Locvacitatea greco-catolică a Vaticanului
Îmi propusesem, din mai multe motive, să nu scriu nimic despre evenimentul petrecut spre sfîrșitul lunii trecute la Timișoara cînd, cu prilejul sfințirii bisericii greco-catolice cu hramul „Sf. Maria – Regina Păcii și a Unității”, la momentul împărtășaniei, Mitropolitul ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul credincioșilor și a intrat în altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăși. „Ca răspuns, Excelența Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nunțiul Papal în Romania, conform tradiției, i-a dat în mîna Înalt Preasfinției Sale Nicolae Sfîntul Trup, după care i-a fost înmînat potirul cu Sîngele Domnului din care Înalt Preasfinția Sa Nicolae s-a împărtășit singur”(cf. comunicatului Bisericii Greco-Catolice redactat de preotul Cristian Terheș, Purtător de cuvînt, sprijinit de d-l Bouleanu Vasile, asistent al Purtătorului de cuvînt). Nu am vrut să scriu nimic, în primul rînd fiindcă respectivul „eveniment”
stîrnise destule comentarii și analize la vremea respectivă, unele aspre, dar indiscutabil competente, altele intelectuale și blond-rubicond-gongorice în bretele, cele mai multe lăutărești și sentimentale după modelul-princeps al euforiei euharistice care i-a dat ghes mierosului Întîi Stătător din Banat să dea buzna la mîna permisivă a Nunțiului Papal. În al doilea rînd pentru că apartenența fondatorului Gazetei de Transilvania, George Barițiu (al cărui bunic și tată au fost preoți greco-catolici), el însuși fiind format la Facultatea de Teologie din Blaj, mă invita – gîndeam în sinea mea - la o minimă decență, dincolo de credința, de opiniile mele și de memoria dureroasă a pămîntenilor din aceste locuri, despre care Nicolae Iorga spunea că „împotrivirea cea mai mare care se sfîrși cu biruință” față de unirea cu Roma de la 1701, „veni din partea brașovenilor” (vezi N. Iorga, „Sate și preoți din Ardeal”); după cum tot acestor locuri aparține și faimoasa polemică dintre Andrei Șaguna și (din nou) „Gazeta de Transilvania” pe care, viitorul Mitropolit al Transilvaniei, o acuza pe la 1855 că slujește interesele greco-catolice în tendința manifestă de extindere a unirii cu Roma în Banat (vezi A.
Șaguna, vol. I „Corespondența”, Cluj, 2005). Așadar, acestea ar fi în scurt, motivele pentru care mi-am zis că ar fi mai nimerit în această problemă, să aștept cuviincios, pînă la pronunțarea Sinodului Bisericii Ortodoxe. N-au izbutit să-mi clintească această hotîrîre nici măcar pițigăiala unor prieteni care își asumă competențe dintre cele mai diverse (de la scrierile Sfinților Părinți pînă la fotbalul euro-județean trecînd frond și pofticios printre telemea și mici, taman la „doctrina”
împărtășaniei devălmașe, ce și-o justifică stuchindu-ne în față conceptul de "eclesiologie euharistică" de pe la începutul anilor '60, concept aparținînd lui Nicolai Afanasiev, dar care, în epocă, a ajutat numai la deblocarea dialogului ecumenic între romano-catolici și ortodocși, nu și la comuniunea euharistică) sau europenele mirări cotidiene ale unui fost ambasador la Vatican (vorba lui Caragiale, „nu că e frizer, da e galant”) cu mari lacune teologice în chestiuni de autocefalie. Pînă deunăzi cînd, hodoronc-tronc, mă trezesc cu un e-mail venit din partea „greco-catolica org.” prin care sînt înștiințat că „aproximativ 500 de persoane - ortodocși, romano-catolici, greco-catolici, protestanți și neoprotestanți
- au participat sîmbătă seara, 14 iunie 2008, la un miting în Piața Operei din Timișoara pentru susținerea IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Ortodox al Banatului, acuzat de mulți din Biserica Ortodoxa Română că a săvîrșit o "crimă" cerînd să primească Trupul și Sîngele Domnului Cristos în cadrul unei Liturghii greco-catolice”. Recunosc că nu am avut pînă deunăzi nici un fel de contacte cu „greco-catolica org.” și am fost curios să aflu mai multe. Astfel am putut constata o efervescentă și neobosită lucrare desfășurată pe un evantai policrom, de la sprijinirea relativismului doctrinar pînă la grija față de limba și literatura română. În legătură cu gestul Mitropolitului Banatului sîntem înștiințați bunăoară că, „pentru cazuri particulare, motivate de întemeiate dispoziții sufletești Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolica, respectă libertatea fraților ortodocși de a se împărtăși la Sfintele Liturghii greco-catolice”. Am fi curioși totuși, să aflăm pasajul vreunui tratat doctrinar-teologic romano-catolic, greco-catolic etc. care să facă vorbire în mod aplicat despre aceste „întemeiate dispoziții sufletești”, eventual să le enumere și să facă trimiterile scripturistice necesare! După cîte știe orice elev de seminar, Sfînta Împărtășanie presupune în prealabil, împărtășirea în credință, adică mai pe limba tuturor, rostirea și asumarea aceluiași Crez.
Or, după cîte știm, există încă unele deosebiri fundamentale ce duc, din perspectiva creștin-ortodocșilor (securiști, firește), pînă la avarierea raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi, ca să nu mai vorbim aici despre Împărtășania propriu-zisă și, vai, oroare! – din ce în ce mai uitata ei dimensiune mistică.
Pentru creștinul-ortodox, Sfînta Taină a Împărtășaniei este expresia cea mai înaltă a unității eclesiale deja existente, nu o etapă, un mijloc, un exercițiu ori vreun tratament naturist spre împlinirea acestui deziderat.
A ne împărtăși liturgic din același Potir, dar a rămîne în continuare Biserici separate dogmatic și canonic reprezintă o absurditate din punct de vedere teologic! Dar ce mai contează toate astea azi cînd, nu-i așa, lumea a evoluat! Totuși, cu smerită încăpățînare credem în continuare că, în cazul de la Timișoara, avem de-a face cu o încălcare a AMBELOR norme doctrinar-canonice, atît ortodoxe cît și romano-catolice. Mai mult decît atît, există încă din 1993, dacă nu mă înșel, niște recomandări clare ale Vaticanului care interzic o așa-numită „provocare la euharistie”, tocmai pentru a nu pune într-o situație delicată dialogul ecumenic între așa-numitele „biserici surori”. Cu toate acestea, iată, de aproape o lună Vaticanul tace. Ar mai putea fi adus aici în discuție și un detaliu al gestului Mitropolitului Corneanu, cu implicații de natură să stupefieze odată în plus. Comunicatul greco-catolic ține să sublinieze că: „Nunțiul Papal în Romania, conform tradiției, i-a dat în mîna Înalt Preasfinției Sale Nicolae Sfîntul Trup”! Despre ce fel de tradiție este vorba aici?
Arhiereul își ia singur Sfînta Împărtășanie arătînd prin aceasta deplinătatea Harurilor din el, „darul cel mai mare și mai desăvîrșit din cîte Haruri avem de la care ni se dă toată dăruirea și luminarea și aceasta este temelia, începătura, izvorul și rădăcina bunei-cinstiri, și pe Însuși Hristos închipuiește”(Sf. Simeon al Tesalonicului), dar și autoritatea sa deplină în Biserica al cărei cap este Iisus Hristos. Or, luînd Mitropolitul Corneanu din mîna Nunțiului Papal, „Sfîntul Trup”, putem spune la rigoare că Vaticanul s-a pomenit hodoronc-tronc cu Mitropolia Banatului ca dioceză extinsă! În ciuda acestei „donații”
sui-generis, Vaticanul continuă să tacă, neaducînd la cunoștința credincioșilor săi din lumea largă, „minunea” ce s-a petrecut la Timișoara. Paradoxal, cu cît tăcerea Vaticanului se adîncește, cu atît crește disponibilitatea la comunicare a „greco-catolica org.”. Astfel, de pe acest site, mai putem lua cunoștință și de profunda nemulțumire ce a stîrnit-o reverența făcută de președintele țării către Varlaam și Dosoftei („ctititori ai limbii și literaturii române moderne”) cu prilejul instalării la Iași a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, Teofan, nesocotindu-se astfel meritele „continuatoare” în domeniu ale Școlii Ardelene, în favoarea slavofililor kaghebiști B.O.R. Slavă Domnului, bieții moldoveni recuperează astăzi eroic, dragii de ei, cu vîrf și îndesat, prin reprezentanții lor cu studii la Sorbona, nemerniciile de ieri și de azi ale „drept-credincioșilor-ortodocși, vajnici apărători ai unei TTTTTradiții clăpăuge” cum ține să ne atragă atenția un astfel de gălăgios truditor. Surprinzător însă, „greco-catolica org.” nu manifestă aceeași vigilență față de limba română atunci cînd dl. Paul Costin bunăoară, președintele Comunității Evreilor din Timișoara, susținătoare a Mitropolitului Corneanu la mitingul din Piața Operei, declară despre acesta că „de mulți ani a practicat ecumenismul în Banat, nu doar pe hîrtie, ci și în practică”... În sfîrșit, să trecem. În general, modalitățile de interpretare ale limbii reprezintă o preocupare, ce-i drept nu mereu încununată de succes, pentru „greco.catolica org.”, care postează ambițios pe prima pagină a site-ul său faimosul pasaj de la Matei 16, 18-19: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui. Și ție îți voi da cheile împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pămînt legat va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pămînt dezlegat va fi și în ceruri”. În temeiul acestui fragment își întemeiază, desigur, pretenția de a fi „Biserica lui Petru”, scăpînd din vedere „minorul detaliu lingvistic” că Mîntuitorul în pasajul de mai sus a spus, totuși, Biserica mea și nu Biserica ta!
Din legitime convingeri, Biserica Greco-Catolică devine foarte locvace atunci cînd are prilejul să amintească despre istoria ei de la anul 1948, sărind grațios peste începuturi. Deși este evident o Biserică tînără, onestitatea istorică te îndeamnă să începi istoria ei cu anul 1701 și perioada premergătoare. Atunci, aproape fără voie istoria Transilvaniei te obligă să rememorezi abuzuri, șantaj, umilințe, fals în documente, crime, prigoană, Bukow, peste 100 de locașuri dărîmate cu tunul și așa mai departe. Desigur, acele vremuri nu se mai pot întoarce și n-ar trebui să ne lăsăm copleșiți astăzi de tristețea lor. Dar, cînd în cazul Mitropolitului Nicolae Corneanu ești nevoit să constați nu numai spiritul juvenil legitim ci și ipocrizia și locvacitatea greco-catolică a Vaticanului tăcut, îți dai seama că spiritul de acum 300 de ani a rămas, din păcate, intact. Este și motivul pentru care am „retrocedat” site-ului „greco-catolica org.” mesajul trimis deunăzi, cu rugămintea de a face uitată, cel puțin deocamdată, adresa electronică a subsemnatului.
