departe si me opreste Armata. Imi da un numar de ordine si imi arata un tip care statea intre niste ziduri prabusite si scria la un registru. Ma duc si la asta, ma rezolva si asta.
Trec de Maroc: cost total 1 pachet de tigari + 1 cutie ceai de menta, de la Real!
Intram in zona tampon dintre cele 2 tari. Fara drumuri fara nimic. Lunga cam de 6 km. e o parte si de alta baieti care vand de toate, carcase de masini abandonate, dezolant. Tin drumul la stanga si ajung in Mauritania.
1. Oprim si jandarmii aduna pasapoartele. Cer cadouri si capata o bricheta si un pix. Nu-s multumiti si mai capata si o sapca.
2. Mergem intr-un birou, unde era si Politia de Frontiera si jandarmul cu registrul. Se rezolva repede.
3. Ma duc la vama, completez doua formulare, platesc 10 euro, primesc si chitanta, gata
Free to go.!
Era deja dupa-amiaza. Plecam spre Nouadhibou sa cautam campingul Abba, unde trebuia sa fie bivuacul.
Ne minunam de mizeria si saracia din oras, dupa care dam o tura in cautarea campingului fara nici un rezultat. Vedem la un moment dat vreo 5-6 masini de la raliu si ne gandim ca stiu ei unde e. Nu au stiut, dar au stiut sa gaseasca un hotel: Al Jazeira. Bun si asta, dar cam scump: 50 euro camera. Luam doua camere, gatim ceva de la conserva, dus, schimbam niste bani (1 euro=300 ougya) si ne bagam la somn.
Welcom in Mauritania
25 ian Nouadhibou – B2 Beach
Sa mergem mai departe. Azi aveam o etapa relativ scurta: mers pe asfalt sau mers pe plaja, la algerea fiecaruia.
Noi? Inca nedecisi! Facem vreo 200 km, oprim de cateva ori, Vera fiind decisa sa verifice daca sunt sau nu mine; nu o lasam si ajungem in final la o benzinarie amarata: Gare Du Nord. De acolo se intra in Parcul Bang d'Arguin. Ne oprim si noi, alaturi de multe alte masini. Aia nu au benzina, nu au motorina, nu au cam nimic. Ce au, are pret unic: 3 euro, mai putin omleta care costa 10 euro.
Nashpa!
Cum stam noi acolo si injuram apare si Motoaventura, care agatasera sau au fost agatati de un ghid. Erau decisi sa o ia peste desert prin Parc si apoi pe plaja. Ne inscriem si noi. Mae cu motorul decida ca pleaca direct la Nouackchott.
Se strange gasca: noi, Motoaventrura, Janus si Janek, ucrainienii cu Nisasanul si niste nemti cu un Wrangler.
Dezumflam rotile (nu suficient, o sa aflam a doua zi!), ghidul se imbarca la Andrei in masina si pornim!
Bun! NU POT SA SPUN DECAT: A FOST CEA MAI GROZAVA CURSA DIN VIATA MEA.
Goneam ca nebunii prin desert, peste pietre, peste nisip, prin tufisuri scunde si tepoase! A fost o nebunie. La inceput am mai oprit de cateva ori, cam din 10 in 10 km, apoi, ghidul a intrat in panica, marea crestea din cauza mareei si nu mai ajungeam la locul de campare si am bagat viteza si mai mare. Mi-e, cu englezoaica plina cu oameni si bagaje, imi era cam teama: ma gandeam la un arc plesnit, la un amortizor, etc!
Nu aveam ce face: strangeam din dinti si goneam, sa ma tin de Andrei si de ghid. Motociclistii mai cad, se ridica, merg mai departe.
Dupa vreo 100 de km ajungem la iesirea din parc. Acolo: post control si casa de bilete! Ne ia rangerul banii (10 euro de persoana) si plecam mai departe, pe plaja.
La casa de bilete vedem un schelet de balena. Cum o fi ajuns acolo...cine stie.
Dupa ce ne ia banii, rangerul vrea si Petit Cadou. Nu mai stiu ce i-am dat, parca o cutie de ceai, ceva maruntis!
Plecam mai departe, ghidul ne zorea sa mergem repede. Continuam pe plaja inca vreo 30 de km. 2 roti in apa 2 pe nisip. Superb.
Trecem prin niste sate de pescari. Oamenii simpatici, amabili, ne fac cu mana de pe uscat, din larg din barci.
Ajungem la locul de campare, intre dune. Sus la inaltime armata mauritaniana, 5-6 Toyota, vreo 30 de oameni. Stateu si ne pazeau.
Punem corturile, ne facem de mancare. A fost o zi superba!
Apusul iti taia respiratia!
A meritat fiecare cent cheltuit pana acolo!
26 ian – 27 ian B2 Beach - Nouackchott
Sa continuam!
Dimineata avem liber. Stam pe plaje, facem baie, ne distram.
Pe la pranz, ghidul ne anunta ca trebuie sa plecam, marea s-a retras suficient, putem circula pe plaja. Erau vreo 200 si ceva de km pana la Nouackchott.
Plecam vitejeste, ne dam prin valuri si prin nisip. Andrei de la Motoaventura se distreaza de minune improscand apa in toate directiile. Spre pranz ajungem langa Nouackchott si trebuie sa iesim de pe plaja..... si raman prima oara impotmolit in nisip.
