sosojerk
9th November 2004, 13:40
din cate stiu eu acel pendul a fost folosit ca sa dovedeasca miscare de rotatie a pamantului. planul de miscare al pendulului ramane acelasi in timp ce pamantul se roteste.si ce-i cu asta?momentul de torsiune al ansamblului nu are relevanta asupra planului de miscare. torsiunea e introdusa in sistem de miscarea pamantului insa ea actioneaza de-a lungul furului catre centrul pamantului. deci nu are influenta asupra miscarii pendulului. ar fi nevoie de o forta perpendiculara pe directia de deplasare a pendulului pt a-i perturba planul miscarii.
ce-i cu el? sper ca nu vezi ceva mistic si acolo.
cat despre profa de fizica...a facut o greseala in calcule si decat sa accepte greseala in fata tuturor elevilor...a intors-o ca la Balotesti...
tu nu faci tot asa...decat sa admiti ca te aberezi tot o dai inainte cu ce spun scheletele de pe nu stiu unde.
shapeshifter
9th November 2004, 14:10
Este vorba despre un pendul foarte obișnuit cu excepția faptului că sfoara de care este suspendat e foarte lungă și obiectul care atârnă e foarte greu. O dată pus în mișcare el își continuă oscilația timp de mai multe ore. S-a presărat pe podea, în jurul axului pendulului, nisip în formă de inel. Un vârf metalic, fixat la baza pendulului, sapă un șănțuleț în inelul de nisip, la cele două extremități ale traseului oscilației.
Vă reamintesc comportamentul surprinzător al pendulului. De-a lungul mai multor ore, planul în care acesta se deplasează – planul de oscilație – se rotește în jurul axului vertical. Dacă, de exemplu, pendulul a fost lansat într-un plan est-vest, el se orientează progresiv către planul nord-sud. Va continua reorientarea, revenind către planul inițial. Nisipul, însemnat de vârful metalic, este martorul acestei mișcări. Cum se explică mișcarea pendulului? Care este forța care îl determină să-și schimbe planul de oscilație? Sîntem tentați să spunem că totul se petrece așa pentru că de fapt Pământul se învârtește, nu planul de oscilații. Planul rămâne fix; el pare că se rotește din cauza mișcării Pământului. Dar nu putem rezolva problema astfel. Nu există mișcare absolută. Mișcarea de rotație se face în raport cu ceva care, prin definiție, nu se rotește. Ăn cazul pendulului lui Foucault, ce se rotește: Pământul sau planul de oscilație? și față de ce se rotește?
Să reluăm experiența, într-un cadru fictiv. Să ne închipuim să suprafața Pământului ar fi mereu acoperită de un strat de nori perfect opac (vezi Venus). Nimeni nu știe nimic despre Soare. Totuși, omenirea a apărut; științele se dezvoltă și există un Foucault preocupat de problema pendulului. Pentru ca înțelegerea să fie facilitată vom presupune că l-a instalat la Polul Nord. Ăn acest caz avantajul este că planul de oscilație se rotește complet față de axul vertical într-o zi. La Paris, din cauza unui efect complicat de latitudine, nu parcurge decât o parte din tur. Acest nou Foucault nu știe că Pământul ,,se învârtește”. Se întreabă de ce se rotește planul pendulului său și nimeni nu poate să-I răspundă. De asemenea, se întreabă de ce este perioada de rotație de 24 de ore și nu de 36 sau 71.
Intervine în fabulă o dimineață luminoasă. Toți norii se risipesc ca prin minune. Oamenii descoperă Soarele și stelele. Ele sînt nemișcate pe bolta cerească. O străbat periodic. și Foucault își dă atunci seama că perioada în care acestea fac o cursă coincide cu perioada în care planul pendulului său se rotește complet. Se distrează să-și pornească pendulul în așa fel încât Soarele să se afle în planul de oscilație. Ăn timp ce Soarele se deplasează pe cer, planul de oscilație se rotește ca și cum ar vrea să rămână orientat înspre astrul ceresc. Se întâmplă oare așa din cauză că Soarele atrage pendulul și fixează planul de oscilație în direcția lui?
