Pelerinaj Sfant Ionesti!

Fratilor, cine are urechi sa auda si cine are ochii sa vada, si sa se foloseasca! Cei care nu cred, nu ma intereseaza parerea lor!

  Pelerin de 7 ani si organizator de 3 ani de pelerinaje la Ionesti va invit sa mergem impreuna acolo unde Dumnezeu vorbeste oamenilor intoarcere la credinta. In 1998 Maica Domnului si Mantuitorul vorbeste lui mos Ionica, nea Ion (un om simplu de la tara,un cioban,cu 4 clase) si ii porunceste lui sa ridice o sfanta Troita, iar la sfintirea Troitei se arata pe cer cruci din nori vazute de mai bine de 10.000 de persoane.De atunci si pana cand va randui Dumnezeu, batranul vorbeste oamenilor sa se intoarca la credinta. De atunci si pana astazi vin pelerini din toata tara si din afara sa asculte cuvantul cel sfant, sa primeasca ajutor si binecuvantare de la Dumnezeu.Foarte multi oameni s-au vindecat de multe boli, chiar si deamonizati s-au vindecat, toate acestea facandu-le Dumnezeu pentru ca noi sa il cunoastem pe EL. Dimineata mergem la Biserica din sat, apoi la Sf. Troita, apoi la fantana cu apa vie (Mantuitorul: oricine va bea din aceasta apa si va avea credinta se va vindeca de orice boala va avea- adevarat este!) Apoi vom lua masa afara la o masuta de lemn de langa Troita, vom merge la raul in care s-a aratat si se arata Chipul Mantuitorului,iar apoi vom merge la nea Ion, pentru a asculta un cuvant de credinta si cu el vor vorbi pelerinii problemele lor si vor cere sfat fiecare in parte. Doamne ajuta!!!

Pelerinaj lunar, facut pe baza de rezervari

0762.820.812 Petre\ Durata 1 zi, pret 45 lei- transport

Anunt cu scop umanitar! Doamne ajuta!



Iata ce marturisesti Valeriu Popa despre intalnire lui cu Mos Ionica
Sursa: http://www.totnatura.ro/psv_cap3.html

                                                                   ION DE LA IONESTI

       Ziua trecuse de jumatate, iar soarele puternic, de vara, dogorea peste toata suflarea. Pe cer, cat vedeai cu ochii, numai senin, nici un pic de nor. Frunzele pomilor erau incremenite, parca ’’anghetate’’ de arsita zilei. Pe aleea principala a manastirii, aproape pustie, cativa oameni, dupa ce se inchinasera si sarutasera moastele Sfantului Calinic, mergeau incet spre cimitir. La un moment dat se opresc in fata unui mormant, se asaza grupati la poalele lui, iar unul dintre ei, cel mai in varsta, la capul mormantului, langa cruce, cu fata la ei. Dupa cateva clipe de reculegere, cel mai varstnic dintre ei zice:  
- Mare om odihneste aici. Sunteti careva ruda cu el?  
- Nu, nu suntem rude, dar a fost omul care i-a invatat pe cei care l-au cunoscut ca stiinta si credinta ne sunt date de Dumnezeu pentru a cauta sa-L cunoastem. Cum? Ne-a sfatuit sa incepem cu ce avem la indemana: natura care ne inconjoara si propria fiinta.  
- Da’ mare drag ati avut de acest om daca dupa atata vreme va mai amintiti de el si veniti sa-i vizitati mormantul. Si daca ar fi aici, si va spun ca este, v-ar zice sa nu mai gresiti ca nu mai aveti timp sa va indrepatati si sa duceti mai departe ce v-a invatat el.  
Ecoul vorbelor ramasese suspendat in aer si in sufletul celor prezenti. Amintiri negraite reveneau in prezent, aducand cu ele si forta emotiilor traite odinioara.  
Cel care le vorbise statea linistit, pastrand cateva clipe de reculegere. Mic de statura, cu parul alb, purta un costum de culoare gri si o camasa alba. Avea chipul bronzat, brazdat de incercarile unei vieti traite in truda muncii de la tara. Mainile, cu degetele groase, zdrelite pe alocuri si apoi vindecate, stateau marturie pentru zilele nesfarsite de munca, de sudoare pentru castigarea painii cea de toate zilele. Privindu-l atent stiai ca ai in fata un taran, pana nu de mult obisnuit doar cu munca, timid, cu acel bun simt si rusine pe care cu greu mai avem astazi de unde sa le invatam.  
- Ei, si, daca o vrea bunul Dumnezeu, o sa inceapa si o ploaie buna, sa mai racoreasca putin pamantul, ca mare zapuseala mai e. Cei aflati langa nea Ion, caci asa il chema pe cel care le vorbise, ridicara ochii spre cer, dand nedumeriti din umeri, caci nu se vedea tipenie de nor, oriunde te-ai fi uitat. Au mai stat cateva minute, apoi s-au urcat cu totii in masini si au plecat spre comuna Rosu, unde erau asteptati de o familie de tineri ce isi serbau ziua de nastere si care dorisera tare mult sa-l aiba pe nea Ion intre ei cu acel prilej.  
