Bah, sincer nu stiu ce ii cu masurile astea pentru a nu incuraja importurile de electrocasnice, dar mie imi pute la fel ca si kestia cu masini mai vechi de 8 ani, pentru a nu sugruma Dacia. Dar macar la kestia asta exista produsul romanesc care trebuia protejat, dar la electrocanisce ce protejam? Aeru? Ca produse nu avem. Nu o sa mai iau in credite ci cu banii jos...da' tot bijuterie de panasonic imi trag..
Aberatii....inca mai sper sa pice prostia cu creditele
:cya:
@driverx
tu esti o minoritate pt. ca majoritatea isi "trag" un Philips facut prin Ungaria sau prin alte tari central si est-europene, cu lideri mai destepti decat ai nostri.
am observat cu uimire opozitia Poloniei la schimbarea sistemului de vot din UE. drept sa spun nu stiu daca asta reflecta inteligenta sau prostie politica, dar cert este ca stiu sa-si apere interesele nationale si economice. in contrast politicienii nostri fac echilibristica in a-i pupa undeva fie pe americani, fie pe europeni, daca se poate peamandoi in acelasi timp.
off: acum drept sa spun polonezii vor cam mult. vor sa aiba cam tot atatea voturi cate au francezii sau germanii, cu o populatie la jumate si o economie la un sfert. cam intind coarda nejustificat.
tu esti o minoritate pt. ca majoritatea isi "trag" un Philips facut prin Ungaria sau prin alte tari central si est-europene, cu lideri mai destepti decat ai nostri.
am observat cu uimire opozitia Poloniei la schimbarea sistemului de vot din UE. drept sa spun nu stiu daca asta reflecta inteligenta sau prostie politica, dar cert este ca stiu sa-si apere interesele nationale si economice. in contrast politicienii nostri fac echilibristica in a-i pupa undeva fie pe americani, fie pe europeni, daca se poate peamandoi in acelasi timp.
off: acum drept sa spun polonezii vor cam mult. vor sa aiba cam tot atatea voturi cate au francezii sau germanii, cu o populatie la jumate si o economie la un sfert. cam intind coarda nejustificat.
reflecta clar prostie politica......va avea urmari grele....chiar pentru noi din Dumbmenia
:cya:
:cya:
Uite o pozitie despre care pot sa spun fara rezerve ca imi place:
"Pe scurt, despre pozitia noastra in raport cu fiscalitatea:
1. E PREA MARE.
2. E prea mare pentru ca statul ne ia cu doua maini si ne da inapoi cu una singura. Propunerea noastra e sa ne ia mai putin si sa ne dea mai putin si sa ne lase sa ne vedem de vietile noastre cu restul de bani.
3. Principala problema a fiscalitatii este faptul ca nu se face distinctie intre taxe si contributii. De aceea totul e perceput de contribuabili ca taxe. Exista contributii care nu sunt percepute ca atare pentru ca nu sunt administrate ca atare. DE pilda pensiile. Daca banii de pensii ar fi pusi intr-un fond care sa fie AL MEU, atunci orice ban pun acolo, chiar daca sunt intr-o anumita masura obligat sa o fac, va fi AL MEU si stiu ca la un anumit moment am sa mi-l iau inapoi, pe ala si nu pe altul, nu mai mult nu mai putin decat am pus. Deci daca vreau sa am o pensie mare voi pune bani mai multi acolo si va fi DECIZIA MEA. La fel cu sanatatea. Ca atare noi sustinem introducerea asigurarilor private, sociale si de sanatate, cu o componenta minima obligatorie, dar de tip CONTRIBUTIE (adica cu cat contribui mai mult cu atat am mai mult si e decizia mea cat de mult contribui).
4. Solidaritatea sociala este necesara pentru pastrarea coeziunii societatii si ea trebuie asigurata din impozite. Asistenta sociala trebuie focalizata catre cei in nevoie, respectiv catre categoriile defavorizate de cetateni, nu ca acum catre toata lumea. Nu e treaba statului sa ne creasca tuturor copii, sa ni-i educe tuturor pana la 25 de ani, sa le dea tuturor cornuri si lapte. Aici intra observatia ta ca din impozitele tale Nastase cumpara voturi. E foarte corect. Nu avem suficiente date pentru o modelare stiintifica, dar din ce avem pana acum un numar bun alocabil acestor tipuri de nevoi e de 15-20%. Asta include pensii sociale, asistenta medicala minimala, burse de merit pentru studenti de exceptie lipsiti de mijloace, asistenta pentru mame cu copii, etc. De natura sociala, insa, adica strict orientata catre cei in nevoie.
5. Impozitul pe venit ar trebui sa fie mult mai mic si mai bine colectat. Noi sustinem un impozit de 15% cu cota unica.
6. Deductibilitatea cheltuielilor. Aici exista multe nuante. Daca sistemul se construieste ca mai sus, atunci noi sustinem: deductibilitatea cheltuielilor de pensie coroborata cu globalizarea veniturilor din pensii (adica amanarea taxarii pana la consumarea resurselor, cu efecte benefice pentru reinvestirea banilor in economie). Sustinem de asemenea deductibilitatea intr-o anumita formula a cheltuielilor legate de constructia de locuinte (subsidierea creditului ipotecar), pentru ca creeaza bunastare si crestere economica. NU sustinem deductibilitatea cheltuielilor cu asigurari private de sanatate peste limita sociala. Nu cred ca e de datoria societatii sa-mi sponsorizeze, de pilda, implanturile mele dentare, chiar daca firma de asigurari cu care lucrez are un plan de asigurare care-mi acopera si asta.
5. In general, chelutirea sumelor rezultate din taxare trebuie sa se mute puternic in jos, catre comunitatile locale, care sunt mai aproape de ochiul si vointa platitorilor de taxe, impreuna cu serviciile sociale aferente. Sustinem stramutarea in comunitatile locale a tuturor serviciilor sociale, a invatamnatului elementar si gimnazial, a politiei si a magistraturii, in plus fata de serviciile deja delegate la acest nivel.
6. In orice domeniu trebuie deschisa LIBERA competitie intre prestatori privati de servicii si prestatorii de stat actuali, cu reglementarea corespunzatoare a activitatii (acolo unde e nevoie). Asta se refera in primul rand la asigurari de orice fel dar si la servicii de sanatate si educatie.
In loc de rezumat: grila noastra de impozitare ar arata cam asa:
- Impozit pe venit 15%
- Taxe de solidaritate sociala: spre 20%
Total: 35%
Punct. Restul sunt contruibutii. Contributiile obligatorii: spre alte 20%, dar cu trasabilitate clara si acces clar definit la bani.