Răzvan IONESCU
Creștinii trebuie să fie uniți (CU ROMA n.n.) pentru a-l mărturisi pe Cristos 29.06.2008, Vatican (Catholica)
Astăzi la 9.30, în solemnitatea Sfinților Petru și Paul, Apostoli, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Euharistia în Bazilica San Pietro. Au concelebrat cu Sfântul Părinte 40 de noi Arhiepiscopi Mitropoliți, cărora le-a impus paliumul. La ceremonie a fost prezent și Patriarhul Bartolomeu I. Papa și Patriarhul ecumenic au intrat în San Pietro împreună, precedați de un diacon ortodox și unul romano-catolic, purtând Evanghelia. După lectura Evangheliei în latină și greacă, Sfântul Părinte l-a prezentat pe oaspetele său audienței, după care fiecare a rostit câte o predică.
În predica sa, Papa Benedict a vorbit despre cei doi Apostoli, Sfinții Patroni ai Romei. "Prin martiriul lor, prin credința și iubirea lor, cei doi Apostoli au arătat unde se află adevărata speranță. Au fondat un nou fel de cetate, una care trebuie mereu și din nou formată în mijlocul vechii cetăți umane care este amenințată de forțele opuse ale păcatului și egoismului uman. Am putea spune că martiriul lor a fost, în cel mai profund sens, o îmbrățișare fraternă. Ei au murit pentru același Cristos (DAR NU LA ROMA n. n.) și, în mărturia pentru care și-au dat viața, au devenit una. În Noul Testament putem urmări, ca să zicem așa, dezvoltarea acestei îmbrățișări, crearea unității în mărturie și misiune."
Referindu-se la Petru, Sfântul Părinte a amintit că "el a lăsat conducerea Bisericii creștino-iudaice lui Iacob cel mic (A LASAT-O, CA ORICUM NU O PUTEA AVEA n. n.) pentru a se dedica adevăratei sale misiuni, slujirea unității Bisericii lui Dumnezeu formate din iudei și păgâni (DE ACEEA SE PURTA INTR-UN FEL CU IUDEOCRESTINII SI IN ALT FEL CU CEI PROVENITI DINTRE NEAMURI n. n.). Misiunea perpetuă a lui Petru (CA SI A TUTUROR APOSTOLILOR n. n.) este să asigure că Biserica nu ajunge niciodată identificată cu o singură națiune, cu o singură cultură, cu un singur stat (NICI CHIAR CU STATUL VATICAN n. n.). Că ea rămâne mereu Biserica tuturor (CHIAR SI A PAPISTASILOR, DACA EI SE VOR POCAI CU ADEVARAT n. n.). Că unește omenirea dincolo de toate frontierele, de toate diviziunile acestei lumi, aducând pacea lui Dumnezeu, puterea reconciliatoare a iubirii Sale."
Adresându-se Arhiepiscopilor care au primit paliumul, Sfântul Părinte le-a spus că gestul impunerii paliumului pe umerii lor "trebuie să ne amintească de păstorul care își ia oaia cea pierdută în spate, oaia care nu își găsește drumul către casă, și o aduce înapoi în țarc. În această oaie Părinții Bisericii recunoșteau imaginea întregii rase umane, a naturii umane, care este pierdută și nu știe drumul către casă"; iar Păstorul care o duce acasă "este Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu". A
continuat: "paliumul devine un simbol al iubirii noastre pentru Cristos Păstorul, și al iubirii noastre dimpreună cu El. [...] Devine un simbol al chemării la a-i iubi pe toți cu puterea lui Cristos [...] pentru ca oamenii să poată să îl găsească și, în El, să se găsească pe ei." Papa și-a încheiat predica spunând că paliumul "ne vorbește tuturor despre catolicitatea Bisericii, despre comuniunea universală a Păstorului și turmei, făcând referință și la apostolicitate, la comuniunea de credință a Apostolilor pe care este fondată Biserica." (SE08-16130)
Astăzi la 9.30, în solemnitatea Sfinților Petru și Paul, Apostoli, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Euharistia în Bazilica San Pietro. Au concelebrat cu Sfântul Părinte 40 de noi Arhiepiscopi Mitropoliți, cărora le-a impus paliumul. La ceremonie a fost prezent și Patriarhul Bartolomeu I. Papa și Patriarhul ecumenic au intrat în San Pietro împreună, precedați de un diacon ortodox și unul romano-catolic, purtând Evanghelia. După lectura Evangheliei în latină și greacă, Sfântul Părinte l-a prezentat pe oaspetele său audienței, după care fiecare a rostit câte o predică.
În predica sa, Papa Benedict a vorbit despre cei doi Apostoli, Sfinții Patroni ai Romei. "Prin martiriul lor, prin credința și iubirea lor, cei doi Apostoli au arătat unde se află adevărata speranță. Au fondat un nou fel de cetate, una care trebuie mereu și din nou formată în mijlocul vechii cetăți umane care este amenințată de forțele opuse ale păcatului și egoismului uman. Am putea spune că martiriul lor a fost, în cel mai profund sens, o îmbrățișare fraternă. Ei au murit pentru același Cristos (DAR NU LA ROMA n. n.) și, în mărturia pentru care și-au dat viața, au devenit una. În Noul Testament putem urmări, ca să zicem așa, dezvoltarea acestei îmbrățișări, crearea unității în mărturie și misiune."
Referindu-se la Petru, Sfântul Părinte a amintit că "el a lăsat conducerea Bisericii creștino-iudaice lui Iacob cel mic (A LASAT-O, CA ORICUM NU O PUTEA AVEA n. n.) pentru a se dedica adevăratei sale misiuni, slujirea unității Bisericii lui Dumnezeu formate din iudei și păgâni (DE ACEEA SE PURTA INTR-UN FEL CU IUDEOCRESTINII SI IN ALT FEL CU CEI PROVENITI DINTRE NEAMURI n. n.). Misiunea perpetuă a lui Petru (CA SI A TUTUROR APOSTOLILOR n. n.) este să asigure că Biserica nu ajunge niciodată identificată cu o singură națiune, cu o singură cultură, cu un singur stat (NICI CHIAR CU STATUL VATICAN n. n.). Că ea rămâne mereu Biserica tuturor (CHIAR SI A PAPISTASILOR, DACA EI SE VOR POCAI CU ADEVARAT n. n.). Că unește omenirea dincolo de toate frontierele, de toate diviziunile acestei lumi, aducând pacea lui Dumnezeu, puterea reconciliatoare a iubirii Sale."
Adresându-se Arhiepiscopilor care au primit paliumul, Sfântul Părinte le-a spus că gestul impunerii paliumului pe umerii lor "trebuie să ne amintească de păstorul care își ia oaia cea pierdută în spate, oaia care nu își găsește drumul către casă, și o aduce înapoi în țarc. În această oaie Părinții Bisericii recunoșteau imaginea întregii rase umane, a naturii umane, care este pierdută și nu știe drumul către casă"; iar Păstorul care o duce acasă "este Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu". A
continuat: "paliumul devine un simbol al iubirii noastre pentru Cristos Păstorul, și al iubirii noastre dimpreună cu El. [...] Devine un simbol al chemării la a-i iubi pe toți cu puterea lui Cristos [...] pentru ca oamenii să poată să îl găsească și, în El, să se găsească pe ei." Papa și-a încheiat predica spunând că paliumul "ne vorbește tuturor despre catolicitatea Bisericii, despre comuniunea universală a Păstorului și turmei, făcând referință și la apostolicitate, la comuniunea de credință a Apostolilor pe care este fondată Biserica." (SE08-16130)
QUOTE (Nicanor @ Jul 1 2008, 09:25) 
Ei au murit pentru același Cristos (DAR NU LA ROMA n. n.)
Cata ura in nn-urile astea . Unii inca mai viseaza sa se afuriseasca reciproc in timp ce altii viseaza sa se impace .
unora nu le place jazzul (adica vroiam sa spun primatul papal )
QUOTE (Nicanor @ Jul 1 2008, 12:18)
unora nu le place jazzul (adica vroiam sa spun primatul papal )
Sunt de acord dar macar se pot purta crestineste unii cu altii - mai ales intr-o perioada atat de anticrestina . Sau putem sa ne macelarim ca cei din Bosnia pana o confesiune elimina pe cealalta - dar nu ne putem numi atunci crestini .
QUOTE (AMDG @ Jul 1 2008, 10:37)
Cata ura in nn-urile astea . Unii inca mai viseaza sa se afuriseasca reciproc in timp ce altii viseaza sa se impace .
cata ipocrizie in mesajele acestea;
cum vezi tu impacarea aceasta? concret: renuntam noi la credinata noastra sau renuntati voi?
sau ne intoarcem la "unirea cu Roma"?
sprijinirea fatisa a Mitropolitului Corneanu in incalcarea dogmelor Bisericii Ortodoxe reprezinta "visul vostru de impacare"?
nu va dati seama ca efectul este contrar celui scontat?
QUOTE (data @ Jul 1 2008, 22:50)
sprijinirea fatisa a Mitropolitului Corneanu in incalcarea dogmelor Bisericii Ortodoxe reprezinta "visul vostru de impacare"?
nu va dati seama ca efectul este contrar celui scontat?
nu va dati seama ca efectul este contrar celui scontat?
Din cate stiu IPS nu a trecut la catolicism - fie el de rit oriental sau roman
Unii mai vor si alt efect decat cel din Bosnia , unde fiecare isi sustine dogma proprie macelarind confesiunea diferita . Ipocrizia lui Saul din Tars trebuie inlocuita cu persuasiunea lui Pavel .
...n-a macelarit nimeni pe nimeni. problema este ca nu poti fi si ortodox si catolic simultan, deocamdata. ori ips nicolae va trebui sa se decida. cat despre noi precum spuneam ne afirmam suveranitatea fata de papa si macelarim orice intentie de aservire...
QUOTE (AMDG @ Jul 2 2008, 07:44)
Din cate stiu IPS nu a trecut la catolicism - fie el de rit oriental sau roman
Unii mai vor si alt efect decat cel din Bosnia , unde fiecare isi sustine dogma proprie macelarind confesiunea diferita . Ipocrizia lui Saul din Tars trebuie inlocuita cu persuasiunea lui Pavel .
Unii mai vor si alt efect decat cel din Bosnia , unde fiecare isi sustine dogma proprie macelarind confesiunea diferita . Ipocrizia lui Saul din Tars trebuie inlocuita cu persuasiunea lui Pavel .
ba tocmai asta a facut; s-a pus singur inafara Ortodoxiei; ca alege ritul oriental sau roman, e treaba lui;
sau poate se trezeste in al 12-lea ceas; dar ma indoiesc.
iar "persuasiunea" catolicilor este pentru cei slabi sau pentru cei interesati mai degraba de avantajele sociale (dar unitii stiu asta mai bine
)
Sfanta Impartasanie ortodoxa ce semnifica ?– nu cumva trupul Domnului IIsus , iar cea catolica nu cumva inseamna acelasi lucru – ori IIsus nu a fost nici ortodox nici catolic . Cred ca simbolul impartasirii cu painea si vinul reprezentind trupul si sangele Domnului IIsus , este doar crestin .IIsus daca ar trai acum ar fi furios sa vada fratii de credinta certindu-se . Mai mult , stim cu totii ca El a urat tot ceea ce reprezinta traditie .A stricat furios tarabele vanzatorilor de porumbei si prin prin vorbele Lui a incercat sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca nu respectarea orbeasca a traditiei este placuta Tatalui ci DRAGOSTEA conteza . Dar daca toti iubesc pe Domnul nu se pot certa – cearta vine dupa ura , nemultumire ….
