Un trandafir pentru rai, doi pentru vesnicie - Roman de exercitiu


Eminescu?


Capitolul 1

Ultima zi dintr-un an de scoala este intodeauna asa de plictisitoare. Mary isi puse pe furis cartile si caietele in mapa de culoare verde transparent tragand cu coada ochiului la diriginta care facea ultimele insemnari in catalog. Privi ceasul de arama, vechi de trei ani. Inca cinci minute. Colegii incepura sa susoteasca pe seama uneia dintre fete, Magda,  care ramasese vistoare cu ochii tinta la un baiat fara sa isi dea seama de ce se petrecea in jurul ei. Mary surase amintindu-si de un incident mai vechi, dar foarte asemanator in care un baiat fusese personajul principal si ea obiectul atentiei. Doamne cat de tare se inrosise... Pana la urma fata isi ridica ochii si observandu-se privita ii pieri toata roseata din obraji si zambi cu o figura pierduta.
        Diriginta se ridica si le ura vacanta placuta insa glasul ii fu acoperit de zgomotul asurzitor al soneriei amestecat cu zanganitul usilor si tropotele de pasi.
- Hei Magda, striga Mary apropiinduse de ea. Asteapta-ma. Mergem impreuna spre casa.
- Ok, spuse Magda privind in spate, haide…
Mary i se alatura si zise:
- Se pare ca te-ai indragostit pana la urma de cineva printesa din turn…
- Imi place Bogdan.
Mary zambi cu haz:
- Da. Pun pariu ca si el te place.
- Crezi?
- Magda… Ar trebui sa vezi cum l-am observat privindu-te… Dar pentru el mai esti si acum printesa din turn… Trebuie sa faci ceva. Altfel el nu va face niciodata primul pas.
- Da. Puteam sa pun pariu ca nu va fi nici un motiv pentru care sa nu ma bucur de vacanta…
Mary abia se abtinu sa nu rada. Era ceva de milioane sa o vezi pe Magda cea cu platosa de fier pe care incercasera sa o cucereasca atatia baieti sa fie indragostita iremediabil…
- Haide Magda, crezi ca nu poti sa te intalnesti cu el in vacanta…Apropo, eu plec in America. O sa stau la rude. O sa fie o vacanta de vis.
-Wow. Fain. Si Andra si Gaby merg in America. Poate va gasiti cate un crai pe acolo. Intre timp eu o sa incerc sa ii arat craiului meu cum sa ma scoata din turn.
Cele doua fete rasera din toata inima…
- As da orice sa vad asa ceva, dar in legatura cu craiul. Nu cred ca al meu o sa fie din America.
         Casa lui Mary era asezata in mijlocul unei propietati destul de mari cu un petic de padure, campie si un rau care trecea la numai 50 de metri departare de casa. Mary deschise poarta si pasi pe aleea inconjurata de flori albe. O stranse in brate pe Magda, o saruta pe amandoi obrajii si zise:
- O sa imi fie dor de tine...
- Si mie. O sa te sun.
- Si eu. Ai grija de tine.