De la manastirea Cernica pana in centrul Bucurestiului au facut aproximativ treizeci de minute. Ajunsi pe la “Piata Unirii”, cerul a inceput sa se innoreze, in cateva minute s-a intunecat, iar cand am ajuns aproape de iesirea din Bucuresti a inceput sa toarne cu galeata, ploua de parca ziceai ca s-a rupt cerul in doua. De unde stiuse nea Ion ca o sa ploua cand, cu doar o jumatate de ora mai devreme, nu era pic de nor pe cer, cat vedeai cu ochii? Cand nea Ion a ajuns la familia Popescu, ploaia incetase de ceva vreme, statea sa se insereze, in curte era putina racoare si liniste. Pe chipul gazdelor se citea emotia si bucuria intalnirii cu acest om simplu dar misterios, despre care auzisera atatea lucruri frumoase, unele de necrezut. Inainte de a se aseza cu totii la masa din curte, nea Ion a fost invitat in casa sa o binecuvanteze. Mergand prin incaperile casei, in timp ce rostea cu voce tare rugaciuni simple, frumoase, care iti mergeau la inima, s-a apropiat de un crucifix mare, prins de un perete al holului de la parterul casei. Ajungand langa el, l-a atins cu mana, in timp ce invoca mila ’’Tatalui ceresc’’, rugandu- L sa ocroteasca acea casa si pe cei care locuiau in ea. In clipa in care mana lui nea Ion atingea crucifixul, lumina din toata casa s-a intrerupt. Nea Ion isi continua linistit rugaciunile cu mana pe crucifix. A mai rostit trei-patru fraze, dupa care a luat mana de pe crucifix, ca sa-si faca cruce si sa-i multumeasca bunului Dumnezeu. In acel moment lumina, care se intrerupsese fara nici o cauza logica (nimeni nu umblase la panoul de siguranta sau la intrerupatoare, casele vecine avusesera in permanenta lumina) s-a aprins din nou, singura. Cei din casa au ramas muti de uimire, neantelegand ce s-a intamplat, incercand in zadar sa gaseasca o explicatie. Evident ramanea faptul ca atunci cand nea Ion a pus mana pe crucifix, lumina din casa s-a stins, iar cand si-a luat mana de pe el, luina s-a reaprins. Ce o fi intervenit in functionarea normala a circuitelor electrice din casa, intrerupandu-le pentru cateva zeci de secunde, ca apoi totul sa reintre in normal, ca si cand nimc nu s-ar fi intamplat?  
Nea Ion a mai stat putin de vorba cu cei din casa, dupa care, impreuna cu ei, a iesit in curte unde il asteptau mai multi oameni, nerabdatori sa il cunoasca si sa-i asculte cuvantul. Nea Ion li se adresa direct, simplu, cu vorbele unui taran cu patru clase. Si totusi, era ascultat cu atentie de toti cei prezenti. Privindu-i pe fiecare in parte, se opreste la un moment dat din explicatiile ce le dadea si ii intreba pe rand pe cei ce se aflau in fata lui:  
- Cata carte ai talica?  
- Liceul, raspunde o doamna.  
- Dar dumneata?  
- Am terminat facultatea, raspunde un domn.  
- Dar dumneata?  
- Facultatea.  
Dupa ce au raspuns, nea Ion ii intreaba:  
- Nu vreti sa vorbiti in locul meu? Nimeni nu raspunde.  
Nea Ion asteapta cateva clipe apoi insista:  
- Vreti sa vorbiti? Ca aveti carte. Eu am patru clase.  
- Dar noi am venit sa te ascultam pe matale, nu sa vorbim noi, raspunde o doamna.  
- Adevar ai zis. Ca daca voi ati putea vorbi, eu ar trebui sa tac, si atunci la ce-am mai venit aici?  
Iata, eu te intreb pe matale, si se adreseaza unui domn:  
- Dai ’’raului’’? Cand vorbesti cu familia, cu prietenii, dai ’’raului’’?  
- Nea Ioane, uneori mai dau, cand ma supar sau imi scapa cuvantul pe gura, pur si simplu.  
- Da’ cu ce te ajuta cand il chemi?  
- Cu nimic, mai rau imi face.  
- Si atunci de ce il chemi, de ce nu il chemi pe Dumnezeu?  
- Pai, nu sunt atent.  
- Vezi, asta vrea si el, sa nu fii atent si sa faci ce-i place lui. Te lasi de acest rau, il intreaba apoi nea Ion pe barbatul din fata sa?  
- Nea Ioane, eu vreau, ma straduiesc, dar stiu eu cat o sa reusesc.  
- N-auzi ce te-am intrebat? Te lasi de acest rau?  
- Da.  
- Da’ nu zic eu asta. Te intreb: te lasi?  
Intr-un final, barbatul da raspunsul corect, simplu si hotarat:  
- Ma las, nea Ioane.  
- Bine, acum ca ai zis, sa fii atent sa nu-l mai pomenesti. Pentru ca te-ai lasat nu mai ai raul in tine, unde mergi te simti mai usor, cu sufletul linistit. De ce va zic eu toate astea? Tara asta a noastra trebuie curatata de diavoli, ca sa vina Mantuitorul, ca se apropie vremea. Si eu nu mai pot. Nu mai am timp. Noi trebuie sa curatam tara asta de demoni, ca sa vina Mantuitorul sa faca aici noul Ierusalim. Aici e judecat. Pentru asta lupta omul. Si sa-si vaza alesii Lui.”  
- Da’ eu va zic: la slujbe mergeti dvs.?  
O doamna, pe care nea Ion o privea, raspunde:  
- Rar.  
