shapeshifter
15th February 2005, 14:03
Iata versiunea engleza a celebrei carti a lui Pandit Gopi Krishna:
KUNDALINI - ENERGIA EVOLUTIVĂ ĂN OM
Click pentru a vizualiza atașamentul
Nici nu am cuvinte sa-mi exprim bucuria oferirii unui asemenea cadou, va rog mult sa o cititi.. mai ales Andrei Cioacă si LazyPawn, cu siguranta veti regasit multe din gindurile voastre in aceasta minunata marturie.. un om baricadat de rationalism ajunge la o foarte inalta realizare..
Acesta ESTE un document autentic..
Felicitări!
Neuron
15th February 2005, 14:39
Atata vreme cat zodiile care le tot vedem noi prin ziare se bazeaza pe o impartire a anului care nu mai este adecvata, de ce sa iti mai bati capul cu ele.
Mai cititi si voi astronomie.
Pozitiile constelatiilor care au dat denumirea zodiilor se modifica continuu si oricum nu sunt egale perioadele pentru zodii.
Neuron
15th February 2005, 14:44
Cand gasiti vreo teorie esoterica care explica de ce oamenii fac accidente vasculare cerebrale, Parkinson, Alzheimer si alte boli, eventual oferind si niste metode de vindecare a lor dovedite prin studii (nu prin carti scrise de toti descreierati) sa ma anuntati si pe mine ca sa ma las de medicina si sa ma reorientez.
Un studiu multumitor ar fi sa publice acolo si ei macar o suta de cazuri dovedite a avea ceva si eventual rezolvate printr-o metoda oarecare. 
Daca erau asa de bune toate teoriile astea fantastice care bantuie mintea unora in miile de ani ale existentei lor depaseau demult stiinta care se preda in scoli si vedeam si noi niste rezultate.
shapeshifter
15th February 2005, 14:46
QUOTE(Neuron @ Feb 15 2005, 14:39)
Atata vreme cat zodiile care le tot vedem noi prin ziare se bazeaza pe o impartire a anului care nu mai este adecvata, de ce sa iti mai bati capul cu ele.
Mai cititi si voi astronomie.
Pozitiile constelatiilor care au dat denumirea zodiilor se modifica continuu si oricum nu sunt egale perioadele pentru zodii.

stai tu linistit ca exista si un sistem sideral de calcul..
Neuron
15th February 2005, 14:48
Nici nu ma indoiesc.
shapeshifter
15th February 2005, 14:49
QUOTE(Neuron @ Feb 15 2005, 14:44)
Cand gasiti vreo teorie esoterica care explica de ce oamenii fac accidente vasculare cerebrale, Parkinson, Alzheimer si alte boli, eventual oferind si niste metode de vindecare a lor dovedite prin studii (nu prin carti scrise de toti descreierati) sa ma anuntati si pe mine ca sa ma las de medicina si sa ma reorientez.
Un studiu multumitor ar fi sa publice acolo si ei macar o suta de cazuri dovedite a avea ceva si eventual rezolvate printr-o metoda oarecare.

Daca erau asa de bune toate teoriile astea fantastice care bantuie mintea unora in miile de ani ale existentei lor depaseau demult stiinta care se preda in scoli si vedeam si noi niste rezultate.

Ia descarca tu carticica de mai sus sa vezi cum stau lucrurile si sa vezi cauza bolilor nervoase si apoi mai vorbim.. OK?
shapeshifter
15th February 2005, 14:49
QUOTE(Neuron @ Feb 15 2005, 14:48)
Nici nu ma indoiesc.

In astrologie desigur..
shapeshifter
15th February 2005, 15:01
@driverx:
sa-ti spun un secret?
poate sint cel mai bun lucru care ti se va intampla vreodata in viata..
NAMASTE!