      In timp ce se indrepta spre casa Mary privi cerul senin si insorit si gandi... Peste trei zile voi fi intr-un avion spre Colorado...Multumesc Doamne pentru vreme...
      Familia lui Mary era crestina. Tatal ei fusese baptist si locuise pana la varsta de 25 de ani in Cluj. Pe cand majoritatea rudelor lui plecasera in America, el, Alin Medea, o cunoscuse pe viitoarea mama a lui Mary, Beatrice Rowndon de origine din America, dar nascuta in Romania.. Pe vremea cand se intalnisera Beatrice era invatatoare la scoala duminicala a unei biserici din Timisoara unde el fusese invitat de un coleg din facultate. Alin fusese impresionat de credinta propovaduita in acea biserica, iar cei doi se indragostisera aproape imediat unul de altul. De atunci pe langa ei familia lor mai numara inca doi baieti si o fata, Mary.
      Marcus nu iubise inca de mic credinta in Isus si la varsta de numai 17 ani plecase cu niste contrabandisti in tara independentei, spunea el....
      „ America. Acolo pot sa fac ce vreau. Voi fi bogat. Voi fi un rege in lumea mea....”
Asta scria pe biletul lasat pe masa in urma cu trei ani..... De atunci nu mai primisera nici o veste...
       Sean, primul fiu avea 25 de ani si urmase scoala de teologie. Acum el era plecat in misiune in Africa.  Sean iubea mult oamenii.
       „ Mama, orice suflet merita mantuirea...si eu le voi spune despre ea, le voi spune ca Domnul Isus a facut totul, ei trebuie doar sa accepte...si Domnul ma va pazi de duhurile intunericului. Nimic nu se va atinge de mine...Voi fi bine, mama...”
       Mary avea 17 ani si placea multi baieti, dar nu fusese indragostita de niciunul. Mary iubea copii. Si da. Si ea il iubea pe Domnul...
       Mary culese cateva flori si intra in casa strigand:
- Mama, sunt acasa...
- Mary! Cum a fost la scoala?
- Bine...Adica, ce spun? .... Plictisitor...
- Am o surpriza pentru tine...
-....!?
- Sean e aici... A ajuns la 10:00.
Mary facu ochii mari surprinsa... Sean nu spusese ca vine acasa...
- Sean!?... Mary sari in sus... Unde este?
- Uite-ma aici pustoaico, zambi Sean deschizand usa dinspre sufragerie.
- Hei...!!! spuse Mary imbratisandu-l.... Numai sunt pustoaica acum...Ce mai faci? Ce mai faci?
- Sunt obosit pustoiaco spuse Sean sarutand-o pe amandoi obrajii. Tocmai am venit in zbor din Africa. Trebuie sa imi odihnesc aripile.
Mary ii dadu un ghiont:
- Pasare calatoare ce esti... Cum a fost in Africa?
- A fost bine... Domnul...
Beatrice striga la ei:
- Hei voi doi. Treceti amandoi la masa si apoi tu Sean trebuie sa te culci. Ai nevoie de odihna...
Cei doi se asezara la masa. Ca de fiecare data Mary intreba daca primisera cumva vesti de la Marcus.
- Nu, spuse Beatrice si tremura in timp ce cateva lacrimi ii cursera pe obraji... Trebuie sa ne rugam mai mult...
Sean ofta.
Mary lasa capul in jos. Nu ii mai era deloc foame. Dintr-o data isi simti capul greu. Avea atatea pe cap....Ii era asa de somn...
Se ridica de la masa.
- Pofta buna Sean...!
- Hei draga..., intreba mama, unde te duci...?
Sean o privi si el intrebator.
- Ma doare capul. Cred ca ma duc sa ma culc.
       Se duse in camera ei si isi culca capul pe cearsaful alb si racoros. Avea atatea de facut.... Si nu avea chef de nimic... In timp ce se gandea la apropiata ei calatorie adormi repetand in gand....” E si maine o zi...maine o zi....o zi.....zi....”.
Eminescu?
Capitolul II

La ora 7:30 dimineata aeroportul din Bucuresti vuia de lume. Avionul lui Mary trebuia sa plece in aproximativ o jumatate de ora. Beatrice si cu Sean venisera sa o conduca pana la aeroport.
- Haide Mary, sa mergem, spuse Beatrice luand-o pe Mary de dupa umar....Sean apuca bagajul si le urma spre usa culoarului ce ducea spre avion.
         Ultimele trei zile fusesera foarte incarcate pentru Mary. Se intalnise cu prietenii din biserica si isi luase la revedere, facuse cumparaturi si nu in ultimul timp se rugase pentru putere, pentru a fi pazita de rele si pentru a putea pastra calea dreapta cand va merge in America. Nu de putine ori fusese ispitita Mary si de fiecare data avusese nevoie de mult ajutor din partea lui Dumnezeu pentru a iesi biruitoare.
         Mary se botezase la varsta de 16 ani convinsa ca acest Dumnezeu este Dumnezeul Cel Adevarat si pretuia mult faptul ca se nascuse intr-o familie crestina.
         Ajunse cu mama ei langa usa si privira in urma. Sean care le ajunsese din urma, lasa bagajul si o imbratisa pe Mary...
- Sa fii cuminte...
- Stii ca o sa fiu. Roaga-te pentru mine Sean.
Beatrice o imbratisa si ea si o saruta pe amandoi obrajii...
- Toti te iubim Mary. Ai grija de tine...
- Si eu va iubesc mama. Domnul sa fie cu voi. Stiu ca si cu mine va fi...
Beatrice zambi...Nu si-ar fi putut dori altfel de fiica...
- Mami, saruta-l pe tati din partea mea...
- Asa o sa fac scump-o...
        Tatal ei era plecat intr-o emisiune de evanghelizare in Suedia. Nu putuse sa il vada inainte de a pleca. Totusi...tatal ei...o iubea mai mult ca sigur...Mary aflase lucrul acesta in 17 ani de viata. Zambi. Porni pe culoar.
- La revedere draga, spuse mama ei...
- La revedere mama....La revedere Sean...
        Mary ajunse in avion si isi gasi locul pe la mijloc intr-un compartiment foarte frumos. Se lasa pe spate pe scaun si inchise ochii. Nu era frica de avion.  Nu. Mary calatorise mereu cu avionul. Fusese in vacante in Japonia, Franta, Italia si Israel. Si stia 3 limbi straine. Dar nu mai traversase oceanul niciodata pana atunci. Insa pentru Mary acest lucru era doar o noua aventura. Descoperea America...