Bun! La munca! Scoatem placile de nisip, scoatem lopetile si din vreo 3 incercari, impinsi si de niste negrii si de ghid ies si eu la asfalt. Decidem sa mergem sa spalam masinile, sa scoatem sarea si nisipul de prin locurile mai sensibile.
Spalatorii sa gasesc cam la fiecare benzinarie, se cheama Lavage, dar nu prea au de lucru. Negrul a inteles cu greu de ce 2 albi vor sa-si spele masinile, dar ne-a facut hatarul. Oricum spalatul masini acolo e un fel de mazgalire a ei: fara burete, fara spuma, doar cu furtunul. Terminam noi aici treaba, Motoaventura pleaca la Hotel Halima unde aveau cazare...noi prin oras la agatat. Gasim Auberga Sahara - mie imi place, fetelor nu! Ne mai invartim pe acolo, revenim la Sahara si ne agata un tip: ne propune sa ne duca la Residence Casablanca, in cartierul ambasdelor si sa ne inchirieze un apartament cu 40 euro pe noapte. Mergem acolo, ne place, desi intre timp se scumpeste: 50 de euro!
Ramanem acolo. Avem de petrecut 2 zile in oras. Ne spalam, mancam, ne mai invartim pe acolo, iesim in oras. Jale mare!
Mizerie multa, masini din cele mai vechi si harbuite...o nebunie. Oamenii mi s-au parut agresivi si stresati.
Seara mergem cu romanii sa mancam ceva la un restaurant marocan. Petrecem o seara placuta!
In Africa, am observat ca la restaurante astepti mult pana vine mancarea. Nu au nimic preparat, pregatit, etc Totul se face atunci, pe loc. De exemplu cartofi nu sunt curatati si taiati... cand vi, atunci ii pregatesc.
A doau zi mergem iar prin oras. Ajungem printr-un fel de targ, o piata mare. Lume multa, vanzatori de detoate. Cautam piata de peste si Hotel Sallah, unde e cazata lumea de la raliu. Gasim piata, in capatul celalalt al orasului.
Aici aglomeratie mare, marfa la vanzare nu prea multa, mirosul puternic si greu. Oamenii nu sunt prea incantati ca le facem poze, dar ne ies cateva reusite. Langa piata e si hotelul cautat. Mergem si acolo, ne invartim prin curte, bem o cafea, cumparam niste suveniruri. Plecam inapoi la Residence Casablanca, trecem pe la un supermarket si cumparam apa pentru desert. Seara iesim putin in oras.
28 ian Nouackchott - Kiffa
Ok, dimineata, destul de devreme, plecam spre Kiffa. Ne invartim putin prin oras, dar pana la urma nimerim drumul. Soseaua perfecta, peste dune si prin vai, frumos de condus. Caldura mare dar facem fata.
Oraselele de pe drum..... jalnice. Drumul prin orase prost, ca la noi, afara bun, mai bun ca la noi. Orasele pline de oameni, de carute, de Mercedesuri vechi, de Toyote si nelipsitele filtre de politie. La intrare si la iesire jandarmii. Fisa si uneori petit cadou.
Spre seaar ajungem la Kiffa, la Phare du Dessert. Urat loc, cel mai urat din cate am vazut, dar din pacate nu prea poti sa-l ocolesti.
29 ian Kiffa – undeva in savana
Buuun! Azi incepe aventura!
Hotaram seara la focul de tabara ca mergem peste desert in Mali, cu Andrei si Dayana si cu estonienii pe motociclete. Mae decide ca merge direct la Bamako si ne asteapta la piscina cu un suc de baobab rece. Ne trezim de dimineata, ridicam tabara..si plecam in jur de 0830. A doua greseala! Incet, se strange gasca, mai sunt si alte masini care vor sa vina pe drumul asta, apara si armata mauritaniana, care zice ca ne escorteaza pana la frontiera cu Mali, deci probleme de navigare nu avem (in alta ordice de idei, la Nouackchott am cunoscut un ghid, pe care l-am intrebat cum e drumul intre Kiffa si Kayes; mi-a zis ca nu e drum, e pista, cam cum e cea dintre Maroc si Mauritania, deci ma asteptam sa fie ceva vizibil! Prima greseala).
Deci plecam, ne oprim peste vreo 2 km ca armata sa stranga randurile si sa vada cate masini au dupa ei. Plecam mai departe. Drumul vizibil, relativ bun, dar cu multe coregatii. Ne zdruncina de credeam ca se rupe masina in doua. Dupa vreo 2 ore, Janek, unul din estonieni, trece pe langa noi, intr-un nor de praf, apoi aud in masina: „wooow, ce a patit, vai de el....” si-l vad in fata mea, la pamant, cu motorul cazut, si bagajele imprastiate pe drum. Opresc, dau prin statie si sarim la el. Norocul lui cu Eugen, priceput in acordarea primului ajutor si cu Dana care a facut o trusa medicala beton. Intre timp se intorc si prieteni lui din Ukraina si colegul lui Janos si Andrei cu Dayana, care sare imediat la operatie, find medic. Vreo 2 ore s-au pierdut acolo: cu bandajarea, cu stransul lucrurilor cu asteptatul salvarilor de raliu, care nu au vrut sa vina (nu credeti nimic din ceea ce scrie in Roadbook sau va promit organizatorii). In final apare o camioneta Hilux a armatei. Se negociaza intens cu seful patrulei, cu seful armatei din Kiffa (via Thuraya): se incarca epava motocicletei in camoin, ranitul in masina ukraininilor si se pleaca la Kiffa. Noi plecam mai departe. Deja trecuserta vreo 4 ore si noi eram la nici 30 km de Kiffa (a treia greasala...dar asta e, ce puteam face?)