Foucault îmbunătățește modul de suspendare și prelungește astfel durata experienței. Observă atunci că Soarele are o derivă lentă în afara planului pendulului. După o lună s-a îndepărtat cu 15 grade. Totul se petrece ca și cum planul de oscilație s-ar roti puțin mai repede decât Soarele… Ăntre timp, astronomii au reușit să inventarieze stelele ce se pot vedea pe cerul nopții. După alte câteva încercări, Foucault se hotărăște să-și orienteze pendulul nu spre Soare, ci către o stea strălucitoare, de exemplu Sirius. Rezultatul este mult mai bun. Timp de mai multe luni Sirius rămâne în direcția planului. și cu Vega sau Arcturus s-ar fi întâmplat la fel. Oare ansamblul stelelor strălucitoare este acela care fixează orientarea planului planului de oscilație? Ăn anii ce vin, Foucault își dă seama că nici stelele strălucitoare nu îi sînt fidele. Ăncet, dar inexorabil, ele părăsesc planul pendulului. Acest lucru nu-l prea miră. Astronomii l-au învățat că stelele nu sînt nemișcate pe bolta cerească. Se rotesc în jurul centrului Galaxiei. Ar trebui atunci ales centrul Galaxiei? Ar trebui mers și mai departe? Ar trebui luați drept repere Norii lui Magellan? Andromeda? Ăn zadar. Ăn toate cazurile – e drept, după perioade mult mai îndelungate – și aceste puncte de reper derivă în afara planului de oscilație al pendulului. Oricum, Foucault observă că perioada de fidelitate față de planul de oscilație este cu atât mai mare cu cât galaxia aleasă drept punct de reper este mai îndepărtată. Descoperă astfel că, alegând ca ultim reper un ansamblu de galaxii situate la mai multe miliarde de ani lumină depărtare, obține în sfârșit un aliniament stabil (se trece aici cu vederea o infimă corecție datorată relativității generale).
Cu alte cuvinte, conștient de ierarhia maselor cosmice, pendulul lui Foucault ,,ignoră” prezența micii noastre planete, cu toată apropierea ei, pentru a-și alinia comportamentul la confreria galaxiilor care conțin majoritatea materiei universului. Or, aceste galaxii reprezintă cvasitotalitatea universului nostru observabil. Totul se petrece ca și cum planul de oscilație ar fi constrâns să rămână nemișcat față de univers în ansamblul său. Adică mai precis problema se enunță astfel: între toate sistemele aflate în rotație relativă există unul unde proiectilele în cursă liberă se deplasează în linie dreaptă. Este vorba de un sistem ,,inerțial”. Se poate defini un al doilea sistem cu condiția ca el să fie fix adică să nu aibă o mișcare de rotație, față de un ansamblu de galaxii îndepărtate. Se observă, în mod experimental, că aceste două sisteme coincid. De ce?
Descoperirea radiației fosile a confirmat de minune acest enunț. Ea a fost emisă acum 15 miliarde de ani când universul era de mie de ori mai cald decât astăzi și când nu existau încă nici o stea și nici o galaxie. Putem măsura rotație, în raport cu noi, a stratului de materie care, de la o depărtare de 15 miliarde de ani lumină, a emis radiația fosilă pe care o receptăm azi pe Pământ. Această sursă este imobilă în raport cu planul de oscilație. Radiația fosilă nu este aceeași în toate direcțiile, dar această deviație variază în funcție de unghiul de observație. Deducem de aici că derivă din însăși mișcarea Pământului și nu dintr-o rotație a sursei în raport cu planul de oscilație.
Cum se poate explica deci comportamentul pendulului? La sfârșitul secolului trecut, Mach (cel cu vitezele supersonice) vedea în acest fenomen prezența misterioasă a ceva ce emana din masa universului în ansamblul său. Niciodată nu s-a putut înainta prea mult în această direcție. Această ipoteză a fost numită ,,principiul lui Mach”. ,,Forța” care orientează planul de oscilație ia ființă dintr-o acțiune a ,,globalului” universului asupra ,,localului” pendulului. Poate că aceeași schemă se aplică tuturor forțelor fizicii. Evoluția fizicii particulelor elementare pare a se îndrepta în acest sens. S-a reuși regruparea diferitelor forțe ale naturii într-un cadru unic. Se face atunci apel la comportamentul universului în ansamblul său și, în special, la expansiune, pentru a se putea explica modul în care s-au diferențiat aceste forțe. Din ideile lui Mach trebuie reținut faptul că universul este prezent în mod misterios în fiecare colțișor și în fiecare clipă a evoluției lumii. Acest lucru ne îndepărtează destul de mult de conceptele tradiționale despre materie, timp și spațiu..
Ăn rezumat se poate spune că pendulul lui Foucault ne-a sugerat un fel de omniprezență a materiei sau, mai degrabă, a influenței sale. Deși se află la miliarde de ani lumină depărtare, ea constrânge planul pendulului să rămână fix în spațiu, în ciuda rotației Pământului
sosojerk
9th November 2004, 14:31
Ei, dupa acest minunat copy-paste de undeva de pe net...
sa-ti spun ceva...NU s-a reusit unificarea fortelor naturii...nu stiu cine te-a prostit da nu e adevarat...
problema e electromagnetismul vs gravitatie...cele 2 nu se impaca...
ceea ce se spune e ca fortele au fost unificate undeva in primele miliardimi de secunda din existenta universului...
teoria fizica a unificarii fortelor se numeste "teoria naturii" si lucrul la ea a inceput in urma cu vreo 30 de ani.Este ata de stufoasa si de greu de pus la punct incat se crede:
1. vederea optimista - realizabil in urmatorii 20-30 de ani
2. vederea pesimista - imposibil de inteles.