*

      Mary se trezi si isi freca ochii somnoroasa.  Scoase celularul din geanta si privi ora. Trecusera 6 din cele 12 ore de drum. Tusi usor. Scoase un pachet de servetele din bagaj si se indrepta spre toaleta. Se privi in oglinda, lua ceva apa si isi uda ochii. Apoi isi sterse nasul. Era putin racita de cand plecase. Cum de a putut sa raceasca vara? Mary iesi pe culoar si se indrepta spre locul ei. Mergand grabita, din greseala ii scapa pachetul de servetele. Din instinct isi indrepta mana spre el, dar o mana de barbat il prinse inaintea ei.

Mary privi la tanarul pe care nu il observase si care ii intindea pachetul...
- Poftiti domnisoara...spuse el binevoitor.
Mary zambi incurcata.
- Multumesc...
       Apoi se indrepta grabita spre locul ei. Tanarul avea ochii verzi si patrunzatori, era brunet si imbracat in costum negru. Fata foarte putin bronzata si frumoasa il faceau sa para atragator si totodata misterios. Mary il mai privi o data...
Haide Mary, nu este decat un tanar care pleaca in America sa isi indeplineasca visul pe care il au atatea mii de romani,isi spuse ea. Se aseza pe locul ei si inchise iarasi ochii. Uita-l. Doar uita-l. Mary incerca sa se linisteasca. De ce isi simtea dintr-odata fruntea asa de calda? Si de ce ii salta stomacul de parca ar avea fluturi in el? Tot ce stia era ca nu avusese niciodata rau de avion. Uita-l. Doar uita-l.

*

Aron privi dupa tanara care se indrepta spre locul ei. Parea asa modesta. Parca ar fi fost o crestina. Pacat ca nu era. Era doar o fata care isi indeplinea visul pe care il au atatea mii de romani. America. Aron fusese nascut in America, era american. Stia de ce atatia romani doresc sa mearga acolo. Fata aceasta era doar una dintre ei.
El facea parte dintr-o familie crestina. Impreuna cu cativa tineri si cu pastorul bisericii lor, plecasera intr-o misiune in mai multe tari, punctul terminus fiind Romania.
Avea doi frati. Unul mai mare si altul mai mic. Fratele sau mai mare Ben avea 25 ani, era dirijorul corului si compunea cantari crestine, iar fratele sau mai mic Timotei, ei bine, el avea 18 ani si facea parte din cor. Aron locuia singur in Chicago intr-un apartament cu 4 camere. Tatal sau il lasase lui si fratelui sau Ben prin testament, dar Ben isi cumparase altul si astfel acesta ramasese numai al lui.
Tatal sau care suferea de inima murise cu doi ani in urma unui atac de cord. De atunci inima lui Aron nu mai fusese intreaga. Nu fusese el copilasul tatei? Aron zambi trist. Dupa ce tatal sau murise, abandonase calea credintei, dar Domnul nu-l parasise si dupa nici o jumatate de an Aron era din nou un crestin devotat.
Gandul ii reveni din nou la tanara de pe culoar si o vazu cu ochii mintii. Aron nu vrea sa recunoasca. O plac. Incerca sa nu se mai gandeasca la nimic. E frunoasa... frumoasa. Foarte frumoasa!... dar nu e crestina...

*

Vocea pilotului se auzi tare in difuzor:
TOTI PASAGERII SUNT RUGATI SA ISI VERIFICE BAGAJELE SI SA COBOARE IN ORDINE DIN AVION.
Mary tresari. Se freca speriata la ochi, isi lua bagajul si se indrepta spre iesire. Dumnezeule... dormise in reprize de 6 ore. Il observa pe tanarul crestin inainte sa iese. Adio strainule... isi spuse in gand. Fie ca visul sa ti se implineasca... ar fi trebuit sa incerc sa ii spun ceva despre Dumnezeu, regreta ea. Se grabi spre iesire si il cauta pe tanar cu privirea, dar nu-l mai gasi niciunde in multimea impestritata de oameni.
- Aici Mary!
Mary o observa pe matusa ei privind-o si se indrepta spre ea.
- Mary ce mai faci draga? intreba matusa ei imbratisand-o.
- Bine matusa Linda, dumneavoastra?
- Bine si eu. Doamne cat ai mai crescut fetito!
Mary zambi.
- Doamne si ce frumoasa te-ai facut. Trebuie sa te ascund de baieti draga, glumi Linda.
- Matusa, nu fi asa. Nu sunt asa de frumoasa.
- Haide draga, esti foarte frumoasa. Hai sa te vada Rob al meu. Sa vezi cat a crescut si el. Imi amintesc cand va jucati cu masinutele. Si papusile. Cat timp e de-atunci? Si acum iti mai spune Tetica.
Mary rase melancolica. Asta era porecla care o avea cand era mica.
- Abia astept sa-l vad. Ce mai face unchiul Nathan?
- Bine. Asteapta cu nerabdare sa te vada. Si are un nou serviciu acum, inginer constructor... Anna e la noi!
- Anna?! Wow... nu se mai termina surprizele. Cum s-a intamplat?
- Da... a auzit ca vii si s-a mutat la noi pentru o luna. Tu, Rob si Anna, toti trei din nou impreuna, spuse Linda in timp ce facea semn unui taxi.
Mary zambi. Urca fericita in masina. Anna era verisoara ei preferata si totodata cea mai buna prietena. Din cauza departarii nu se mai vazusera de doi ani de cand Anna fusese in Romania. Ii era dor de ea. Anna si Rob impreuna cu familiile lor locuisera in Romania pana in urma cu opt ani cand se mutasera in America. Mary nu putuse sa uite niciodata momentele acelea. Isi amintea cand ii spusese lui Rob ca se va casatori cu el, iar el ii replicase ca o va lua si pe ea si pe Anna. Asta fusese pe cand aveau varsta de 5 ani. La varsta de 8 ani pornisera masina unchiului Nathan si fusesera gata, gata sa faca accident.
Mary se relaxa pe bancheta taxiului. In curand avea sa ii vada pe Anna si pe Rob. Ce putea fi mai bine? se intreba ea. Unde in adancimile creierului ei o amintire despre un tanar frumos si misterios isi facea de cap...