Mergem mai departe, drumul inca vizibil...dar pe punctul de a dispare. Dupa cateva ore gasca se reduce: raman doar eu cu Andrei si mai apar niste cehi cu un Patrol rosu. Se intorc si militarii (care terminasera programul si se intorceau la cazarma!!!!). si cei cativa unguri care mersesera mai departe cu ei. Ramanem doar 3 masini.
Dupa un timp, dupa harta, km, si fler simtim ca ne apropiem de Kankosa. Andrei mergea in fata (are baiatul asta un simt al orientarii de speriat!), eu dupa el si cehii in spate. La urcarea pe o duna...raman intepenit in nisip, cu masina pe burta.
Sapam putin, apar si cehii, scot sufa, ma leg de ei si ma scot baietii afara, mergem mai departe. Ajungem la o rascruce si Motoaventura ia un pasager: un pastor care vroia sa mearga la Kankosa: deci mai e de mers.
In final ajungem. O sa ma intrebati ce e Kankosa? Ei bine, e un orasel intr-o oaza, ca in 1001 de nopti, are pana si lac. Lac adevarat cu apa, nu din acela creat de miraj. Acolo mai gasim niste unguri care imparteau ajutoare.
Ne continuam drumul, trecem peste niste albii secate de torenti-care ridica probleme serioase in a le traversa-si ne oprim in alta oaza, mai micuta, sa facem niste poze. Cred ca asta ia exasperat pe cehi, ca au decis sa mearga mai departe cu ungurii si ne-au lasat acolo. Eram doar noi, romani acum.
De la un km la altul peisajul se schimba. Nisip si praf erau inca din belsug, dar aparuse iarba si pomisorii...treceam cu pasi repezi spre savana. Relieful se schimba si el: cat vedeai cu ochii era plat, tare si bun de mers. La o alta trecere de albie secat pierdem din nou drumul dar, nici o problema pergem dupa busola spre sud, spre Kayes, si inca cu viteza. La un moment dat, studiind GPS-urile, decidem ca ma trecut frontiera in Mali. Ajungem intr-un sat si vrem sa intrebam pe cineva, dar suntem asaltati de o multime de copii care nu intelegeau o boba din franceza noastra. Devin din ce in ce mai agresivi, se urca pe masina noastra si reusesc sa fure un bax cu apa plata Borsec, carat din tara, dar ne legat cu nimic pe roof rack. Bag piciorul in accelaratie, englezoica tasneste ca din pusca si piratul face o tumpa artistica si pica in cap de pe acoperis. Nu pateste nimic.
Continuam spre sud. Andrei se intalneste cu doi calareti de camile, opreste sa intrebe de drum. Eu opresc in spatele lui si ma dau jos sa il intreb ce a aflat. Omul nu ma vede, da cu spatele si se infige in bara mea!
Da, ati citit bine: el si cu mine am avut o mica coliziune in desert! Radem ca nebuni de scena, calareti se uita mirati la noi si nu mai inteleg nimic!
In final gasim drumul si decidem ca la primul loc potrivit punem tabara: era clar ca nu mai puteam ajunge in ziua respectiva la Kayes.
Punem corturile, maestrul nostru bucatar (Eugen) face niste minunati din conserve si supe la plic, petrecem prima noastra noapte in savana Africana.
30 ian undeva in savana - Kayes
Dimineata plecam devreme. Strangem tot, eu imi uit sandalele sub masina si o luam spre Kayes. Mult nu mai era, in jur de 100 km. Drumul, ca si pana acum: mai apare, mai dispare.... totul era sa mergi spre Sud. Catunele si asezarile de pastori incep sa se inmulteasca. Apar colibele rotunde, caracteristice zonei, cu acoperisuri conice, de paie: Africa adavarata, pe care o visam de mici. Traficul devine „aglomerat”: apar carute, biciclete, motorete si la un moment dat chiar o Toyota Hilux. Ajungem intr-un sat. Deja stim lectia: bagam piciorul in accelerati esi-i dam bataie. La o curba, inainte de a intra pe un pod rupt, imi sare in fata un politist. Opresc.
Cobor cu Eugen si mergem la el in birou, de fapt o incapere, fara un perete, unde era un birou, un pat si o pusca veche rezemata de perete. Ne cere pasapoarte, actele masinii, fisa. Incepe sa se uite prin acte, ramane surprins ca nu avem nici o viza de intrare in Mali. Incercam sa-l dumirim ca am intrat peste camp, nu pe drum, nu cred ca suntem prea convingatori, caci ne intreaba mereu de ce „Mon Coleg” de la frontiera nu ne-a stampilat actele. In final renunta sa ne mai discute cu noi (el in bambara si noi in romana) si se apuca sa stampileze actele. Atunci aflam si noi ca suntem in Aourou. Bun, mai e ceva de mers!