O ultima observatie: noi am purtat o polemica la un moment dat pe tema impozitelor si a sumelor pe care le platim unii si altii. Imi pare rau daca ai inteles din ea ca eu sunt un sustinator al fiscalitatii mari. Nu sunt, asa cum nu sunt un sustinator al nici unei initiative care pune putere si bani in mana statului pentru ca stiu bine ca o va abuza (puterea) si-i va risipi (banii). Ceea ce am sustinut atunci si sustin si acum este ca nu ne putem astepta la o fiscalitate mica cu servicii mari. Poate ca se poate reduce coruptia, poate ca se pot reduce spagile si ineficienta in achizitiile publice, poate ca se pot gestiona mai bine banii. Efectul lor cumulat va fi minor pentru ca problema nu e acolo. Problema e de sistem. Uita-te in tari care au sisteme sociale comparabil de vaste cu ale Romaniei si ai sa gasesti impozite la fel de mari sau mai mari. Sigur ai sa-mi spui ca acolo pensiile sunt omenesti si serviciile medicale sunt civilizate, dar asta se intampla EXCLUSIV pentru ca 45% din 3000 Euro sunt altceva decat 45% din 3 000 000 de lei. Dar sunt tot 45%. Nu se pot imagina servicii mai bune din aceeasi bani si nici aceleasi servicii cu bani mai putini. Singura solutie este reducerea sumelor si a serviciilor vehiculate de stat si redarea acestor resurse si a acestei puteri catre cetateni. In acest fel, bune sau rele, serviciile de care dispun vor fi o consecinta directa a alegerilor mele si nu voi mai avea nici un interes sa fentez statul. E o directie pe care o au in acest moment toate sistemele fiscale din lume, chiar daca unele se afla mai aproape de deziderat decat altele.
Adrian Stanciu
Vicepresedinte URR"
(Citatul e luat de pe forumul URR)
"Pe scurt, despre pozitia noastra in raport cu fiscalitatea:
1. E PREA MARE.
2. E prea mare pentru ca statul ne ia cu doua maini si ne da inapoi cu una singura. Propunerea noastra e sa ne ia mai putin si sa ne dea mai putin si sa ne lase sa ne vedem de vietile noastre cu restul de bani.
3. Principala problema a fiscalitatii este faptul ca nu se face distinctie intre taxe si contributii. De aceea totul e perceput de contribuabili ca taxe. Exista contributii care nu sunt percepute ca atare pentru ca nu sunt administrate ca atare. DE pilda pensiile. Daca banii de pensii ar fi pusi intr-un fond care sa fie AL MEU, atunci orice ban pun acolo, chiar daca sunt intr-o anumita masura obligat sa o fac, va fi AL MEU si stiu ca la un anumit moment am sa mi-l iau inapoi, pe ala si nu pe altul, nu mai mult nu mai putin decat am pus. Deci daca vreau sa am o pensie mare voi pune bani mai multi acolo si va fi DECIZIA MEA. La fel cu sanatatea. Ca atare noi sustinem introducerea asigurarilor private, sociale si de sanatate, cu o componenta minima obligatorie, dar de tip CONTRIBUTIE (adica cu cat contribui mai mult cu atat am mai mult si e decizia mea cat de mult contribui).
4. Solidaritatea sociala este necesara pentru pastrarea coeziunii societatii si ea trebuie asigurata din impozite. Asistenta sociala trebuie focalizata catre cei in nevoie, respectiv catre categoriile defavorizate de cetateni, nu ca acum catre toata lumea. Nu e treaba statului sa ne creasca tuturor copii, sa ni-i educe tuturor pana la 25 de ani, sa le dea tuturor cornuri si lapte. Aici intra observatia ta ca din impozitele tale Nastase cumpara voturi. E foarte corect. Nu avem suficiente date pentru o modelare stiintifica, dar din ce avem pana acum un numar bun alocabil acestor tipuri de nevoi e de 15-20%. Asta include pensii sociale, asistenta medicala minimala, burse de merit pentru studenti de exceptie lipsiti de mijloace, asistenta pentru mame cu copii, etc. De natura sociala, insa, adica strict orientata catre cei in nevoie.
5. Impozitul pe venit ar trebui sa fie mult mai mic si mai bine colectat. Noi sustinem un impozit de 15% cu cota unica.
6. Deductibilitatea cheltuielilor. Aici exista multe nuante. Daca sistemul se construieste ca mai sus, atunci noi sustinem: deductibilitatea cheltuielilor de pensie coroborata cu globalizarea veniturilor din pensii (adica amanarea taxarii pana la consumarea resurselor, cu efecte benefice pentru reinvestirea banilor in economie). Sustinem de asemenea deductibilitatea intr-o anumita formula a cheltuielilor legate de constructia de locuinte (subsidierea creditului ipotecar), pentru ca creeaza bunastare si crestere economica. NU sustinem deductibilitatea cheltuielilor cu asigurari private de sanatate peste limita sociala. Nu cred ca e de datoria societatii sa-mi sponsorizeze, de pilda, implanturile mele dentare, chiar daca firma de asigurari cu care lucrez are un plan de asigurare care-mi acopera si asta.
5. In general, chelutirea sumelor rezultate din taxare trebuie sa se mute puternic in jos, catre comunitatile locale, care sunt mai aproape de ochiul si vointa platitorilor de taxe, impreuna cu serviciile sociale aferente. Sustinem stramutarea in comunitatile locale a tuturor serviciilor sociale, a invatamnatului elementar si gimnazial, a politiei si a magistraturii, in plus fata de serviciile deja delegate la acest nivel.
6. In orice domeniu trebuie deschisa LIBERA competitie intre prestatori privati de servicii si prestatorii de stat actuali, cu reglementarea corespunzatoare a activitatii (acolo unde e nevoie). Asta se refera in primul rand la asigurari de orice fel dar si la servicii de sanatate si educatie.
In loc de rezumat: grila noastra de impozitare ar arata cam asa:
- Impozit pe venit 15%
- Taxe de solidaritate sociala: spre 20%
Total: 35%
Punct. Restul sunt contruibutii. Contributiile obligatorii: spre alte 20%, dar cu trasabilitate clara si acces clar definit la bani.
O ultima observatie: noi am purtat o polemica la un moment dat pe tema impozitelor si a sumelor pe care le platim unii si altii. Imi pare rau daca ai inteles din ea ca eu sunt un sustinator al fiscalitatii mari. Nu sunt, asa cum nu sunt un sustinator al nici unei initiative care pune putere si bani in mana statului pentru ca stiu bine ca o va abuza (puterea) si-i va risipi (banii). Ceea ce am sustinut atunci si sustin si acum este ca nu ne putem astepta la o fiscalitate mica cu servicii mari. Poate ca se poate reduce coruptia, poate ca se pot reduce spagile si ineficienta in achizitiile publice, poate ca se pot gestiona mai bine banii. Efectul lor cumulat va fi minor pentru ca problema nu e acolo. Problema e de sistem. Uita-te in tari care au sisteme sociale comparabil de vaste cu ale Romaniei si ai sa gasesti impozite la fel de mari sau mai mari. Sigur ai sa-mi spui ca acolo pensiile sunt omenesti si serviciile medicale sunt civilizate, dar asta se intampla EXCLUSIV pentru ca 45% din 3000 Euro sunt altceva decat 45% din 3 000 000 de lei. Dar sunt tot 45%. Nu se pot imagina servicii mai bune din aceeasi bani si nici aceleasi servicii cu bani mai putini. Singura solutie este reducerea sumelor si a serviciilor vehiculate de stat si redarea acestor resurse si a acestei puteri catre cetateni. In acest fel, bune sau rele, serviciile de care dispun vor fi o consecinta directa a alegerilor mele si nu voi mai avea nici un interes sa fentez statul. E o directie pe care o au in acest moment toate sistemele fiscale din lume, chiar daca unele se afla mai aproape de deziderat decat altele.
Adrian Stanciu
Vicepresedinte URR"
(Citatul e luat de pe forumul URR)
OFF-TOPIC
@Zubaida... ce iti mai place tie sa citezi lumea ...
:cya:
@Zubaida... ce iti mai place tie sa citezi lumea ...
:cya:
@driverx
ai grija ce spui, parca-o vad peste vreo cativa ani pe domnsoara Zubaida, prima femeie presedinte al Romaniei.