*

Aron parasi avionul impreuna cu prietenii lui.
- Hei Daniel, saluta-i pe ai tai din partea mea. O sa trec maine pe la voi, i se adresa el unui tanar inalt, chel si cu ochelari fumurii.
- Bine, Aron. Domnul sa te binecuvinteze.
- Amin.
Nevazand nici un taxi in jur, Aron scoase mobilul si chema unul. Evanghelizarea daduse roade anul acesta si mii de oameni se intorsesera la Domnul. Slava Domnului, gandi el in sinea lui. Toti oamenii trebuie sa auda despre mantuitorul meu... Vazu taxiul. Intra si spuse:
- Catre Little Garden.
- Da domnule.
Fusese o calatorie obositoare si el abia astepta sa se intalneasca cu ai sai. Isi roti capul de cateva ori pentru ca sa si-l dezmorteasca si apoi il lasa pe spate. In fata la radio vocea crainicului se auzea: „Good morning, Chicago!” Aron privi prin geamul taxiului si imbratisa cu privirea rasaritul. Apoi gandi in sinea lui: „E bine sa fii acasa...”

*

Beatrice se aseza in genunchi langa pat, deschise Biblia si citi psalmul 37. Apoi se ruga cu lacrimi pentru toata familia ei, starui pentru Marcus sa se intoarca pe calea cea buna si planse pentru Mary rugandu-L pe Domnul sa aiba grija de ea oriunde va merge. Apoi adormi linistita. Prin crapatura mica dintre cele doua jaluzele o raza a lunii lumina Biblia inca deschisa asezata pe mica piesa de mobilier de langa pat.
„Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-Te in El si El va lucra.”


deci as vrea si niste comentarii de la cei care citesc  tongue.gif
 
stormlord
Este o carte de Umberto Eco.
Se cheama asa:
Șase plimbări prin pădurea narativă
Iti sugerez sa o citesti bine, bine de tot, chiar si printre randuri.
Pe urma, mai vedem.
Eminescu?
QUOTE(stormlord @ Jul 5 2007, 14:22) [snapback]3061629[/snapback]
Este o carte de Umberto Eco.
Se cheama asa:
Șase plimbări prin pădurea narativă
Iti sugerez sa o citesti bine, bine de tot, chiar si printre randuri.
Pe urma, mai vedem.


Am mai auzit de ea....E chiar asa buna...?
E cumva si in versiune electronica? tongue.gif

