Iluzia unei insule.
Diseara-i plecarea in insula mea
Trasura din nou te asteapta la scara
Ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia
Caci fiind politisti s-ar putea sa apara
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
Si caii sint morti si trasura e moarta
Fugim fara martori in nu stiu ce port
In insula mea la cinci capete sparte
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
Si caii sint morti si trasura e moarta
Acolo vom creste copii monstruosi
Lachei de metal si de mizga vor rade
Povesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi
Tic-tac telegraful, cadavrele ude
Vom trage trei filme color de deochi
Si le vom trimite in lume de-a randul
Ca sigla batandule cate un ochi
Al patrulea ochi pentru casa pastrindu-l
Vom trage trei filme color de deochi
Si le vom trimite in lume de-a randul
Nu-ti face probleme - E mijlocul verii
E mijlocul iernii, ciudata poveste
Iar cand vei urca i-n zadar sa te sperii
Trasura ca moarta parandu-ti ca este
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-astept cu faclii 4600
Zadarnic te sperii ca ninge mereu
Ca strajile drumului fumega-n munte
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-astept cu faclii 4600
Hai vino si urca si spune ceva
Birjarul e mort, are sange de carja
Te-astept fara martori in insula mea
Port haide de nuc, sint aproape o birja
Si daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o Sa stii ca in insula mea tot sint
Movila celui mai proaspat mormant
Intinde piciorul si calca-l, iubito
Si asta e totul pe care diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.
--------------------------------------------------------------------------------
O iubesc pe Alba-ca-Zapada
Mi se-nlăcrimează rece spada
Când ajung în fața ei și-o vad,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Și albastrul ochilor prăpăd.
Uneori ea spune și cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar îmbrățișarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.
Legea ei e depărtarea noastră,
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrimă albastră
Și mă tem că se topește ea.
Îmi păstrez în drob de gheață spadă
Nici n-aștept să se mai facă zi,
Și pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.
Și mi-e frig, dar mult mai drag îmi este
Și îngheț păzind-o vinovat,
Și mă tem că va fugi-n poveste
Și-o să moară la vreun dezghețat.
Turture înmiresmat mi-e spada,
Să despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Și-am să mor în basm de dragul ei.
Analfabeților
V-am spus că sunt un om periculos
Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveți pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare și de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puțin pe libertate.
V-am spus ca sunt oșteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpărați și voi,
Cenzori capricioși ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneți mâna să munciți.
Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure și sumbră.
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Și că situația e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Și lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre și mimind tumulturi
Cu aroganți și trindavi doctoranzi,
Cu papagali care țin loc de vulturi.
V-am spus și am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Și de la căprioară la panteră.
V-am spus să nu-l fetișizați pe Marx,
Să nu-i păstrați în spirt învațătura
Și voi într-una fără să-l cițiti
Îl pomeniți până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Și voi v-ați decorat voi între voi
Când lupta este în desfășurare.
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care amenință civilizații
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa dați-i.
V-am spus, concetățeni analfabeți,
Și luați aminte și să țineți minte.
Dar nu știam ca v-ați născut și surzi
Și scoateți arma când vedeți cuvinte.
Oameni de zăpadă.
Ninge fără milă cu vinovăție
Ca o inculpare, ca un martor mut
Ninge ca o nuntă, ninge și sfâșie
Se fărâmițează ultimul salut.
Vai de noi, femeie, ninge-a despărțire
Vom pleca departe unde avem de mers
Ninge să despartă gheață și iubire
Oarbe felinare trec spre universâŠ
Ninge sfânt și păgân
Numai ochii mai ramân
Despărțirea s-o mai vadă
Ca în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atâta nins
Niște oameni de zapadă.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape
Ninge peste îngeri, ninge peste văi
Ninge peste clopot, ninge peste ape
Ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă
Ninge fantomatic și bacovian
Ninge că sunt rece, ninge că ești dusă
Ninge ca la moartea ultimului an.
.................................................................................
Umbra.
E umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Si-apoi într-o zi oarecare
In care-mi vafi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra sa redevi fiinta.
Flamând de iubirea întreaga
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-si dezleaga
Ma satur c-o umbra si-atât.
Si sufletul meu te mai roaga
Magnetic catarg doborât
Tu umbra tacuta si draga
Aseaza-ti fularul la gât.