Ne da drumul si plecam mai departe. Ajungem intr-un fel de rezervatie. Aflam mai apoi ca e o padure ocrotita de baobabi. Culegem niste fructe, ne facem poze si mergem mai departe. Peisajul e din ce in ce mia verde, drumul nu mai dispare, e clar ca apropiem de Kayes... apoi, brusc, telefoanele prind viata, aveam si semnal!
Intram in oras.... la inceput sunt doar case, de-o parte si alata a unei ulite, apoi apre si un sant, pe post de canalizare. Il aud pe Andrei pe statie ca a dat de asfalt. Iesim si noi si ne regrupam la o benzinarie. Era cam 1300-1330. Vroiam sa plecam spre Bamako, sa mergem pe malul Senegalului.... dar nu a fost sa fie asa.
Cateva cuvinte despre Kayes: fost important centru colonial, unele cladiri inca mai sunt in picioare, dar trebuie renovate, aglomerat, plin de viata. Total diferit de ceea ce vazusem pana atunci in Africa.
Vrem sa schimbam niste bani, sa luam niste apa si motorina. Descoperim cateva banci, niste agentii Western Union... dar toate inchise, pana la 1600. Nashpa! Scot niste bani de la un bancomat, vreo 50 de euro in CFA si ne punem pe cumparaturi: papaya, banane, tigari, etc
Ne invartim pe strada principala in sus si in jos, cascam ochii si ne minunam de ce vedem (cred ca atunci ne-am imbolnavit.... si ne-am indragostit de Africa) si gasim o banca deschisa. Reusim sa schimbam bani...si ne uitam la ceas: 1530! Unde naiba sa mai plecam?
Plecam sa cautam hotel, stiam ceva de unul pe langa gara, Hotel du Rail, intrebam, aflam unde e si mergem acolo. Cladire veche, frantuzeasca, frumoasa.... acum 50 de ani, dar ne ingrijita si lasata de voia domnului.
Intru la receptie: camere erau, pretul..... 50 euro! Mult, dar asta e situatia!
Cand ies afara... o vad pe Dayana cu un brat de cutii de bere Bavaria! Da, bere olandeza Bavaria, rece ca ghiata!
Uitam instantaneu de ce suntem acolo. Ne prabusim in niste fotolii la umbra, in fata hotelului si.... dai cu bere, da-i cu povesti.... Tot caram bere de la barul din fata hotelului....
Dupa un timp si o gramada de cutii de bere, ne hotaram sa ne si cazam, spalam masinile si mergem la masa. Restaurantul..la fel ca hotelul... adica trist, dar nu la fel de scump.
Seara, petrecerea mare: langa hotel era un club, lume multa, mii de scutere, galagie, muzica, fete frumoase (dar cam negre), viata de nopate in Kayes...
Intre-un tarziu reusim sa adormim.
31 ian Kayes – Bamako Finish
Hotaram sa mergm pe sosea spre Bamako, sa ajungem mai repede. Regretam si acum decizia asta: am pierdut niste peisaje superbe pe malul Senegalului... dar le lasam pentru data viitoare. Umflam rotile, strangem bagajele, mai facem ceva ordine prin masini si pornim la drum. Cu alte cuvinte: ne trezim devreme... plecam tarziu!
Cum iesim din Kayes... cum dam de o bariera unde trebuie sa platim taxa de drum. Nu e mult, sub un euro, dar din Maroc uitasem cum e sa platesti pentru drumuri. Soseaua buna, lunga, dreapta. Mai opream din loc la umbra, pentru poze si pentru cate o gustare.
Dupa vreo 2-3 ore ajungem la Diema, orasel prafuit in mijlocul savanei. Acolo ne intalnim ci Motoaventrura si cu estonienii. Janek era bandajat, si la mana si la genunchi, dar in rest ok si cu moralul ridicat. Erau in drum spre Bamako, cu prietenii lor ukrainieni.
Dupa pranz ajungem la Bamako.
Orasul mare, se vede superb de pe dealurile care il inconjuara. Intram vitejeste si ne trezim intr-un trafic infernal. Masini, autobuze, carute, biciclisti, pietoni, scutere.... o nebunie. Ne invartim putin, mai intrebam, mai ne uitam pe GPS si ajungem la Hotel Salam, unde era Finish-ul.
Aici...dezmagire: organizatorii erau ocupati, concurenti isi vindeau masinile, curtea plina de oameni care incercau sa-ti vanda ceva (de la hasis la suveniruri)... ceremonie de final nu. Nu ne-a bagat nimeni in sema, nici nu s-a stiut ca am ajuns si am terminat cursa.
Schimbam niste bani la receptie si iesim afara, in curte. Incepuse sa fie foarte cald, noi eram prafuiti si insetati si flamanzi... Luam un taxi, pe post de antemergator si porinim spre Hotel Tamana, unde aveam rezervare.
QUOTE (air_america @ Apr 13 2009, 16:14) 
P O V E S T E A ..............................................................................