- De ce rar? Ce, va e rusine sa mergeti? Mergeti, indiferent de cum ar fi preotii, mai buni sau mai rai, mergeti le biserica, ca la slujbe se vorbeste numai de Iisus si de faptele lui, de ce a patimit el pe pamant. Ascultand ce fapte mari a facut si cat a ajutat omenirea, eu ma mir ce-or fi avut cu El de L-au omorat. Ce-or fi avut? Facea rele? Facea rele de L-au omorat? De aia va intreb eu acum:  
- O-ti merge de acum mai des la biserica, la slujba? Si cu rabdare, i-a intrebat pe toti, iar acestia au zis da.  
- De ce va spun eu toate astea? Va raspund cu o pilda.  
Iata, vine la femei o imparateasa si va da o gradina cu flori. La barbati vine un imparat si le da o gradina cu meri. Aceasta pilda mi-a fost data de cineva care a venit al om (nea Ion vorbeste despre sine la persoana a III-a) la douasprezece noaptea si a stat pana dinspre ziua si a zis sa spun astea. Eu trebuie sa le repet pe astea. Ca sunt bune, ca sunt rele, eu trebuie sa le implinesc voile. Si imparatul zice: Sa aveti grija de gradina pana oi veni eu la vreme. Nu cumva sa chemi pe cel rau sa adune merele. Iar imparateasa vine si zice: Sa aveti grija de flori pana oi veni eu la vreme. Nu cumva sa-l chemati pe cel rau sa le adune. Cunoasteti, ati talmacit ce-am spus, ca aveti carte destula?  
Cei prezenti taceau, cate unul mai comenta pilda, dar fara sa o desluseasca.  
- Eu am doar patru clase, repeta nea Ion, vorbiti in locul meu! Nu puteti. Pe mine nu m-ati afla niciodata cine sunt. Numai la judecata veti sti cine e omul. Dar sa revenim la pilda noastra. Cine sunt imparatul si imparateasa?  
- Domnul Iisus si Maica Domnului, raspunde unul din cei aflati langa dansul.  
- Si ce este gradina cu flori si cu meri? Sunt oamenii din jurul nostru, familia, prietenii, cunoscutii, alaturi de care ne traim viata. Si ce spune mai departe: Sa aveti grija de ele pana oi veni Eu, la vreme. Intelegeti? La vreme... Vremea s-a apropiat. Ce vreme s-a apropiat?  
Cei prezenti au spus fiecare cate ceva, mai pe rand, mai in cor. Pana la urma, nea Ion a concluzionat:  
- Vine Judecata sau Mantuirea. Dar haide sa mergem mai departe. Ce mai zice in pilda? Nu cumva sa-l chemati pe cel rau sa adune merele si florile. Ce-am zis?  
Intrebati direct, unii incercau sa dea un raspuns, altii asteptau sa vada ce va spune nea Ion.  
- Auzi in cate o familie cum barbatul isi da femeia raului, femeia isi da barbatul, impreuna dau copiii raului, casa, animalele. Si apoi de ce sa ne miram ca le merge rau, daca l-am chemat pe acesta? Acum ca ati zis ca v-ati lasat de rau, nu-l mai vreti in voi, dar sa nu-l mai chemati ca mai greu veti patimi. Nu cumva sa incepeti sa dati iar raului dupa ce v-ati lasat!  
Cand va fi la Judecata, pe un camp inchis, va fi multime nesfarsita de oameni, de o parte cel rau cu ai lui, iar de alta parte, Domnul Iisus cu ai sai. Cine credeti ca va avea mai multi oameni? Domnul Iisus sau cel rau?  
Un barbat, aflat undeva in spate, a zis ca Domnul Iisus.  
- Nu, a zis nea Ion, cel rau va avea multi, iar Domnul Iisus putini. Cel rau va incerca sa se scuze, spunand: << Doamne, eu nu i-am chemat, ei mi s-au dat mie. >> Nu mai dati raului, ca sa nu ajungeti ai lui!  
- Vedeti, la mine vin multi oameni. Unii sunt rai, altii ma iubesc si imi spun vorbe frumoase. Insa, le zic:” Nu merit eu asta, nu sunt nici Dumnezeu sa va inchinati mie, nici Iisus, nici proroc. Sunt praful de sub picioarele dvs. si sluga slugilor. Daca aveti sluga in curte si la cela sunt sluga. Si sunt sluga si la El.” La varsta pe care o am, aproape saptezeci de ani, nu puteam sa stau acasa pe patul meu, sa dorm linistit, sa-mi vad de munca, casa? Eu trebuie sa implinesc niste voi. Neaparat. Voi ati auzit vreodata de Noe? Ce-a fost atunci? Judecata, prapad, ce-a fost?  
Oamenii nu stiau ce sa raspunda.  