Capitolul III

Mary intoarse pagina bibliei noi si aurii primita in dar de la Anna. Era intr-o camera mare si frumoasa, asezata intr-un pat de doua locuri acoperit cu catifea rosie. Amin, spuse ea inchinzand incet Biblia. Ramase cateva clipe in meditatie. Intalnirea cu prietenii ei fusese extraordinara si astazi avea in plan sa mearga cu Anna in Tenesse la o evanghelizare care avea loc la ora sapte seara. Se scula din pat, iesi din camera si se indrepta spre camera Annei imbracata numai in pijamale. In drum culese cateva alune de pe o masa si privi vechiul ceas din lemn de stejar cumparat probabil dintr-un aniticariat mai ales pentru frumusetea lui ornamentala. Era doar sase dimineata si intreaga casa era cufundata in liniste singurul zgomot fiind tic-tacul monoton al ceasului. Mary puse urechea langa usa de la camera Annei si ciocani usor apoi asculta...Tresari speriata cand usa se deschise brusc si Anna aparu strigand: BAU...
      In timp ce intra in camera Mary isi puse mana la inima si zambi in timp ce clatina din cap:
- Anna ma sperii. Numai Dumnezeu stie ca era sa fac infarct.
Anna rase tavalinduse prin pat si apoi luand-o pe Mary de obraz:
- Haide somnoroaso...Mai dormi si acum?... chicoti ea.
Apoi se aseza turceste in pat si privi la ea.
- Deci...nu mi-ai spus inca...ai prieten?
Mary o privi curioasa. De ce ii punea intrebarea asta? Dar....pana la urma...pentru ce sunt cele mai bune prietene?
- Pai da...Adica nu. Daca te referi la prieten, prieten. Nu, nu am.
- Eu da, zise Anna intinzandu-se si punandu-si visatoare capul pe perna inca calda...Eu da...E asa dragut...
Mary urmari privirea prietenei ei care se pierdea undeva intr-un punct din tavan.
- Oh Doamne...Nu-mi spune ca e Rob, glumi ea, apoi izbucni in ras.
Rob statea in camera de deaspura. Anna isi puse mana la gura in timp ce ii dadura lacrimile.
- Doamne Mary, dar voi romanii chiar ca aveti un umor...Auzi...Rob...,ii dadura iarasi lacrimile pe care si le sterse cu o batista instelata scosa din buzunarul camasii albe.
Apoi continua:
- Nu, nu. Il cheama Rodney. S-a mutat acum un an in biserica noastra. Trebuie sa iti povestesc cum ne-am imprietenit.
Anna incepu sa cante o melodie romantica:

In fiecare dimineata-ti vad privirea la fereastra,
Te nasti din nori si visul mi-l aduci pachet acasa...

Mary rase. Dragostea... Apoi canta ironic un vers din Dante:

Voi toti cei ce intrati aici lasati orice speranta...

      Anna rosi si arunca cu perna dupa ea, dar Mary o para cu mana stanga si apoi o prinse de maini. Dupa ce obosira de atata tavaleala si lupta in joaca prin paturi Mary striga:
- Gata! Ma duc sa ma schimb.
Anna incremeni cu perna in mana.
- Bine. Haide, dupa ce mancam mergem sa ti-l arat pe prietenul meu.
- Ok Anna. Te astept la mine in camera.
      Mary isi scutura putin camasa de pijama pentru a-si face vant si se indrepta spre usa. In drum vazu o poza in rama.
- Ooo...! El e!?
Anna zise:
- Ah! Da...uite ca poti sa il vezi inainte sa va fac cunostinta. Nu e dragut?
Mary clatina din cap ca si cum ar fi ametita si in timp ce iesea pe usa fredona:

In fiecare dimineata-ti vad privirea la fereastra...

In urma ei perna rosie lovi usa cu putere.

*

      Anna rasufla rosie la fata. De cand o stia Mary avea un umor...Se indrepta spre spre dulapul mic de langa pat in care erau scluptate multe figurine dragute. In timp ce isi desfacea nasturii de la camasa cantari cu privirea rochiile din dulap. Apoi dupa ce arunca camasa pe pat isi trecu mana cercetatoare prin ele. Pana la urma alese o rochie roz cu un trandafir rosu pictat pe piept. Apoi mai alese o palarie galbena sa o fereasca de soarele care se anunta foarte puternic pentru acea zi.
     Apoi dupa ce se dezbraca de tot topai goala spre usa din peretele drept al camerei care dadea spre baia ei personala. Anna era obisnuita sa faca dusul numai cu apa rece. Se spune ca intareste corpul. Se aseza sub dusul rece si dadu drumul la apa care porni cu presiune mare. Anna isi spala fata si corpul apoi ridica fata in sus si isi netezi parul ducandu-si amandoua mainile spre spatele capului.
      Anna avea ochi albastri, parul blond si era de marime mijlocie. Corpul bine ingrijit si dietele pe care le tinea o faceau de departe o fata extraordinar de frumoasa...Familia ei era de origine din America, dar ca si familia lui Rob ei traisera primii opt ani in Romania. Anna nu avea nici frati nici surori de aceea se bucurase foarte mult cand auzise ca Anna vizita America, sau, mai bine zis, ii vizita pe ei.
      Ea se indragostise la varsta de 18 ani si jumatate de Rodney un baiat simpatic, nou venit in biserica lor. Dragostea venise repede si fusese reciproca. Isi aminiti cand ii adusese Rodney primul trandafir. Iesi de sub dus se sterse cu prosopul apoi pe corp apoi imbraca rochia roz. Apoi dansand in varful degetelor si-l imagina pe Rodney dandu-i un nou trandafir. Il lua si il puse peste cel brodat pe piept.
       Pe cand matusa ei iesea din casa si se indrepta cu masina spre serviciu din camera Annei abia auzit razbatea un cantec.