Orasul mare, se vede superb de pe dealurile care il inconjuara. Intram vitejeste si ne trezim intr-un trafic infernal. Masini, autobuze, carute, biciclisti, pietoni, scutere.... o nebunie. Ne invartim putin, mai intrebam, mai ne uitam pe GPS si ajungem la Hotel Salam, unde era Finish-ul.
Aici...dezmagire: organizatorii erau ocupati, concurenti isi vindeau masinile, curtea plina de oameni care incercau sa-ti vanda ceva (de la hasis la suveniruri)... ceremonie de final nu. Nu ne-a bagat nimeni in sema, nici nu s-a stiut ca am ajuns si am terminat cursa.
Schimbam niste bani la receptie si iesim afara, in curte. Incepuse sa fie foarte cald, noi eram prafuiti si insetati si flamanzi... Luam un taxi, pe post de antemergator si porinim spre Hotel Tamana, unde aveam rezervare.
Orasul mare, se vede superb de pe dealurile care il inconjuara. Intram vitejeste si ne trezim intr-un trafic infernal. Masini, autobuze, carute, biciclisti, pietoni, scutere.... o nebunie. Ne invartim putin, mai intrebam, mai ne uitam pe GPS si ajungem la Hotel Salam, unde era Finish-ul.
Aici...dezmagire: organizatorii erau ocupati, concurenti isi vindeau masinile, curtea plina de oameni care incercau sa-ti vanda ceva (de la hasis la suveniruri)... ceremonie de final nu. Nu ne-a bagat nimeni in sema, nici nu s-a stiut ca am ajuns si am terminat cursa.
Schimbam niste bani la receptie si iesim afara, in curte. Incepuse sa fie foarte cald, noi eram prafuiti si insetati si flamanzi... Luam un taxi, pe post de antemergator si porinim spre Hotel Tamana, unde aveam rezervare.
Foarte misto, oltene
Am citit povestea ta cu sufletul la gura si mi-a placut tare mult, are si verb, are si suspans, este si haioasa, ce mai...este superba, multumim !
Bravo voua, felicitari !!!
Ar fi tare frumos daca ai pune mai multe poze.
Bravo voua, felicitari !!!
Ar fi tare frumos daca ai pune mai multe poze.
QUOTE (grecul68 @ Apr 13 2009, 22:01)
Ar fi tare frumos daca ai pune mai multe poze.
Multumim. Ma bucur ca v-a placut!
Sunt mai multe poze pe site.... e in semnatura!
Incerc sa mai pun si aici.
QUOTE (air_america @ Apr 13 2009, 22:18)
Multumim. Ma bucur ca v-a placut!
Sunt mai multe poze pe site.... e in semnatura!
Incerc sa mai pun si aici.
Sunt mai multe poze pe site.... e in semnatura!
Incerc sa mai pun si aici.
am vazut,mi-a placut ideea si incerc sa ma gandesc serios pentru 2011.
QUOTE (air_america @ Apr 13 2009, 22:18)
Multumim. Ma bucur ca v-a placut!
Sunt mai multe poze pe site.... e in semnatura!
Incerc sa mai pun si aici.
Sunt mai multe poze pe site.... e in semnatura!
Incerc sa mai pun si aici.
mai multe detalii despre organizare,anul asta a fost cu Travel ? ati avut detaliile itinerarului,costurile,tip auto,samd?
QUOTE (titihc @ Apr 13 2009, 22:51)
am vazut,mi-a placut ideea si incerc sa ma gandesc serios pentru 2011.
mai multe detalii despre organizare,anul asta a fost cu Travel ? ati avut detaliile itinerarului,costurile,tip auto,samd?
mai multe detalii despre organizare,anul asta a fost cu Travel ? ati avut detaliile itinerarului,costurile,tip auto,samd?
A fost Travel...dar cam nevazuti.... Au mers la claa Racing. O sa aiba un serial de 5 episoade in mai.
Detalii ...nu prea au fost. A fost un Roadbook, dar destul de subred. Sunt multe de povestit si de spus, o sa vin cu detalii pe site, cand o sa inchegam traseul pentru 2011.
QUOTE (titihc @ Apr 13 2009, 22:51)
am vazut,mi-a placut ideea si incerc sa ma gandesc serios pentru 2011.
mai multe detalii despre organizare,anul asta a fost cu Travel ? ati avut detaliile itinerarului,costurile,tip auto,samd?
mai multe detalii despre organizare,anul asta a fost cu Travel ? ati avut detaliile itinerarului,costurile,tip auto,samd?
daa.. si pe mine m-ar interesa... macar informativ!!
super povestea!!!
pup
Ma pregatesc de Mali, Burkina Faso si apoi spre Sao Tome and Principe.
Any ideea cum ajung in Sao Tome and Principe din Bamako sau Bobo-Dioulasso?
Any ideea cum ajung in Sao Tome and Principe din Bamako sau Bobo-Dioulasso?
in primul rand felicitari pentru ce ati facut,nu multi se pot lauda cu asa ceva si tot asa si in continuare sa auzim de bine,dati si voi niste detalii gen costuri totale,nr de km parcursi....etc,unii mai sunt interesati macar asa sa ne uluim si noi
QUOTE (air_america @ Apr 13 2009, 21:18)
Multumim. Ma bucur ca v-a placut!
Sunt mai multe poze pe site.... e in semnatura!
Incerc sa mai pun si aici.
Sunt mai multe poze pe site.... e in semnatura!
