andreic
22nd August 2004, 19:07
QUOTE
Originally posted by zippy99
In care portiune din creier ia nastere gindul Eu SINT? Asta e primul gind care apare in mintea unui om cind se naste si cind se trezeste din somn.
Primul gand ? Nu cred... constientizarea de sine primara se face abia dupa 2-3 ani
Deci ca de obicei, inexactitati si nestiinta la kilogram !
Cand te nasti nu esti suficient de dezvoltat nici macar sa-ti amintesti ceva dar sa mai legi conexiuni asa complexe si sa ajungi la concluzia ca "eu sunt"... cand te nasti functionezi exclusiv dupa cum ai fost programat genetic, fara interventie... abia cand constiinta se dezvolta preia incet functiile gandirii.
Deci te rog, studiaza ca sa nu mai postezi 4-5 mesaje fara substanta.
LazyPawn
22nd August 2004, 19:59
QUOTE
Originally posted by Diane
Daca apesi pe intrerupator becul se aprinde.Daca spargi becul se volatilizeaza intrerupatorul.Mama ce logic suntem!
Din nou vrei să pari spirituală și dai cu bâta-n baltă. De la întrerupător la lumină există un lanț cauzal, așa cum și de la impulsul neuroelectric până la sentiment este un altul. Ăntreruperea unei verigi duce la lipsa efectului final. Ăntrerupătorul acționează un dispozitiv mecanic, acela închide un circuit electric, ca urmare filamentul becului este pus sub tensiune, modificarea nivelului energetic al electronilor duce la eliberarea energiei sub formă de fotoni (schematic spus). Da, întrerupătorul este cauza apariției luminii în acea încăpere. Printr-un șir cauzal, nu în mod direct. La fel, între impulsul electric neuronal și apariția ideii sau sentimentului sunt pași intermediari de tip neurofiziologic și neurochimic. Dacă lipsește un neurotransmițător, nu dispare neuronul, la fel cum dacă spargi becul nu se volatilizează întrerupătorul. Unde vezi tu divinitatea aici? O consideri ca fiind o cauză antecedentă impulsului electric neuronal? Dumnezeu dirijiează raze magice care modelează depolarizări celulare, sau canale de calciu, sau ce anume? Poate ai vreo dovadă, vreo rază divină captată de vreun aparat? Tu chiar nu realizezi ce absurdă ești? Doar bați câmpii, că doar așa te-a învățat Ăuțea.
Diane
22nd August 2004, 20:37
QUOTE
Originally posted by LazyPawn
Din nou vrei să pari spirituală și dai cu bâta-n baltă. De la întrerupător la lumină există un lanț cauzal, așa cum și de la impulsul neuroelectric până la sentiment este un altul. Ăntreruperea unei verigi duce la lipsa efectului final. Ăntrerupătorul acționează un dispozitiv mecanic, acela închide un circuit electric, ca urmare filamentul becului este pus sub tensiune, modificarea nivelului energetic al electronilor duce la eliberarea energiei sub formă de fotoni (schematic spus). Da, întrerupătorul este cauza apariției luminii în acea încăpere. Printr-un șir cauzal, nu în mod direct. La fel, între impulsul electric neuronal și apariția ideii sau sentimentului sunt pași intermediari de tip neurofiziologic și neurochimic. Dacă lipsește un neurotransmițător, nu dispare neuronul, la fel cum dacă spargi becul nu se volatilizează întrerupătorul. Unde vezi tu divinitatea aici? O consideri ca fiind o cauză antecedentă impulsului electric neuronal? [B]Dumnezeu dirijiează raze magice care modelează depolarizări celulare, sau canale de calciu, sau ce anume? Poate ai vreo dovadă, vreo rază divină captată de vreun aparat? Tu chiar nu realizezi ce absurdă ești? Doar bați câmpii, că doar așa te-a învățat Ăuțea. [/B]
Diane, iar bați câmpii cu cauzalitatea. Sentimentele sunt cauzate de procese care au loc în neuroni. Ăn lipsa acelor neuroni, sau dacă sunt defecți, sau dacă echilibrul lor normal biochimic este afectat, nu mai există sentimente. Deci structura respectivă este absolut necesară pentru existența sentimentelor , acestea se produc dacă și numai dacă există neuroni și funcționează perfect. Ce rezultă de aici? că există o corelație de nezdruncinat între neuroni și sentimente.