*

       Aron isi intoarse privirea asupra traficului in timp ce vorbea cu tanarul din dreapta lui. Fusese astazi deja la o biserica, iar seara la 7:00 trebuia sa ajunga la o evanghelizare in Tenesse. Ultimele cinci zile de cand se intorsese in America il epuizasera aproape total, dar stia caci cu ajutorul Domnului va putea merge mai departe.
- Deci Daniel...Nu poti veni la evanghelizare? intreba el pe tanarul ce statea pe scaunul de langa el.
Daniel intoarse capul:
- Nu. Trebuie sa ajung la spital. Mama se externeaza.
- E bine?
- Da. E bine, operatia a reusit.
- Slava Domnului. Transmite-i urarile mele de sanatate. Te las aici?
- Da, aici e bine. Multumesc Aron.
- Oricand.
       Daniel se intoarse si intra in blocul turn nou construit in centrul orasului. Aron il urmari cu privirea apoi porni masina. Conduse 10 km pana la apartamentul fratelui sau Ben. Ii placea sa il mai viziteze din cand in cand mai ales pentru a o vedea pe micuta lui fetita, Felice. Intra in cladirea proaspat vopsita si urca cu liftul pana la etajul opt. Batu la usa si ii deschise sotia fratelui sau.
- Buna Anne! Ben este acasa?
- Buna Aron! Da este...
        Micuta Felice traversa holul in fuga si se arunca in bratele unchiului sau. Aron incerca sa o sarute, dar ea se trase intr-o parte si intreba:
- Ai adus cioco?
Aron rase si ii intinse o ciocolata.Ben iesi din sufragerie si il saluta:
- Hei Aron!
- Hei! Ce mai faci?
- Bine! Ai facut un drum lung astazi...Vrei o cafea?
- Multumesc, dar nu, nu vreau. Nu stau mult. Am trecut sa o vad pe micuta ta si sa te intreb daca poti veni la o evanghelizare cu mine in Tenesse.
- Sigur ca vin. Am fost si eu invitat Aron , zambi fratele sau.
- Bine atunci, zise Aron si se pregati sa plece cu micuta Felice inca in brate. Cred ca ma duc.
Deschise usa si dadu sa plece.
- Aron...!?
Aron se intoarse.
- Felice...Inca mai avem nevoie de ea, zambi Ben.
Aron se trezi, zambi si el si i-o dadu in brate. I se mai intamplase de atatea ori.
- Ia-ti o nevasta Aron, rase Ben. Si cere-i Domnului si un copil.
- Inca nu am gasit persoana potrivita Ben, spuse Aron inainte sa inchida usa.
     Intra in lift si apasa pe buton. Inca nu am gasit persoana potrivita. Pe cand cobora liftul Aron nu stia de ce ii tot venea in minte imaginea clara a unui pachet de servetele.

*

Daniel intra in camera 271 a spitalului.
- Buna mama...
- Daniel, ce bine imi pare sa te vad. Vino sa te pup.
Daniel se intinse spre ea zambind. Mama lui il iubea asa de mult...Apoi o saruta si el.
- Ce mai face Aron, Daniel, intreba ea, era cam ganditor cand a venit pe la noi.
- Da mama. Si acum e tot asa. Nu stiu. Pare indragostit.
- Indragostit!? rase Alice... Aron indragostit!?
Daniel se intoarse spre verisoara lui care tocmai intrase in salon.
- Alice! Nu stiam ca vii si tu... Dar da.... Aron pare indragostit. Dar el spune ca nu e. Poate ca este, dar inca nu stie. In orice caz....Daca nu s-a indragostit de tine Alice, asta nu inseamna ca Aron nu se va indragosti niciodata...
- Am fost indragostita de Aron acum doi ani, Daniel, spuse ea rosind.
- Esti frumoasa Alice, spuse mama lui Daniel sprijinindu-se intr-un cot. Si pentru tine exista un baiat foarte frumos acolo undeva.
- Multumesc matusa, spuse Alice recunoscatoare. Eu cred ca plec acum, mai am cateva lucruri de facut inainte sa merg la evanghelizare.
- Deci mergi? intreba Daniel.
- Da, spuse ea.
O saruta pe matusa ei si iesi.
     Oare stiu ei ce inseamna dragoste neimpartasita, se intreba ea... Alice era intradevar frumoasa. Avea parul negru si fata alba, ochi caprui si era zvelta ca o caprioara cum o descria fratele ei mai mic, Denis. Stralucirea din ochii ei o faceau sa para mereu vesela si totodata foarte atragatoare de aceea chiar si Daniel se mirase cum de Aron nu ii impartasise dragostea. Alice iesi din spital cu lacrimi in ochi. Le sterse repede cu o batisa rosie. Apoi incerca sa se linisteasca cu vorbele matusii ei care inca mai persistau acolo undeva in minte. „Pentru tine exista un baiat foarte frumos acolo undeva”