@Zubaida
daca tu chiar crezi ceea ce ai citat atunci inseamna ca ori esti naiva, ori proasta. si drept sa spun nu vad cum mai poti fi naiva dupa 13 ani de "democratie". daca te uiti peste platforma program a FSN cred ca vei gasi la fel de multe lucruri frumoase doar pe hartie si care dau bine la masele cu creiere de plastic (by Ada Milea pt. cunoscatori).
ai grija ce spui, parca-o vad peste vreo cativa ani pe domnsoara Zubaida, prima femeie presedinte al Romaniei.
@Zubaida
daca tu chiar crezi ceea ce ai citat atunci inseamna ca ori esti naiva, ori proasta. si drept sa spun nu vad cum mai poti fi naiva dupa 13 ani de "democratie". daca te uiti peste platforma program a FSN cred ca vei gasi la fel de multe lucruri frumoase doar pe hartie si care dau bine la masele cu creiere de plastic (by Ada Milea pt. cunoscatori).
:cya:
Unii reusesc sa exprime mai bine ceea ce as vrea si eu sa spun. De-aia citez.
@blueghost: ma jignesti. Iar discursul politic al fsn/psdr/pdsr/psd a fost marcat intotdeauna de pretentia ca "statul are grija" de noi si ca statul "stie el mai bine" ce si cum. La URR vad cu totul altceva.
@blueghost: ma jignesti. Iar discursul politic al fsn/psdr/pdsr/psd a fost marcat intotdeauna de pretentia ca "statul are grija" de noi si ca statul "stie el mai bine" ce si cum. La URR vad cu totul altceva.
@Zubaida
desigur doctrina a evoluat, se minte mai frumos, mai pentru "semintelectualii" exbisnitasi care au trecut intr-un stadiu "superior" (pentru ei) numit snobism.
tu nu intelegi ca problema nu e teoria ci realitatea?
mai peste tot politicienii mint, dar in vest nerealizarile sunt exceptia si nu regula.
desigur doctrina a evoluat, se minte mai frumos, mai pentru "semintelectualii" exbisnitasi care au trecut intr-un stadiu "superior" (pentru ei) numit snobism.
tu nu intelegi ca problema nu e teoria ci realitatea?
mai peste tot politicienii mint, dar in vest nerealizarile sunt exceptia si nu regula.
Pardon, la psd doctrina n-a evoluat deloc. tot statul tatuc cu mana adanc in buzunar.
hai sa fim seriosi...doctrinele politice sunt un mare fass....ce sa mai, am asistat la noi pe malurile Dambovitei la minciuni sfruntate pentru care in orice stat civilizat guvernul s-ar fi ales cu procese...promisiuni electorale dintre cele mai nepotrivite (cu cifre adica)...si aceste promisiuni atrag doua posibile urmari: 1. realizarea lor cu orice pret, deci fortarea anumitor domenii, deci dezechilibru sau 2. nerealizarea lor....exclud dintre rezultatele posibile realizarea promisiunilor pur si simplu prin dezvoltare pentru ca nu am vazut inca asa ceva....
si dincolo de doctrine...e vorba de bun-simt...e nevoie de masuri evidente pe care nu vrea nimeni sa le ia pentru ca ar afecta buna-starea unor zeci de mii de cetateni romani, cetateni care sunt si bogati si politicieni sau clienti politici...
solutia? emigrarea. mi-ar face placere sa vad o Romanie ramasa cu vreo cateva zeci de mii de cetateni (diversi politicieni si amicii lor)...sa vad atunci...pe cine mama dracului o sa mai fure?
si dincolo de doctrine...e vorba de bun-simt...e nevoie de masuri evidente pe care nu vrea nimeni sa le ia pentru ca ar afecta buna-starea unor zeci de mii de cetateni romani, cetateni care sunt si bogati si politicieni sau clienti politici...
solutia? emigrarea. mi-ar face placere sa vad o Romanie ramasa cu vreo cateva zeci de mii de cetateni (diversi politicieni si amicii lor)...sa vad atunci...pe cine mama dracului o sa mai fure?
@Zubaida
am zis eu cumva ca e vorba de PSD? nu cred.
daca esti cumva membra a celuilalt partid macar spune ca sa nu mai scriu degeaba.
@skandal
ai o parere prea buna despre romani (si oameni in general) daca tu chiar crezi ca daca vor pleca toti oamenii destepti din Romania ar ramane doar cateva sute de mii (stupid people). poate doar va deveni etnia rroma etnie majoritara, dar populatia ar ramane constanta sau poate chiar ar creste.
am zis eu cumva ca e vorba de PSD? nu cred.
daca esti cumva membra a celuilalt partid macar spune ca sa nu mai scriu degeaba.
@skandal
ai o parere prea buna despre romani (si oameni in general) daca tu chiar crezi ca daca vor pleca toti oamenii destepti din Romania ar ramane doar cateva sute de mii (stupid people). poate doar va deveni etnia rroma etnie majoritara, dar populatia ar ramane constanta sau poate chiar ar creste.
@blueghost: nu sunt membra a nici unui partid. Privesc cu maxima neincredere partidele si oamenii politici. Iar in cazul mincinosului de Iliescu si a psd-ului pe care l-a mosit, chiar cu ostilitate.
hai s-o lasam moarta cu doctrina. ma depaseste si sincera sa fiu, nici nu ma intereseaza. Ma intereseaza doar ca din banii pe care ii dau (care mi se iau, de fapt) ca taxe si impozite, sa vad ca se face ceva util, nu vilane si mertzane pentru manglitorii astia care ne conduc.
hai s-o lasam moarta cu doctrina. ma depaseste si sincera sa fiu, nici nu ma intereseaza. Ma intereseaza doar ca din banii pe care ii dau (care mi se iau, de fapt) ca taxe si impozite, sa vad ca se face ceva util, nu vilane si mertzane pentru manglitorii astia care ne conduc.
Cu voia voastra, inca un editorial care canta in struna acestui thread. E ultimul pe anul acesta. Sarbatori fericite!
Omul cu talpi de vint
Dan Tapalaga
Versiune pentru tiparire
Care este parerea ta?
Dan Tapalaga
Marti, 23 Decembrie 2003
Daca nu te nasti cu el, mai ai o sansa. Sa pui caramida peste caramida. Simtul proprietatii iti intra in singe, prin sudoare, odata cu mirosul de var stins, ciment si pamint crud. “Pentru cel care n-a construit nimic in viata lui, proprietatea nu face doi bani. Risipeste usor ce au agonisit altii cu truda”. Asa obisnuieste sa spuna tatal meu. Bunicii mei i-au spus, si lui, la fel. Asta le voi spune, probabil, si eu, copiilor mei.
Cine nu vede in proprietate, in casa si gradina in care a crescut, o parte din sufletul familiei sale, n-are trecut. Cind Ion Iliescu a propus prelungirea contractelor pentru chiriasi, am simtit ca vorbeste, pe linga animalul politic din el, omul cu talpi de vint. Fara radacini in temelia casei. Sloganul “sarac si cinstit” nu-i face cinste. Mai e si fals pe deasupra. Un om care conduce o tara ar trebui sa aiba rostul lui. Sa se laude cu el si sa-l puna drept chezasia priceperii sale in gospodarie. Cum si-a tinut casa, asa arata si tara. Saraca. Mai putin cinstita. Vila din Primaverii in care locuieste Ion Iliescu este un ghesft de la stat. Pentru ridicarea ei au muncit altii. Iliescu nu-si poate vedea umbra parintilor pe peretii ei. A platit un pret modic pentru ea. Lui Iliescu ii este cu neputinta sa simta organic drama proprietarilor de aceea gindeste proprietatea in termeni relativi: azi e ta, miine poate fi a mea, tot un drac! La scara mare, majoritatea averilor dobindite in Romania dupa 89 sint ghesefturi de la stat.
