Phenomenon
31st January 2005, 22:06
Dimpotriva, raspunsul oferit de stiinta este: NU!
evilone
31st January 2005, 22:10
@bogdan_world: Stai asa ca nu te inteleg. Vrei sa spui ca omul a fost creat mult mai tarziu decat restul vietuitoarelor si asa se explica miliardele de ani care preced aparitia omului in arhivele fosile?
Referitor la corabia lui Noe: strasnica trebuie sa fi fost. Ma intreb cam cat de mare ar fi trebuit sa fie o corabie ca sa acomodeze doua exemplare din toate speciile actuale.
Phenomenon
31st January 2005, 22:28
Si eu am vazut un ziar, nu mai stiu cum se numea, unde s-au nascut pui vii din gaini si mai vii si alt ziar, iar nu-mi amintesc cum se numea, in care apar niste dudui naspa pasionate de modelling si calatorii...
evilone
31st January 2005, 22:28
Ce are a face soarecele cu potopul?
Btw, exista o singura specie de caini domestici din cate stiu eu (canis lupus familiaris). Ceaa ce spui tu acolo se refera la variabilitatea in interiorul speciei. Variabilitate care se intalneste si la oameni de altfel.
evilone
31st January 2005, 22:35
Pai din cate stiu eu oamenii au "manipulat" doar cainii domestici. Repet: astfel de combinatii se pot face doar in interiorul unei rase, selectionand indivizii care prezinta anume trasaturi si incrucisandu-i intre ei. Incearca sa imperechezi o girafa cu un hipopotam sa vezi ce specii exotice obtii. Evident ca n-o sa mearga.
evilone
31st January 2005, 22:39
Presupun ca Maria a fost inseminata in vitro acum 2000 de ani.
calandrin
1st February 2005, 10:03
Lazy Pawn, tu ai o problema foarte serioasa. Anume, nu intelegi care este esenta demersului meu. E ca si cum cineva mi-ar spune mie “generarea spontana a unor specii de microorganisme este o realitate” iar eu i-as raspunde “da, da, anul asta vor fi multe prune”. “Dar iata ce a spus si marele savant X pe tema asta” ar continua el, iar eu as zice “stai fara grija, va fi o vara foarte ploioasa” si tot asa la nesfarsit.
Din nefericire, tu ai in continuare senzatia ca eu ma straduiesc sa-ti dovedesc ca Dumnezeu exista. Drept pentru care iti incodrezi muschii, tragi aer in piept, strangi pumnii si apoi da-i si combate. Cum faci tu asta? Foarte simplu: dupa o schema veche si prafuita, care prevede ca inainte de a iti sustine teoriile trebuie sa faci tandari, in cateva propozitii, sustinerile preopinentului. Asa ca decretezi, scurt, ca ceea ce spun eu reprezinta “laturi si jigniri”, la care tu nu te cobori, asa ca se poate trece mai departe. Din tot ce am scris eu, nu a mai ramas nimic. Nici la intrebarile mele nu ai de dat vreun raspuns, nici afirmatiile pe care le fac nu consideri ca trebuie sa le combati. Singurul lucru pe care il poti face este sa dai totul laoparte, ca sahistul care matura cu mana tabla in momentul in care intelege ca a pierdut partida.
Modul tau de a discuta se rezuma la anularea dispretuitoare a mesajelor mele, urmata de emiterea spectaculoasa a mesajelor tale stralucite, impresionante si detinatoare de adevar. Dar nu uiti sa arunci in treacat ca daca ai avea chef ai putea spulbera tot ce zic eu exact ca Orient Expresul cand da peste vreo creanga uscata ajunsa nu se stie cum pe sine. Desigur, asa ceva nu se cuvine, nu e constructiv si, in plus tu stii exact cu ce voi veni eu daca tu vei face asta, etc, etc.
Asa cum iti spuneam mai sus, tu nu pricepi despre ce vorbesc eu. Esti convins ca ma straduiesc sa dovedesc ca exista Dumnezeu. Ori, draga LazyPawn, daca nu intelegi, macar te rog sa ma crezi pe cuvant: eu nu caut sa dovedesc existenta lui Dumnezeu. Singurul lucru pe care incerc sa-l fac este sa-ti arat tie si celor care au mintile setate la fel, ca nu aveti argumente sa dovediti inexistenta lui Dumnezeu. Atata tot.
Daca ai intelege asta, apoi ar fi mai usor sa discutam, pentru ca atunci nu ai mai avea senzatia ca cineva incearca sa intre pe teritoriul unde tu esti stapan, incercand sa faca el legea acolo.
