CITAT (Al1 @ 4th July 2009, 14:10)

Eu am specificat acest fapt deoarece suntem o țară cu foarte mulți proprietari. În țările acestea civilizate la care toți tânjim, case au numai cei care-și pot permite. La fel și cu apartamentele. Asta e viața, nu intru eu în aspectele sociale ale acestor lucruri pentru că nu mă pricep și nu vreau să-mi dau cu părerea aiurea. Cert e, că la noi, toți se cramponează să aibă musai o casă, un apartament, chiar dacă, pentru asta, muncesc ca sclavii pe plantații 30 ani și se lamentează că au muncit o viață fără scop, doar pentru un amărât de apartament de care nici nu se vor bucura prea mult, că vor fi prea bătrâni când vor scăpa de rate.
Să știți că plata celor implicați în construcții nu a explodat așa brusc. A explodat la nivelul cantitativ al comenzilor, nu al platei în sine. Salariile au crescut, așa este, materialele sunt la nivelul, oarecum general, al Uniunii Europene, însă modificarea de plată care s-a produs la nivelul celor implicați în construcții se datorează mai mult acestei explozii de comenzi. Era și normal, aveam mai mult comenzi, aveam de unde alege, adică selectam clientela, evident, în funcție de preț și de volumul de muncă.
Plus că aici este o altă problemă. Noi suntem niște prestatori de servicii. Faptul că prețul oțelului scade sau crește, că mâna de lucru, la fel, scade sau crește, asta nu influențează cu nimic prestarea serviciilor mele. Eu fac aceeași muncă, indiferent de aceste prețuri. Volumul nostru de muncă este același, dificultatea și responsabilitatea rămân aceleași. Practic, singurul argument solid în vederea scăderilor prețurilor serviciilor rămâne criza economică. Normal, nu mai sunt bani, nu mai are omul de unde să dea atâta.
Dar sigur, în ultimele pagini s-a discutat cu totul altceva.
Și haideți să fac clar un lucru. Eu nu spun și nici nu dau sfaturi nimănui ce să facă. Dar, cum bine spunea și Astrul, deja vedem o mulțime de oameni de 30-45 de ani care, sub pretextul că au muncit o viață, vor case, apartamente. Eu n-am nimic împotrivă, ba mă bucur. Vă dați seama că-mi doresc să se construiască mult și bine. Dar s-o facă cei ce-și permit. Pentru că ceea ce se întâmpla în ultima perioadă era o nebunie totală. Lumea strângea din fund, se hazardau să-și facă case de nu știu câte sute de metri pătrați deși, cum spunea iară Astrul, nu i-a mai deranjat faptul că au crescut atâtea zeci de ani în blocurile comuniste cu 60mp la trei camere, și, astfel, apărea marea țigănie. Evident, nu se țigăneau cu muncitorii, cu statul. Nu, nici vorbă. Se țigăneau cu proiectantul, cu arhitectul, că vezi Doamne, ăștia fac muncă de rahat.
Sunt multe chestii anormale. Nici nu știu cum să le sintetizez pe toate cât mai scurt.
asa este, aveti dreptate cand spuneti ca sunt multe lucruri anormale. inclusiv in tarile acelea civilizate de care tot vorbim. si unde, iarasi un lucru anormal, o chirie la un apartament este similara cu rata la banca in cazul in care chiriasul ar dori sa cumpere acel apartament. 
CITAT (X-plane @ 4th July 2009, 22:52)

N-as vrea sa intru intr-o polemica cu tine, asa ca-ti spun doar ca imi imaginez ce fel de arhitect era acel american cu care ai lucrat tu in ROMANIA.
Tu stii despre americani ce ai vazut prin filme, eu ce am trait pe acolo. O mica diferenta.
In acest caz iti spun ca asa este.
Nu stiu cum o fi in alte domenii, dar in constructii, tot ce tine de domeniu, americanii sunt la ani lumina de romani, la orice capitol. Calitate, productivitate, seriozitate, RASPUNDERE pentru ceea ce lucreaza, etc.
Mai saptamana trecuta imi povestea cineva despre cum i-au ramas peste 20 de mc de caramida din cei aproape 70 estimati de un arhitect roman, din acela cu preturi imense.
Un exemplu mai jos
Am platit 1505 pentru planuri in format CAD si 150 pentru lista de materiale, se poate vedea in pdf ul atasat cam cum arata o lista de materiale la ei.
http://www.drummondhouseplans.com/house-pl...fo/1001523.html
Omul a ramas cu 20 m.c de caramida?! din 70?! ...hmmm... vedeti ce se intampla daca vreti sa negociati?