Viziunea relativista a presedintelui asupra proprietatii s-a rasfrint fatal asupra modului in care si-au agonisit averile baronii de partid. Prin invirteli, furtisaguri, cotcarii. Proprietatea pesedista se caracterizeaza printr-o stranie instabilitate: azi trece de la stat la Iacubov, omul mulge ce mulge de ea si o arunca sleita inapoi la stat si tot asa. Peste acest tip de proprietate volatila se intinde umbra lui Ion Iliescu. El este prototipul chiriasului tinut in puf pe banii altora. Partidul pe care l-a construit ii seamana. Pe Iliescu nu l-am auzit vorbind niciodata despre mostenirea parintilor. Familiei sale, din cite stiu, i-a fost extirpata la Moscova gena proprietatii. De aceea debiteaza cu usurinta timpenii ca “proprietatea e un moft” sau emite ineptii istorice de tipul “a garanta proprietatea este una si a garanta material este alta”. Garantia proprietatii inculude si componenta ei materiala, insa Iliescu cel cu talpi de vint n-are cum sa admita asa ceva. Noua Constiututie garanteaza proprietatea iar dincolo de Constitutie nu mai e nimic. Nimic in afara de Ion Iliescu. Sufletul proprietatii lipseste din sufletul sau. Cei care si-au recuperat farima de suflet furata de comunisti s-au trezit ca mai au de asteptat inca cinci ani sa scape de chiriasi iar acum Iliescu le propune sa mai astepte o tura. “Mi-e mila de chiriasi, dar cui i-a fost mila cind ne-au aruncat, doi copii, cu mama vaduva, in strada, cind au venit comunistii?”. Mia Velicu, o pensionara din Bucuresti, si-a recuperat acum un an casa si memoria mamei sale. Se intreaba acum, dupa declaratiile pro-chriasi ale lui Iliescu, la ce-i foloseste: “Eu cind mai intru in proprietatea mea?”. Cita vreme cei 1 milion de chiriasi si alti dependenti de stat vor alege oameni cu talpi de vint, putin mai tirziu, doamna Velicu. Putin mai tirziu.
Omul cu talpi de vint
Dan Tapalaga
Versiune pentru tiparire
Care este parerea ta?
Dan Tapalaga
Marti, 23 Decembrie 2003
Daca nu te nasti cu el, mai ai o sansa. Sa pui caramida peste caramida. Simtul proprietatii iti intra in singe, prin sudoare, odata cu mirosul de var stins, ciment si pamint crud. “Pentru cel care n-a construit nimic in viata lui, proprietatea nu face doi bani. Risipeste usor ce au agonisit altii cu truda”. Asa obisnuieste sa spuna tatal meu. Bunicii mei i-au spus, si lui, la fel. Asta le voi spune, probabil, si eu, copiilor mei.
Cine nu vede in proprietate, in casa si gradina in care a crescut, o parte din sufletul familiei sale, n-are trecut. Cind Ion Iliescu a propus prelungirea contractelor pentru chiriasi, am simtit ca vorbeste, pe linga animalul politic din el, omul cu talpi de vint. Fara radacini in temelia casei. Sloganul “sarac si cinstit” nu-i face cinste. Mai e si fals pe deasupra. Un om care conduce o tara ar trebui sa aiba rostul lui. Sa se laude cu el si sa-l puna drept chezasia priceperii sale in gospodarie. Cum si-a tinut casa, asa arata si tara. Saraca. Mai putin cinstita. Vila din Primaverii in care locuieste Ion Iliescu este un ghesft de la stat. Pentru ridicarea ei au muncit altii. Iliescu nu-si poate vedea umbra parintilor pe peretii ei. A platit un pret modic pentru ea. Lui Iliescu ii este cu neputinta sa simta organic drama proprietarilor de aceea gindeste proprietatea in termeni relativi: azi e ta, miine poate fi a mea, tot un drac! La scara mare, majoritatea averilor dobindite in Romania dupa 89 sint ghesefturi de la stat.
Viziunea relativista a presedintelui asupra proprietatii s-a rasfrint fatal asupra modului in care si-au agonisit averile baronii de partid. Prin invirteli, furtisaguri, cotcarii. Proprietatea pesedista se caracterizeaza printr-o stranie instabilitate: azi trece de la stat la Iacubov, omul mulge ce mulge de ea si o arunca sleita inapoi la stat si tot asa. Peste acest tip de proprietate volatila se intinde umbra lui Ion Iliescu. El este prototipul chiriasului tinut in puf pe banii altora. Partidul pe care l-a construit ii seamana. Pe Iliescu nu l-am auzit vorbind niciodata despre mostenirea parintilor. Familiei sale, din cite stiu, i-a fost extirpata la Moscova gena proprietatii. De aceea debiteaza cu usurinta timpenii ca “proprietatea e un moft” sau emite ineptii istorice de tipul “a garanta proprietatea este una si a garanta material este alta”. Garantia proprietatii inculude si componenta ei materiala, insa Iliescu cel cu talpi de vint n-are cum sa admita asa ceva. Noua Constiututie garanteaza proprietatea iar dincolo de Constitutie nu mai e nimic. Nimic in afara de Ion Iliescu. Sufletul proprietatii lipseste din sufletul sau. Cei care si-au recuperat farima de suflet furata de comunisti s-au trezit ca mai au de asteptat inca cinci ani sa scape de chiriasi iar acum Iliescu le propune sa mai astepte o tura. “Mi-e mila de chiriasi, dar cui i-a fost mila cind ne-au aruncat, doi copii, cu mama vaduva, in strada, cind au venit comunistii?”. Mia Velicu, o pensionara din Bucuresti, si-a recuperat acum un an casa si memoria mamei sale. Se intreaba acum, dupa declaratiile pro-chriasi ale lui Iliescu, la ce-i foloseste: “Eu cind mai intru in proprietatea mea?”. Cita vreme cei 1 milion de chiriasi si alti dependenti de stat vor alege oameni cu talpi de vint, putin mai tirziu, doamna Velicu. Putin mai tirziu.
pana in romania nu se dau inapoi cu scuzele si despagubirile de rigoare proprietatile confiscate abuziv, romania ramane o tara cvasi-comunista.... iar comunismul.. moare de foame...
QUOTE
Originally posted by Zubaida
[B]Daca nu te nasti cu el, mai ai o sansa. Sa pui caramida peste caramida. Simtul proprietatii iti intra in singe, prin sudoare, odata cu mirosul de var stins, ciment si pamint crud. “Pentru cel care n-a construit nimic in viata lui, proprietatea nu face doi bani. Risipeste usor ce au agonisit altii cu truda”. Asa obisnuieste sa spuna tatal meu. Bunicii mei i-au spus, si lui, la fel. Asta le voi spune, probabil, si eu, copiilor mei.
Cine nu vede in proprietate, in casa si gradina in care a crescut, o parte din sufletul familiei sale, n-are trecut.