Nu va certati , Dumnezeu este cu oricine ii deschide usa atunci cand El bate , indiferent ce fel de crestin este.
Mai mult cred ca ar fi bine sa nu-l mai necajim cu certurile dintre noi.
Cred ca gestul impartasirii in o alta biserica crestina este foarte frumos si arata o intelegere deoasebita a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu.
QUOTE
se impartaseste cu cei ce au apostat de la dreapta credinta
Care e rostul acestei expresii?
Greco-Catolicii au atentat la ființa neamului romanesc,cînd și unde?(rog frumos un link)
QUOTE (IMARY @ Jul 5 2008, 08:18)
Sfanta Impartasanie ortodoxa ce semnifica ?– nu cumva trupul Domnului IIsus , iar cea catolica nu cumva inseamna acelasi lucru – ori IIsus nu a fost nici ortodox nici catolic . Cred ca simbolul impartasirii cu painea si vinul reprezentind trupul si sangele Domnului IIsus , este doar crestin .IIsus daca ar trai acum ar fi furios sa vada fratii de credinta certindu-se . Mai mult , stim cu totii ca El a urat tot ceea ce reprezinta traditie .A stricat furios tarabele vanzatorilor de porumbei si prin prin vorbele Lui a incercat sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca nu respectarea orbeasca a traditiei este placuta Tatalui ci DRAGOSTEA conteza . Dar daca toti iubesc pe Domnul nu se pot certa – cearta vine dupa ura , nemultumire ….
Nu va certati , Dumnezeu este cu oricine ii deschide usa atunci cand El bate , indiferent ce fel de crestin este.
Mai mult cred ca ar fi bine sa nu-l mai necajim cu certurile dintre noi.
Cred ca gestul impartasirii in o alta biserica crestina este foarte frumos si arata o intelegere deoasebita a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu.
Nu va certati , Dumnezeu este cu oricine ii deschide usa atunci cand El bate , indiferent ce fel de crestin este.
Mai mult cred ca ar fi bine sa nu-l mai necajim cu certurile dintre noi.
Cred ca gestul impartasirii in o alta biserica crestina este foarte frumos si arata o intelegere deoasebita a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu.
IMARY, esti primul crestin (poate crestina) care ai reusit sa exprimi frumusetea deosebita a esentei crestinismului in cateva fraze memorabile, ia sa ne lamurim :
1. "Sfanta Impartasanie ortodoxa ce semnifica ?– nu cumva trupul Domnului IIsus"
De fapt semnifica, eu credem ca este. Acum inteleg, ce se petrece la Sfanta Liturghie e ca o piesa de teatru, adica ce ti-e in Biserica ce ti-e pe scena, cam tot aia. Si-au facut Biserici sa nu fie aglomeratie in timpul sesiunilor teatrale, miscare inteligenta pentru crestini pentru ca nu-i deranjeaza nimeni.
2."IIsus daca ar trai acum"
Ratacit am mai fost. Iisus Hristos a fost un om care a murit si ne-a lasat un set de principii printre care si dragostea, de dragul amintirii lui noi facem ritualuri simbolistice si mai ales incercam sa punem in practica invatatura mortului ca sa nu rada necrestinii de noi.
3."Cred ca gestul impartasirii in o alta biserica crestina este foarte frumos si arata o intelegere deoasebita a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu."
Uite cum spun eu pentru ca sa fie o intelegere muuult mai adanca a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu si sa nu mai necajim pe nimeni :
-luni ne impartasim cu biserica crestina a mormonilor;
-marti ne impartasim cu biserica crestina a mafiotilor puscariasi, indiferent ce crestini sunt;
-miercuri ne impartasim cu biserica crestinilor satanisti cunoscuta sub denumirea de "Biserica celor 666 de mii alesi prin tragere la sorti";
-joi ne impartasim cu biserica crestinilor care militeaza pentru contactul cu extraterestrii domiciliati in Calea Lactee;
-vineri se impartasesc catolicii cu ortodocsii (fete cu fete si baieti cu baieti sa nu apara vorbe);
-sambata se impartasesc ortodocsii traditionalisti cu cei ecumenisti ca sa nu se mai contrazica;
-in sfarsit, Duminica o rezervam rugaciunii ecumenice pentru dragoste si fratietate intre toate bisericile crestine, sa traiasca numai in esente crestine.
Trebuie sa recunosti extraordinara contributie a Mitropolitului ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu la ecumenizarea crestinilor de pretutindeni.
El a taiat pamblica insa e doar un om si face cat poate, noi avem datoria sfanta sa nu-l mai necajim pe Dumnezeu cu certurile dintre noi si sa desavarsim opera inceputa de legendarul Mitropolit al Banatului. Urmeaza sa ne legalizam intr-o asociatie care sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca nu respectarea orbeasca a traditiei este placuta Tatalui ci DRAGOSTEA e totul si sa votam calendarul actiunilor crestinesti. Orice propunere e binevenita.
QUOTE
Care e rostul acestei expresii?
Greco-Catolicii au atentat la ființa neamului romanesc,cînd și unde?(rog frumos un link)
Greco-Catolicii au atentat la ființa neamului romanesc,cînd și unde?(rog frumos un link)
Dane, dreapta credinta nu e inventie romaneasca dar are legatura si cu neamul romanesc, ai dreptate.
QUOTE (IMARY @ Jul 5 2008, 08:18)
Sfanta Impartasanie ortodoxa ce semnifica ?? nu cumva trupul Domnului IIsus , iar cea catolica nu cumva inseamna acelasi lucru ? ori IIsus nu a fost nici ortodox nici catolic . Cred ca simbolul impartasirii cu painea si vinul reprezentind trupul si sangele Domnului IIsus , este doar crestin .IIsus daca ar trai acum ar fi furios sa vada fratii de credinta certindu-se . Mai mult , stim cu totii ca El a urat tot ceea ce reprezinta traditie .A stricat furios tarabele vanzatorilor de porumbei si prin prin vorbele Lui a incercat sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca nu respectarea orbeasca a traditiei este placuta Tatalui ci DRAGOSTEA conteza . Dar daca toti iubesc pe Domnul nu se pot certa ? cearta vine dupa ura , nemultumire ?.
Nu va certati , Dumnezeu este cu oricine ii deschide usa atunci cand El bate , indiferent ce fel de crestin este.
Mai mult cred ca ar fi bine sa nu-l mai necajim cu certurile dintre noi.
Cred ca gestul impartasirii in o alta biserica crestina este foarte frumos si arata o intelegere deoasebita a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu.
Nu va certati , Dumnezeu este cu oricine ii deschide usa atunci cand El bate , indiferent ce fel de crestin este.
Mai mult cred ca ar fi bine sa nu-l mai necajim cu certurile dintre noi.
Cred ca gestul impartasirii in o alta biserica crestina este foarte frumos si arata o intelegere deoasebita a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu.
Daca nu cunoasteti invatatura Bisericii nu va bagati. Impartasania nu este un simbol, ci chiar trupul si sangele Mantuitorului sub aparenta painii si vinului (romanii chiar ii acuzau pe primii crestini de antropofagie). Pentru a gusta din acest Izvor al vietii trebuie sa existe in primul rand comuniunea de credinta - atat in litera, juridic, prin rostirea Crezului, cat si in Duh, prin asumarea intima, in toata fiinta noastra, a celor rostite - pe care n-o avem. Caci noi, dupa invatatuta primelor doua Sinoade ecumenice (recunoscute si de catolici) credem si ne impartasim intru Duhul Sfant care de la Tatal purcede (conform Scripturii) si nu intru acel Duh care purcede de la Tatal si de la Fiul, asa cum sustin catolicii prin inovatiile ulterioare. Pentru cei din afara Bisericii, pentru indiferenti sau nestiutori astea par lucruri neesentiale sau neimportante si se exprima si ei democratic in virtutea sportului de masa care este datul cu parerea, in virtutea sentimentalismului si emotivitatii proletare. Altii, mai grav, o fac in cunostinta de cauza, manati de interese lumesti - ecumeniste, expansioniste, prozelitiste sau de alta natura. Dumnezeu nu e acelasi peste tot, in mod democratic, dupa modelul nostru cognitiv, cultural sau istoric, ci e Unul. Daca nu stim care, trebuie sa Il cautam. Din fericire nu trebuie cautat prea mult, pentru ca e in Biserica pe care Hristos, prin Duhul Sfant, a intemeiat-o si ne-a luat in Ea, ca sa nu ratacim, si care acum isi spune Ortodoxa, adica cea care a pastrat totul drept si neschimbat de la inceput.
E jale mare, treaba e serioasa rau, se implinesc proorociile. Am ajuns sa ne fie frica de cum o sa hotarasca Sfantul Sinod si sa ne faca altii reguli in Biserica Ortodoxa.
Mai zice cineva sa tacem?
Parintele Staret Stefan Nutescu, de la Schitul Lacu, de la Sfantul Munte Athos, a acordat un interviu ziarului ZIUA cu privire la scandalul din sanul Bisericii Ortodoxe Romane.
"Părinte stareț, in urmă cu cateva săptămani, monahii romani din Sfantul Munte Athos au trimis către Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane un memoriu in care se atrăgea atenția asupra consecințelor extrem de grave pe le are pentru viața Bisericii impărtășirea Mitropolitului Nicolae Corneanu cu greco-catolicii. Zilele acestea, pe adresa Sfantului Sinod au sosit adeziuni pentru acesta in timp ce peste 50 de asociatii ale Laicatului Ortodox Roman, dar si manastiri din Romania au semnat si inaintat catre cancelaria Sfantului Sinod un alt memoriu, prin care cer respectarea sfintelor canoane si caterisirea acestuia. Cum explicati aceasta situatie, de pro si contra?
Ortodoxia trece prin momente deosebit de grele și lucrul acesta il intuiesc și il trăiesc cu “neliniștea cea bună” toți cei care sunt mădulare vii ale Bisericii. In istorie, ori de cate ori a fost primejduită dreapta credință, monahii, preoții și mirenii și-au părăsit cele ale lor pentru a mărturisi cu cuvantul și cu viața pentru Hristos. Apostazia de la credința ortodoxă a mitropolitului Nicolae Corneanu și a episcopului Sofronie primejduiește astăzi viața Bisericii mai mult decat aspra prigoană comunistă, fiindcă acum insăși invățătura de credință, temeiul mantuirii noastre, este pusă in pericol.
Da, dar părerile sunt impărțite. Sunt și persoane care consideră o nedreptate pedepsirea mitropolitului Corneanu.
Nu știu dacă aceste persoane fac parte din Biserică sau, chiar dacă sunt botezați ortodox, sunt străini complet de cugetarea Bisericii Ortodoxe. Canoanele Bisericii și intreaga tradiție ortodoxă consideră ca foarte mare păcatul impărtășirii cu ereticii sau cu schismaticii, similar uciderii sau adulterului. După canoanele 45 și 46 apostolice, pedeapsa pentru cei ce săvarșesc acest păcat este foarte clară: afurisirea, adică scoaterea din comuniunea Bisericii, in cazul mirenilor, și respectiv caterisirea, adică depunerea din treaptă, in cazul clericilor.
Nu credeți că pedeapsa este prea aspră?
