Se facea odata ca niciodata ca intr`un orasel mic si inghesuit pe harta, traia o fata. Ea avea 2 parinti care se tot certau. Tatal era foarte chill in privinta tuturor lucrurilor, durere foarte mare de basca. Mama ei, in schimb, era exact opusul: perfectionismul intruchipat. Inca din copilarie, avand 2 exemple diferite copilul incerca sa`si formeze caracterul, osciland intre anti-socialitate si perfectonismul mult visat de mama "be the best , be the best". asaaa. Fata avea preferinte cam obscure gen poezie abstracta , visand la idolul ei, de multi ani de zile un anume star rock. La inceput ea a inceput sa poarte tricouri negre si tot tacamul, fiind clasificata de catre misticul colectiv in care era si cu care nu prea socializa, drept un copil freak. Cu toate acestea era considerata cumintenia intruchipata pentru ca oamenii nu se oboseau sa o cunoasca, dar nici ea nu indraznea sa se apropie prea mult de lume, deoarece se considera o ratusca urata, punand la sufletel orice comentariu din partea bunicii cele diabolice, cu sau fara intentie.
Ca in orice poveste, cand fata se mai maturizeaza, desi ea oricum se considera pe sine un fel de geniu neinteles, cu preferinte ambiguu si abia scapata de sub teroarea profesorului de matematica, apare si un baiat. Ca orice copil introvertit, daca ar fi vorba de un gen, sta si admira din departare pe baiat, tot gandindu-se cum ar putea sa`i capteze atentia, fara sa para ridicola. Fata asta avea un par negru ca abanosul (multumita genelor tatalui
)ochii mari,pistruii atat de specifici chipului ei. Si tot uitandu`se si uitandu`se fata isi inchipuia diferite scenarii si planulete si fiecare gest din partea baiatului era interpretat exagerat. Fata vedea ca are multe in comun cu baiatul...dar nu stie cum sa arate acest lucru, sa demonstreze cat de frumos ar fi...daca...Intre timp, fata a avut ceva iubiri pasagere, insa gandul ii zbura la anumitul baiat, si la chitara lui. Insa ca o mana a destinului fata si`a dat seama ca are parte exact de ceea ce ea a facut la altii...mai precis altul. A facut sa sufere un omulet, a dat de inteles ca ar vrea sa mearga mai departe s`a jucat cu sentimentele lui. Si ea este in aceeasi situatie acum.
Insa nu cred ca destinul are vreun rol in acest story ci tocmai faptul ca orice s`ar intampla, fata nu va reusi niciodata sa`si arate sentimentele fata de acel baiat, gesturile fiindu`i controlate si neindraznind sa poarte lungi discutii cu el.
Ce sfat i-ati da fetei din poveste?