- A fost manie dumnezeiasca, n-a fost Judecata. Nu s-a judecat nimeni pana acum, sa stiti. Da' poate va intrebati de unde stiu eu toate acestea? Pana acum trei ani nu stiam mai nimic. Sa stiti ca eu nici macar nu puteam vorbi bine. Am inceput sa vorbesc dupa ce s-a aratat Maica Domnului. Dupa ce Dansa a aparut a treia oara, cand sedeam intins pe pat, deasupra s-a aratat Domnul Iisus. De frica, am intins mainile pe langa corp si am inchis ochii, caci nu puteam privi lumina ce venea de de la Dansul. Si a zis: ''Nu te teme! Nu te teme!'' Si atunci am deschis ochii. De frica, i-am inchis, nu ca-mi era somn. Nu vazusem niciodata un asemenea chip de om. Cu Maica Domnului ma invatasem, cu toate ca, de cate ori aparea, noaptea, la capul patului unde dormeam, ma ridicam in aer, asa intins cum stateam in pat, cam la treizeci, patrzeci de centimetri. Si asa pluteam deasupra patului cat statea Dansa si imi vorbea. Cand pleca, ma lasam si eu pe pat. Si cand mi-a zis sa vorbesc omenirii, i-am spus: << Doamne, carte multa nu am, nu pot sa vorbesc, mi-e rusine, cum am sa stau eu in fata multimii de oameni? >> Si El mi-a zis: << Nu te teme ca Eu graiesc prin tine! >> Si iar am zis: De ce nu ati ales un om cu carte, un preot, un om cu facultate, care stie vorbi. Atunci El mi-a raspuns: Daca alegeam unul dintre acestia, nimeni nu-i credea. Iata, intru tine binevoiesc. Atunci am zis: Asa sa fie dupa cum e voia Ta! Si de atunci vorbesc ore in sir la oamenii care ma cauta, nu obosesc si raspund la toate intrebarile. Dar nu poate nimeni sa vorbeasca in locul omului. Cat va fi omul pe pamant nu va putea vorbi nimeni in locul lui.  
- Dvs. ati auzit de Noe, nu? Un murmur venit dinspre cei prezenti suna a confirmare.  
- Asa e si omul, astazi, ca si Noe. Acesta a vorbit oamenilor trei ani, apoi s-a intors la locul lui si a grait catre Dumnezeu:” Doamne, nu m-asculta oamenii! Nu vor sa se intoarca la credinta! Nu vor sa faca voile Tale!” Atunci Dumnezeu i-a spus sa construiasca o corabie imensa, cum nu se mai vazuse pana atunci.  
- Ce credeti ca spuneau oamenii cand il vedeau lucrand la barca lui? Ce ziceau?  
- Radeau de el, spuse o doamna.  
- Ziceau ca este nebun, nu? Si ce credeti, ca Dumnezeu nu putea sa trimita mania peste ei, asa, dintr-o data? El si-a facut un mesager mai inainte, sa vada daca oamenii se intorc la credinta, daca se opresc din rele. Ei nu au vrut sa inteleaga asta. Dumnezeu le-a mai dat ragaz si al patrulea an, iar apoi Noe a pus in barca din toate de pe pamant cate ceva, sa salveze speciile, omenirea, dar, vedeti, a luat si oameni rai. Asa-i si in ziua de astazi. Vremea s-a apropiat. Aproape, la Dumnezeu poate fi o zi, un an sau, poate, zece, douazeci. Iata, Dumnezeu a dat ragaz, iar eu sunt pe al patrulea an de cand mi s-au aratat Maica Domnului si Domnul Iisus Hristos. Nu cumva sa fie scrasnirea dintilor anul acesta pentru noi? Hai sa ne intoarcem la credinta, ca sa nu se intample la noi!  
Timpul a mai trecut, si il gasim pe nea Ion, intr-o dupa-amiaza, vorbind oamenilor in curtea sa.  
- Iata ce va zic ca sa intelegeti. Era Unul, mai inainte, acum doua mii de ani, si El s-a dat fiul lui Dumnezeu. Si daca s-a dat fiul lui Dumnezeu, oamenii n-au crezut. L-au scuipat, L-au batjocorit, L-au batut, L-au pus pe cruce, L-au rastignit si L-au omorat. Si iata, a venit Cineva si a zis:” Tu sa te dai praful de sub picioare.”  
- De ce credeti dvs. ca omul se da praful de sub picioare? Stiti?  
Oamenii au zis ca este vorba de smerenie. Dand din cap, ca si cand nu la asta s-a referit, nea Ion spune:  
- Iata de ce ma dau praful, ca sa intelegeti. Vedeti dvs. dealul acela de colo, de peste vale, si cu dealul acesta, de aici, in curand se vor uni si se va face un pamant cu mult praf deasupra. Si cand veti vedea praful ala care se ridica, eu sunt praful. Eu nu mai sunt, eu pier intr-o buna zi, sa stiti. Vremea s-a apropiat sa pier. Vedeti, aici in tara noastra, va fi noul Ierusalim, va fi Judecata, aici va fi Mantuirea. Pentru ca multe tari vor privi din jurul nostru. Multe se vor scufunda in adancul pamantului. Barca omului va ramane. Care credeti ca e barca omului?  
- Credinta, raspunde cineva.  
- Da Noe facuse o barca, si barca era credinta?, intreaba nea Ion.  
- Romania, raspunde altcineva.  