Click pentru a vizualiza atașamentul
Neuron
15th February 2005, 15:06
zippy99, ce imi place la tine este ca fata de alti fanatici de un fel sau altul dovedesti un ton calm
E buna si yoga asta de ceva.
Skodaru
17th February 2005, 08:20
eu cred ca suntem cam offtopic.
nu stiu ce e mai absurd, sa crezi in Dumnezeu, sau sa crezi in faptul ca astrele iti influenteaza viata. sa fim seriosi!!!
infotronica
18th February 2005, 14:36
QUOTE(alexpetrescu79 @ Jun 7 2004, 15:11)
Nu stiu daca a mai existat acest subiect dar daca nu a mai existat as vrea sa aflu parerea voastra.
Eu personal cred ca sigur NU exista. Religia are rolul de a manipula masele si este in stransa legatura cu politicul si economicul (caci nu-i asa, "tzugulanul" enorias tre' sa cotizeze. In unele tari este chiar obligat.) Daca insa se va demonstra matematic/fizic (deci neaparat stiintific, religia nu este stiinta) ca exista, atunci probabil voi crede. Totul in acst secol, trebuie demonstrat si palpat.
infotronica
18th February 2005, 14:38
QUOTE(LazyPawn @ Feb 15 2005, 01:39)
Dar tu poți cunoaște ceva ce nu există? hehe... Dacă-l cunoști pe dumnezeu te rog prezintă-mi-l și mie și roagă-l să facă un giumbușluc ceva, ca să-și dovedească puterile. De exemplu, să vopsească luna în verde, sau să transorme Saturn într-un cubuleț.
Eu pot combate anumite proprietăți ale unui lucru imaginar, dovedind prin asta că nu poate exista. Dacă teistul refuză să spună ce anume crede el că e dumnezeu, sigur că nu avem ce discuta, pentru că orice aș spune eu el va zice "da, da, dar dumnezeu este altceva, altfel (nu spun cum)".
EXCELENT!!! Mai ales fraza: "Dar tu poți cunoaște ceva ce nu există?"
shapeshifter
20th February 2005, 15:16
Căutarea realității ori a lui Dumnezeu și căutarea Sinelui înseamnă același lucru, când unul este găsit, sunt găsite toate celelalte. Când ,,eu sunt” și ,,Dumnezeu este” vor deveni de nedeosebit pentru minte, atunci se va îmtâmpla ceva, și atunci vei ști fără nici o urmă de îndoială că Dumnezeu este fiindcă tu ești, că tu ești fiindcă Dumnezeu este. Cei doi vor fi unul singur.
Mintea produce gânduri fără încetare, chiar și atunci când te uiți la ele. Atunci când știi ce se petrece în mintea ta, tu numești asta conștiință (consciousness). Aceasta este starea obișnuită de veghe – conștiința se deplasează de la senzație la senzație, de la percepție la percepție, de la idee la idee, într-o nesfârșită succesiune. Apoi urmează conștiența (awareness), penetrarea directă și imediată în totalitatea conștiinței, în totalitatea minții. Mintea este ca un râu, curgând fără încetare în albia corpului fizic; noi ne identificăm cu un val și îl numim: ,,gindul meu”. Singurul lucru de care ești conștient este mintea ta; conștiența este cunoașterea conștiinței ca întreg.
Ăn timp ce mintea este centrată în corp iar conștiința în minte, conștiența este liberă. Conștiența este neatașată este limpede, tăcută, pașnică, ageră, netemătoare, fără dorință și fără frică. Mintea este interesată de ceea ce se întâmplă, pe când conștiența este interesată de mintea însăși.
Plăcerea de a fi este cea mai simplă formă de dragoste de sine, care mai târziu crește în iubirea de Sine.
Când ,,eu sunt eu însumi” se duce, vine ,,eu sunt totul”, când ,,eu sunt totul” se duce, vine ,,eu sunt”, când însuși ,,eu sunt” se duce, singură realitatea ESTE, iar în ea fiecare ,,eu sunt” este prezervat și glorificat. Diversitatea fără starea de separație este Lucrul Ultim pe care mintea îl poate atinge.