................................................................................
...............
Hai sa desenam pentru oamenii care sufera de exces de logica:
-intrerupator= neuron
-bec=sentimente
Daca se arde intrerupatorul nu inseamna ca becul nu exista.Becul nu se mai aprinde, ceea ce este altceva.Existenta becului nu este cauzata de intrerupator.Intre intrerupator si bec exista o corelatie functionala, dar nu si una cauzal-existentiala.
Cel care bate campii esti tu.Eu ti-am dat un contraexemplu foarte simplu, prin care ti-am aratat(...a cata oare?) ca nu poti transforma o corelatie in cauzalitate. Eu nu am afirmat cu titlu stiintific ca sentimentul este generat de un zeu.Eu cu titlu stiintific pot propune ca ipoteza de lucru o corelare in sens invers, sentiment-neuron, asa cum si tu sustii sus si tare ca sentimentul este cauzat de neuroni.Si psihologii si psihiatrii lucreaza deja de multi ani cu asemenea teorii.Ai auzit probabil de Psihosomatica.Daca tot am vorbit de un lant cauzal, desi uitilizarea termenului "cauza" este abuziva si improprie, unde s-au fabricat d-le pastilele alea de tratat inima albastra?Ce nevoie au oamenii de muzica si poezie si de ce nu iau direct o pastila ca sa-si trateze nevoile alea care tin de "sentiment"? De idioti desigur.N-au talente stiintifice asa ca tine ca sa-i salveze din visare.
Hai sa facem teoria stiintifica a lui peste prajit luand ca unitate de masura "LazyPawn-ul"(notat in sistem international si universal LP), definit prin capacitatea de reflectare a realitatii de catre subiectul cu acelasi nume.How nice!
LazyPawn
22nd August 2004, 20:55
QUOTE
Originally posted by Diane
-intrerupator= neuron
-bec=sentimente
Daca se arde intrerupatorul nu inseamna ca becul nu exista.Becul nu se mai aprinde, ceea ce este altceva.Existenta becului nu este cauzata de intrerupator.Intre intrerupator si bec exista o corelatie functionala, dar nu si una cauzal-existentiala.
Logica ta este atât de slabă încât nici nu reușești să pui la punct o analogie. Becul nu este un efect al întrerupătorului. Curentul din circuit este. Tensiunea din filament este. Excitarea electronilor din filament este. Lumina este. Lanțul cauzal nu include becul în sine, ci tensiunea din filamentul lui, care nu mai există fără întrerupător. Becul are o existență proprie, cu sau fără lumină sau întrerupător. Ăntrerupătorul este unul dintre pașii necesari pentru a se ajunge la lumină, la fel ca și circuitul electric sau tensiunea din filament. La fel, neuronul, neurotransmițătorii, sinapsele etc. sunt necesare pentru produsul final, numit sentiment. Becul nu dispare dacă dispare întrerupătorul, la fel cum calciul din organism nu dispare dacă nu sunt neuroni, dar pentru a se ajunge la sentiment sunt necesare ambele.
Analogia este sentiment = lumină, neuron = întrerupător.