Incerc sa mai pun si aici.
Am de gand sa merg in Mali la iarna (nu cu masina
. Nu stii cum se ia viza ?
Impresionant! Felicitari!
Dar de ce se opreste povestire aici? Nu v-ati mai intors de acolo? Unde e drumul de intoarcere?
Dar de ce se opreste povestire aici? Nu v-ati mai intors de acolo?
Unde e drumul de intoarcere?
QUOTE (Imperator @ Apr 14 2009, 09:00)
Am de gand sa merg in Mali la iarna (nu cu masina . Nu stii cum se ia viza ?
. Nu stii cum se ia viza ?Cauta ... cuun motor de cautare mali+consulates si o sa le vezi. Sunt la Viena, Roma, Berlin, Moscova.....
Iti trebuie 2 fotografii de pasaport si cererea de viza. La iesirea din Mali s-ar putea sa-ti ceara carnetul galben de facinare contra febrei galbene, dar la cat ai calatorit tu, sunt sigur ca-l ai. Viza se poate oibtine si la aeroport, pentru 5 zile si apoi o prelungesti la Bamako. Ai aici si formularul pentru viza.
QUOTE (longlaif @ Apr 13 2009, 23:48)
in primul rand felicitari pentru ce ati facut,nu multi se pot lauda cu asa ceva si tot asa si in continuare sa auzim de bine,dati si voi niste detalii gen costuri totale,nr de km parcursi....etc,unii mai sunt interesati macar asa sa ne uluim si noi
1640 km, 1650 l motorina arsi. Am avut la noi 6000 de euro (4 persoane) am cheltui vreo 5500. A durat o luan de zile.
La costuri se mai adauga: 300 ferry, 120 vizele, 200 vaccinurile, 650 euro un bilet de avion pentru intoarcere.
QUOTE (petru_ @ Apr 14 2009, 12:40)
Impresionant! Felicitari!
Dar de ce se opreste povestire aici? Nu v-ati mai intors de acolo? Unde e drumul de intoarcere?
Dar de ce se opreste povestire aici? Nu v-ati mai intors de acolo?
Unde e drumul de intoarcere?Am venit sfoara de acolo.... am oprit cateva ore in Casablanca si cateva in Gibraltar, la maimutze! Nu prea a fost interesant
QUOTE (Imperator @ Apr 14 2009, 09:00)
Am de gand sa merg in Mali la iarna (nu cu masina . Nu stii cum se ia viza ?
. Nu stii cum se ia viza ?Dar de ce sa vrei sa mergi in Mali in vacanta???
Ce-i acolo asa de interesant de vazut?
Te-ai documentat ?
Sa nu-mi spui ca sa merita sa te duci, doar pentru ca exista...
Poate ne raspunde air america !
ce argumente sunt sa te duci in vacanta acolo???
QUOTE (grecul68 @ Apr 14 2009, 13:34)
Dar de ce sa vrei sa mergi in Mali in vacanta???
Ce-i acolo asa de interesant de vazut?
Te-ai documentat ?
Sa nu-mi spui ca sa merita sa te duci, doar pentru ca exista...
Poate ne raspunde air america !
ce argumente sunt sa te duci in vacanta acolo???
Ce-i acolo asa de interesant de vazut?
Te-ai documentat ?
Sa nu-mi spui ca sa merita sa te duci, doar pentru ca exista...
Poate ne raspunde air america !
ce argumente sunt sa te duci in vacanta acolo???
Ai de vazut si de invatat o gramada de lucruri:
1. De invatat; cum pot fi, niste oamenii saraci si cu un viitor incert, destinsi, liberi, plini de viata, fara a le pasa prea mult de ziua de maine.
2. Ce poti vedea: o civilizatie total diferita de cea europeana, care is-a construit un imperiu in centrul Africii cu multe secole in urma. Poti mege la Mopti, un oras construit in delat interioare a Nigerului, ca un fel de Venetia, a Africii; poti merge la Djenna, sa vezi moschea de lut si piata de luni, poti merge la Bandiagra, in Tara Dogonilor si mai poti merge la Tombouctou, unde este cea mai veche Universitate Islamica. Bineinteles, poti face o croaziera cu pirogile pe Niger su pe Senegal.
3. Sa vezi ce femei sexy si easy going au!
Eu, as recomanda, daca e timp si bani, sa mergi si in burkina Faso, in Parcul national W, ocazie cu care vezi si ceva animale salbatice!
Felicitari pentru tura facuta si aventura voastra !
Africa e o experienta fascinanta, daca esti deschis sa observi, sa absorbi si sa simti locul si oamenii.
In decembrie am facut untraseu asemanator, prin Maroc, Mauritania si Mali, dar 3 saptamani, singur, fara masina proprie. A fost extraordinar, regret ca am calatorit in viteza (desi timpul pentru africani e foarte relativ), totusi am stat vreo 10 zile in Mauritania, am colindat desertul, m-am dat cu cel mai lung tren din lume, am stat prin oaze... Cat despre Mali, sunt intr-adevar multe locuri de vanzut dar mai ales multe experiente, si la Dogon, dar si in satele Bozo, Fulani, cu barca pe Niger, in desert...