Biserica este foarte chibzuită in tot ceea ce randuiește. Ea nu pedepsește ca să se răzbune, după cum fac de obicei oamenii, ci ca să vindece pe cel bolnav sau ca să impiedice imbolnăvirea și a celorlalte mădulare ale sale. Cand doctorii văd că s-a cangrenat piciorul și nu mai poate fi vindecat, il amputează pentru a salva viața omului. Aceasta este afurisirea. Nu doctorul a cangrenat piciorul, ci doar a constatat cangrena și l-a tăiat. Tot așa, nu Biserica ii aruncă de la sine pe cei care apostaziază, impărtășindu-se cu cei din afara ei. Ea numai constată că aceștia singuri s-au exclus, s-au instrăinat. Mitropolitul Nicolae, cand s-a impărtășit cu greco-catolicii și a spus că-l consideră pe papă drept cap al Bisericii, și-a afirmat alegerea. Avem aceeași situație tristă și in privința episcopului Oradiei. După cum “calcă”, ei pot deveni - Doamne ferește! - episcopi greco-catolici, insă așa nu mai pot rămane arhierei ortodocși in continuare.
Și totuși astăzi, cand se vorbește atata despre deschidere și toleranță, nu credeți că Biserica ar trebui să facă o anumită derogare de la Canoane?
Vedeți dumneavoastră, canoanele nu sunt niște simple convenții omenești. In ele sunt cuprinse legile dumnezeiești după care se călăuzește Biserica. De altfel, nu ințeleg de ce lumea lesne acceptă să respecte convenții omenești, dar intampină o mare greutate cand e vorba să facă ascultare de cele randuite nouă de Insuși bunul Dumnezeu, prin gura plină de Duh Sfant a Sfinților Lui. Noi monahii, dacă ieșim in lume și circulăm cu mașina, respectăm regulile de circulație, pentru că altfel putem accidenta pe cineva. Tot așa și cei care intră in Biserică trebuie să respecte semnele de circulație ale acesteia pentru a se putea mantui. Acestea sunt Sfintele Canoane, randuite nu prin hotărarea arbitrară a oamenilor, ci prin descoperire dumnezeiască. Insuși Duhul Sfant ne-a indicat aceste căi pe care putem ajunge la Dumnezeu. In afara lor, primejdia de a ne pierde sufletul este foarte mare și nu-i este ingăduit nimănui să le incalce. Cu atat mai mult cand este vorba de dogme, unde, după spusa Sfinților Părinți, nu există iconomie, adică pogorămant. Nu incape targuială.Fericitul Iacob Țalichis, un mare duhovnic al veacului trecut, obișnuia să spună ucenicilor săi: “Pot să-mi taie capul, eu ceea ce am primit de la Părinți aceea țin pană in cel mai mic amănunt”.
De curand, Mihai Frățilă, auxiliar al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia și Făgăraș, afirma că actul mitropolitului Corneanu nu incalcă canoanele, din moment ce Biserica Catolică nu este nici schismatică și nici eretică, căci anatemele au fost ridicate, iar tainele au fost recunoscute reciproc.
Dacă ar fi să ne luăm după ideile acestui catolic, ar insemna că unirea s-a realizat deja și că insuși papa a fost recunoscut deja drept cap infailibil al Bisericii Ortodoxe. Ne miră cum astfel de neadevăruri pot să circule nestingherite in presa din Romania, inducand pe credincioși in eroare. Ar trebui ca teologii să dea răspuns la astfel de afirmații greșite. Se știe, de pildă, că așa-zisa ridicare a anatemelor de către patriarhul Atenagora nu implică in nici un fel Biserica. A fost doar un act demonstrativ, personal, condamnat de intreaga Biserică Ortodoxă la vremea respectivă. Cum să ridici anatemele dacă nu s-a renunțat la erezie? Mai mult, și cei ce se unesc cu ereticii intră negreșit sub anatemă. Acestea sunt lucruri foarte grave, foarte serioase. Cat despre recunoașterea Sfintelor Taine, nici nu poate fi vorba. A spus-o foarte clar și părintele Stăniloae intr-o lucrare tradusă și in grecește, intitulată “Pentru un ecumenism ortodox”. Iar in Dogmatica sa spune atat de frumos și de clar: “Biserică, in sensul deplin al cuvantului, este numai Biserica Ortodoxă.” Ei, unde s-au mai pomenit Sfinte Taine in afara Bisericii?!
Am citit undeva că și părintele Viorel Ioniță, reprezentantul BOR in Consiliul Mondial al Bisericilor, a spus că nu sunt valabile tainelor catolicilor. Și totuși, Biserica Catolică este numită “Biserică soră”…
Biserica este una. Nu mărturisim așa in simbolul de credință? Această denumire de “soră” vrea să arate o apropiere mare, dar in fapt incearcă să ascundă prăpastia care ne desparte. Noi folosim intr-adevăr termenul pentru Bisericile Ortodoxe ale Serbiei, Greciei, Rusiei, dar asta tocmai pentru faptul că sunt “surori intru credință”, iar ele impreună, dar și fiecare in parte formează “Una, Sfantă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Biserica este Taina lui Dumnezeu. Un stareț roman cu viață sfantă de la Sfantul Munte, Părintele Dionisie de la Colciu, obișnuia să spună: Adevărul este Ortodoxia. Adevărul este Biserica. Biserica este Hristos. O singură cale de mantuire există.
Cel mai puternic argument in favoarea gestului lui Corneanu al Banatului și a episcopului Sofronie este - ca să-i citez pe admiratorii săi - “primatul dragostei”. Dragostea pe care trebuie să o avem pentru catolici greco-catolici și pentru celelalte confesiuni și religii…
Se amestecă lucrurile, se confundă planurile: una este dragostea pe care o avem pentru oricare făptură a lui Dumnezeu, mai cu seamă pentru omul făcut după chipul Său, și altceva este toleranța ințeleasă ca dragoste cu orice preț față de credințele străine Ortodoxiei. Pentru credință se cuvine să-mi jertfesc și viața, dar și pentru aproapele, adică pentru orice om pe care-l intalnesc. Vedeți randuiala lui Dumnezeu? Cine iubește cu adevărat dorește să impărtășească adevărul și celuilalt și moare pentru a nu intina Adevărul. Dragostea ințeleasă in sensul ecumenismului sincretist este cu totul altceva. Noi trebuie să-i iubim pe toți oamenii, dar nu și credințele lor rătăcite, eretice, căci asta ar insemna să dorim unirea in minciună cu eterodocșii.
Poate că asta se și așteaptă de la noi, ortodocșii?!
Impărtășirea, deci comuniunea cu cei de altă credință, este socotită de Tradiția Bisericii desfranare duhovnicească și e pedepsită mult mai aspru decat cea trupească. Adulterul inseamnă moarte, iar despărțirea o putem asemăna cu eliberarea actului de deces. El doar confirmă o stare de fapt. Oare dacă unul dintre acești critici ai ortodocșilor, care reclamă dragoste in receptarea gestului mitropolitului Corneanu, ar afla că soția sa desfranează cu alți bărbați, ar mai primi să rămană impreună cu ea? Cred că nu. Atunci de ce să i se pretindă Bisericii Ortodoxe să-i mai primească in comuniunea ei pe cei care au desfranat, unindu-se cu o altă biserică?
Ce credeți că se va intampla dacă Sinodul BOR nu-i va caterisi pe cei doi arhierei?
Așteptăm acum cu toții hotărarile Sinodului. Nici nu știu dacă ne putem gandi la așa ceva. Cel mai important lucru este ca lucrurile să se petreacă bisericește, adică sincer și corect, urmărindu-se respectarea randuielilor Ortodoxiei. Trebuie judecat cum este mai bine pentru Biserică. Cum e mai bine pentru cler și popor? Condamnarea celor doi ierarhi ar putea fi văzută ca o soluție sigură pentru rezolvarea problemei. Se liniștește poporul, iar ei sunt ajutați să-și conștientizeze greșeala pe care nici măcar nu vor să o recunoască, semn clar al pierzării. Prin urmare, se urmărește evitarea tulburărilor in viața Bisericii, pentru a nu se primejdui insăși mantuirea poporului dreptcredincios al mitropoliei Banatului și al episcopiei Oradiei. Dragostea adevărată se arată in Biserică prin grija pentru mantuirea poporului dreptcredincios. Deci, dacă prin scoaterea celor doi episcopi din scaunele lor se face cu dragoste, aceștia vor fi primii caștigați, căci in acest fel mai au o șansă, smerindu-se și făcand pocăință spre mantuire.
Și totuși, nu ar putea fi iertați de Sfantul Sinod, dacă și-ar mărturisi greșeala, manifestand regretul?
Dacă se pocăiesc cu sinceritate, atunci pot fi reprimiți in comuniunea Bisericii, dar episcopi nu vor mai putea fi. Canoanele sunt suficient de clare cand afirmă: “Să se caterisească”. Nu spun, de pildă: dacă se vor pocăi, atunci să fie puși inapoi in treapta de episcop, cum se intamplă in cazul altor păcate mai ușoare. In istoria Bisericii nu puține sunt cazurile de caterisire a unor clerici și chiar a unor ierarhi. De multe ori, au fost depuși pentru greșeli cu mult mai ușoare, pentru că au făcut sminteală celor mai mici. Măsura s-a luat totdeauna din dragoste față de Hristos și de Biserică, pentru a păstra neprihănită credința spre mantuirea poporului. Vedeți? Infricoșător este și păcatul smintelii. Eu nu am căderea să dau un verdict. Există Sfant Sinod care are la dispoziție Sfintele Canoane, dreptarul Bisericii lui Hristos. Totuși vă mărturisesc că m-a cutremurat lipsa oricărei urme de pocăință a mitropolitului pentru gestul apostat făcut. Cu frică de Dumnezeu mă intreb unde ar putea să ajungă dacă nu este oprit la timp.
Și dacă cei doi episcopi care trebuie judecați vor lipsi pe motiv de boală de la Sinodul convocat in perioada de 8, 9 iulie, după cum se vorbește de pe acum?
Biserica, in general, nu a amanat afurisirea sau caterisirea cand a existat dovada clară a apostaziei. Orice amanare insemnă o adancire a crizei, o punere in pericol a mantuirii celor pe care episcopul apostat ar trebui să-i păstorească. Cine-și mai poate lăsa turma să fie păstorită de un cioban căruia i-a slăbit vederea pană la orbire? Mai mult, canonul 15 al sinodului I-II ingăduie ca să nu mai fie pomenit la slujbe episcopul care mărturisește invățătura eretică in Biserică. A te impărtăși cu cei din afara Bisericii, a considera că și ei sunt Biserică, pe cand Biserica este numai una, a afirma că papa trebuie recunoscut drept conducătorul Bisericii nu sunt erezii? Să privești pe catolici ca pe adevărata Biserică inseamnă să accepți ca adevărată intreaga lor invățătură de credință. Automat, accepți erezia lui Filioque, accepți primatul și infailibilitatea papale, și așa mai departe. In general, canoanele prevăd prezența episcopului pentru a i se pune intrebări și pentru a se convinge membrii sinodului că, intr-adevăr, vina care i s-a atribuit este reală.
In cazul nostru, se poate trece peste prezența inculpaților și a martorilor? Inregistrările video și declarațiile publice făcute de cei doi arhierei sunt suficient de lămuritoare.