Parca pentru a-mi furniza tu insuti dovada de nezdruncinat ca te afli in impasul de care vorbeam, imi trimiti o lista de intrebari la care eu trebuie sa raspund, nici mai mult nici mai putin decat prin DA sau NU. Intrebarile sunt toate de genul acesteia: “Consideri că a existat acum 2000 de ani un individ care s-a născut dintr-o mamă virgină?” In viziunea ta, raspunzand acestor intrebari ma voi inscrie automat fie in tagma luminata a oamenilor de stiinta, fie in demna de dispret fratie a turmei celor care cred in prostii si care nu pot aduce nici un fel de argument in favoarea credintei lor. Adevarul este, LazyPawn, ca devii amuzant. Ceea ce-mi pretinzi tu imi aminteste de celebra dilema a condamnatului la moarte, caruia i se ofera posibilitatea de a alege: vrea sa fie ars pe rug sau tras pe roata? Numai ca bietul om nu vrea nici una nici alta, el ar vrea sa traiasca.
Asadar, LazyPawn, persisti intr-o eroare fundamentala. Nu vezi decat doua variante: ori ceva se poate demonstra cu argumentele stiintei si atunci este valabil, ori nu se poate demonstra si atunci este total eronat. Pentru tine nu exista posibilitatea ca ceva sa nu poata fi demonstrat, deopotriva cu non-ceva-ul aferent.
Sa vulgarizez putin, pentru a iti fi mai usor sa pricepi.
Unii oameni considera ca in lacul scotian Loch Ness traieste un monstru. Ei nu au nici o dovada pentru ceea ce afirma. Alti oameni sunt absolut convinsi ca in lac nu exista nici un fel de monstru. Nici ei nu pot dovedi ceea ce sustin. Ei bine, eu vin si spun ca nici “credinciosii” nu pot cere dovezi “necredinciosilor” si nici invers. Asta este tot ce sustin eu. Daca, intr-o buna zi, monstrul va iesi la suprafata, atunci inseamna ca “necredinciosii” vor trebui sa recunoasca in fata lumii ca au gresit. Daca, la un momant dat, lacul va seca sau va fi secat si se va vedea ca pe fundul lui nu exista corpul nici unui monstru, atunci “credinciosii” vor fi cei care vor trebui sa accepte ca au crezut intr-o himera.
Acesta este mecanismul, batrane LazyPawn, care functioneaza si in disputa credinciosi-necredinciosi. Cata vreme se intelege acest lucru, totul este in regula. Credinciosii si necredinciosii pot convietui linistiti, primii adancindu-se din ce in ce mai mult in cunoasterea lui Dumnezeu, ceilalti scormonind din ce in ce mai adanc in viscerele materiei.
Si mai e ceva. Peste pasajul acesta din ultimul tau thread nu vreau sa trec prea usor:
“Ăn al doilea rând, nu văd ce ți se pare absurd sau anormal într-un om de ștință care crede ceva. Aici "cred" nu este folosit în sensul mistic. Este doar un calcul al probabilităților. (…)La fel pot să spun "cred că titlul va fi câștigat de Steaua, Rapid, Dinamo, sau Național". Asta înseamnă că după calculele mele aceste echipe au cele mai mari șanse, dar teoretic și alte echipe pot câștiga”.
Sensul primordial al verbului “a crede” este: “A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru”. Dupa aparitia ateilor, care au contestat credinta, acest verb a ajuns sa primeasca si un al doilea sens: “A socoti, a fi de părere, a-și închipui, a i se părea”. Din nefericire, astazi mai toata lumea cand spune “cred” intelege prin asta “nu sunt sigur dar imi inchipui”. Asta e sensul la care te referi tu cand vorbesti de castigarea titlului si implica, intr-adevar, un calcul al probabilitatilor. Numai ca un credincios nu face calcului probabilitatilor. El este cel care a pastrat sensul initial al verbului si, atunci cand spune “cred”, prin asta intelege ca este absolut sigur, ca are o convingere de nezdruncinat.
Ma bucur sincer ca la sfarsitul ultimului tau thread pari a exprima-chiar daca impanata cu diverse mici iesiri ale intolerantei tale stiintifice-o pozitie care poate genera discutii cu adevarat constructive.
“Dacă mergem pe această cale, dezbaterea poate fi reformulată simplu: unii oameni au o trăire interioară care îi face să creadă în Dumnezeu (de notat că printr-o extraordinară coincidență acea trăire are ca personaj central zeul la modă în timpul și locul respectiv, același pe care-l simțeau și păriniții). Alți oameni constată realitatea și o studiază prin metodele obiective ale științei, și nu observă nimic care să sugereze existența acelui Dumnezeu... ba mai mult, scrierile care se referă la el sunt în contradicție cu constatările științei. Cine are dreptate? Fiecare alege ce dorește”
Dupa mine, abia de aici incolo se poate deschide un front important de discutii. Restul e pantomima.