Absolutul este realitatea în refuzul ei total și spontan față de ceea ce este fals. A vedea că toată cunoașterea este o formă a ignoranței, reprezintă în sine o mișcare a realității. Martorul nu este o persoană. Persoana ia ființă atunci când există o temelie pentru ea, un organism, un corp. Ăn martor, absolutul se reflectă în calitate de conștiență. Conștiența pură devine conștiență de sine. Când există un sine, conștiența de sine este martorul, observatorul. Când nu există nici un sine de observat, nu există nici observare.
Prezența persoanei este cea care complică totul. Dacă am vedea că nu există persoană permanent separată totul ar deveni clar precum un cristal. Conștiență – minte – materie reprezintă o singură realitate sub două aspecte: imuabilul și schimbătorul și trei atribute: inerția, energia și armonia.
Conștiența devine conștiință atunci când are un obiect. Obiectul se schimbă tot timpul. Ăn conștiință există mișcare, conștiența este în sine nemișcată și atemporală, aici și acum.
Cunoașterea de sine înseamnă detașare. Orice dorință se datorează unui simțământ de insuficiență. Când știi că nu îți lipsește nimic, că tot ce există este al tău, că tu ești tot ceea ce există, dorința încetează.
Totul există în conștiență și conștiența nici nu moare, nici nu re-naște vreodată. Ea este realitatea neschimbătoare. Tot universul experienței se naște odată cu trupul și moare odată cu trupul; el își are începutul și sfârșitul în conștiență, dar conștiența nu cunoaște nici început, nici sfârșit. Sinele se actualizează veșnic, fără a-și epuiza infinitele lui posibilități. Câtă vreme mintea este ocupată cu propriile ei contorsionări, ea nu-și percepe sursa. Prin natura ei, mintea este îndreptată spre exterior, ea tinde întotdeauna să caute sursa lucrurilor printre lucruri. Starea de conștiență (awareness) ia locul conștiinței (consciousness); în conștiință există ,,eul”, care este conștient (conscious), în vreme ce conștiența este nedivizată; conștiența este conștientă (aware) de ea însăși. ,,Eu sunt” este un gând, în vreme ce conștiența nu este un gând; în conștiență nu există nici un ,,Eu sunt conștient (aware)”. Conștiința este un atribut, în timp ce conștiența nu este, se poate să fii conștient (aware) că ești conștient (conscious), dar nu conștient (conscious) de conștiență. Dumnezeu este totalitatea conștiinței, însă conștiența este dincolo de toate, dincolo de ființă și de neființă.
evilone
20th February 2005, 15:22
No idea what you're talking about. Ideile tale sunt o nebuloasa, si mi se par in totala contradictie cu doctrina crestina.
shapeshifter
20th February 2005, 15:26
QUOTE(evilone @ Feb 20 2005, 15:22)
No idea what you're talking about. Ideile tale sunt o nebuloasa, si mi se par in totala contradictie cu doctrina crestina.
N-ai ce-i face.. realitatea nu e cum vor unii și alții..
contradicțiile iți apar datorită minții.. dincolo e un câmp liber cât vezi cu ochii.. conștienței..
evilone
20th February 2005, 15:35
Deci am probleme cu simtul realitatii? Nu stiu de ce, dar aveam aceeasi impresie despre tine. Mai deschide geamul si ia putin aer. Lipsa oxigenului creaza halucinatii si idei bizare
Skodaru
21st February 2005, 07:10
@zippy99: care-i faza man? exista sau nu, pt ca ai cam batut campii, no ofence!
gtk
21st February 2005, 11:28
Vad ca nu se mai termina topicul asta...
Va spun eu de unde a aparut doamne-doamne daca tot va framanta problema...