Femeile sunt easy going, chiar daca majoritatea sunt musulmani, e un tip de Islam foarte relaxat, dar in Africa, chiar si in Mali, nu e bine sa te joci, SIDA e peste tot.
Legat de obtinerea vizei pe aeroport, sa nu va bazati pe asta, din cate stiu ea se obtine asa doar in cazul in care mergi cu tur organizat sau aranjezi prin compania cu care zbori (Point Afrique de exemplu asigura serviciul asta). Alte comanii ca de exemplu RAM nici nu te lasa sa urci in avion spre Mali daca nu ai viza deja obtinuta. Oricum, din cam toate capitalele care au legatura spre Mali poti obtine viza (la Paris, la Bruxelles, la Londra, la Rabat...)
Intre Casablanca si Dakhla sunt 1300 km, Dakhla si NKT sunt 850 km, NKT - Kiffa 640 km etc. 1640 km pentru total (budapesta-bamako ?) e prea putin, chiar si doar pt Africa, probabil imi scapa mie ceva.
Africa e o experienta fascinanta, daca esti deschis sa observi, sa absorbi si sa simti locul si oamenii.
In decembrie am facut untraseu asemanator, prin Maroc, Mauritania si Mali, dar 3 saptamani, singur, fara masina proprie. A fost extraordinar, regret ca am calatorit in viteza (desi timpul pentru africani e foarte relativ), totusi am stat vreo 10 zile in Mauritania, am colindat desertul, m-am dat cu cel mai lung tren din lume, am stat prin oaze... Cat despre Mali, sunt intr-adevar multe locuri de vanzut dar mai ales multe experiente, si la Dogon, dar si in satele Bozo, Fulani, cu barca pe Niger, in desert...
Femeile sunt easy going, chiar daca majoritatea sunt musulmani, e un tip de Islam foarte relaxat, dar in Africa, chiar si in Mali, nu e bine sa te joci, SIDA e peste tot.
Legat de obtinerea vizei pe aeroport, sa nu va bazati pe asta, din cate stiu ea se obtine asa doar in cazul in care mergi cu tur organizat sau aranjezi prin compania cu care zbori (Point Afrique de exemplu asigura serviciul asta). Alte comanii ca de exemplu RAM nici nu te lasa sa urci in avion spre Mali daca nu ai viza deja obtinuta. Oricum, din cam toate capitalele care au legatura spre Mali poti obtine viza (la Paris, la Bruxelles, la Londra, la Rabat...)
QUOTE
1640 km, 1650 l motorina arsi
Intre Casablanca si Dakhla sunt 1300 km, Dakhla si NKT sunt 850 km, NKT - Kiffa 640 km etc. 1640 km pentru total (budapesta-bamako ?) e prea putin, chiar si doar pt Africa, probabil imi scapa mie ceva.
QUOTE (air_america @ Apr 14 2009, 14:25)
Ai de vazut si de invatat o gramada de lucruri:
1. De invatat; cum pot fi, niste oamenii saraci si cu un viitor incert, destinsi, liberi, plini de viata, fara a le pasa prea mult de ziua de maine.
2. Ce poti vedea: o civilizatie total diferita de cea europeana, care is-a construit un imperiu in centrul Africii cu multe secole in urma. Poti mege la Mopti, un oras construit in delat interioare a Nigerului, ca un fel de Venetia, a Africii; poti merge la Djenna, sa vezi moschea de lut si piata de luni, poti merge la Bandiagra, in Tara Dogonilor si mai poti merge la Tombouctou, unde este cea mai veche Universitate Islamica. Bineinteles, poti face o croaziera cu pirogile pe Niger su pe Senegal.
3. Sa vezi ce femei sexy si easy going au!
Eu, as recomanda, daca e timp si bani, sa mergi si in burkina Faso, in Parcul national W, ocazie cu care vezi si ceva animale salbatice!
1. De invatat; cum pot fi, niste oamenii saraci si cu un viitor incert, destinsi, liberi, plini de viata, fara a le pasa prea mult de ziua de maine.
2. Ce poti vedea: o civilizatie total diferita de cea europeana, care is-a construit un imperiu in centrul Africii cu multe secole in urma. Poti mege la Mopti, un oras construit in delat interioare a Nigerului, ca un fel de Venetia, a Africii; poti merge la Djenna, sa vezi moschea de lut si piata de luni, poti merge la Bandiagra, in Tara Dogonilor si mai poti merge la Tombouctou, unde este cea mai veche Universitate Islamica. Bineinteles, poti face o croaziera cu pirogile pe Niger su pe Senegal.
3. Sa vezi ce femei sexy si easy going au!
Eu, as recomanda, daca e timp si bani, sa mergi si in burkina Faso, in Parcul national W, ocazie cu care vezi si ceva animale salbatice!
OK, ok tot ce spui tu pare tentant/interesant dar cat de sigur este sa te duci acolo, nu exista pericolul sa fi rapit daca te duci tu asa ca o floare pe acolo, flu-flu???
Tarile astea nu sunt chiar asa de ''umblate'' dpv turisti si populatia este ff saraca.
QUOTE (carpatic @ Apr 14 2009, 17:49)
Intre Casablanca si Dakhla sunt 1300 km, Dakhla si NKT sunt 850 km, NKT - Kiffa 640 km etc. 1640 km pentru total (budapesta-bamako ?) e prea putin, chiar si doar pt Africa, probabil imi scapa mie ceva.