Mia Velicu, o pensionara din Bucuresti, si-a recuperat acum un an casa si memoria mamei sale. Se intreaba acum, dupa declaratiile pro-chriasi ale lui Iliescu, la ce-i foloseste: “Eu cind mai intru in proprietatea mea?”. Cita vreme cei 1 milion de chiriasi si alti dependenti de stat vor alege oameni cu talpi de vint, putin mai tirziu, doamna Velicu. Putin mai tirziu. [/B]
[B]Daca nu te nasti cu el, mai ai o sansa. Sa pui caramida peste caramida. Simtul proprietatii iti intra in singe, prin sudoare, odata cu mirosul de var stins, ciment si pamint crud. “Pentru cel care n-a construit nimic in viata lui, proprietatea nu face doi bani. Risipeste usor ce au agonisit altii cu truda”. Asa obisnuieste sa spuna tatal meu. Bunicii mei i-au spus, si lui, la fel. Asta le voi spune, probabil, si eu, copiilor mei.
Cine nu vede in proprietate, in casa si gradina in care a crescut, o parte din sufletul familiei sale, n-are trecut.
Mia Velicu, o pensionara din Bucuresti, si-a recuperat acum un an casa si memoria mamei sale. Se intreaba acum, dupa declaratiile pro-chriasi ale lui Iliescu, la ce-i foloseste: “Eu cind mai intru in proprietatea mea?”. Cita vreme cei 1 milion de chiriasi si alti dependenti de stat vor alege oameni cu talpi de vint, putin mai tirziu, doamna Velicu. Putin mai tirziu. [/B]
Doamne, cata dreptate are omul asta (Dan Tapalaga)!
Excelent materialul postat de Zubaida.
Eu am recunoscut si portretul celui care n-a construit nimic in viata lui si care risipeste usor ceea ce agonisesc altii cu truda.
Hint: e unul cu un zambet laaaaarg de tot...
Hint: e unul cu un zambet laaaaarg de tot...
lasa ca au unul in partid cu spirit de proprietate parca 7case ii zice si se da drept premier
„Nu puteti creea prosperitate descurajind economiile. Nu puteti sa ii dati forta celui slab slabindu-l pe cel puternic. Nu puteti ajuta salariatul slabindu-l pe angajator. Nu puteti favoriza fraternitatea umana incurajind lupta de clasa. Nu-l puteti ajuta pe cel sarac ruinindu-l pe cel bogat. Nu puteti evita necazurile cheltuind mai mult decit cistigati. Nu puteti incuraja caracterul si curajul descurajind initiativa si independenta. Nu-i puteti ajuta pe oameni facind pentru ei ceea ce ar putea si ar trebui sa faca singuri”.
Abraham Lincoln
cred ca pentru fiul lui fugit la moscova sa invete de la tatucu STALIN
mai bine ii bagai una cu mosierii si burgezii sunt dusmanii prosperitatii socialiste sa vezi ce cadou de Sf. ION
s-ar fi bucurat ar fi ras ca un pustan
mai bine ii bagai una cu mosierii si burgezii sunt dusmanii prosperitatii socialiste sa vezi ce cadou de Sf. ION
s-ar fi bucurat ar fi ras ca un pustan
Evenimentul Zilei ajunge la aceeasi concluzie pe care incercam s-o ilustrez eu in acest thread: suntem saraci pentru ca suntem furati de catre cei pe care i-am ales sa ne conduca. Cititi articolul de mai jos (si plangeti):
Ati pierdut 25 de miliarde de Euro!
EVZ
Luni, 29 Martie 2004
O nota de plata pentru marile “tunuri” ale perioadei postdecembriste
Daca n-ar fi fost faradelegile ultimilor 14 ani, am fi trait intr-o alta Romanie 25 de miliarde de euro pierdute in escrocherii!
Nimic nu este mai usor decit sa faci bani in Romania. Cu o conditie: sa te afli indeajuns de aproape de mediile cu aer rarefiat ale puterii. Atunci poti intr-adevar sa inchei afaceri in timp record si
cu profituri ametitoare. Astfel de tranzactii sint numite in Romania “tunuri”. Uneori este vorba numai despre folosirea in limite legale a unor importante fonduri ale statului. De cele mai multe ori insa, “tunurile” se dau la limita legii sau direct impotriva ei. Dar nici o lege postdecembrista nu s-a dovedit indeajuns de bine alcatuita sau aplicata astfel incit adevaratii beneficiari ai “tunurilor” sa fie pedepsiti (se intimpla in destule cazuri ca acesti ultimi beneficiari nici macar sa nu fie cunoscuti). Banii pot fi cistigati printr-o sumedenie de metode: contrabanda cu produse petroliere, alcool sau tigari, devalizari de banci, spolierea bugetului public prin neplata datoriilor catre stat sau rambursari ilegale de TVA, infiintarea de firme-capusa care prospera pe linga intreprinderile de stat muribunde sau pur si simplu stringerea de bani putini de la multi depunatori, urmata de insusirea fondurilor de catre un grup de privilegiati. O statistica neoficiala atesta ca, in ultimii 14 ani, nivelul creditelor neperformante acordate de banci a depasit 7 miliarde de euro. Specialistii in petrol estimeaza nivelul contrabandei la circa 500 de milioane de euro anual. Si acestea nu sint decit primele capitole ale unui adevarat manual de spoliere a unei tari. Estimarile noastre, realizate pe baza documentelor publice sau a aprecierilor unor cunoscatori ai diverselor medii de afaceri, conduc la o cifra ametitoare: in ultimii 14 ani, romanilor li s-au luat circa 25 de miliarde de euro, cifra la care s-a ajuns numai prin totalizarea marilor “tunuri” cunoscute.
Cite salve s-or fi tras insa la adapost de ochii pubilici?
Desi privesc domenii de afaceri dintre cele mai diferite, “tunurile” postdecembriste au citeva trasaturi comune:
existenta unei participari, complicitati sau acoperiri politice
in multe dintre cazuri pot fi detectate legaturi cu structuri ale vechii Securitati
nici unul dintre marii beneficiari nu ajunge sa fie pedepsit; in putine cazuri, sint arestati si foarte rar condamnati citiva executanti de rangul doi
prejudiciile sint suportate de catre contribuabili
in cele din urma, peste scandalul de presa - daca acesta a existat - se asterne tacerea
Afacerea “Jimbolia,” un film cu: Nicolae Vacaroiu, Virgil Magureanu, Doru Ioan Taracila, Adrian Costea si altii
Contrabanda cu petrol: 8 miliarde de euro
Intre 1990-1996, sectorul petrolier a fost fieful ofiterilor rezervisti sau acoperiti ai Securitatii, deveniti rapid oameni de afaceri. Cele mai mari tunuri financiare au fost date intre 1992-1995, prin incalcarea embargoului impus Iugoslaviei. In afacerea petroliera denumita generic “Contrabanda Jimbolia” au fost implicate structurile statului reprezentate de Nicolae Vacaroiu -premier, Virgil Magureanu - seful SRI, Aurel Novac - ministrul transporturilor, Doru Ioan Taracila - ministru de interne si multi altii. Ofiterii SRI, vamesii, granicerii, politistii lucrau laolalta cu reprezentantii mafiei internationale din gruparea lui Licio Gelli, un cunoscut al fostei Securitati si al lui Ceausescu. Un alt cap de pod al afacerii a fost parizianul Adrian Costea, un apropiat al presedintelui Ion Iliescu. Bancorex a pus la dispozitia firmelor implicate circa 250 de milioane de dolari pentru a finanta importurile de petrol din Rusia. Generalul Ion Pitulescu, fost sef al Politiei Romane in acea perioada, a declarat ca numai lui Virgil Magureanu i-au revenit circa 500 de milioane de marci (aproximativ 250 de milioane de euro) din aceasta afacere. Desi sirbii au platit combustibilul de cinci ori mai mult decit pretul practicat pe piata internationala, firmele implicate in “Contrabanda Jimbolia” nu si-au rambursat creditele primite de la Bancorex. Nimeni n-a fost pedepsit de justitie.