O umbra se-nchide în mine
O umbra prin mine trecu
E atâta de rau ca e bine
E atâta de mult daca e nu.
Bacovia-si iese din sine
Si râde în "a" si în "u"
O umbra în viata ma tine
Si umbra aceea esti tu.
..................................................
Sunt plătită de Păunescu, pentru a le reaminti unor trubaduri de second hand că nu sunt așa de geniali pe cât le permit concetățenii lor, la fel de geniali, de altfel.
Ninge fără milă cu vinovăție
Ca o inculpare, ca un martor mut
Ninge ca o nuntă, ninge și sfâșie
Se fărâmițează ultimul salut.
Vai de noi, femeie, ninge-a despărțire
Vom pleca departe unde avem de mers
Ninge să despartă gheață și iubire
Oarbe felinare trec spre universâŠ
Ninge sfânt și păgân
Numai ochii mai ramân
Despărțirea s-o mai vadă
Ca în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atâta nins
Niște oameni de zapadă.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape
Ninge peste îngeri, ninge peste văi
Ninge peste clopot, ninge peste ape
Ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă
Ninge fantomatic și bacovian
Ninge că sunt rece, ninge că ești dusă
Ninge ca la moartea ultimului an.
.................................................................................
Umbra.
E umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Si-apoi într-o zi oarecare
In care-mi vafi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu.
Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra sa redevi fiinta.
Flamând de iubirea întreaga
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-si dezleaga
Ma satur c-o umbra si-atât.
Si sufletul meu te mai roaga
Magnetic catarg doborât
Tu umbra tacuta si draga
Aseaza-ti fularul la gât.
O umbra se-nchide în mine
O umbra prin mine trecu
E atâta de rau ca e bine
E atâta de mult daca e nu.
Bacovia-si iese din sine
Si râde în "a" si în "u"
O umbra în viata ma tine
Si umbra aceea esti tu.
..................................................
Sunt plătită de Păunescu, pentru a le reaminti unor trubaduri de second hand că nu sunt așa de geniali pe cât le permit concetățenii lor, la fel de geniali, de altfel.
Sper că măcar de data asta cineva se va abține.
QUOTE(naughtydream01 @ Apr 22 2007, 21:19) [snapback]2737377[/snapback]
Oameni de zăpadă.
Ninge fără milă cu vinovăție
Ca o inculpare, ca un martor mut
Ninge ca o nuntă, ninge și sfâșie
Se fărâmițează ultimul salut.
Vai de noi, femeie, ninge-a despărțire
Vom pleca departe unde avem de mers
Ninge să despartă gheață și iubire
Oarbe felinare trec spre universâïżœŠ
Ninge sfânt și păgân
Numai ochii mai ramân
Despărțirea s-o mai vadă
Ca în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atâta nins
Niște oameni de zapadă.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape
Ninge peste îngeri, ninge peste văi
Ninge peste clopot, ninge peste ape
Ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă
Ninge fantomatic și bacovian
Ninge că sunt rece, ninge că ești dusă
Ninge ca la moartea ultimului an.
Ninge fără milă cu vinovăție
Ca o inculpare, ca un martor mut
Ninge ca o nuntă, ninge și sfâșie
Se fărâmițează ultimul salut.
Vai de noi, femeie, ninge-a despărțire
Vom pleca departe unde avem de mers
Ninge să despartă gheață și iubire
Oarbe felinare trec spre universâïżœŠ
Ninge sfânt și păgân
Numai ochii mai ramân
Despărțirea s-o mai vadă
Ca în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atâta nins
Niște oameni de zapadă.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape
Ninge peste îngeri, ninge peste văi
Ninge peste clopot, ninge peste ape
Ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă
Ninge fantomatic și bacovian
Ninge că sunt rece, ninge că ești dusă
Ninge ca la moartea ultimului an.
na ca nu m-am putut abtine
QUOTE(rox @ Apr 22 2007, 21:34) [snapback]2737463[/snapback]
na ca nu m-am putut abtine
Și fără nimeni să mă sting în glas...
Nu regret nu ma jelesc nu strig
Toate trec floarea spulberata
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata. Esenin.
Stau la geam in orasul cel mare
Si aud o caruta cu cai,
Unu-i alb, altu-i negru si-mi pare
Ca ei sunt unul Iad, altul - Rai.