Pot să ajut puțin logica ta mai șubredă cu singurul argument posibil cu care ai putea veni. Ai putea spune că acel lanț cauzal nu este SINGURUL care duce la sentimente, așa cum lumina poate fi cauzată și de altceva decât un circuit electric dintr-o cameră. De exemplu o explozie generează și ea lumină, fără întrerupător. Acest argument, teoretic valabil, suferă de boala tipică a religiei: lipsa oricăror exemple sau dovezi. Ar trebui să se dovedească faptul că ceva sau cineva are sentimente în lipsa neuronilor. Atunci, am avea un mecanism alternativ. Deocamdată, așa ceva nu s-a pomenit. Deci... visare... visare... aberații... în nota uzuală.
Diane
22nd August 2004, 21:50
Intrerupatorul este cauza luminii.Izvorul e cauza apei, iar cuptorul e cauza placintelor.Nemaipomenit!
Ce e neica sentimentul?Ca lumina stiu ce e.Sau ne imaginam noi ca stim ce e.Ce analogie sa faci cu sentimentul?De unde vine sentimentul?Tu zici ca vine din neuron.Dar daca sentimentul e si el un fel lumina, generat de un fel de filament, intr-un soi de bec care de cheama constiinta? Cum facem sa delimitam prin mijloace stiintifice acest obiect numit "sentiment"? In stiinta lucram cu obiecte ale lumii sensibile, ce facem cu acest obiect al realitatii virtuale numit "sentiment"? Eu zic ca am dat de o limita si ca stiinta trebuie sa-si cam vada de treaba.Momentul in care incercam sa culegem date despre "sentiment", pentru tabelele nostre stiintifice, ne gasim in situatia de a cere informatii de la cei care sunt purtatori ai acestor sentimente.Accesul la date nu se poate face direct.Daca incerci sa culegi informatii despre propriile sentimente, incepi sa privesti catre sine, dar asta deja nu se mai numeste stiinta.Cum sa tragi concluzia ca "sentimentul" este cauzat de neuron daca noi nu putem spune exact care este natura sentimentului?
Ar trebui să se dovedească faptul că ceva sau cineva are sentimente în lipsa neuronilor. Atunci, am avea un mecanism alternativ. Deocamdată, așa ceva nu s-a pomenit.
................................................................................
.............
Si daca nu s-a dovedit contrariul inseamna ca neuronii raman cauza?
LazyPawn
22nd August 2004, 23:54
QUOTE
Originally posted by Diane
Intrerupatorul este cauza luminii.Izvorul e cauza apei, iar cuptorul e cauza placintelor.Nemaipomenit!

Hai să nu le băgăm pe toate de-a valma. Izvorul nu e cauza apei, apa există cu sau fără izvor. Izvorul este eventual cauza trecerii apei la suprafață. Cuptorul este doar locul unde se petrece coacerea unui aluat, care se transformă în plăcinte. Ca și lanț cauzal poți aminti gazul metan, focul, praful de copt etc. Observi regula generală? Fără foc, sau fără gaz nu se ajunge la plăcintă. Fără izvor apa oricum există. Cum spuneam, unul și același lucru POATE avea mai multe cauze . Putem produce lumină în mai multe moduri, apa poate curge din mai multe cauze (pompă, diferență de nivel etc.). Există altele care au doar un singur lanț cauzal. De exemplu, faptul că planetele nu o iau razna prin spațiu este explicat prin gravitație. Faptul că urmașii seamănă cu părinții și bunicii este explicat prin genele moștenite.
QUOTE
Ce e neica sentimentul?Ca lumina stiu ce e.Sau ne imaginam noi ca stim ce e.Ce analogie sa faci cu sentimentul?De unde vine sentimentul?Tu zici ca vine din neuron.Dar daca sentimentul e si el un fel lumina, generat de un fel de filament, intr-un soi de bec care de cheama constiinta? Cum facem sa delimitam prin mijloace stiintifice acest obiect numit "sentiment"? In stiinta lucram cu obiecte ale lumii sensibile, ce facem cu acest obiect al realitatii virtuale numit "sentiment"? Eu zic ca am dat de o limita si ca stiinta trebuie sa-si cam vada de treaba .