- Da, zice nea Ion, Romania e barca omului. Multe tari se vor duce in adancul pamantului si Romania va ramane deasupra. Dar sa nu creada cei rai ca vor sta printre cei buni. De aceea va zic, lasati diavolul, nu mai dati raului ca nu va aduce nimic bun. Nu va da ajutor nici macar cu un pai. El face alte greutati, are si el putere. Te pune si te imbata, bati femeia, dezbinari in casa, te duci sa furi, iesi apoi bogat, inchis, asta ati face diavolul. Face numai rautati. Haideti, deci, sa ne intoarcem la credinta, ca sa nu mai suferim. Credeti cu adevarat in Dumnezeu si iubiti-L pe Dumnezeu si lasati la o parte iubirile pamantene. Nu iubiti femeia sau barbatul, copiii mai mult decat pe Mantuitorul. Sau animalele, catei, pisici, cum vad la televizor ca le cumpara oamenii tot felul de mancaruri scumpe din magazine, le umple castroanele si ii hraneste pana nu mai pot manca, ii ghiftuieste, dar pentru un sarac, care plange in drumul mare, nu cumpara nimeni. Fiti milostivi cu sarmanii ca mult bine veti avea! Vedeti aici, la usa din fata casei, bate Cineva cu un toiag. E un om, e cu o camasa lunga pana jos, e descult, are o cingatoare albastra, are niste ochi albastri, un par cum e aurul si niste obraji cum e fraga. Si bate la usa si zice: ''Grabeste-te!'' Si atunci eu am zis:” Nu sunt vrednic eu sa ma grabesc. Tu esti, Tu poti sa Te grabesti. Eu nu pot. Tu esti mare si puternic.” Si in tot ce aveti de infaptuit in viata, sa-L chemati pe Dumnezeu sa va ajute, ca El nu va paraseste niciodata.  
Luati aminte, mergeti pe o cale, si sunteti cu gandul la Dumnezeu. Si spuneti in gand: ''Eu pornesc sa fac cutare lucru si am sa reusesc.” Dar pe drum incepi sa te intrebi: Oi face eu treaba asta? Sunt in stare s-o duc pana la capat? Si te-ai indoit. Nu mai reusesti. Fii credincios pe drumul pe care ai plecat si zi: “Doamne ajuta-ma, eu in tine am incredere, si asa sa ramana.”  
Credinta acestui om simplu se transmite ca un fior celor prezenti in curte . Undeva in dreapta lui, la trei-patru metri, statea un barbat inalt, care il asculta cu atentie. Era imbracat intr-un costum gri, cu o camasa alba, ce se asorta bine cu parul ce fusese odata ca pana corbului, acum avand mai mult reflexe argintii, de la multele fire albe aparute intre timp. Ascultadu-l pe nea Ion, in minte i-au revenit amintiri, dragi lui, de care stie ca nu se va desparti toata viata.  
Era intr-o duminica dupa-amiaza cand nea Ion, dupa ce a vorbit multimii de oameni veniti sa-l asculte, se pregatea sa plece. Era in Bucuresti si, impreuna cu inca patru masini pline de oameni, au pornit spre casa lui nea Ion, la Ionesti. Gelula, barbatul inalt si cu parul grizonat, gasise si pentru el un loc intr-o masina fiind tare bucuros ca il poate insoti pana acasa pe nea Ion, ca va putea merge la troita, la fantana cu apa vie si la rau, unde nea Ion spunea ca se arata, oglindit pe luciul apei, chipul Mantuitorului. Au ajuns la Ionesti aproape de asfintit, iar nea Ion a mers cu ei la troita, s-au rugat, apoi le-a turnat la fiecare apa in palme, sa se spele pe ochi, ca sa vada minunea. Dupa care, intreg alaiul, cinci masini cu vreo doauzeci si cinci de oameni, s-au dus la rau, unde este inaltata o cruce pe care este prinsa o icoana cu chipul lui Iisus. Aici, s-au dat jos din masini, iar nea Ion le-a spus sa se insire in spatele crucii, de-a lungul malului raului. Nerabdatori, oamenii, asezati unul langa altul, priveau atenti luciul apei. Undeva in spatele lor, la vreo cinci metri, nea Ion ridicase mainile spre cer si se ruga. Au trecut cateva clipe, poate minute, dar parca timpul statea locului. Gelula se uita atent la rau, in dreptul crucii, dar nu vedea nimic. Fiind doar pe jumatate cu spatele la nea Ion, il observa cum statea cu mainile ridicate la cer, rugandu-se. Gandea in sinea lui: “Doamne, oi putea sa vad si eu chipul Tau oglindit in apa?” Si speranta ii crescu in suflet. Apoi venea imediat un alt gand. ’’Sunt prea pacatos, nu pot eu sa-L vad.’’ Si uite-asa il munceau gandurile pe Gelula, in timp ce privea raul. La un moment dat, brusc, o liniste care nu era a lui se asternuse in suflet. Parca nu mai era el. Nici un gand nu-l mai muncea, nici o indoiala nu i se mai strecura in suflet, era pace. O pace nefireasca pentru modul nostru cotidian de viata, o pace dumnezeiasca si o bucurie ca un clinchet cristalin de clopotel divin. In acel moment, cei de langa el au inceput sa strige: ’’Uite chipul, uite crucea!’’ Aproape imediat, Gelula a vazut, cu o claritate uimitoare, de nedescris, o cruce mare, lunga de vreo doi-trei metri, asezata de-a lungul raului, pe directia de curgere a apei. Pe cruce se afla Mantuitorul, rastignit. Pe chip avea o cununa deasa de spini. Dintre acestia, trei erau mai lungi, cam de vreo patru-cinci centimetri, unul era infipt pe mijlocul fruntii, in partea de sus, iar ceilalti doi infipti in tample, de o parte si de alta a fruntii.  
Interesant era faptul ca nu toti vedeau in acelasi fel. Unii vedeau doar chipul Lui, senin, linistit, linistit, fara cununa. Altii vedeau chipul si trupul pana la brau, altii vedeau chipul, umerii si mainile rastignite pe cruce. S-a intamplat ca, dintre cei prezenti, cativa sa nu vada nimic. Aceasta stare a durat cateva zeci de secunde, poate un minut. Suficient ca aceasta intamplare sa ramana pe veci intiparita in sufletele celor care au vazut. Ei nu se vor mai indoi de Adevarul spus de nea Ion.  
