Am sa incep prin a va spune ca sunt casatorita de aproape 10 ani, aveam si 5 ani de prietenie

tineri la 32 de ani,

Pt el esti numai mama copilului lui, si atat .

Eu am "decis" la un moment dat ca stiu raspunsul si totul o sa fie ok, o luam de la inceput si totul e bine. Orice ar face cel de langa tine, e greu sa ai din nou incredere. Increderea se castiga greu si se pierde instant. Nu afirm ca restul vietii tale va fi o lupta pentru a uita erorile comise de el dar nici nu cred ca o sa-ti fie usor.

Daca am dreptate si situatia noastra e cat-decat asemanatoare (excludem copii si statutul, ca restul imi par la fel, din ce ai povestit tu pana acum) ai 2 optiuni:
a) il lasi. O sa suferi mereu, niciodata nu o sa-l uiti si faptul ca aveti un copil complica enorm lucrurile. Trebuie totusi sa te gandesti si la binele lui. Plus o gramada de complicatii ep care nu le pot prevede.
ramai cu el. Il ierti. Treptat lucrurile o sa fie din nou frumoase. Sanse 50% - 50% ca totul sa fie din nou minunat sau sa se ajunga la dezastru total. Si aici apar un numar infinit de variante de complicatii posibile.

Eu votez varianta pentru ca eu cred in forgive&forget si totusi avem o singura viata de trait. Oricat de mult ar fi gresit nu pot renunta, nu cred ca merita sa renunt pentru asa ceva. Sunt lucruri mai importante decat "micile" greseli comise acum. Desigur, daca alegi sa-l ierti trebuie sa ai si taria ca de-a lungul anilor sa nu ii mai reprosezi ce a facut acum si sa il "ierti" cu adevarat, fara a-i baga din cand in cand cutitul in rana pentru ca, da.. si pe el il doare

Acum ceva vreme daca mi-ar fi povestit cineva asa ceva as fi spus rapid : lasa-l! sa se duca dracu' cu curvele lui cu tot

După cum vezi, ştii răspunsul.

Desigur există copilul, există viaţa in comun şi îl poţi ierta, însă este doar o rezolvare pe termen scurt. Pe termen lung, încrederea in el este 0 şi nimic nu o sa mai fie aşa cum a fost odată.

Doar tu ştii cât se merită să faci sacrificii pentru familia ta, care este balanţa între avantaje/dezavantaje, ce ai pierdut sau ce o sa ai de pierdut.

hmm, sunt un pic avocatul diavolului la faza asta, dar vad ca nimeni nu se intreaba de ce sotul a avut o alta relatie pe termen lung - 7 ani. as fi zis si eu aia cu curvele daca le tot insira prin cluburi.

incredere 0 pe termen lung, insa nu stiam ca verigheta este antidot la impulsuri sexuale. cu alte cuvinte, o casnicie nu se face de una singura ci in doi.

nu stiu de ce ar fi avut incredere in el, ca nu o facuse/aflase ea? cateodata prea luam totul at face value.

ps: povestea mere perfect in oglinda-un caz identic de sot inselat. tot asa , sotia mama iubitoare, devotata familiei. tipul cand a aflat a luat vestea in plin: "noh, era si timpul sa se intample".

Dar tu de ce sa-ti distrugi viata ?

Conteaza asa de mult de ce a inselat-o? Vorba e ca a facut-o. Asta inseamna ca relatia lor nu mai merge. Daca ar fi tinut la ea si i-ar fi apsat de familie si de copil, cred ca si-ar fi putut stapani si "impulsurile" alea sexuale.

hmm, sunt un pic avocatul diavolului la faza asta, dar vad ca nimeni nu se intreaba de ce sotul a avut o alta relatie pe termen lung - 7 ani. as fi zis si eu aia cu curvele daca le tot insira prin cluburi.

ps: povestea mere perfect in oglinda-un caz identic de sot inselat. tot asa , sotia mama iubitoare, devotata familiei. tipul cand a aflat a luat vestea in plin: "noh, era si timpul sa se intample".

Nu contest existenţa vreunui motiv prin care el îşi justifică gestul dar în cazul de faţă, ceea ce doare este încrederea pierdută în cineva care credea că îl cunoaşte şi care a minţit/trădat/înşelat.

am zis ceva mai sus de incredere.
"noh, era si timpul sa se intample" .. acum mă pot duce şi eu cu sufletul împacat ...sau care e morala ?

nu, omu a continuat: boul dracului ce sunt, mai bine o faceam eu primul . nu sufeream atata

nu stiu de ce intr-o relatie trebuie sa avem 100% incredere inainte de a afla si 0% dupa. prefer un moderat 50%-50%.

Îi era dator după atâţia ani cu adevarărul despre ceea ce se întâmpla ..a găsit pe alta / ceva nu-i convine ? ok, dragă, uite care e situaţia, viaţa noastră aşa cum este nu-mi mai convine pentru că 1..2..3.., nu cred că se mai poate rezolva, aş vrea să încheiem aici, bla .. .
de acord probabil asa era fair sa o faca. insa omu nu a jucat fair .
7 ani o viaţă dublă ?
pune un 2 in fata la 7 sa vezi senzatie atunci

Serios? A-ti insela sotia e o greseala "mica"? Atunci care ar fi o greseala "mare", in opinia ta?

omu probabil nu a renuntat din cauza copilului. asa se zice in primul post, ca e un tata minunat. pe un fustangiu il durea la basca de copil.

Da-i o palma si iti zic dupa aia

Nu a renunţat pentru că i-a fost bine aşa iar faptul că după acea relaţie de 7 ani a început alta, confirmă asta.
partial adevarat. ai omis varianta in care mergea cu 2-3 odata
Ce treabă are dragostea pentru copil şi faptul că este un tată minunat cu restul ?
exista si un copil care s-a obisnuit cu tatal ala minunat. daca era un barbugiu, decizia era simpla: eject

câţi ani ai ?

La orice varsta asta e grava
23

Cu excepţia cazului în care palma/palmele date soţiei/soţului nu sunt un obicei (caz în care o dăm în altele), o palmă scăpată într-un moment nervos (ceartă) nu are de regulă repercursiuni în viitor.

Desigur, violenţa domestică este de condamnat în orice situaţie însă a fost amintită doar în comparaţia cu înşelarea partenerului.