Am subliniat ultima frază pentru că este esența gândirii tale, și este tocmai ceea ce eu combat. știința cu asta se ocupă, cu treburile care încă nu sunt clare. Tot ceea ce a cucerit a fost cândva un teritoriu necunoscut, sau la limită. I se cerea să nu se bage în mersul astrelor cerești, în cauza fenomenelor meteorologice, în înțelegerea corpului uman etc. Alea erau apanajul credinței și "explicate" în cărțile bisericești. Rând pe rând, barierele au căzut și continuă să cadă. Nu este nimic sacru sau "neștiințific" în idei și sentimente. Sunt forme de reflectare a lumii exterioare, sau de raportare a noastră la ea, prin procese care au loc exclusiv la nivel cerebral. Că nu cunoaștem încă detaliile, este perfect adevărat, dar tocmai asta este ceea ce știința face: descoperă lucruri noi. Religiei i-a mai rămas doar o felie subțire de apărat față de tortul pe care îl avea cu secole în urmă, felie din care face parte și ideea că sentimentele ar fi de origine divină. Tu, o reprezentantă a modului dogmatic de gândire religios, încerci să o aperi cu dinții, la fel cum încerci să aperi creaționismul. Nu există teritoriu tabu pentru știință! Ceea ce nu a știut ieri, știe azi, și ceea ce nu știe azi, va știi mâine. Degeaba încerci tu să trasezi granițe. Toate procesele cerebrale, și rezultatul lor, indiferent că e vorba de o imagine pe cortexul occipital sau o memorie stocată în hipocamp sau o idee din lobul frontal sunt și trebuie să fie studiate științific.
QUOTE
Momentul in care incercam sa culegem date despre "sentiment", pentru tabelele nostre stiintifice, ne gasim in situatia de a cere informatii de la cei care sunt purtatori ai acestor sentimente.Accesul la date nu se poate face direct.
Deocamdată! Se va face și direct, te asigur. Peste 50, 100 sau 500 de ani, un aparat conectat la creierul tău va afișa tot ce gîndești, și toate memoriile tale. Tot ce este informație se poate stoca, transmite, afișa. Ăncă nu am descifrat acest alfabet, dar o vom face. Acum 100 de ani nu cunoșteam alfabetul ADN și habar nu aveam cum e stocată-transmisă informația genetică. Acum știm.
QUOTE
Daca incerci sa culegi informatii despre propriile sentimente, incepi sa privesti catre sine, dar asta deja nu se mai numeste stiinta.Cum sa tragi concluzia ca "sentimentul" este cauzat de neuron daca noi nu putem spune exact care este natura sentimentului?
Nu putem spune în detaliu cum se naște sentimentul în creier, dar putem spune cu certitudine că acela este locul unde se formează senzația respectivă. Nu cunoaștem nici măcar detaliile modului în care se formează imaginea captată de retină pe cortexul calcarin, dar asta nu ne determină să negăm evidența, faptul că acea zonă este locul unde se petrece fenomenul numit văz. Sau te pomenești că și văzul e ceva sosit prin unde divine?!
QUOTE
Ar trebui să se dovedească faptul că ceva sau cineva are sentimente în lipsa neuronilor. Atunci, am avea un mecanism alternativ. Deocamdată, așa ceva nu s-a pomenit.
................................................................................
.............
Si daca nu s-a dovedit contrariul inseamna ca neuronii raman cauza?
Da, bineînțeles. Poate că planetele pot dansa în jurul stelelor și din alte motive decât gravitația, dar deocamdată noi nu avem cunoștință de așa ceva. Gravitația rămâne cauza unică și acceptată de știință. Activitatea cerebrală de tip superior este singura cauză cunoscută care poate genera sentimente. La prima dovadă că există și o altă cauză, știința o va investiga și o va accepta. Până atunci, a specula așa ceva este egal cu a scrie un basm. Toată credința este construită și se bazează pe astfel de basme. Dacă ar fi doar o frumoasă operă literară propunând scenariul unui alt univers, ar fi acceptabilă. Dar în momentul în care tu iei acest basm drept realitate, când nu mai faci distincția între ce există și vis sau dorință, atunci ești de compătimit.