Dar taranul acela ce-i mana
Prin masini descurcandu-se greu,
Dumnezeule, parca e tata,
Carutasul e chiar tatal meu...
Tropa, trop, prin oras
schiopatatul galop,
un taran si doi cai,
tropa, trop...
Va lua-o incet catre casa,
Va manca prin vreun parking ascuns
Si din tropot in somn o sa cada
Si aceasta-i va fi deajuns.
Si departe, in sat, este mama
Lunecand peste treburi grabit...
Un stigmat parintesc ma-mpresoara,
Ca un plans ce-a ajuns tropotit...
Tropa, trop, prin oras
schiopatatul galop,
un taran si doi cai,
tropa, trop...
Stau la geam in orasul cel mare,
N-am curajul macar sa cobor
Sa-l invit inauntru pe tata:
Mi-e rusine, mai mult decat dor...
Si-ntr-o carte postala tarzie,
C-o stampila de Iad si de Rai
Voi afla c-a murit pe sosele,
Lunecand sub copite de cai...
Tropa, trop, prin oras
schiopatatul galop,
un taran si doi cai,
tropa, trop...
Este Păunescu sau Socaciu?
Si aud o caruta cu cai,
Unu-i alb, altu-i negru si-mi pare
Ca ei sunt unul Iad, altul - Rai.
Dar taranul acela ce-i mana
Prin masini descurcandu-se greu,
Dumnezeule, parca e tata,
Carutasul e chiar tatal meu...
Tropa, trop, prin oras
schiopatatul galop,
un taran si doi cai,
tropa, trop...
Va lua-o incet catre casa,
Va manca prin vreun parking ascuns
Si din tropot in somn o sa cada
Si aceasta-i va fi deajuns.
Si departe, in sat, este mama
Lunecand peste treburi grabit...
Un stigmat parintesc ma-mpresoara,
Ca un plans ce-a ajuns tropotit...
Tropa, trop, prin oras
schiopatatul galop,
un taran si doi cai,
tropa, trop...
Stau la geam in orasul cel mare,
N-am curajul macar sa cobor
Sa-l invit inauntru pe tata:
Mi-e rusine, mai mult decat dor...
Si-ntr-o carte postala tarzie,
C-o stampila de Iad si de Rai
Voi afla c-a murit pe sosele,
Lunecand sub copite de cai...
Tropa, trop, prin oras
schiopatatul galop,
un taran si doi cai,
tropa, trop...
Este Păunescu sau Socaciu?
Altceva nu-i nimic
Și mereu mă complic
Și ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aș iubi.
(Ce simplu mi-ar fi daca nu te-as iubi)
Și mereu mă complic
Și ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aș iubi.
(Ce simplu mi-ar fi daca nu te-as iubi)
QUOTE(Bebeluska @ Apr 23 2007, 12:57) [snapback]2739706[/snapback]
Altceva nu-i nimic
Și mereu mă complic
Și ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aș iubi.
Și mereu mă complic
Și ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aș iubi.
Dacă m-aș lua după pretexte,
dacă-aș trage unde e ușor,
nici nu trebuia s-aud de tine
și-mi era mai de folos să mor.
M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ți-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.
Nu-i o simplă încăpățânare,
pentru un ambițios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Eu detest relația burgheză,
decorată circumstanțial,
mă închin la legile naturii
și salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de viață prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer așa cum s-a-ntâmplat.
Greu îmi e și greu îți e și ție
cu acest fel de a trăi al meu,
totuși, vreau să știi că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.
cind aud paunescu in mintea mea se creaza imaginea unei gramezi imense de cacat in virful careia arde FLACARA 
De ce sînteți răi? Voi nu luați niciodata o chitară și cîntați Oameni de zăpadă sau Umbra? Ce contează că ăla care-a scris vorbele cîntecelor e gras?
(Pe bune, el le-a scris? Habar n-aveam)
(stiti ca-i literatorul, nu poiana, aici, da?)
Spune-mi ceva
Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta.
Totuși nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
În noaptea despărțirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Și am venit să-ți spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă și cad
Și iar adorm și iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.
Și de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat și cu ce rost
Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărțire peste tot
Și se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu și eu.
Dar nu pentru a-ți spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să știi, în viscolul câinesc,
Că plec și mor și plâng și te iubesc.
Și vreau să-ți dau cu acte înapoi
Dezastrul împărțirilor la doi,
Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt
Și cum e să fii singur pe pământ.