*

       Era ora 12:00 cand Mary si Anna dupa ce umblasera prin vreo 20 de magazine din tot orasul si se plimbasera vreo ora prin parc se hotarara in sfarsit sa il viziteze pe Rodney.
- Haide Anna...Intra in viteza...Vrei sa te invat sa conduci, rase Mary.
Ana se intoarse spre ea si o lovi in gluma pe obraz.
- Sunt sigura ca tu stii mai bine.
- Hei, fii atenta la drum!
Ana intoarse capul si accelera. Dupa ce parcursera vreo 50 km parca langa o casuta frumoasa.
- Wow! Faina casuta zise Mary.
- Stai sa vezi locatarul.
Mary rase. Se indreptara amandoua spre verenada si batura la usa. Mary incepu sa cante in gluma:

„Voi toti cei ce intrati aici lasati orice speranta”

Inainte ca Anna sa poata zice ceva usa se deschise. Rodney o imbratisa pe Anna si o saruta pe obraz.
- Rodney, aceasta e verisoara mea, Mary si Mary, el este Rodney.
Rodney ii lua mana si spuse zambind:
- Toti cei care recita din Dante sunt bineveniti in casa mea.
Mary rosi si apoi se albi la fata.
- Multumesc, ingaima ea.
In timp ce Rodney se intorcea Anna o lovi cu umarul pe Mary:
- Cool, nu?
- Cool, spuse si Mary revenindu-si din surpriza faptului ca Rodney o auzise.
Rodney le servi cu suc si se aseza pe fotoliul din fata patului unde stateau ele.
- E frumoasa verisoara ta Anna, zise Rodney.
Mary rosi din nou si incerca sa se ascunda luand o gura de suc.
- Nu il baga in seama Mary, asa zice despre fiecare fata.
- Nu-i adevarat, rase Rodney care observase si el ca Mary se rosise.
Mary ridica privirea:
- E frumos prietenul tau Anna. E cool...
Anna pufni in ras in timp ce Rodney ramase perplex. Nici o alta fata nu isi revenise asa repede dupa ce ii zisese el ca e frumoasa.
- Pai, mersi Mary, zise el descumpanit. Replica asta mersese de fiecare data.
Apoi incepura sa discute. Doua ore mai tarziu cele doua fete se ridicara sa plece.
- Deci, Rodney vii la evanghelizare... spuse Anna.
- Da, draga. Sigur ca vin. La 5 sunt la voi si va iau pe amandoua cu masina.
Deschise usa.
- Pe curand, frumoaselor.
- Bye Rodney, spusera cele doua.
Usa se inchise in urma lor. Cele doua se privira si clatinara din cap zambind:
- Cool...

*

Era ora 7:30. Din balconul unei biserici din Tenesse, Marcus statea in umbra si asculta cuvintele predicatorului. Simtea in ultimul timp un gol in inima lui care crestea tot mai mare in ciuda faptului ca pe zi ce trecea devenea tot mai bogat. Apoi intr-o noapte o visase pe mama lui si se sculase strigandui numele. Oare lasase ceva pretios in urma? Oare credinta parintilor pe care o abandonase cu mult timp in urma era remediul pentru boala lui. Marcus era dispus la orice pentru asi castiga fericirea. Din coltul lui sorbea cuvintele pastorului. Apoi auzi:
- Sangele Domnului Isus Hristos va curata de orice pacat, striga pastorul, oricat de mare ar fi pacatul vostru prin moartea mantuitorului voi ati fost iertati dinainte. Lasati povara la crucea Lui si fiti liberi.
Apoi zeci de tineri pasira in fata plangand. Marcurs se intoarse si pleca. Pacatele mele sunt prea mari. Pesemne ca pastorul acesta nu a auzit inca de ele. Iesi pe strada pustie cu fata lipsita de orice expresie, dar cuvintele pastorului mai staruiau inca. Sangele Domnului Isus Hristos va curata de orice pacat. Marcus pleca capul si cateva lacrimi ii cursera din ochi. Nu si pe al meu... e prea mare... Orice pacat...