Tzäçä
23rd August 2004, 00:52
€LayzPawn , în primul rănd ce mituri? eu te-am întrebat dacă îți iubești copilul , și daca da!!! atunci te rog frumos încă odată, dovedește-mi asta . Iar analogia cu cățelul , mda am avut și eu căini și mai am (loialitate se cheamă ceea ce oferă căinele ) , numai că nu văd ce sens are să discutăm aici despre ei aici. și in plus îmi place că procedați aproape toți, ca al meu tată. Adică , într-o discutie despre religie cu o altă persoană ,chiar dacă aceea persoană ,e consilier la biserică așa cum este și el , după ce ascultă 2 min îl intrerupe , și îi spune " îți respect credința, dar găndești prost" asta in cel mai fericit caz ,altfel îți zice direct că ești prost. C-am la fel procedezi și tu , numai că ,afirmațile tale sunt de un rafinament inegalabil , cu trimiteri pe acolo pe unde o*nțărcat mutu iapa . Ahh și înainte de a-ți zice, na poftim! altul !, să ști că 90% la suta sunt de acord cu ceea ce spui . Numai că esti plictisitor de explicit, de stufos, de impersonal . Oricum TE ROG răspunde-mi strict la întrebare, fără alte devieri de la subiect . "Ăți iubești copilul ??? dacă DA ! dovedește-o!!"
LazyPawn
23rd August 2004, 01:12
Miturile sunt acelea care atribuie sentimentele unor cauze din afara creierului uman, de tipul Iisus. Chipurile există o lume fizică guvernată de legile științei, și alta a ideilor, sentimentelor etc. generată de Dumnezeu. La asta m-am referit.
Sincer nu înțeleg ce vrei. Să dovedesc că îmi iubesc copilul? O dovedesc zilnic. Ce fel de dovadă dorești? O casetă video cu mine și el jucându-ne, sau eu făcându-i cadouri, sau ce anume? Poate nu înțeleg eu sensul ascuns al cerinței tale, te rog să fii mai explicit. Sentimentul de iubire față de urmași este unul dintre cele mai puternice din lumea animală, și este mai puternic la multe alte specii decât la om. Originea sa este explicată genial de Dawkins în cartea sa The Selfish Gene. Există oameni care își abandonează copiii chiar la naștere, sau nu-i cresc, sau chiar îi ucid. Credincioșii îți vor spune că aceste manifestări sunt generate de îndepărtarea de Dumnezeu, sau altă bazaconie similară care face să râdă și curcile. E una din temele lor preferate, că toate relele sunt cauzate de lipsa sau insuficiența credinței. Mai greu explică cum de ateii convinși își iubesc copiii foarte mult, sau cum de ursoaica își iubește puii până la sacrificiul de sine. O fi ursul foarte religios...
metalix
23rd August 2004, 09:31
DESPRE CEEA CE NU SE POATE VORBI TREBUIE SA SE TACA. (What we cannot speak about we must pass over in silence.) - L. Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus.
shapeshifter
23rd August 2004, 10:31
Eu sunt se referea la senzatie nu la gind oameni buni, si porcul cind il tai are senzatia mortii. Afirmatia cu partea frontala a creierului mi se pare cel putin hilara. Am studiat si eu retelele neurale prin care cu ajutorul diferitilor algoritmi neuronii pot invata dupa un anumit numar de pasi sa recunoasca de exemplu un pattern perturbat (ex. recunoasterea caracterelor, a vorbirii). Neuronul fiind aici un intrerupator care stie numai 0 si 1 (inchis, deschis). Ce este sub pragul de excitatie nu produce senzatie. Neuronii din creierul uman functioneaza ca o retea, procesarea este paralela, iar impulsurile nervoase se coreleaza cu modulatia in frecventa. Asta spune stiinta. Referitor la experientele OBE (Out of Body) daca nu le-ai experimentat nu inseamna ca nu exista! Fenomenul este real, explicatiile difera. Faptul ca eu pot sa-mi vad chakra ajna de culoare indigo intre cei doi ochi daca de ex. stau 1/2h fara sa clipesc este pentru tine, care poate nu ai experimentat asa ceva, un fenomen inexistent. La fel pot afirma si eu, nu ai dreptate. Tot ce trebuie sa faci este sa experimentezi. Nici eu nu credeam cindva in chestii de genul asta. Doar experimentul te va face sa-ti schimbi parerea.