Dupa 1996, in domeniul petrolier s-a dezvoltat un alt tip de tunuri financiare - evaziunea fiscala, prin vinzarea combustibililor ca subproduse neaccizate. Numai intr-o retea de acest gen sint implicate cel putin cinci firme, doua reale (la capete) si trei fantome. Pe linga rafinarii functioneaza sute de astfel de retele. Uneori, cite o retea mai pica in plasa politiei, cum s-a intimplat in 2002 la rafinaria Astra, iar anul acesta la Rafo, Darmanesti si Carom. Au fost arestati citiva pioni, iar de capii retelelor nu s-a atins nimeni. In cazul Astra, in urma cu un an, PNA a dispus disjungerea anchetei in privinta patronului Ioan Niculae, peste dosar asternindu-se praful. In prezent, in cazul Rafo, desi PNA n-a anuntat inceperea urmaririi penale a lui Corneliu Iacobov (prietenul lui Viorel Hrebenciuc si asociatul lui Dan Matei Agathon), acesta a plecat deja peste hotare “pentru tratament”. Asociatia patronatului petrolier a anuntat oficial ca evaziunea fiscala din domeniu a depasit 600 de milioane de dolari in anul 2001. Daca ar fi sa folosim aceasta cifra, in 14 ani am avea tunuri de peste opt miliarde de euro.
Au luat credite: fratii Paunescu, Adrian Costea, MegaPower, Sanca etc.
Devalizarea bancilor: 7 miliarde de euro
Sectorul bancar a fost vaca de muls a guvernantilor. Clientela politica, beneficiara creditelor neperformante, a lasat gauri de peste sapte miliarde de euro in 14 ani. In peisajul nostru s-au distins doua categorii de tepe bancare. Prima presupune golirea bancilor de stat,
iar ca exemplu este Bancorex, devalizata de circa doua miliarde de dolari. De fondurile Bancorex au beneficiat fratii Paunescu (circa 200 de milioane de dolari), Adrian Costea (“ambasadorul itinerant” al lui Ion Iliescu), Sever Muresan, ofiterii serviciilor secrete, ai politiei, ai MApN, judecatori. Inca nu s-a sters din memorie scandalul “Valeologia - mafia rusa”, care a inghitit aproape 200 de milioane de dolari de la Bancorex. Sau scandalurile “Astral” (aproape doua milioane de dolari - sustinut de Razvan Temesan), SANCA (circa 45 de milioane de dolari, afacere sustinuta de FSN), “Megapower” (circa 15 milioane de dolari, caz sprijinit de Florin Georgescu, Eugen Dijmarescu - PSD si Theodor Stolojan - PNL), “Elvila” (Viorel Catarama, 5,6 milioane de dolari) etc. Razvan Temesan, fost presedinte al bancii, a stat putin in arest, dosarele sale fiind inchise dupa alegerile din 2000.
A doua categorie de tunuri bancare a fost infiintarea de banci particulare, capitalizate cu banii statului sau ai cetatenilor si apoi golite. Aici intra banci precum Bankcoop (capitalizata cu patrimoniul a circa 6,5 milioane de cooperatisti), Columna Bank (capitalizata cu bani de la FPS, RENEL, CEC) sau BID-BRS (capitalizata, intre altele, cu bani de la Posta Romana). Dupa capitalizarea asa-ziselor banci private, evident ca a urmat golirea lor de catre patronii din umbra. Despre Columna Bank s-a spus ca ar fi fost opera lui Virgil Magureanu, iar in cazul cuplului bancar BID-BRS, persoana la vedere a fost Sorin Ovidiu Vintu.
Bancile importante, in ordinea cronologica a golirii lor, ar fi: Bancorex, Credit Bank, Bankcoop, Columna Bank, Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor, Banca Populara Romana, Banca Agricola, Banca de Investitii si Dezvoltare, Banca Romana de Scont. Acum se pregateste CEC, obligata de guvern sa sustina un program de investitii de 6.500 miliarde de lei. Justitia nu a pedepsit exemplar pe nici unul dintre marii tepari ai bancilor.
Trutulescu, Zaher, afacerea “Portelanul”, mici si mari baroni ai alcoolului contrafacut
Contrabanda tigari-alcool: 5 miliarde de euro
Perioada de glorie a contrabandei cu tigari a fost, fara indoiala, mijlocul anilor Ă90, atunci cind s-au derulat cele mai importante operatiuni. Valoarea prejudiciului creat statului de-a lungul anilor prin neplata taxelor si accizelor aferente tigarilor de contrabanda se ridica la nivelul sutelor de milioane de euro. Tunurile “serioase”, date de operatiunile de contrabanda, au fost intotdeauna de zeci de milioane de euro. Dupa 1990 au existat mai multe “operatiuni” de contrabanda, devenite celebre dupa intensa mediatizare: “Tigareta I”, “Portelanul”, cu un prejudiciul de 48 milioane euro, “Afacerea Tigareta - Port Constanta”, “Tigareta II”, cel mai celebru caz fara indoiala. In ciuda nenumaratelor operatiuni de contrabanda cu tigari, doar doua nume au fost retinute de istoria acestui gen de infractiune, cel al fostului colonel SPP Gheorghe Trutulescu si al lui Zaher Iskandarani, banuit ca ar fi finantat, in 1996, campania electorala a lui Ion Iliescu cu bani proveniti din traficul cu tigari.
Un alt produs din categoria de lux, alcoolul, aduce un prejudiciu anual de 500 de milioane de euro statului roman. Asociatia patronala a producatorilor de alcool “Garant” a facut aceasta estimare.
Milioanele de litri de alcool contrafacut si vindut cu timbre false alimenteaza buzunarele unor asa-zisi oameni de afaceri, dar si pe cel al autoritatilor
care ii acopera.
Topul contrabandei cu tigari
1. Operatiunea “Portelanul”, 1994-1996, retea internationala - 45 milioane de euro
2. “Tigareta III”, 1998, trafic prin Vama Negru Voda - 11 milioane de euro
3. Traficul cu tigari BT peste granita romano-bulgara - 10 milioane de euro
4. “Podul de tigari de peste Prut” - 10 milioane de euro
5. Afacerea “Portul Vechi Constanta” 1998, - 3 milioane euro
“Coruptia la toate nivelurile continua sa fie un fenomen larg raspindit, care submineaza eforturile din majoritatea domeniilor vietii economice si sociale .Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, 5 noiembrie 2003”.