Nestorie, Dioscor și alți mari eretici au fost judecați și condamnați in lipsă, după ce au evitat să se prezinte la Sinod. Avem canonul 77 al sinodului de la Cartagina care prevede judecata in lipsă. Papa Vegiliu, de pildă, a fost “in chip neintarziat” judecat in lipsă și condamnat ca eretic de Sinodul al V-lea Ecumenic pentru a nu se intinde sminteala in popor. Aș mai adăuga ceva. Pentru că se judecă un caz atat de grav, in condițiile de față, s-ar putea deplasa cațiva sinodali la Timișoara pentru a culege toate datele necesare, dacă mai e nevoie de așa ceva. Trăim intr-o vreme cand nu mai călătorim cu măgărușul. Așadar, nu știm cu ce scop s-ar amana judecarea. Se va schimba oare cu ceva situația peste două trei luni? Nu există oare riscul să se extindă și să se intensifice sminteala și tulburarea in Biserică? Cui vor folosi toate acestea?
Dar dacă totuși ei nu vor fi caterisiți, și nici măcar opriți de la slujire pană la viitoarea intrunire a Sinodului BOR?
Consecințele ar fi din cele mai grave. In primul rand, după cum v-am spus, canoanele dau dreptul preoților să nu-și mai pomenească episcopul căzut in erezie. In acest fel, preoții cu o conștiință ortodoxă trează din eparhia respectivă vor fi obligați să pomenească alți episcopi sau să inceteze de a mai sluji. Iar alții se vor sili să-și calce pe conștiință și peste canoane pentru a-și păstra parohia. Credincioșii n-or să știe unde să se ducă, unde să-și mai găsească mantuirea. Spre exemplu, am aflat că există preoți de mir și ieromonahi care au incetat să-l pomenească pe mitropolitul Nicolae. Nu este aceasta o stare de dezbinare a Bisericii? Ce se va intampla insă cand preoții vor constata că s-a amanat din nou caterisirea episcopilor? Nu va slăbi aceasta increderea in Sinodul BOR?
Știați că de curand mai mulți preoți din mitropolia Banatului și-au exprimat adeziunea față de gestul mitropolitului lor? Ei au scris laudativ către Patriarhie că “gestul mitropolitului Nicolae a produs admirație și apreciere, fiind un pas in previziunea viitorului de unitate creștină”.
Mi-ați dat o veste foarte tristă. Poate că totuși acei preoți au fost pur și simplu forțați prin intimidare să semneze adeziunea. Dacă insă au făcut-o din proprie inițiativă și din convingere, atunci aici se vădește cel mai bine pericolul pe care-l reprezintă rămanerea unui episcop eretic la carma Bisericii: ii va atrage și pe alții la cugetarea sa bolnavă, la ereziile pe care le impărtășește. E dureros: merg și ei in erezie cu păstorul dovedit a nu fi păstor. Acum puteți ințelege severitatea canoanelor? Biserica nu-și permite să se joace cu sufletele oamenilor doar pentru a face pe plac lumii. In mod firesc, toți cei care au semnat scrisoarea asta de adeziune ar trebui să fie chemați in Sinod și judecați pentru mărturisirea credinței eretice, iar dacă ar persevera in reaua credință, trebuie inăsprită măsura. Vedeți? Erezia este ca molima, se răspandește fără a prinde de veste.Pentru o astfel de lepădare a dreptei credințe, pentru nepăsare față de adevăr, vine neintarziat părăsirea harului. In Sfantul Munte, in trecut, pentru că monahii dintr-o mănăstire au făcut un compromis de credință cu turcii, au pierdut Harul, lucru care s-a arătat unui bătran imbunătățit. Numai după multă rugăciune și post s-a milostivit Dumnezeu să trimită din nou darul Duhului Sfant peste acea mănăstire. Vedeți, sunt taine mari, iar noi ne uităm la ce zice lumea…
Martin Ross, episcopul romano-catolic de Timișoara, a trimis o scrisoare tuturor episcopilor și mitropoliților ortodocși in care le cere să nu-l caterisească pe mitropolitul Nicolae. Credeți că membrii Sfantului Sinod vor da curs acestei cereri?
Mai multe canoane ale Bisericii interzic a se primi mărturia ereticilor și a schismaticilor. Atata timp cat ei nu fac parte din Biserică, nu se pot pronunța asupra problemelor interne ale acesteia. Este și o chestiune de bun simț. Mai cu seamă in ceea ce privește credința, este absurd să te aștepți ca părerile celor din afara Bisericii să fie luate la socoteală. Și apoi, este greu de crezut că cei străini de credința Bisericii o pot sfătui spre binele ei. De aceea canoanele și interzic cu desăvarșire acest lucru. Am auzit că s-a recurs și la amenințări, că s-au făcut petiții la Parlamentul European… Ne intrebăm: in ce măsură greco-catolicii și catolicii sunt sinceri in dialogul pe care-l intrețin cu Bisericile Ortodoxe, dacă apelează la astfel de mijloace pentru a-și atinge scopurile? Vor oare să ne răpească credincioșii sau să ne bage cu forța sub stăpanirea papei? Ni se pare că această vehementă susținere a mitropolitului Corneanu este un amestec nepermis in viața Bisericii Ortodoxe, ceea ce pune un mare semn de intrebare asupra viitorului dialogului dintre ortodocși și catolici.
In incheiere, sunteți optimist sau pesimist privind viitorul Bisericii Ortodoxe Romane?
Trebuie multă rugăciune: preoții, noi călugării, dar și credincioșii cred că ar trebui să postească și să se roage cu umilință in zilele Sinodului din 8-9 iulie, pentru ca Domnul să ne miluiască, să lumineze mințile ierarhilor noștri pentru a găsi acea cale ortodoxă de a indepărta tulburarea și confuzia din viața Bisericii noastre. Trecem prin momente foarte grele. Numai Dumnezeu mai poate să ajute!
Nu credeți că ar trebui intreprins ceva concret?
Rugăciunea este foarte importantă, cu nădejdea la Dumnezeu că nu lasă Biserica Sa. Să ne rugăm mai mult pentru păstorii noștri. Asta nu exclude mărturisirea și apărarea Adevărului. Dimpotrivă. Noi facem ceea ce este omenește posibil, pentru a nu avea apoi toată viața mustrări de conștiință. Dacă noi vom tăcea, vor prinde grai pietrele smerite ale treptelor din fața Catedralei timișorene stropite cu sange de martir."
Sursa mea.
Mai zice cineva sa tacem?
Parintele Staret Stefan Nutescu, de la Schitul Lacu, de la Sfantul Munte Athos, a acordat un interviu ziarului ZIUA cu privire la scandalul din sanul Bisericii Ortodoxe Romane.
"Părinte stareț, in urmă cu cateva săptămani, monahii romani din Sfantul Munte Athos au trimis către Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane un memoriu in care se atrăgea atenția asupra consecințelor extrem de grave pe le are pentru viața Bisericii impărtășirea Mitropolitului Nicolae Corneanu cu greco-catolicii. Zilele acestea, pe adresa Sfantului Sinod au sosit adeziuni pentru acesta in timp ce peste 50 de asociatii ale Laicatului Ortodox Roman, dar si manastiri din Romania au semnat si inaintat catre cancelaria Sfantului Sinod un alt memoriu, prin care cer respectarea sfintelor canoane si caterisirea acestuia. Cum explicati aceasta situatie, de pro si contra?
Ortodoxia trece prin momente deosebit de grele și lucrul acesta il intuiesc și il trăiesc cu “neliniștea cea bună” toți cei care sunt mădulare vii ale Bisericii. In istorie, ori de cate ori a fost primejduită dreapta credință, monahii, preoții și mirenii și-au părăsit cele ale lor pentru a mărturisi cu cuvantul și cu viața pentru Hristos. Apostazia de la credința ortodoxă a mitropolitului Nicolae Corneanu și a episcopului Sofronie primejduiește astăzi viața Bisericii mai mult decat aspra prigoană comunistă, fiindcă acum insăși invățătura de credință, temeiul mantuirii noastre, este pusă in pericol.
Da, dar părerile sunt impărțite. Sunt și persoane care consideră o nedreptate pedepsirea mitropolitului Corneanu.
Nu știu dacă aceste persoane fac parte din Biserică sau, chiar dacă sunt botezați ortodox, sunt străini complet de cugetarea Bisericii Ortodoxe. Canoanele Bisericii și intreaga tradiție ortodoxă consideră ca foarte mare păcatul impărtășirii cu ereticii sau cu schismaticii, similar uciderii sau adulterului. După canoanele 45 și 46 apostolice, pedeapsa pentru cei ce săvarșesc acest păcat este foarte clară: afurisirea, adică scoaterea din comuniunea Bisericii, in cazul mirenilor, și respectiv caterisirea, adică depunerea din treaptă, in cazul clericilor.
Nu credeți că pedeapsa este prea aspră?
Biserica este foarte chibzuită in tot ceea ce randuiește. Ea nu pedepsește ca să se răzbune, după cum fac de obicei oamenii, ci ca să vindece pe cel bolnav sau ca să impiedice imbolnăvirea și a celorlalte mădulare ale sale. Cand doctorii văd că s-a cangrenat piciorul și nu mai poate fi vindecat, il amputează pentru a salva viața omului. Aceasta este afurisirea. Nu doctorul a cangrenat piciorul, ci doar a constatat cangrena și l-a tăiat. Tot așa, nu Biserica ii aruncă de la sine pe cei care apostaziază, impărtășindu-se cu cei din afara ei. Ea numai constată că aceștia singuri s-au exclus, s-au instrăinat. Mitropolitul Nicolae, cand s-a impărtășit cu greco-catolicii și a spus că-l consideră pe papă drept cap al Bisericii, și-a afirmat alegerea. Avem aceeași situație tristă și in privința episcopului Oradiei. După cum “calcă”, ei pot deveni - Doamne ferește! - episcopi greco-catolici, insă așa nu mai pot rămane arhierei ortodocși in continuare.
Și totuși astăzi, cand se vorbește atata despre deschidere și toleranță, nu credeți că Biserica ar trebui să facă o anumită derogare de la Canoane?
Vedeți dumneavoastră, canoanele nu sunt niște simple convenții omenești. In ele sunt cuprinse legile dumnezeiești după care se călăuzește Biserica. De altfel, nu ințeleg de ce lumea lesne acceptă să respecte convenții omenești, dar intampină o mare greutate cand e vorba să facă ascultare de cele randuite nouă de Insuși bunul Dumnezeu, prin gura plină de Duh Sfant a Sfinților Lui. Noi monahii, dacă ieșim in lume și circulăm cu mașina, respectăm regulile de circulație, pentru că altfel putem accidenta pe cineva. Tot așa și cei care intră in Biserică trebuie să respecte semnele de circulație ale acesteia pentru a se putea mantui. Acestea sunt Sfintele Canoane, randuite nu prin hotărarea arbitrară a oamenilor, ci prin descoperire dumnezeiască. Insuși Duhul Sfant ne-a indicat aceste căi pe care putem ajunge la Dumnezeu. In afara lor, primejdia de a ne pierde sufletul este foarte mare și nu-i este ingăduit nimănui să le incalce. Cu atat mai mult cand este vorba de dogme, unde, după spusa Sfinților Părinți, nu există iconomie, adică pogorămant. Nu incape targuială.Fericitul Iacob Țalichis, un mare duhovnic al veacului trecut, obișnuia să spună ucenicilor săi: “Pot să-mi taie capul, eu ceea ce am primit de la Părinți aceea țin pană in cel mai mic amănunt”.