shapeshifter
23rd August 2004, 10:36
Nu mi-ati raspuns la intrebare: gindul apare atunci cind nu esti constient de tine?
shapeshifter
23rd August 2004, 10:44
Apropos de zodii:
Stiti ca inainte de 11 sept 2001 a aparut intr-un ziar american (New York Times daca nu ma insel) un articol in care cu ajutorul unui program de astrologie numit Janus se spunea ca perioda septembrie-februarie este pt. America f. critica si ar putea avea loc atentate. Pina nu demult credeam ca astrologia este o pseudostiinta dar de la Ptolemeu incoace s-a mai facut un pas urias: lucrarea lui Dane Rudhyar un mare astrolog: Astrologia personalitatii - O reformulare a conceptiilor si a idealurilor astrologiei în termenii psihologiei si ai filozofiei moderne. Veti vedea ca astrologia cere multa stiinta: matematica, astronomie, fizica, psihologie, etc. Studiati programul Janus 3, merita.
Iata linkul cu articolul cu prezicerea atentatului din 11 septembrie:
http://www.new-library.com/zoller/features...ionsept11.shtml
dncrash
23rd August 2004, 12:16
The truth is beyond us !
cspot
23rd August 2004, 13:17
QUOTE
Iata linkul cu articolul cu prezicerea atentatului din 11 septembrie:
http://www.new-library.com/zoller/f...ionsept11.shtml
Erau si la noi niste astrologi din astia acum cativa ani care prevesteau cutremure teribile , care din pacate (ghinionu lor) nu au avut loc . Si vorba aia , dupa razboi , multi viteji s-arata ...
What's the point ....
shapeshifter
23rd August 2004, 13:24
Nu. Articolul cu pricina a aparut in presa inainte de atentat si s-a folosit Janus 3. Daca n-ai auzit pina acum despre Dane Rudhyar acum ar fi cazul!
Diane
23rd August 2004, 14:23
Originally posted by zippy99
Neuronul fiind aici un intrerupator care stie numai 0 si 1 (inchis, deschis). Ce este sub pragul de excitatie nu produce senzatie. Neuronii din creierul uman functioneaza ca o retea, procesarea este paralela, iar impulsurile nervoase se coreleaza cu modulatia in frecventa. Asta spune stiinta. Referitor la experientele OBE (Out of Body) daca nu le-ai experimentat nu inseamna ca nu exista! Fenomenul este real, explicatiile difera. Faptul ca eu pot sa-mi vad chakra ajna de culoare indigo intre cei doi ochi daca de ex. stau 1/2h fara sa clipesc este pentru tine, care poate nu ai experimentat asa ceva, un fenomen inexistent. La fel pot afirma si eu, nu ai dreptate. Tot ce trebuie sa faci este sa experimentezi. Nici eu nu credeam cindva in chestii de genul asta. Doar experimentul te va face sa-ti schimbi parerea.
................................................................................
.......................