“Sint convins ca Guvernul Romaniei a inteles ca problema coruptiei afecteaza imaginea tarii in strainatate. Quinton Quale, ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, 20 noiembrie 2003”
“Declaratiile de avere pe care oficialii trebuie sa le completeze, asa cum se procedeaza in prezent, oglindesc cu adevarat averile acestor oficiali? Se poate vedea, datorita acestor masuri, daca se abuzeaza de functiile publice pentru avantaje personale? Sint privatizarile suficient de transparente chiar si acum? Am vazut vreo inculpare la nivel inalt, in ciuda tuturor acuzatiilor de coruptie, care abunda, sau vreo declaratie a PNA ca aceste acuzatii au fost verificate si a reiesit ca sint nefondate? Michael Guest, ambasadorul SUA la Bucuresti, 3 februarie 2004”
“Coruptia si esecul in ceea ce priveste aplicarea domniei legii se afla in centrul problemelor Romaniei. Parlamentul saluta multele initiative recente ale guvernului roman, dar acum avem nevoie de semne clare si lipsite de ambiguitate. (...) Romania trebuie sa treaca dincolo de cosmetica. Baroneasa Emma Nicholson, 11 martie 2004”
Topul devalizarii bancilor
1. Bancorex - 2 miliarde de euro
2. Bankcoop - 1,5 miliarde de euro
3. Banca Agricola - 800 milioane de euro
4. Banca Internationala a Religiilor - 70 milioane de euro
5. “Rostogolirea” BID-BRS - 25 milioane de euro
Corneliu Iacobov, dator si plecat peste granita, credite guverna-mentale uriase
Combustibili si energie: 2 miliarde de euro
Sectorul energetic romanesc, controlat in ultimii 14 ani de stat, a fost si ramine deopotriva gaura neagra a economiei si sursa de prosperitate pentru multe firme private, pina nu demult aproape necunoscute. Din datele oficiale rezulta ca numai in ultimii trei ani volumul creditelor cu garantia statului luate de producatorii de energie electrica si termica depaseste un miliard de dolari. Banii din credite sint folositi pentru a le plati acestora pacura si gazele aduse din import. Una dintre firmele care au beneficiat de pe urma creditelor cu garantie guvernamentala este, de exemplu, Unicom Holding, proprietatea omului de afaceri moldovean Constantin Iavorski. Din `94, cind a adus prima data pacura pentru termocentralele romanesti, Unicom a crescut, ajungind astazi, dupa cum recunosc chiar responsabilii sectorului, un adversar imbatabil. Presa centrala a scris recent ca afacerile cu pacura pentru Romania ii aduc lui Iavorski venituri anuale de circa 40 de milioane de dolari.
Scutirea de datorii a fost una dintre metodele aprobate de stat in cazul rafinariei Onesti, cumparata acum doi ani de omul de afaceri Corneliu Iacobov, apropiat al puterii. Din pacate, patronul Iacobov a omis si dupa privatizare sa-si achite datoriile, astfel ca, la aceasta ora, gaura produsa de RAFO si cealalta rafinarie detinuta de Iacobov bugetului de stat se ridica la cel putin 18.000 de miliarde lei. Daca ar fi fost incasati, banii ar fi ajuns la primariile din judetul Bacau si probabil ar fi fost folositi pentru interesul comunitatii. Asa, bacauanii sint mai saraci cu 18.000 de miliarde, si pentru orice investitie trebuie sa ceara de la centru, de la buget.
Ca statul este generos pe spinarea contribuabilului de rind nu mai este un secret. In urma cu patru ani, a introdus in pretul carburantilor o taxa noua, a “centului pe litru”, pentru a acoperi creditele in valuta luate de fosta Companie de Petrol ca sa importe titei. Creditele, neperformante in conditiile in care pretul carburantilor era tinut sub costuri, au fost trecute la datoria publica dupa desfiintarea CRP, in 1997. Astazi, suma consolidata in valuta se ridica la 647 de milioane de dolari. Conform unor declaratii recente ale finantistilor, “centul pe litru” nu va disparea mai devreme de 2011.
Clienti politici de toate culorile vinzind scump si cumparind ieftin
Capusele Sidex: 1,5 miliarde de euro
In cazul Sidex, platitorii de impozite din Romania au pierdut in jur de 1,5 miliarde de euro. La inceputul anilor ‘90, cea mai pesimista estimare a pretului cu care putea fi vindut cel mai mare combinat siderurgic din Romania indica o jumatate de miliard de euro. Timp de 11 ani, cele 1.300 de firme care traiau pe spinarea Sidex, asa-numitele capuse, multe dintre acestea apartinind clientelei PDSR, devenit mai apoi PSD, au aplicat o metoda simpla de spoliere: sint furnizor pentru Sidex si, prin urmare, vind scump, iar combinatul trebuie sa cumpere pentru ca asa este comanda politica. Apoi cumpar ieftin ca beneficiar al otelului de la combinat, in virtutea aceleiasi comenzi. Sidex platea mai multi bani decit primea si, dincolo de neperformanta invechirilor tehnologice, nu-i mai raminea decit un singur lucru: sa nu-si plateasca datoriile catre buget si furnizorii de energie electrica sau gaz. Combinatul inregistra zilnic pierderi de un milion de euro. Aceasta situatie a fost tolerata pe tot parcursul anilor Ă90, astfel incit, la momentul privatizarii, acum trei ani, valoarea datoriilor combinatului sa fie de aproximativ un miliard de euro. Pentru Sidex, grupul LNM a platit 50 de milioane de euro, adica 10a din valoarea sa estimata in urma cu zece ani, iar datoriile catre buget si furnizori au fost sterse. In plus, cumparatorul a primit o serie de facilitati: scutire de la impozitul pe profit, TVA zero pentru exporturi, plati compensatorii de la buget pentru muncitorii disponibilizati. Bilantul e clar: daca statul ar fi privatizat Sidex mai devreme si fara sa permita capusarea acestuia, s-ar fi incasat 500 de milioane de euro, iar la bugetul statului datoria de un miliard de euro, care pina la urma este suportata tot de contribuabil, n-ar fi existat sau ar fi fost
cu mult mai mica.
Topul gaurilor negre din industrie
1. Sectorul minier - 3 miliarde de euro
2. Sectorul energetic - 2 miliarde de euro
3. SIDEX (inainte de privatizare) - 1,5 miliarde de euro
4. ROMAN si Tractorul Brasov - peste 100 milioane euro
5. SNTR - 15 milioane de euro
Eroi ai vremurilor noi
Gabriel Bivolaru
Condamnat la cinci ani de inchisoare pentru prejudicierea Bancii Romane pentru Dezvoltare cu peste 2.200 de miliarde de lei (mai mult de 50 de milioane de euro), fostul deputat PDSR este acum de negasit. Ancheta si procesul s-au desfasurat timp de mai bine de sapte ani, perioada in care Bivolaru a fost aparat pina in pinzele albe de conducerea partidului, in frunte cu Adrian Nastase, actualul presedinte al PSD si sef al guvernului. Astfel, Bivolaru se adauga pleiadei marilor “fugari”, asupra carora planeaza acuzatii grave sau condamnari, dar care scapa de rigorile legii.
Corneliu Iacobov
A parasit tara lasind datorii de 18.000 de miliarde de lei (aproximativ 450 de milioane de euro). In pofida situatiei dezastruoase a rafinariilor sale, nu a ezitat sa cumpere hoteluri de lux, pe litoral si in Bucuresti. In acest moment, Parchetul National Anticoruptie a deschis o ancheta privind situatia RAFO Onesti, rafinarie care i-a apartinut lui Iacobov. Intr-o declaratie recent acordata postului Realitatea TV, omul de afaceri bacauan a afirmat ca nu a fugit din tara, ci se afla la tratament in strainatate. Iacobov a spus ca se va intoarce in curind si va lamuri toate acuzatiile.