De curand, Mihai Frățilă, auxiliar al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia și Făgăraș, afirma că actul mitropolitului Corneanu nu incalcă canoanele, din moment ce Biserica Catolică nu este nici schismatică și nici eretică, căci anatemele au fost ridicate, iar tainele au fost recunoscute reciproc.
Dacă ar fi să ne luăm după ideile acestui catolic, ar insemna că unirea s-a realizat deja și că insuși papa a fost recunoscut deja drept cap infailibil al Bisericii Ortodoxe. Ne miră cum astfel de neadevăruri pot să circule nestingherite in presa din Romania, inducand pe credincioși in eroare. Ar trebui ca teologii să dea răspuns la astfel de afirmații greșite. Se știe, de pildă, că așa-zisa ridicare a anatemelor de către patriarhul Atenagora nu implică in nici un fel Biserica. A fost doar un act demonstrativ, personal, condamnat de intreaga Biserică Ortodoxă la vremea respectivă. Cum să ridici anatemele dacă nu s-a renunțat la erezie? Mai mult, și cei ce se unesc cu ereticii intră negreșit sub anatemă. Acestea sunt lucruri foarte grave, foarte serioase. Cat despre recunoașterea Sfintelor Taine, nici nu poate fi vorba. A spus-o foarte clar și părintele Stăniloae intr-o lucrare tradusă și in grecește, intitulată “Pentru un ecumenism ortodox”. Iar in Dogmatica sa spune atat de frumos și de clar: “Biserică, in sensul deplin al cuvantului, este numai Biserica Ortodoxă.” Ei, unde s-au mai pomenit Sfinte Taine in afara Bisericii?!
Am citit undeva că și părintele Viorel Ioniță, reprezentantul BOR in Consiliul Mondial al Bisericilor, a spus că nu sunt valabile tainelor catolicilor. Și totuși, Biserica Catolică este numită “Biserică soră”…
Biserica este una. Nu mărturisim așa in simbolul de credință? Această denumire de “soră” vrea să arate o apropiere mare, dar in fapt incearcă să ascundă prăpastia care ne desparte. Noi folosim intr-adevăr termenul pentru Bisericile Ortodoxe ale Serbiei, Greciei, Rusiei, dar asta tocmai pentru faptul că sunt “surori intru credință”, iar ele impreună, dar și fiecare in parte formează “Una, Sfantă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Biserica este Taina lui Dumnezeu. Un stareț roman cu viață sfantă de la Sfantul Munte, Părintele Dionisie de la Colciu, obișnuia să spună: Adevărul este Ortodoxia. Adevărul este Biserica. Biserica este Hristos. O singură cale de mantuire există.
Cel mai puternic argument in favoarea gestului lui Corneanu al Banatului și a episcopului Sofronie este - ca să-i citez pe admiratorii săi - “primatul dragostei”. Dragostea pe care trebuie să o avem pentru catolici greco-catolici și pentru celelalte confesiuni și religii…
Se amestecă lucrurile, se confundă planurile: una este dragostea pe care o avem pentru oricare făptură a lui Dumnezeu, mai cu seamă pentru omul făcut după chipul Său, și altceva este toleranța ințeleasă ca dragoste cu orice preț față de credințele străine Ortodoxiei. Pentru credință se cuvine să-mi jertfesc și viața, dar și pentru aproapele, adică pentru orice om pe care-l intalnesc. Vedeți randuiala lui Dumnezeu? Cine iubește cu adevărat dorește să impărtășească adevărul și celuilalt și moare pentru a nu intina Adevărul. Dragostea ințeleasă in sensul ecumenismului sincretist este cu totul altceva. Noi trebuie să-i iubim pe toți oamenii, dar nu și credințele lor rătăcite, eretice, căci asta ar insemna să dorim unirea in minciună cu eterodocșii.
Poate că asta se și așteaptă de la noi, ortodocșii?!
Impărtășirea, deci comuniunea cu cei de altă credință, este socotită de Tradiția Bisericii desfranare duhovnicească și e pedepsită mult mai aspru decat cea trupească. Adulterul inseamnă moarte, iar despărțirea o putem asemăna cu eliberarea actului de deces. El doar confirmă o stare de fapt. Oare dacă unul dintre acești critici ai ortodocșilor, care reclamă dragoste in receptarea gestului mitropolitului Corneanu, ar afla că soția sa desfranează cu alți bărbați, ar mai primi să rămană impreună cu ea? Cred că nu. Atunci de ce să i se pretindă Bisericii Ortodoxe să-i mai primească in comuniunea ei pe cei care au desfranat, unindu-se cu o altă biserică?
Ce credeți că se va intampla dacă Sinodul BOR nu-i va caterisi pe cei doi arhierei?
Așteptăm acum cu toții hotărarile Sinodului. Nici nu știu dacă ne putem gandi la așa ceva. Cel mai important lucru este ca lucrurile să se petreacă bisericește, adică sincer și corect, urmărindu-se respectarea randuielilor Ortodoxiei. Trebuie judecat cum este mai bine pentru Biserică. Cum e mai bine pentru cler și popor? Condamnarea celor doi ierarhi ar putea fi văzută ca o soluție sigură pentru rezolvarea problemei. Se liniștește poporul, iar ei sunt ajutați să-și conștientizeze greșeala pe care nici măcar nu vor să o recunoască, semn clar al pierzării. Prin urmare, se urmărește evitarea tulburărilor in viața Bisericii, pentru a nu se primejdui insăși mantuirea poporului dreptcredincios al mitropoliei Banatului și al episcopiei Oradiei. Dragostea adevărată se arată in Biserică prin grija pentru mantuirea poporului dreptcredincios. Deci, dacă prin scoaterea celor doi episcopi din scaunele lor se face cu dragoste, aceștia vor fi primii caștigați, căci in acest fel mai au o șansă, smerindu-se și făcand pocăință spre mantuire.
Și totuși, nu ar putea fi iertați de Sfantul Sinod, dacă și-ar mărturisi greșeala, manifestand regretul?
Dacă se pocăiesc cu sinceritate, atunci pot fi reprimiți in comuniunea Bisericii, dar episcopi nu vor mai putea fi. Canoanele sunt suficient de clare cand afirmă: “Să se caterisească”. Nu spun, de pildă: dacă se vor pocăi, atunci să fie puși inapoi in treapta de episcop, cum se intamplă in cazul altor păcate mai ușoare. In istoria Bisericii nu puține sunt cazurile de caterisire a unor clerici și chiar a unor ierarhi. De multe ori, au fost depuși pentru greșeli cu mult mai ușoare, pentru că au făcut sminteală celor mai mici. Măsura s-a luat totdeauna din dragoste față de Hristos și de Biserică, pentru a păstra neprihănită credința spre mantuirea poporului. Vedeți? Infricoșător este și păcatul smintelii. Eu nu am căderea să dau un verdict. Există Sfant Sinod care are la dispoziție Sfintele Canoane, dreptarul Bisericii lui Hristos. Totuși vă mărturisesc că m-a cutremurat lipsa oricărei urme de pocăință a mitropolitului pentru gestul apostat făcut. Cu frică de Dumnezeu mă intreb unde ar putea să ajungă dacă nu este oprit la timp.
Și dacă cei doi episcopi care trebuie judecați vor lipsi pe motiv de boală de la Sinodul convocat in perioada de 8, 9 iulie, după cum se vorbește de pe acum?
Biserica, in general, nu a amanat afurisirea sau caterisirea cand a existat dovada clară a apostaziei. Orice amanare insemnă o adancire a crizei, o punere in pericol a mantuirii celor pe care episcopul apostat ar trebui să-i păstorească. Cine-și mai poate lăsa turma să fie păstorită de un cioban căruia i-a slăbit vederea pană la orbire? Mai mult, canonul 15 al sinodului I-II ingăduie ca să nu mai fie pomenit la slujbe episcopul care mărturisește invățătura eretică in Biserică. A te impărtăși cu cei din afara Bisericii, a considera că și ei sunt Biserică, pe cand Biserica este numai una, a afirma că papa trebuie recunoscut drept conducătorul Bisericii nu sunt erezii? Să privești pe catolici ca pe adevărata Biserică inseamnă să accepți ca adevărată intreaga lor invățătură de credință. Automat, accepți erezia lui Filioque, accepți primatul și infailibilitatea papale, și așa mai departe. In general, canoanele prevăd prezența episcopului pentru a i se pune intrebări și pentru a se convinge membrii sinodului că, intr-adevăr, vina care i s-a atribuit este reală.
In cazul nostru, se poate trece peste prezența inculpaților și a martorilor? Inregistrările video și declarațiile publice făcute de cei doi arhierei sunt suficient de lămuritoare.
Nestorie, Dioscor și alți mari eretici au fost judecați și condamnați in lipsă, după ce au evitat să se prezinte la Sinod. Avem canonul 77 al sinodului de la Cartagina care prevede judecata in lipsă. Papa Vegiliu, de pildă, a fost “in chip neintarziat” judecat in lipsă și condamnat ca eretic de Sinodul al V-lea Ecumenic pentru a nu se intinde sminteala in popor. Aș mai adăuga ceva. Pentru că se judecă un caz atat de grav, in condițiile de față, s-ar putea deplasa cațiva sinodali la Timișoara pentru a culege toate datele necesare, dacă mai e nevoie de așa ceva. Trăim intr-o vreme cand nu mai călătorim cu măgărușul. Așadar, nu știm cu ce scop s-ar amana judecarea. Se va schimba oare cu ceva situația peste două trei luni? Nu există oare riscul să se extindă și să se intensifice sminteala și tulburarea in Biserică? Cui vor folosi toate acestea?
Dar dacă totuși ei nu vor fi caterisiți, și nici măcar opriți de la slujire pană la viitoarea intrunire a Sinodului BOR?
Consecințele ar fi din cele mai grave. In primul rand, după cum v-am spus, canoanele dau dreptul preoților să nu-și mai pomenească episcopul căzut in erezie. In acest fel, preoții cu o conștiință ortodoxă trează din eparhia respectivă vor fi obligați să pomenească alți episcopi sau să inceteze de a mai sluji. Iar alții se vor sili să-și calce pe conștiință și peste canoane pentru a-și păstra parohia. Credincioșii n-or să știe unde să se ducă, unde să-și mai găsească mantuirea. Spre exemplu, am aflat că există preoți de mir și ieromonahi care au incetat să-l pomenească pe mitropolitul Nicolae. Nu este aceasta o stare de dezbinare a Bisericii? Ce se va intampla insă cand preoții vor constata că s-a amanat din nou caterisirea episcopilor? Nu va slăbi aceasta increderea in Sinodul BOR?
Știați că de curand mai mulți preoți din mitropolia Banatului și-au exprimat adeziunea față de gestul mitropolitului lor? Ei au scris laudativ către Patriarhie că “gestul mitropolitului Nicolae a produs admirație și apreciere, fiind un pas in previziunea viitorului de unitate creștină”.