Gandurile lui Gelula s-au intrerupt brusc.Vocea ferma a lui nea Ion l-a trezit din aducerile-aminte.  
- Io zic intoarceti-va la credinta si iubiti pe Dumnezeu. Nu cautati sa faceti ca altii. Isi iubesc mai mult pisica, cainele, ii spala, ii imbraca, ii duc la frizerie, cum am vazut pe la televizor. Altii isi iubesc cel mai mult vitele, averea, masinile. Zice Dumnezeu: Iubeste intai pe Domnul Dumnezeul tau. Pe urma iubeste sotia, sotul si copilul, apoi toate celelalte.  
Uitandu-se catre o doamna, nea Ion zice:  
- Iar dumneata, daca te duci si vezi barbatul zacand bolnav la pat, plangi pentru el, dar daca ai vedea pe Mantuitorul pironit pe cruce nu plangi deloc. Inima e impietrita si nu te sinchisesti. Cand apar boli si necazuri in familie, Dumnezeu te incearca sa vada de cine esti mai atasat, de cele pamantesti sau de El. Daca ar avea oamenii dragoste pentru Mantuitorul, s-ar intoarce la credinta iar bolile si necazurile ar disparea din familia aceea. Nici o boala n-ar fi. Eu v-am zis:” de trei ori pe zi la om se arata Mantuitorul si eu ma rog la El pentru voi, caci toti sunteti copiii mei.” Si numai dupa Mantuire, dupa Judecata m-oti cunoaste. Unii sunt mai mari decat mine, altii mai mici, unii pot sa aiba si doua mii de ani, tot copiii mei sunteti. Pe mine nu ma cunoasteti. Eu v-am zis: “Fiti credinciosi si nu ma socotiti pe mine nici proorc, nici Dumnezeu, sa ma socotiti ca praful de sub picioarele dumneavoastra.” Pe un Fiu care a fost trimis mai inainte L-au tradat, L-au pus pe cruce si L-au omorat. Acum cerceteaza cei rai sa-l omoare si pe acest om. La o vreme acest om va fi omorat intr-o o multime de oameni, va cadea si va muri sau va pieri, vorbeste pana la o vreme si odata dispare, ramane locul gol. Dar daca va fi omorat, chiar dintre voi, cei de fata, nu veti misca nici un deget sa-l salvati. Ca asa e scris si nu aveti ce face. Si dupa ce omul va muri, vine Cineva si zice:” Pace voua!”  
Si atunci o sa zica:” Iata, iar m-ati omorat!”  
Si dintre voi o sa strgati:” Dar nu erai Tu, Doamne, era un om micut!”  
Iar El o sa zica: “Eu eram acela!” Adica, noi toti, tot faptura Lui suntem.  
- Luati aminte ce va zic: cel rau este in lume acum. Mai are putin si suna trambita lui. Sa vedeti cum se va aduna multime de lume din toate partile si se va duce la el. Toti care au facut fapte rele ori au dat raului sunt ai lui. Mai bine intoarceti-va la credinta, ca vremea a sosit. Ca sa nu vedeti grozaviile ce pot urma, pamantul cum se crapa, pomii cum se ascund in adancul pamantului, cum oamenii dispar in haul aparut dintr-o data. Iata, te intreb pe dumneata, findca ai scoala multa: Maica Domnului a facut pe Mantuitorul sau Domnul Iisus a facut pe Maica Domnului? “  
- Maica Domnului l-a facut pe Iisus, raspunde barbatul.  
- Da, Mantuitorul a fost nascut mai inainte de Lume si Maica Domnului mai tarziu. Cum vine asta?  
- Dumnezeu a fost primul si pe urma…  
- Care Dumnezeu, intreaba nea Ion.  
- “Tatal”, vine raspunsul din multime.  
- Da, Mantuitorul cand a venit pe pamant a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Dar tot El era Dumnezeu. Sa stiti, Maica Domnului a fost facuta de Mantuitor. El a pregatit-o inca dinainte de a se naste, ca sa-i fie mama. Cand era in Cer Domnul Iisus a hotarat:” Am sa ma prefac printr-o Fecioara, o sa fiu ca toti oamenii, cine mi-o da o palma sa ma doara, daca mi-o batea cuiul sa ma doara, sa fiu si eu ca un pamantean, sa mor dar sa inviez a treia zi, nimeni sa nu poata sa-mi ridice sufletul.” Vedeti, ca El nu e nici unul mai mare. Dar pe cine cauta Mantuitorul acum? Pe cei drepti sau pe cei pacatosi?”  
- Pe cei pacatosi, raspunde o doamna.  
- Asa e, vedeti ce milostiv este El? Pe cei drepti ii cunoaste. Sa nu va temeti zicand:” Vai de mine, eu am pacate multe. Am facut avorturi, am facut rele…” Caieste-te!” Doamne, n-am avut minte, n-am stiut ce fac.” Caieste-te! Si Dumnezeu iarta mai repede pe cel pacatos ca pe cel drept. Da’ sa nu mai faca din nou rele.  