Sau tot ceea ce poate face este sa se abtina de la comentarii.Fiindca nu poate verifica printr-un experiment consistenta oricarei realitati pe lumea asta.Exista realitati de care nu suntem constienti, evident ca nu inseamna ca din cauza asta ele nu ar exista, sau sunt realitati pe care le percepem, dar nu stim sa le decodificam corect.Un daltonist nu vede obiectele din jur in culori.Daca el nu are chef, nu o sa te creada ca un obiect este rosu, de exemplu.Ar putea zice, este asa cum vad eu ca e.Avem de a face cu o multitudine a punctelor de vedere legate de obiectele care ne inconjoara.Decodificarea interna a unei perceptii produce noi diferentieri intre subiecti, in felul in care ei "percep" realitatea.Aceasta "perceptie interna" este modelata de experienta personala si de o "codificare" proprie a ceea ce intelegem din realitate. Mama stiintei nu poate veni in zona acestor "codificari " de realitate cu sublerul pentru a face masuratori.Aici intervine arta, filosofia si mistica.Subiectul, pana la proba contrarie, nu poate fi contrazis.
Nu mi-ati raspuns la intrebare: gindul apare atunci cind nu esti constient de tine?
................................................................................
.................
Aceasta problema a fost pusa si de mine, dar intr-o alta forma.Gandul apare fara sa fii constient de el.Gandurile exista si fara a fi formulate si exprimate.Gandul are consistenta contactului persoanei cu realitatea inconjuratoare si a contactului cu sine insusi.Constientizarea este un proces de reflectare personala, dar care nu este indispensabil.Simti nevoia sa mananci, mananci. Nu te opresti spunand: "am simtit nevoia sa mananc".Desi la un moment dat poti face si asta.Constati ca mancarea este extraordinara, vrei sa comunici asta, incepi sa-ti exprimi gandul altora intr-un cod, intr-un limbaj comun cu al celorlalti.Dar aceasta exteriorizare, provenind din realitatea propriului gand, poate capata forme si codificari extrem de diverse, in care ceilalti se pot identifica, sau nu.Pentru ca in fond, procesul de cunoastere asta presupune, identificare.
shapeshifter
23rd August 2004, 14:44
Eu maninc=eu sunt constient ca maninc
Diane
23rd August 2004, 14:51
QUOTE
Originally posted by zippy99
Eu maninc=eu sunt constient ca maninc
Am spus ca poti fi constient de asta.Dar nu este obligatoriu: poti manca pur si simplu.Asa cum poti sa mergi pur si simplu sau poti sa asculti o melodie fara sa constientizezi neaparat ca iti place.
shapeshifter
23rd August 2004, 15:40
Da, dar sigur daca nu constientizezi faptul de a minca sigur te gindesti in alta parte si senzatia de eu sunt dispare. Doar ,,cei mari" pot face toate lucrurile si pot sta in senzatia lui EU SUNT.
EU SUNT=REALITATEA care este legata intotdeauna de acum, restul trecut sau viitor sunt legate de memorie, sint frinturi de acum, REALITATEA curge intotdeauna in aici si acum, restul sint doar presupuneri bazate pe intipariri in memorie.