Exista argumente ale fizicii astrelor si cea cuantica care se opun serios unificarii.Unii sustin ca e mult prea greu pt mintea umana ca sa inteleaga treaba asta (pesimistii). Optimistii cred ca se va putea realiza "in our life time".
Este insa necesara punerea la punct a unor experimente ce ar trebui sa se desfasoare la temperaturi cu multe zerouri in coada si presiuni pe masura, care nu se pot obtine pe pamant.
OK, acel Focault este un tip rational. Persevereaza in cunoastere. Da niste credinciosi ce ar fi facut dupa ce norii se risipeau? Ar fi zis ca e Dumnezeu...isi puneau picioarele in ceafa si s-ar fi rugat si cu asta ar fi incheiat problema.
shapeshifter
9th November 2004, 14:53
Pai se presupune ca s-a realizat unificarea fortelor citeste mai atent expunerea..
Huh buoy!
Apropos tipul care a scris cartea cu teoria asta despre pendul este un om foarte ,,inalt" la CNRS..
LazyPawn
9th November 2004, 15:22
Vă învârtiți în jurul cozii, cu povești nesemnificative.
Există goluri în cunoașterea noastră actuală. știința nu a ajuns la "capăt" și nici nu va ajunge în viitorul apropiat. Să presupunem că nu cunoaștem explicația fenomenului X, fie el nu știu ce pendul sau forță. Deosebirea dintre un om rațional și unul aburit este următoarea: omul rațional spune "deocamdată nu știm cauza fenomenului X, dar o vom afla prin cercetare", în timp ce aburitul spune "iată, fenomenul X este o dovadă că există Dumnezeu/absolut/supranatural...etc." Lipsa de logică a celei de-a doua afirmații este evidentă, dar asta nu-i deranjează pe respectivii, întrucât ei oricum nu pun preț pe așa ceva. Gândiți-vă că într-o vreme argumentul X era unul care astăzi este foarte bine explicat, iar X-ul de azi va fi fără îndoială explicat de știința de mâine.
O teorie se susține prin argumente pozitive. Dacă cineva spune că există o altă lume, sau reîncarnare, sau rai, sau nșpe nivele ale spiritului sau orice alte bazaconii de acest tip, trebuie să producă o argumentație care să susțină aceste teorii. Faptul că, hai să zicem, știința actuală nu poate explica bălăngăneala unui pendul, nu este sub nici o formă o dovadă că există suflet sau orice altceva de acest gen. Ăn rest, puteți să dați fabule și cărți cu indieni bune de adormit copiii, nu au nici o valoare decât cel mult literar-artistică.
shapeshifter
9th November 2004, 15:44
Uite LazyPawn iti spun ceva irefutabil:
EU SUNT poti sa ma combati? Acelasi lucru poti spune si tu la rindu-ti?
Am I wright?
shapeshifter
9th November 2004, 15:48
Bine ma supun majoritatii..
Cum ramine cu EU SUNT? Poti sa ma combati prin logica verbala cind eu spun EU SUNT?
shapeshifter
9th November 2004, 15:56
LazyPawn uite te rog frumos sa studiezi docu asta atasat si vei vedea ca non-dualismul nu este o dogma..
Ce ma enerveaza este lipsa asta de interes si datul asta de calificative unu-doi..
Am pus pe acest site destule documente interesante, citi dintre voi au avut macar curiozitatea sa le studieze?
sosojerk
9th November 2004, 15:59
io zic ca zippy asta al nostru are niste flavour pe threadurile astea.
pacat ca ceea ce crede el e fals.
tin minte cum zicea taica-meu.cand strabunica mea a vazut in '69 ca oamenii au ajuns pe Luna a fugit din camera si a zis ca asa ceva nu se poate pt ca acolo e "lumea lui Dumnezeu si omu nu are cum ajunge acolo".No ce era sa-i mai zici?
shapeshifter
9th November 2004, 16:02
Daca faci asemenea asocieri ele iti apartin, in ceea ce ma priveste uzez de rational cit se poate dar nu ma opresc numai la el.. In definitiv ce sperie pe majoritatea este necunoscutul orice forma ar imbraca el..
shapeshifter
9th November 2004, 16:07
Nu sintem separati.. ceea ce ne desparte este doar vălul teribilei maya, mintea creează iluzia si tot ea se va elibera in final de ea.. fondul ramine neschimbat..