Vedeti sa nu fiti amagiti de acum incolo. Ca cei din urma vor fi cei dintai. Dumneavoastra ati crezut, v-ati intors la credinta si sunteti cuminti. La o vreme vine unul, altul si zice: Ce, ma, te-ai calugarit? Traieste-ti viata ca ai una singura. Mananca bine, bea, mai fa una, alta, distreaza-te! Si te intoarce de la drumul tau si apuci calea rea. Si atunci cei care au fost rai s-au intors la credinta iar dumneavoastra ati ramas cei din urma. Aici este lupta crancena in zilele noastre. Sa va paziti, sa nu va amagiti. Oriunde mergeti in lume sa strigati la Dumnezeu: “Doamne, eu in Tine am incredere si intareste-ma ca numai pe Tine te am.”  
Bine, eu am vorbit destul. Acum va intreb pe voi. Dumneata, de ce ai venit aici?”  
Doamna intrebata raspunde:  
- Pentru copii, sa fie sanatosi, sa mearga bine cu scoala, pentru sanatatea mea…  
- E adevarat ce spui dumneata. Da’ copiii merg la biserica?  
- Merg.  
- Da’ ei zic cu cel rau?  
Nu i-am auzit zicand.  
- Da… Atunci daca sunt precum zici dumneata, vor avea sanatate si rezultate bune la scoala. Si dumneata daca postesti, daca nu zici cu raul si nu esti certata cu nimeni, vei vedea ca ai sanatate de la Dumnezeu. Voi asa sa va rugati: ’’Doamne, da-mi sanatate si faca-se voia Ta, ca Tu stii toate nevoile mele. ’’ Nu cereti bani, averi, favoruri, ca nu va sunt de ajutor. Mantuitorul vrea ca in aceasta tara sa fie numai oameni intorsi la credinta. Sa nu se creada ca aici vor putea veni toti, ca Romania este barca Mantuitorului, precum pe vremuri era barca lui Noe, barca salvatoare. Nu. Cei rai nu vor sta aici. Vor fi multi care o sa fuga din alte tari ca sa vina aici. Dar vor reusi numai daca sunt oameni drepti. Peste Romania nu va trece glont, avion, razboi. In jurul nostru vor fi distrugeri, sange, multi vor pieri. Dar in tara noastra va fi pace, caci aici sunt un Barbat si o Femeie care vegheaza pe tot cuprinsul ei. Ei si-au ales locul. Pe vremuri, Dumnezeu i-a zis lui Noe sa faca barca si sa adune in ea din toate vietuitoarele pamantului, ca sa-I salveze de prapadul ce va urma. Acum Mantuitorul nu-si mai face o barca din lemn, si-a facut-o din pamant, o tara mica, unde vor ramane cei care se intorc la credinta. Ca si pe vremuri, cand Domnul Iisus era pe pamant, nu-i vindeca pe toti. Nu-i lecuia pe toti. Pentru ca n-aveau credinta. Era cate una bolnava, amarata, prapadita, nemancata. Ea zicea in gand: “Ce, sa ma faca asta pe mine bine?” Da’ nici n-o facea bine Dumnezeu. Dar altul, cand Il vedea pe Domnul Iisus, striga:” Doamne, fa-ma bine!” Si atunci, Iisus se oprea si Il intreba:” Crezi tu ca pot eu sa te fac bine?” “Cred, Doamne,” raspundea omul. Si il facea bine. Asta e puterea lui Dumnezeu. Fiti, dar credinciosi si iubiti-L pe Dumnezeu!  
Ascultandu-l pe acest om simplu, micut, vorbind despre credinta in Dumnezeu, unul dintre ascultatori isi aminteste de intamplarile povestite de nea Ion, cele care au marcat inceputul miracolului de la Ionesti.  
La inceput au fost aparitiile repetate ale Maicii Domnului care l-au indrumat pe nea Ion sa construiasca troita din sat, unde, in fiecare zi, intre orele douasprezece si treisprezece si douasprezece si unu noaptea se coboara Maica Domnului pentru a-i ajuta pe credinciosii care roaga in troita.  
Intamplari deosebite au avut loc si la sfintirea troitei, de ziua Sfintei Treimi, la data de 8 iunie 1998. Nea Ion povestea:  
- La sfintire imi trebuiau trei fetite care sa intinda covorasul din fata troitei. Am venit si i-am zis femeii: Imi trebuie trei fetite care sa intinda o foita lunga, dupa aia un covor impaturit in trei. Si femeia a zis: Avem fata noastra si are trei fete. Sa le punem pe ele.  
M-am dus in camera si m-am rugat. Am primit raspuns ca nu au chemare. M-am sfatuit cu femeia si ne-am gandit sa luam trei fete de pe la vecini. M-am rugat iara si am aflat. Nici acestea nu aveau chemare. Si mergand intr-o zi la troita sa vad cum au iesit icoanele, pictorul aproape terminase lucrul si ma astepta sa vad ce facuse. Cu el era si fetita lui, Bianca.  
Si i-am zis: “Copila, talica stii Tatal Nostru?”  
A spus da. Am luat-o pe piciorul drept si asa cum statea pe genunchiul meu, a spus atat de frumos Tatal Nostru incat i-am zis cu incantare: “ Brava”.  
Apoi am vorbit cu pictorul, i-am spus ca peste doua saptamani este sfintirea troitei si am nevoie de trei copile sa intinda covorasul inaintea troitei. De Bianca imi placea, dar mai trebuiau doua fetite. Auzind ce vorbeam, Bianca ma intrerupe zicandu-mi: “Da, eu vreau sa vin, da sa ma lasi cu prietenele mele, ca si ele sunt bune.”  