Nu tie, mie: un 0! Au fost 16400
QUOTE (grecul68 @ Apr 14 2009, 12:34)
Dar de ce sa vrei sa mergi in Mali in vacanta???
Ce-i acolo asa de interesant de vazut?
Te-ai documentat ?
Sa nu-mi spui ca sa merita sa te duci, doar pentru ca exista...
Poate ne raspunde air america !
ce argumente sunt sa te duci in vacanta acolo???
Ce-i acolo asa de interesant de vazut?
Te-ai documentat ?
Sa nu-mi spui ca sa merita sa te duci, doar pentru ca exista...
Poate ne raspunde air america !
ce argumente sunt sa te duci in vacanta acolo???
Normal ca m-am documentat si Mali este pe short list-ul de destinatii de vazut. Ce e de vazut, tocmai ti s-a spus
QUOTE (grecul68 @ Apr 14 2009, 12:34)
Dar de ce sa vrei sa mergi in Mali in vacanta???
Ce-i acolo asa de interesant de vazut?
Te-ai documentat ?
Sa nu-mi spui ca sa merita sa te duci, doar pentru ca exista...
Poate ne raspunde air america !
ce argumente sunt sa te duci in vacanta acolo???
Ce-i acolo asa de interesant de vazut?
Te-ai documentat ?
Sa nu-mi spui ca sa merita sa te duci, doar pentru ca exista...
Poate ne raspunde air america !
ce argumente sunt sa te duci in vacanta acolo???
Aventura nu gluma ! Palpitant ! Care ar fi punctul de plecare pentru o astfel de initiativa, urmatorul pas dupa idee ?
QUOTE (vladut_v @ Apr 14 2009, 21:36)
Aventura nu gluma ! Palpitant ! Care ar fi punctul de plecare pentru o astfel de initiativa, urmatorul pas dupa idee ?
Sa-ti strangi o echipa.
Recomandare: 2 oameni pe masina, nu mai mult, ca o supra incarci!
Apoi sa mai gasesti inca cel putin o masina.
Poate te hatarasti si vi cu noi in 2011!
QUOTE (air_america @ Apr 14 2009, 12:34)
Cauta ... cuun motor de cautare mali+consulates si o sa le vezi. Sunt la Viena, Roma, Berlin, Moscova.....
Iti trebuie 2 fotografii de pasaport si cererea de viza. La iesirea din Mali s-ar putea sa-ti ceara carnetul galben de facinare contra febrei galbene, dar la cat ai calatorit tu, sunt sigur ca-l ai. Viza se poate oibtine si la aeroport, pentru 5 zile si apoi o prelungesti la Bamako. Ai aici si formularul pentru viza.
1640 km, 1650 l motorina arsi. Am avut la noi 6000 de euro (4 persoane) am cheltui vreo 5500. A durat o luan de zile.
La costuri se mai adauga: 300 ferry, 120 vizele, 200 vaccinurile, 650 euro un bilet de avion pentru intoarcere.
Am venit sfoara de acolo.... am oprit cateva ore in Casablanca si cateva in Gibraltar, la maimutze! Nu prea a fost interesant
Iti trebuie 2 fotografii de pasaport si cererea de viza. La iesirea din Mali s-ar putea sa-ti ceara carnetul galben de facinare contra febrei galbene, dar la cat ai calatorit tu, sunt sigur ca-l ai. Viza se poate oibtine si la aeroport, pentru 5 zile si apoi o prelungesti la Bamako. Ai aici si formularul pentru viza.
1640 km, 1650 l motorina arsi. Am avut la noi 6000 de euro (4 persoane) am cheltui vreo 5500. A durat o luan de zile.
La costuri se mai adauga: 300 ferry, 120 vizele, 200 vaccinurile, 650 euro un bilet de avion pentru intoarcere.
Am venit sfoara de acolo.... am oprit cateva ore in Casablanca si cateva in Gibraltar, la maimutze! Nu prea a fost interesant
Voi cum ati luat viza ?
Am trimis pasapoartele la organizatori la Budapesta si s-au ocupat ei: pentru Mali au luat-o de la Moscova pentru Mauritania de la Berna. Ne-a costat 120 euro taxele plus TNT dus/intors.
QUOTE (grecul68 @ Apr 14 2009, 17:55)
OK, ok tot ce spui tu pare tentant/interesant dar cat de sigur este sa te duci acolo, nu exista pericolul sa fi rapit daca te duci tu asa ca o floare pe acolo, flu-flu???
Tarile astea nu sunt chiar asa de ''umblate'' dpv turisti si populatia este ff saraca.
Tarile astea nu sunt chiar asa de ''umblate'' dpv turisti si populatia este ff saraca.
Pai sigur nu e nicaieri! Dar daca e aventura... pai atunci sa fie aventura! Noi nu am avut norocul sa fim rapiti, jefuiti, atacati, dara sta e: nu le poti avea pe toate!
Ce poveste trasnet ar fi iesit!
QUOTE (air_america @ Apr 14 2009, 14:25)
...3. Sa vezi ce femei sexy si easy going au!
Ahaaaa, aventura zici???Aceasta este o versiune simplificatã a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.