Mi-ați dat o veste foarte tristă. Poate că totuși acei preoți au fost pur și simplu forțați prin intimidare să semneze adeziunea. Dacă insă au făcut-o din proprie inițiativă și din convingere, atunci aici se vădește cel mai bine pericolul pe care-l reprezintă rămanerea unui episcop eretic la carma Bisericii: ii va atrage și pe alții la cugetarea sa bolnavă, la ereziile pe care le impărtășește. E dureros: merg și ei in erezie cu păstorul dovedit a nu fi păstor. Acum puteți ințelege severitatea canoanelor? Biserica nu-și permite să se joace cu sufletele oamenilor doar pentru a face pe plac lumii. In mod firesc, toți cei care au semnat scrisoarea asta de adeziune ar trebui să fie chemați in Sinod și judecați pentru mărturisirea credinței eretice, iar dacă ar persevera in reaua credință, trebuie inăsprită măsura. Vedeți? Erezia este ca molima, se răspandește fără a prinde de veste.Pentru o astfel de lepădare a dreptei credințe, pentru nepăsare față de adevăr, vine neintarziat părăsirea harului. In Sfantul Munte, in trecut, pentru că monahii dintr-o mănăstire au făcut un compromis de credință cu turcii, au pierdut Harul, lucru care s-a arătat unui bătran imbunătățit. Numai după multă rugăciune și post s-a milostivit Dumnezeu să trimită din nou darul Duhului Sfant peste acea mănăstire. Vedeți, sunt taine mari, iar noi ne uităm la ce zice lumea…
Martin Ross, episcopul romano-catolic de Timișoara, a trimis o scrisoare tuturor episcopilor și mitropoliților ortodocși in care le cere să nu-l caterisească pe mitropolitul Nicolae. Credeți că membrii Sfantului Sinod vor da curs acestei cereri?
Mai multe canoane ale Bisericii interzic a se primi mărturia ereticilor și a schismaticilor. Atata timp cat ei nu fac parte din Biserică, nu se pot pronunța asupra problemelor interne ale acesteia. Este și o chestiune de bun simț. Mai cu seamă in ceea ce privește credința, este absurd să te aștepți ca părerile celor din afara Bisericii să fie luate la socoteală. Și apoi, este greu de crezut că cei străini de credința Bisericii o pot sfătui spre binele ei. De aceea canoanele și interzic cu desăvarșire acest lucru. Am auzit că s-a recurs și la amenințări, că s-au făcut petiții la Parlamentul European… Ne intrebăm: in ce măsură greco-catolicii și catolicii sunt sinceri in dialogul pe care-l intrețin cu Bisericile Ortodoxe, dacă apelează la astfel de mijloace pentru a-și atinge scopurile? Vor oare să ne răpească credincioșii sau să ne bage cu forța sub stăpanirea papei? Ni se pare că această vehementă susținere a mitropolitului Corneanu este un amestec nepermis in viața Bisericii Ortodoxe, ceea ce pune un mare semn de intrebare asupra viitorului dialogului dintre ortodocși și catolici.
In incheiere, sunteți optimist sau pesimist privind viitorul Bisericii Ortodoxe Romane?
Trebuie multă rugăciune: preoții, noi călugării, dar și credincioșii cred că ar trebui să postească și să se roage cu umilință in zilele Sinodului din 8-9 iulie, pentru ca Domnul să ne miluiască, să lumineze mințile ierarhilor noștri pentru a găsi acea cale ortodoxă de a indepărta tulburarea și confuzia din viața Bisericii noastre. Trecem prin momente foarte grele. Numai Dumnezeu mai poate să ajute!
Nu credeți că ar trebui intreprins ceva concret?
Rugăciunea este foarte importantă, cu nădejdea la Dumnezeu că nu lasă Biserica Sa. Să ne rugăm mai mult pentru păstorii noștri. Asta nu exclude mărturisirea și apărarea Adevărului. Dimpotrivă. Noi facem ceea ce este omenește posibil, pentru a nu avea apoi toată viața mustrări de conștiință. Dacă noi vom tăcea, vor prinde grai pietrele smerite ale treptelor din fața Catedralei timișorene stropite cu sange de martir."
Sursa mea.
QUOTE (IMARY @ Jul 5 2008, 08:18)
Sfanta Impartasanie ortodoxa ce semnifica ?– nu cumva trupul Domnului IIsus , iar cea catolica nu cumva inseamna acelasi lucru – ori IIsus nu a fost nici ortodox nici catolic . Cred ca simbolul impartasirii cu painea si vinul reprezentind trupul si sangele Domnului IIsus , este doar crestin .IIsus daca ar trai acum ar fi furios sa vada fratii de credinta certindu-se . Mai mult , stim cu totii ca El a urat tot ceea ce reprezinta traditie .A stricat furios tarabele vanzatorilor de porumbei si prin prin vorbele Lui a incercat sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca nu respectarea orbeasca a traditiei este placuta Tatalui ci DRAGOSTEA conteza . Dar daca toti iubesc pe Domnul nu se pot certa – cearta vine dupa ura , nemultumire ….
Nu va certati , Dumnezeu este cu oricine ii deschide usa atunci cand El bate , indiferent ce fel de crestin este.
Mai mult cred ca ar fi bine sa nu-l mai necajim cu certurile dintre noi.
Cred ca gestul impartasirii in o alta biserica crestina este foarte frumos si arata o intelegere deoasebita a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu.
IMARY, esti primul crestin (poate crestina) care ai reusit sa exprimi frumusetea deosebita a esentei crestinismului in cateva fraze memorabile, ia sa ne lamurim :
1. "Sfanta Impartasanie ortodoxa ce semnifica ?– nu cumva trupul Domnului IIsus"
De fapt semnifica, eu credem ca este. Acum inteleg, ce se petrece la Sfanta Liturghie e ca o piesa de teatru, adica ce ti-e in Biserica ce ti-e pe scena, cam tot aia. Si-au facut Biserici sa nu fie aglomeratie in timpul sesiunilor teatrale, miscare inteligenta pentru crestini pentru ca nu-i deranjeaza nimeni.
RASPUNS
Ma bucur ca apreciezi faptul ca incerc sa aduc pace si sa arat ca daca fratii se impaca nu pot decat sa aduca bucurie Tatalui .
Cred ca este o neintelegere in legatura cu ce intelegi prin simbol .
Niciodata IIsus nu a pus sange adevarat sau nu si-a taiat vreun deget ca sa dea ucenicilor ci gestul facut in Joia Sfanta a fost simbolic ca sa le deschida ochii si sa inteleaga sacrificiul pe care il va face pentru noi.
Imi pare rau , dar aici surprind sarcasm – este trist cand devine singura arma pentru a combate ceva .
2."IIsus daca ar trai acum"
Ratacit am mai fost. Iisus Hristos a fost un om care a murit si ne-a lasat un set de principii printre care si dragostea, de dragul amintirii lui noi facem ritualuri simbolistice si mai ales incercam sa punem in practica invatatura mortului ca sa nu rada necrestinii de noi.
RASPUNS Imi cer scuze ca nu am specificat IIsus daca ar fi din nou om intrupat si ar fi printre noi ca sa ne invete .
Nu am scris niciodata ca IIsus ar fi murit – DUMNEZEU NU POATE SA MOARA–
dar este impreuna cu Tatal si singura noastra legatura cu El este Duhul Sfant,
nu ne mai vorbeste direct si nu mai are infatisarea noastra.
IIsus a fost in lume intrupat om dar dupa rastignirea Lui la 40 de zile s-a ridicat la Dumnezeu Tatal si atunci Duhul Sfant a coborat in lume.
Ioan 16-Cuvinte de ramas bun
“28.Am iesit de la Tatal si am venit in lume ;acum las lumea si ma duc la Tatal”
3."Cred ca gestul impartasirii in o alta biserica crestina este foarte frumos si arata o intelegere deoasebita a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu."
Uite cum spun eu pentru ca sa fie o intelegere muuult mai adanca a esentei crestine si a poruncilor lui Dumnezeu si sa nu mai necajim pe nimeni :
-luni ne impartasim cu biserica crestina a mormonilor;
RASPUNS : Eu atunci cand am citit in Catehismul copiilor scria ca mormonii nu sunt crestini ; dar poate sti mai multe despre ei –
-marti ne impartasim cu biserica crestina a mafiotilor puscariasi, indiferent ce crestini sunt;
RASPUNS Daca mafiotii sunt crestini si se roaga din inima – sunt multe exemple de oameni care au facut chiar crime si apoi au devenit sfinti – de exemplu , sa aleg un exemplu romanesc – sfantul Stefan cel Mare ,
bineinteles ca m-as ruga impreuna cu ei . ‘Nu cei bolnavi au nevoie de doctor”
-miercuri ne impartasim cu biserica crestinilor satanisti cunoscuta sub denumirea de "Biserica celor 666 de mii alesi prin tragere la sorti";
RASPUNS Despre satanisti nu cred ca este cazul sa discutam , ma mira doar alaturarea lor aici .
In afara faptului ca isi fac publicitate prin intermediul muzicii rock , principiile si modul lor de gandire este inoculat tinerilor prin textul acestor melodii.
De altfel scria in presa ,sunt chiar cazuri in care formatiile isi fac un fel de slujba satanica inaintea inregistratilor sau concertelor.
Am aflat mai multe despre acest subiect cand profesorul de religie al copiilor ne-a chemat la scoala si a incercat sa ne arate pericolul traducand un simplu text al unei formatii .
-joi ne impartasim cu biserica crestinilor care militeaza pentru contactul cu extraterestrii domiciliati in Calea Lactee;
RASPUNS Daca exista niste crestini care cred asa ceva treaba lor , atata timp cat sunt crestini , de altfel este posibil sa existe si alte forme de viata in univers. Asta nu neaga de loc Creatia ci arata numai limitele noastre de intelegere.
-vineri se impartasesc catolicii cu ortodocsii (fete cu fete si baieti cu baieti sa nu apara vorbe);
RASPUNS Impartasirea este facuta de un preot. Fie ca este la ortodoxi (sau ortodocsi , cum doriti) fie la catolici – ostia este data tot de preot.
Ai fost intr-o biserica in care fetele si baietii se impartaseau intre ei???Cred ca scria la intrare BAR
-sambata se impartasesc ortodocsii traditionalisti cu cei ecumenisti ca sa nu se mai contrazica;
-in sfarsit, Duminica o rezervam rugaciunii ecumenice pentru dragoste si fratietate intre toate bisericile
Trebuie sa recunosti extraordinara contributie a Mitropolitului ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu la ecumenizarea crestinilor de pretutindeni.
El a taiat pamblica insa e doar un om si face cat poate, noi avem datoria sfanta sa nu-l mai necajim pe Dumnezeu cu certurile dintre noi si sa desavarsim opera inceputa de legendarul Mitropolit al Banatului. Urmeaza sa ne legalizam intr-o asociatie care sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca nu respectarea orbeasca a traditiei este placuta Tatalui ci DRAGOSTEA e totul si sa votam calendarul actiunilor crestinesti. Orice propunere e binevenita.
RASPUNS Orice discutie construieste atata timp cat oamenii sunt deschisi discutiei , si mai ales sa nu incerce sa loveasca orbeste cu ironii cand nu sunt de accord cu o afirmatie chiar daca altfel nu stiu cum sa o combata.