QUOTE(Strict @ Apr 23 2007, 22:40) [snapback]2742391[/snapback]
(Pe bune, el le-a scris? Habar n-aveam)
macar de astea doua aveai habar?
Rugă pentru părinți
Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că și-așa au dus-o prost,
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.
Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, și parcă ning.
Plini de boli și suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.
E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviți asa,
Fata mea și fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc și eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetița mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetița mea.
Repetabila povară
Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.
Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.
Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.
Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
Nu ma mai deprimati, mai.
QUOTE(mianna @ Apr 23 2007, 22:15) [snapback]2742585[/snapback]
macar de astea doua aveai habar?
De prima da. Adică tot așa, știu melodia
Știu că nu-i o scuză, dar în afară de ce m-au obligat la școală, de Bacovia (și de încă unul, nu vreau să vorbesc despre asta aici
) nu citesc poezii nici de frică. Așa că dacă le-a făcut cineva melodie, se poate întîmpla să le știu. Dacă zac prin cărți, ghinion.
QUOTE(Strict @ Apr 23 2007, 23:53) [snapback]2742789[/snapback]
De prima da. Adică tot așa, știu melodia
Știu că nu-i o scuză, dar în afară de ce m-au obligat la școală, de Bacovia (și de încă unul, nu vreau să vorbesc despre asta aici ) nu citesc poezii nici de frică. Așa că dacă le-a făcut cineva melodie, se poate întîmpla să le știu. Dacă zac prin cărți, ghinion.
Știu că nu-i o scuză, dar în afară de ce m-au obligat la școală, de Bacovia (și de încă unul, nu vreau să vorbesc despre asta aici
) nu citesc poezii nici de frică. Așa că dacă le-a făcut cineva melodie, se poate întîmpla să le știu. Dacă zac prin cărți, ghinion.si pe-a doua o canta (oarecum
) Tudor Gheorghe.
QUOTE(naughtydream01 @ Apr 22 2007, 21:02) [snapback]2737275[/snapback]
Adrian Păunescu, cel pe care ne este rușine să îl amintim.
Cum zicea chiar el:
"Da domnilor, sunt un porc. Sunt porcul dumneavoastra!".
Si mare dreptate avea.
Cu viitorul doi
Am datoria mea fata de voi,
Urmasii mei , aflati in stare pura,
Peste atitia, care ma injura,
Eu va vorbesc la viitorul doi.
Si ,vai,ma indoiesc , dar nu ma-ndoi
Si scriu,reintegrindu-ma-n natura,
In vreme ce , de dragoste si ura,
Eu pierd- lumina si copacii -foi.
Datoare vesnic voua va ramina
Constiinta mea de tata si stramos,
Un vultur dac-as fi , cu ochii scosi,
Cu gheara si aripi in loc de mina
Si tot am sa va las , nepoti frumosi,
Un testament de taina, in romina.
Am datoria mea fata de voi,
Urmasii mei , aflati in stare pura,
Peste atitia, care ma injura,
Eu va vorbesc la viitorul doi.
Si ,vai,ma indoiesc , dar nu ma-ndoi
Si scriu,reintegrindu-ma-n natura,
In vreme ce , de dragoste si ura,
Eu pierd- lumina si copacii -foi.
Datoare vesnic voua va ramina
Constiinta mea de tata si stramos,
Un vultur dac-as fi , cu ochii scosi,
Cu gheara si aripi in loc de mina
Si tot am sa va las , nepoti frumosi,
Un testament de taina, in romina.
Si tot am sa va las , nepoti frumosi,
Un testament de taina, in romina.
Prin care va promit solemn,
Ca nu o s-o mai iau in mina
Un testament de taina, in romina.
Prin care va promit solemn,
Ca nu o s-o mai iau in mina
QUOTE
Chiamă-i Doamne înapoi
chiama my ass
QUOTE(Mosotti @ Apr 24 2007, 12:30) [snapback]2744271[/snapback]
chiama my ass
copy/paste, dragule
si dreptu-i ca n-am stat sa le citesc, ca le stiu pe dinafara.
Despre taranul roman....
Cățel emigrant
Pe șosea, l-am văzut, hăituit de mașini,
A fugit spre-a uita sărăcia din sat,
Pe-un asfalt unde-ai lui sunt așa de puțini
Și-i vacarm, de te poți sătura de urlat.