Diane
23rd August 2004, 16:08
Constientizarea inteleasa ca sensibilitatea la stimuli din lumea sensibila este una, constientizarea acestei sensibilitati este altceva,presupunand un alt nivel de reflectare a realitatii si a sinelui.Aici este o distinctie de facut, de care unii nu iau seama.Aici incepem sa ne diferentiem ca puncte de vedere, fiindca din motive lesne de inteles, aceasta "reflectare" se produce diferit in functie de individ, fiecare subiect in parte constituind un unicat, atat ca aparat si structura sensibila la realitate, cat si ca experienta in interiorul acestei realitati.In fata diferentelor de reflectare oamenii reactioneaza diferit.Unii, cum ar fi cazul daltonistului, ar putea spune ca "ala de zice ca rochia asta e rosie e un bou".Poti sa-i spui Cruelei "I luv you, baby!", dar Cruela va crede ceea ce este ea capabila sa creada, nu ceea ce stii tu ca i-ai spus. Daca ea intelege ca tu esti un smecher care vrei "sa o faci pe ea", o face fiindca experienta ei anterioara ii spune asta, in mintea ei respectiva formulare poate fi asociata cu "jmeker".Ori daca tu chiar esti de buna credinta si nu arunci cuvinte fara acoperire, iar ea totusi te respinge, daca nu esti suficient de atent, s-ar putea sa iesi foarte ranit din povestea asta.Ai sa spui cum ca Cruela e o proasta, ba chiar ajungi la concluzia ca toate femeile sunt proaste, iar Cruela, pe care intre timp ai si trimis-o la origini cu voce tare, se considera pentru a n-a oara tradata si neinteleasa de "barbatii care e toti niste porci".Bineinteles, mai exista posibilitatea ca tu chiar sa fii un smecher si Cruela sa fie o naiva si sa ia de bun ceea ce tu ii spui.In concluzie,cuvintele sunt coduri, care se umplu de realitate (impropriu spus) in functie de capacitatea si nevoile subiectului de a asocia acelui cod o realitate, cat si din nevoia de a comunica gandurile noastre.Pana la ce nivel aceasta comunicare este posibila, viata de zi cu zi sta marturie.
Diane
23rd August 2004, 16:21
QUOTE
Originally posted by zippy99
Da, dar sigur daca nu constientizezi faptul de a minca sigur te gindesti in alta parte si senzatia de eu sunt dispare. Doar ,,cei mari" pot face toate lucrurile si pot sta in senzatia lui EU SUNT.
EU SUNT=REALITATEA care este legata intotdeauna de acum, restul trecut sau viitor sunt legate de memorie, sint frinturi de acum, REALITATEA curge intotdeauna in aici si acum, restul sint doar presupuneri bazate pe intipariri in memorie.
Si ce vrei sa spui cu asta?
shapeshifter
23rd August 2004, 16:22
Reducind o molecula la o ,,gramada" de atomi si mergind mai departe in atom se observa ca totul nu este decit o problema de energie la nivel de atom, de particula elementara. Dar atunci cind ,,masori" fenomene cuantice perturbi fenomenul si risti sa nu mai masori corect. Aici intervine principiul lui Heisenberg care spune ca probabilitatea de a localiza o particula elementara intr-un volum din spatiu este data probabilistic de legea pe care a descoperit-o.
Corpurile care sint accelerate cu o viteza din ce in ce mai mare pina la cea luminica isi pierd treptat masa care se transforma in energie. Astia-a quasarii. ADN-ul nu este decit informatie sa nu-mi explicati ca este chimie pt. ca totul se reduce la legile fizicii cuantice pina la urma, la nivele energetice. Sunetul este o vibratie, lumina la fel, desi are si caracter ondulatoriu. Corpurile materiale sint formate din atomi in vibratie.
Ma indoiesc de faptul ca stiinta va putea spune uita dom'le in chip-ul asta ti-am inscriptionat gindurile. Problema nu este numai de a interfata creierul cu unitatea de stocare ci si una care tine de limitele noastre in gindire, in concepte.
shapeshifter
23rd August 2004, 16:25
Vroiam sa spun ca EU SUNT este sinonim cu ideea de absolut indiferent ce denumire i se da acestuia.
Diane
23rd August 2004, 16:33
Ma indoiesc de faptul ca stiinta va putea spune uita dom'le in chip-ul asta ti-am inscriptionat gindurile.
................................................................................
...................
Stiinta stie sa inscriptioneze expresia acelui gand in momentul in care subiectul hotaraste ca vrea sa comunice acel gand. Gandul, in sine, este un "precipitat" al interactiunii omului cu viata, este "traire".
Diane
23rd August 2004, 16:39
QUOTE
Originally posted by zippy99
Vroiam sa spun ca EU SUNT este sinonim cu ideea de absolut indiferent ce denumire i se da acestuia.
De ce este echivalent cu ideea de absolut?
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala
click aici.