*

Rob iesi din casa si se indrepta spre garaj. Intra in masina si pleca. Se intalnea cu prietena lui. Rob iubea o fata necrestina. Se indragostise de ea in urma cu o jumatate de an si de atunci numai putuse sa-i scape din mreje. Credinta lui Rob murise putin cate putin, locul ei fiind luat de dragostea tot mai arzatoare pentru Nina, o fata din lumea rau famata a orasului Chicago. Rob accelera puternic claxonand. Familia lui il tot indemna sa vina inapoi la Dumnezeu, dar daca Dumnezeul lor era cel adevarat de ce a facut ca fata pe care o iubea el sa fie necrestina. Injura. Nu am nevoie de Dumnezeu. Ma descurc si singur. Parca langa barul Boy’s Dream. Intra inauntru si o cauta pe Nina. Nu era. Parca aici trebuiau sa se intalneasca. Iesi afara si se indrepta spre micul parc unde se intalneau de obicei. Inima lui Rob era gata sa cedeze cand o vazu pe Nina. Era imbratisata cu un tanar tatuat pe piele care o saruta pe gat acoperindu-i tot corpul cu mainile lui.
- Hei! striga el furios si se indrepta spre ei.
Nina se intoarse:
- Pleaca Rob. S-a terminat. A fost frumos cat a fost, dar s-a terminat.
Rob ramase ca trasnit.
- Nu, zise el.
- Care-i treaba tipule? Te dai la tipa mea? se rasti tanarul tatuat.
Nebun de furie Rob se indrepta spre el sa-l loveasca. In mana gangsterului aparu un cutit care intra in stomacul lui Rob. Rob icni de durere si cazu la pamant intinzand mana spre Nina:
- Nina!...
- Adios domnisorule! rase gangsterul.
Nina ramasese inlemnita. Tipul se intoarse spre ea:
- Care e treaba fata? Vrei sa mergi si tu dupa el?
Nina clatina din cap cu frica.
- Asa te vreau, striga tipul. O lua de mana si fugira amandoi din parculet.
Rob incerca sa se ridice dar se prabusi fara puteri. Doamne daca existi cu adevarat, mai da-mi o sansa, se ruga el. Degeaba acum, isi zise. Trebuia sa Il ascult... o lacrima i se prelinse din ochi. Voi muri aici... Instinctiv isi puse mana pe rana incercand sa-si opreasca sangele. Inainte sa isi piarda cunostinta auzi sirena unei masini de salvare si vazu prin ceata cativa oameni in halat alb miscanduse deasupra lui. Era salvat...

*

Anna o lua pe Mary de cot si se pregatira sa iasa din biserica.
- Wow ce har a fost, nu? zise Anna.
- Da, spuse Mary, ce frumos s-a predicat. Doamme cat imi doresc sa fi fost si fratele meu aici.
Anna ramase tacuta. Se gandea la Rob. Orchestra incepu sa cante si fetele intoarsera putin capul fara sa se opreasca din mers. Deodata se lovira de un tanar si dezechilibranduse Mary ii cazu direct in brate. Rosindu-se se desprinse repede si ridica ochii pentru a-si cere scuze. Era un tanar care avea un buchet de trandafiri in mana.
Oh Doamne... e tanarul din avion, cel frumos si misterios... cu un buchet de trandafiri in mana...
- Tu, spuse ea... e crestin... oh, Doamne e crestin...
Apoi auzi parca prin ceata:
- Eu!? Tu... esti crestina?
Uitand ca buchetul de trandafiri trebuia sa il duca unei doamne necrestine pe care o invitase la evanghelizare, Aron i-l intinse ei.
- Ma bucur ca te-am intalnit...?
- Mary...
- Mary... spuse Aron zambind si cu vocea sugrumata.
- Si eu... ?
- Aron...
- Aron... repeta ea.
- Hei voi doi porumbeilor, mai sunt si eu pe aici, zise Anna.
Mary se rosi puternic.
- Buna Anna! Ce mai faci? Ce mai face Rob?
- Eu... fac bine. Si Rob... stii tu...
- Voi doi va cunoasteti? intreba Mary uimita.
- Demult... rase Anna. Apoi telefonul ei suna.
Rodney se indrepta spre Anna cand o vazu ca se clatina alba la fata.
- Anna, ce ai? se sperie Mary.
- Rob, ingaima ea, a fost injunghiat.
- Cum?
Alice care era prin preajma, intreba si ea ce sa intamplat. Peste cinci minute o masina pleca in graba din curtea bisericii. Aron venise si el in masina cu Rodney si fetele pentru a vedea cum e Rob. Drumul tinea doua ore si jumatate si din cauza ca se trezise de dimineata Mary adormi, capul cazandu-i pe umarul lui Aron care statea in spate cu ea si Anna. Aron zambi fericit. Data viitoare cand il va vizita pe fratele sau ii va zice ca a gasit persoana potrivita. Dumnezeu a gasit-o pentru mine.
Cand ajunsera la spital, o trezi si intrara toti in salonul in care era Rob. Rob isi revenise si vorbi cu toti.
- Doamne, Rob... am fost asa ingrijorati, spuse Alice.
- Sunt bine, Alice. Multumesc Domnului, zambi Rob inca alb la fata. Apoi o privi mai bine.
Cum de nu am observat pana acum cat de frumoasa e? se intreba el. Doamne iti multumesc ca mi-ai dat o noua sansa...
Cei din jurul lui rasuflara linistiti. Rob era bine. Pana la urma seara aceea fusese una binecuvantata. Pentru prima data de cateva luni Rob ii multumise Domnului.
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.