Cei bogați s-au oprit să mănânce-n păduri
Și mâncau elegant cu tacâmul frumos,
L-au văzut și pe el, i-au privit ochii puri
Și i-au dat generos niște pâine și-un os.
Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc,
L-a lovit cineva ce grăbea către scop,
Carnea lui de bărbat a simțit că ia foc
Și s-a tras din șosea plin de sânge și șchiop.
Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,
Ar mușca disperat porțiuni de șosea,
Dac-ar ști unde e satul lui trist și mic
Ar pleca spre-un cioban ce-l mințea și-l bătea.
Trepied aberant, de cățel emigrant,
Și lătrat pervertit la șosele cu fum
Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant
Și-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum.
Pe șosea sunt, acum, câini mai ageri și noi,
Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop,
Numai el, neaflând nici un drum înapoi,
A ajuns trei perechi de mănuși într-un shop.
Dacă, totuși, va fi vreun lătrat pe pământ
Pentru câini viața-n veci va fi aspră și grea,
Câine șchiop eu te plâng că spinarea ți-au frânt
Dar de ce ai fugit să cerșești pe șosea.
Cățel emigrant
Pe șosea, l-am văzut, hăituit de mașini,
A fugit spre-a uita sărăcia din sat,
Pe-un asfalt unde-ai lui sunt așa de puțini
Și-i vacarm, de te poți sătura de urlat.
Cei bogați s-au oprit să mănânce-n păduri
Și mâncau elegant cu tacâmul frumos,
L-au văzut și pe el, i-au privit ochii puri
Și i-au dat generos niște pâine și-un os.
Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc,
L-a lovit cineva ce grăbea către scop,
Carnea lui de bărbat a simțit că ia foc
Și s-a tras din șosea plin de sânge și șchiop.
Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,
Ar mușca disperat porțiuni de șosea,
Dac-ar ști unde e satul lui trist și mic
Ar pleca spre-un cioban ce-l mințea și-l bătea.
Trepied aberant, de cățel emigrant,
Și lătrat pervertit la șosele cu fum
Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant
Și-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum.
Pe șosea sunt, acum, câini mai ageri și noi,
Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop,
Numai el, neaflând nici un drum înapoi,
A ajuns trei perechi de mănuși într-un shop.
Dacă, totuși, va fi vreun lătrat pe pământ
Pentru câini viața-n veci va fi aspră și grea,
Câine șchiop eu te plâng că spinarea ți-au frânt
Dar de ce ai fugit să cerșești pe șosea.
Adrian Paunescu, la o vanatoare cu Ceausescu, dupa ce acesta a ratat un stol de rate:
"Priviti aceste rate,
Si moarte ele zboara.
Stiti ce le mai tine in viata?
Doar dragostea de tara!"
Pe cand un topic despre poetul VC Tudor? Sau despre poetul A. Toma? Sau despre poetul Mihai Beniuc?
"Priviti aceste rate,
Si moarte ele zboara.
Stiti ce le mai tine in viata?
Doar dragostea de tara!"
Pe cand un topic despre poetul VC Tudor? Sau despre poetul A. Toma? Sau despre poetul Mihai Beniuc?
Mă, eu nu am zis că e fără pată, totuși, omul a scris, și a scris bine. Și apoi, mie îmi place Păunescu și ție îți place să faci ceva pe el. Fiecare are problemele lui.
Cât despre Beniuc, poate nu ai citit asta
Ultima scrisoare
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: Esti ca oricare ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
Cât despre Beniuc, poate nu ai citit asta
Ultima scrisoare
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: Esti ca oricare ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
LUI MIHAIL BENIUC
(De pe-un deal rasare luna/Mare cat o mamaliga – M. Beniuc)
Iar acum, eroii nostri
La culcare toti se duc,
De pe deal incet rasare
Mamaliga lui Beniuc!
Pastorel.
(De pe-un deal rasare luna/Mare cat o mamaliga – M. Beniuc)
Iar acum, eroii nostri
La culcare toti se duc,
De pe deal incet rasare
Mamaliga lui Beniuc!
Pastorel.
io tot cred ca voi le copiati de undeva... ca nati fii toti landscape10.
In curand... autoevolution.ro
Teste, stiri, ghiduri, jurnale, forum si multe altele!
Teste, stiri, ghiduri, jurnale, forum si multe altele!
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.