Eu sedeam pe scaun si o ascultam. Cand a terminat de vorbit, m-am pomenit ridicat in picioare, fara voia mea, ca si cum cineva m-ar fi impins dintr-o data in sus. Atunci Maica Domnului a zis: “Acestea sunt fetele!”  
A doua zi, dupa ce au fost alese, au mers la rau si au vazut chipul Mantuitorului oglindit pe apa, in dreptul crucii.  
Apoi, pe 8 iunie, cand era multime de lume adunata, ele m-au ajutat sa intind covorul impaturit in trei si au stat langa mine. La un moment dat au aparut trei lumini deasupra covorului. Cat eram de bucuros ca le vedeam, ma minunam si spuneam: “Doamne, Te slavesc!” La catva timp dupa ce au aparut luminile, am intrebat la microfon:  
- Vedeti ceva pe covor?  
Multimea a raspuns: “Nu.”  
Dupa o vreme, iar am intrebat:  
- Vedeti ceva pe covor?  
Si lumea a raspuns din nou:“Nu.”  
Atunci, m-am dus langa fetite si le-am intrebat si pe ele:  
- Voi vedeti ceva pe covor?  
Si au zis:” Nu.”  
Si atunci am inteles ca numai mie mi se aratau luminile.  
Cand slujba aproape se terminase, oamenii au inceput sa strige:” Sa ne vorbeasca nea Ion, sa ne vorbeasca nea Ion la microfon! “  
Luminile disparusera si eu nu mai stiam ce sa fac. Repetam in gand: “Doamne, m-ai parasi, tDoamne, m-ai parasit, ce sa vorbesc eu oamenilor?” Ati vazut cum e cand esti nemancat de 2-3 zile. Te simti gol. Asa eram eu gol de vorbe. Nu puteam sa pasesc, nu mai simteam picioarele, parca nu aveam purere nici sa mai fac un pas. S tot repetam in gand: “M-ai parasit Doamne!”  
Si oamenii strigau, iar eu nu mai putem scoate un cuvant.Si in timp ce mergeam prin multime spre microfon, am mai strigat odata in gand si am ridicat ochii spre cer: “Doamne, m-ai parasit!”  
Atunci am vazut minunea. Pe cer, care fusese tot timpul senin, fara pic de nor, se vedea acum o cruce imensa, alba si un porumbel venea ca glontul spre locul unde era adunata multimea. Atunci mi-am revenit, am deschis bine ochii si cu bucurie am zis: “Doamne, laudat sa fii!”  
Si am inceput sa vorbesc ca si cum toata viata numai asta as fi facut. In timpul acesta porumbelul se invartea in jurul multimii, in cercuri, tot mai aproape de capetele oamenilor. Cand acestia au ridicat ochii, atrase fiind privirile de porumbelul care zbura atat de aproape deasupra lor, acesta a zburat glont spre cruce si s-a pierdut in ea.  
Deodata, multimea de oameni, vreo 10.000 de suflete, au inceput sa strige intr-un glas: “Crucea.., crucea..., crucea!...”  
La putin timp dupa aceea, o voce pe care o auzeam in dreapta mea, mi-a zis: “Aici vor apare doua minuni!” Am repetat si eu cuvintele, ridicand mana dreapta si aratand spre o alta parte a cerului. Glasul mi-a spus iara: “Doua cruci!” Si eu am repetat: “Aici vor apare doua cruci!” Si, sub ochii multimii, pe cer s-au format doua cruci. Atunci unii au inceput sa tipe, altii se inchinau ori se infricosau. La o vreme, dupa terminarea slujbei, odata cerul s-a intunecat si a inceput sa fulgere continuu, nu se mai oprea. Speriati, oamenii si preotii au fugit spre adapost. Si le-am zis:  
- De ce fugiti?  
- Pai ia uite, nea Ioane, ce vine!  
- Stati, opriti-va, ca pana n-a sosi ultimul om la adapost, nu va ploua.  
Multi au luat-o inainte, speriati de vijelie, cativa au ramas mai la urma, cu nea Ion.  
Cand, in fine, a ajuns si ultimul om la adapost, nea Ion s-a adresat multimii: --De ce ati fugit?  
- Pai ia uite nea Ioane ce vine!, au raspuns oamenii.  
- Si de ce va temeti, ploua afara?  
- Nu ploua, au raspuns cativa.  
- Nu v-am spus ca nu ploua pana nu soseste ultimul om?  
Am intrebat a doua oara:  
- Iata, ploua?  
- Nu ploua, au raspuns oamenii.  
I-am mai intrebat inca odata:  
- Ploua?  
- Nu ploua.  
Am stat cateva clipe si, la un moment dat am zis:  
- Acuma... ploua! In secundele urmatoare a inceput sa toarne cu galeata. Martori sunt miile de oameni care au fost la slujba.  
Si acestea s-au intamplat ca ei sa vada puterea lui Dumnezeu

 petru777, on Aug 16 2008, 15:07, said:

Atunci nu zāc.

Organizez pelerinaje si eu.
0764.821.816 Vasile\ Durata 1 zi, pret 44.9 lei- transport

 petru777, on Aug 16 2008, 15:07, said:

Chiar trebuie sa iti faci reclama la afacerile tale in modul acesta??? Daca esti asa de credincios, de ce nu le organizezi gratis, facand un bine semenilor tai, asa cum scrie la biblie??? Sau a intrat samanta "raului" si in tine??

Termina cu reclama.