As dori sa adaug rugaciunea Lui IIsus pentru credinciosi , poate asa intelegem ca El se roaga pentru toti
Rugaciunea Lui este plina de grija si dragoste pentru TOTI credinciosii din aceasta lume in „Rugaciunea lui IIsus” Ioan 17
4.“ Tata a sosit ceasul ! Eu Te-am proslavt pe pamant , am sfarsit lucrar
.Ai Tai erau , si Tu mi i-ai dat ;si ei au pazit Cuvantul Tau
9 Pentru ei Ma rog , nu pentru lume , ci pentru aceeia pe care Mi i-ai dat Tu , pentru ca sunt ai Tai.
10 Tot ce este al Meu este si al Tau
11Eu nu mai sunt in lume , dar ei sunt in lume ,si eu vin la Tine.
Sfinte Tata pazeste-I in Numele Tau pe aceea pe care Mi i-ai dat pentru ca ei sa fie una cum suntem si noi!
12 Cand eram cu ei in lume ii pazeam Eu in Numele Tau
Le-am dat Cuvanul Tau si lumea i-a urat pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume“
pentru ca ei nefiind din lume aceasta ii uraste . Ei nu mai pot fi inregimentati in natii , neamuri , rase …etc.
Un lucru as vrea sa spun. Dracii au comportament de securisti. Fireste, aceasta este o metafora din cauza inversarii cauzei cu efetul, dar cred ca e o metafora foarte sugestiva. Daca Hristos este Adevarul, atunci diavolul cu siguranta este minciuna. Printre multele proaste naravuri ale securistilor, a fost si acela de a scoate cuvintele cuiva din context si de a le intoarce impotriva lui. Sa nu uitam un lucru despre comunism: se propune ca o organizare similara cu cea a Sfintilor Apostoli, care puneau totul la un loc, iar fiecare lua cat avea nevoie. Asa se intampla si ecumenismul. Reteta e simpla: se ia profetia din Biblia care ne spune ca toate credintele se vor uni la sfarsitul lumii, se interpreteaza INTENTIONAT gresit pe fondul iubirii dintre oameni si pacii din lume si reiese ca religia care va rezulta dupa unificarea tuturor religiilor va fi un fel de medie ponderata. Cu alte cuvinte, vor zice dracii nonsensul ca ADEVARUL E UNDEVA LA MIJLOC. Si toata aceasta miscare e cat se poate de falsa. In primul rand ca in 1054, Biserica Catolica si cea Ortodoxa s-au afurisit reciproc si deci, fundamentul Bisericii din Apus este de ruperea tuturor legaturilor cu Biserica din Rasarit. Iar orice cult care se respecta, isi pastreaza invataturile primordiale si nu, dupa 1000 de ani, propune unificarea. Parerea Parintelui Arsenie Papacioc despre ecumenism este una scurta si la obiect: catolicii daca vor sa se intoarca la dreapta credinta, noi ii primim cu bratele deschise. Insa altfel nu poate fi vorba despre nicio unificare si despre niciun dialog intre cele doua Biserici, asa cum era scris in scrisoarea de raspuns a patriarhiei.
QUOTE (Icekid_ady @ Jul 7 2008, 12:52)
In primul rand ca in 1054, Biserica Catolica si cea Ortodoxa s-au afurisit reciproc
... ignorand 1 Corinteni 1 . Vorba lui Paul "Hristos a fost împărțit?"
QUOTE (AMDG @ Jul 7 2008, 13:18)
... ignorand 1 Corinteni 1 . Vorba lui Paul "Hristos a fost împărțit?"
"Oare s-a impartit Hristos?" Nicidecum. Cap este Biserici Sale.
Cei ce s-au rupt (catolici, protestanti, etc.), s-au rupt preamarind o inchipuire si doar se amagesc si se mint ca Hristos ar fi cu ei.
QUOTE (CatalinM @ Jul 7 2008, 22:34)
se amagesc si se mint ca Hristos ar fi cu ei.
Interesant - catolicii recunosc pe ortodocsi ca fiind "biserici surori" vorba lui Benedict , afurisenia reciproca a fost ridicata acum cateva decade , iar Bartolomeu a oficiat o slujba recent impreuna cu Benedict la Vatican . Situatia actuala convine insa de minune ortodocsilor rusi de exemplu ce au fost traditional legati doar de puterea seculara de la Moscova .
QUOTE (AMDG @ Jul 8 2008, 08:01)
Interesant - catolicii recunosc pe ortodocsi ca fiind "biserici surori" vorba lui Benedict , afurisenia reciproca a fost ridicata acum cateva decade , iar Bartolomeu a oficiat o slujba recent impreuna cu Benedict la Vatican . Situatia actuala convine insa de minune ortodocsilor rusi de exemplu ce au fost traditional legati doar de puterea seculara de la Moscova .
"De curand, Mihai Frățilă, auxiliar al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia și Făgăraș, afirma că actul mitropolitului Corneanu nu incalcă canoanele, din moment ce Biserica Catolică nu este nici schismatică și nici eretică, căci anatemele au fost ridicate, iar tainele au fost recunoscute reciproc.
- Dacă ar fi să ne luăm după ideile acestui catolic, ar insemna că unirea s-a realizat deja și că insuși papa a fost recunoscut deja drept cap infailibil al Bisericii Ortodoxe. Ne miră cum astfel de neadevăruri pot să circule nestingherite in presa din Romania, inducand pe credincioși in eroare. Ar trebui ca teologii să dea răspuns la astfel de afirmații greșite. Se știe, de pildă, că așa-zisa ridicare a anatemelor de către patriarhul Atenagora nu implică in nici un fel Biserica. A fost doar un act demonstrativ, personal, condamnat de intreaga Biserică Ortodoxă la vremea respectivă. Cum să ridici anatemele dacă nu s-a renunțat la erezie? Mai mult, și cei ce se unesc cu ereticii intră negreșit sub anatemă. Acestea sunt lucruri foarte grave, foarte serioase. Cat despre recunoașterea Sfintelor Taine, nici nu poate fi vorba. A spus-o foarte clar și părintele Stăniloae intr-o lucrare tradusă și in grecește, intitulată “Pentru un ecumenism ortodox“. Iar in Dogmatica sa spune atat de frumos și de clar: “Biserică, in sensul deplin al cuvantului, este numai Biserica Ortodoxă.” Ei, unde s-au mai pomenit Sfinte Taine in afara Bisericii?! Am citit undeva că și părintele Viorel Ioniță, reprezentantul BOR in Consiliul Mondial al Bisericilor, a spus că nu sunt valabile tainelor catolicilor. Și totuși, Biserica Catolică este numită “Biserică soră“… Biserica este una. Nu mărturisim așa in simbolul de credință? Această denumire de “soră” vrea să arate o apropiere mare, dar in fapt incearcă să ascundă prăpastia care ne desparte. Noi folosim intr-adevăr termenul pentru Bisericile Ortodoxe ale Serbiei, Greciei, Rusiei, dar asta tocmai pentru faptul că sunt “surori intru credință”, iar ele impreună, dar și fiecare in parte formează “Una, Sfantă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Biserica este Taina lui Dumnezeu. Un stareț roman cu viață sfantă de la Sfantul Munte, Părintele Dionisie de la Colciu, obișnuia să spună: Adevărul este Ortodoxia. Adevărul este Biserica. Biserica este Hristos. O singură cale de mantuire există. "
Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/05/...danceste-criza/
QUOTE (CatalinM @ Jul 8 2008, 08:28)
patriarhul Atenagora nu implică in nici un fel Biserica.
. Și totuși, Biserica Catolică este numită ?Biserică soră?? . Nu mărturisim așa in simbolul de credință? Această denumire de ?soră? vrea să arate o apropiere mare, dar in fapt incearcă să ascundă prăpastia care ne desparte. Noi folosim intr-adevăr termenul pentru Bisericile Ortodoxe ale Serbiei, Greciei, Rusiei, dar asta tocmai pentru faptul că sunt ?surori intru credință?,
. Și totuși, Biserica Catolică este numită ?Biserică soră?? . Nu mărturisim așa in simbolul de credință? Această denumire de ?soră? vrea să arate o apropiere mare, dar in fapt incearcă să ascundă prăpastia care ne desparte. Noi folosim intr-adevăr termenul pentru Bisericile Ortodoxe ale Serbiei, Greciei, Rusiei, dar asta tocmai pentru faptul că sunt ?surori intru credință?,
Aveam impresia ca patriarhul de Constantinopol , fie el cel trecut sau cel prezent , implica biserica - exact asa cum a fost la Marea Schisma . Asta daca nu l-au caterisit si pe el intre timp
Ori ai o apropiere ori o departare fata de bisericile "surori" - nu poti sa fii apropiat de unele si departat de altele , mai ales ca ultimatumul Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la caterisirea IPS poate fi interpretat ca un gest jignitor de imixtiune in functionarea unei biserici autocefale .
Sunt curios daca vor fi caterisiti toti cei ce sunt de aceeasi parere cu IPS , sau doar ignorati/mustrati/pensionati .
QUOTE (AMDG @ Jul 8 2008, 08:52)
bisericile "surori" - nu poti sa fii apropiat de unele si departat de altele , mai ales ca ultimatumul Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la caterisirea IPS poate fi interpretat ca un gest jignitor de imixtiune in functionarea unei biserici autocefale .
Poate nu ai sesizat, dar acolo se face o distinctie intre "surori" ca termen, sa zicem, diplomatic, necesar dialogului si "surori intru credinta" care arata comuniunea dogmatica si liturgica deplina dintre bisericile ortodoxe autocefale (autocefalia fiind doar o masura administrativ-teritoriala).
Iar ingrijorarea celorlalte biserici ortodoxe referitor la "cazul Corneanu", cum l-a denumit presa, este legitima.
QUOTE (AMDG @ Jul 8 2008, 08:52)
Sunt curios daca vor fi caterisiti toti cei ce sunt de aceeasi parere cu IPS , sau doar ignorati/mustrati/pensionati .
Poate doar mustrati, pentru ca nu au savarsit fapta.
QUOTE (CatalinM @ Jul 8 2008, 10:37)
Iar ingrijorarea celorlalte biserici ortodoxe referitor la "cazul Corneanu", cum l-a denumit presa, este legitima.
Eh , suntem deja certati cu biserica ortodoxa rusa din cauza Basarabiei , probabil din cauza ca pentru ei comuniunea cu alte biserici a fost tot timpul o prioritate secundara in fata obedientei catre Kremlin . Patriarhia de Constantinopol nu pare deloc ingrijorata - avand in vedere propunerea lor de duala comuniune - catolico-ortodoxa pentru ucrainieni . In final totul se reduce la negocieri politice , atat de diferite fata de spiritul bisericii primare - un caz tipic e modificarea doctrinei in privinta recasatoriei , care si ea se poate regasi in concesiunile facute imparatilor bizantini - un fel de anglicanism avant la lettre .
DUbla comuniune - s-a revenit asupra ei
http://victor-roncea.blogspot.com/2008/07/...inge-dubla.html
http://victor-roncea.blogspot.com/2008/07/...inge-dubla.html
QUOTE (AMDG @ Jul 8 2008, 10:48)
Eh , suntem deja certati cu biserica ortodoxa rusa din cauza Basarabiei ...
cand spui "suntem" la cine te referi?
in mai multe mesaje ale tale am avut acesta nelamurire, la cine te referi cand spui "noi"?
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.