Daca ne uitam bine la om putem observa ca e o fiinta curioasa ca aproape orice animal, numai ca gandeste ceva mai mult. Oare de ce poate fi o fiinta curioasa? Eu nu stiu asta, insa ce stim cu totii este ca descoperirea sau intelegerea unui lucru sau fenomen de care suntem interesati(curiosi) ofera satisfactie.
Asa s-a intamplat cu omenirea de cand e ea. S-a intrebat de tot felul de fenomene din jurul ei, cum ar fi soarele(ziua/noaptea), stelele, fenomene meteo, etc.
Neexistand raspusurile pe care le ofera stiinta in ziua de azi, oamenii au cautat sa speculeze semnificatia lucrurilor de neinteles la acea vreme, doar pentru a fi satisfacuti, dand nastere astfel la zei, astrologie, si mai stiu-eu-ce altceva.
Aproape intotdeauna au cautat sa asocieze aceste lucruri cu vietile lor ajungand sa venereze soarele, planetele, etc. sau sa interpreteze asezarea stelelor de pe cer de parca ar fi avut o contributie asupra soartei lor.
Orice lucru de neinteles era considerat o minune, aparand astfel profetii, vrajitoarele, etc.
In timp, oamenii s-au obisnuit cu ideea ca trebuie sa existe ceva supranatural, peste puterea lor de intelegere, ajungand in timp de la a venera lucruri vizibile dar inexplicabile la ceva mai "plauzibil", adica un acel ceva invizibil, atotputernic, care apare prin vise, care nu poate fi contestat... dar nici dovedit.
Mosotti
21st February 2005, 12:00
n-ai spus nimic nou sub soare, nici macar sub topicul asta. daca de la gtk2 ma asteptam la asa ceva, pe tine nu pot sa te iert
Skodaru
21st February 2005, 12:49
QUOTE(gtk @ Feb 21 2005, 11:28)
Asa s-a intamplat cu omenirea de cand e ea. S-a intrebat de tot felul de fenomene din jurul ei, cum ar fi soarele(ziua/noaptea), stelele, fenomene meteo, etc.
Neexistand raspusurile pe care le ofera stiinta in ziua de azi, oamenii au cautat sa speculeze semnificatia lucrurilor de neinteles la acea vreme, doar pentru a fi satisfacuti, dand nastere astfel la zei, astrologie, si mai stiu-eu-ce altceva.
intradevar stiinta ofera raspunsuir la fenomenele enumerate de tine. dar, din pacate, inca nu poate sa ne spuna cum a aparut viata, ce mecanism provoaca moartea, si de ce existam.
am evoluat mult, dar inca nu stim nimic. credem ca stim, ne dam rotunzi cu asta, "uite ce multe stim noi!!!" si negam existenta lui dumnezeu pentru ca ni se pare absurd sa fim noi, desteptii, frumosii, inteligentii, creati de cineva. dar inca suntem mici.
evilone
21st February 2005, 12:55
Faptul ca nu stim cum a aparut viata nu este o dovada a existentei lui dumnezeu.
Skodaru
21st February 2005, 16:38
nu e dovada existentei lui dumnezeu, dar e dovada prostiei omenesti.
am mai spus-o: nu vedem padurea de copaci.
LazyPawn
21st February 2005, 16:43
QUOTE(Skodaru @ Feb 21 2005, 16:38)
nu e dovada existentei lui dumnezeu, dar e dovada prostiei omenesti.
am mai spus-o: nu vedem padurea de copaci.
Mie nu mi se pare deloc o dovadă de prostie faptul că sunt anumite lucruri pe care încă nu le cunoaștem. Ce nu știam acum o sută de ani, știm astăzi, și ce nu știm azi, vom afla peste 100 de ani.
Mie mi se pare o dovadă de mare prostie atunci când înlocuiești cunoașterea cu fantasmagoriile. Dacă nu știu totul despre X, înseamnă că X e nu știu ce divin.