Sorin Vintu
In noiembrie 2003 a fost trimis in judecata pentru dosarul “Banca Agricola-FNA”, fiind in continuare cercetat in mai multe cauze legate de operatiunile sale financiare. In acest moment, Sorin Ovidiu Vintu nu mai este implicat oficial in afaceri. Dar, potrivit unui raport al SRI din mai 2002, vinzarea societatilor la care era actionar s-ar fi facut doar de forma, Vintu continuind sa aiba, de facto, control asupra desfasurarii operatiunilor. O data cu prabusirea FNI, presa a descoperit ca in structurile fondului de investitii se gaseau numeroase persoane care facusera parte din fosta Securitate.
Virgil Magureanu
A fost acuzat ca, in calitate de director al SRI, ar fi fost legat, prin structura pe care a reprezentat-o, de scandalul “Operatiunea Jimbolia”, unul dintre marile “tunuri” ale perioadei 1992-1995, care a constat in trecerea unor mari cantitati de produse petroliere peste granita cu Iugoslavia in timpul embargoului impus de ONU. Generalul Ion Pitulescu, fost sef al Politiei Romane, a afirmat despre Virgil Magureanu ca s-ar fi ales din aceasta afacere cu 500 de milioane de marci germane (aproximativ 250 de milioane de euro).
Ioan Stoica
A fost singura persoana implicata in afacerea “Caritas” care a facut cunostinta cu penitenciarul, ispasind o pedeapsa de doi ani de inchisoare. Procesul civil, in care
peste 250.000 de pagubiti solicitau 113 miliarde de lei, este inca deschis. In martie 2001, instanta a reactualizat suma solicitata de pagubiti conform indicelui de inflatie, la nivelul de 2.000 de miliarde de lei, adica circa 80 de milioane de euro. Nu se cunoaste suma pe care o detine in prezent Ioan Stoica si nici adevaratii profitori ai jocului Caritas.
Ovidiu Musetescu
Are pe constiinta cel putin doua privatizari care ridica mari semne de intrebare. Societatea “Tutunul Romanesc” a fost vinduta la inceputul acestui an unei firme italiene cu 1,6 milioane de dolari, in conditiile in care pachetul de 46a din actiuni ar fi putut valora 46 de milioane de dolari (circa 33 de milioane de euro). O alta afacere care a suscitat nenumarate comentarii a fost privatizarea societatii Alro Slatina. Metoda aleasa, majorarea de capital, s-a dovedit paguboasa pentru statul roman care, in cele din urma, a incasat pe Alro numai o cincime din profitul pe un an al societatii, estimat la 50 de milioane de dolari.
Puteam trai intr-o alta Romanie!
“Tunurile” postdecembriste - mai precis autorii si protectorii - au privat 22 de milioane de romani de sansa de a trai intr-o altfel de tara dupa caderea comunismului. Au contribuit, in schimb, la accentuarea polarizarii sociale si la scaderea increderii publice in valorile democratiei. Cele 25 miliarde euro de care romanii au fost deposedati in ultimii 14 ani ar fi putut finanta un adevarat program de modernizare a tarii si de racordare la lumea civilizata europeana. Putem avea imaginea pierderii suferite de aceasta tara numai gindindu-ne ca fondurile europene care vor fi orientate catre Romania in vederea aderarii se ridica la 6 miliarde de euro. Unde ar fi fost acum Romania daca n-ar fi pierdut printre degete o suma de patru ori mai mare? Vom prezenta numai citeva obiective care ar fi putut fi atinse daca in aceasta tara s-ar fi furat mai putin.
Dupa cum apreciaza insa comentatorii economici si reprezentantii mediilor de afaceri, pierderile suferite de Romania sint cu mult mai mari decit o arata simpla insumare a valorilor cunoscute ale unor “tunuri”. Este vorba despre investitii straine mai reduse, despre locuri de munca mai putine sau mai prost platite, din cauza unei fiscalitati care incearca sa recupereze de la bunii platnici ceea ce se pierde de pe urma “tunurilor”. Pierderea celor 25 de miliarde se traduce prin accentuarea discrepantelor sociale, prin sufocarea dezvoltarii clasei mijlocii si prabusirea increderii in statul de drept si institutiile democratice. Toate aceste lovituri financiare, ramase fara vinovati, reprezinta unul dintre principalele motive pentru care Romania asteapta inca la portile Uniunii Europene, spre deosebire de alte tari foste comuniste precum Ungaria, Cehia, Polonia sau statele baltice.
Retea rutiera la nivel european
Costurile autostrazii Bucuresti-Oradea (Bechtel) sint estimate la 3 miliarde de euro. Un program de reabilitare la nivel european a intregii retele de drumuri nationale, plus construirea a 1.000 de kilometri de autostrada ar fi putut fi finantat cu 10 miliarde de euro. Din pacate, romanii continua sa se inghesuie pe sosele inguste si intortocheate.
Mai multe locuinte si sali de sport
Guvernul Nastase nu ar mai fi fost nevoit sa apeleze la artificii de genul ordonantei CEC, pentru a finanta cu 6.500 de miliarde de lei (peste 150 de milioane de euro) constructia de locuinte prin programul ANL si a salilor de sport. Guvernul ar fi putut pune cu usurinta in aplicare un program de un miliard de euro consacrat construirii de locuinte pentru tineri in toate orasele din Romania.
Am fi consumat energie ieftina si ecologica
Cu 700 de milioane de euro s-ar fi putut finaliza Unitatea II de la Cernavoda, care ar fi asigurat o cincime din consumul national de energie electrica, la preturi sub cele ale pietei. Programul ar fi putut continua cu retehnologi-zarea tuturor centralelor termoelectrice (4 miliarde de euro) si contorizarea tuturor blocurilor din Romania (doua miliarde de euro).
Satele ar fi fost aduse la civilizatie
Romania ar fi putut pune in aplicare un program de 3-4 miliarde de euro pentru modernizarea localitatilor din mediul rural: realizarea de retele de canalizare, finantarea de mici intreprinderi de prelucrare a produselor agricole. Astfel, Romania ar fi putut realiza cu usurinta, de una singura, patru sau cinci programe anuale SAPARD, chiar inainte de inceperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana!
Inlesniri, stergeri de datorii si subventii pentru clientii politici
Facilitati fiscale: 800 de milioane de euro
Facilitatile fiscale, sub toate formele - inlesniri fiscale, esalonari de datorii, stergeri de datorii si subventii de stat - sint cele care au afectat in cea mai mare masura, si direct, bugetul de stat. Ca un simplu exemplu, numai in perioada octombrie
2002-octombrie 2003, facilitatile fiscale acordate se ridicau la aproximativ 32.000 de miliarde de lei. Cei care au primit astfel de favoruri nu sint oameni de afaceri oarecare, ci apropiati ai puterii.
S-au bucurat de generozitatea si intelegerea guvernantilor:
Fratii Micula, detinatorii imperiului European Drinks. Ca si in cazurile ce urmeaza, patronii si-au extins imperiul, in timp ce statul ii pasuia de la plata diferitelor obligatii la buget. Li s-au acceptat mai multe aminari la achitarea diferitor taxe, atit sub mandatele PSD-ului, cit si pe timpul CDR. In punctul de apogeu, datoriile lor catre buget atinsesera 35 de milioane de dolari.
Corneliu Iacobov este unul dintre campionii acestui capitol economic. I s-au reesalonat datoriile in repetate rinduri, fara ca aceasta darnicie sa duca la redresarea situatiei financiare a societatilor detinute. Rafo Imperial avea de platit, la un moment dat, 1.755 miliarde de lei, Rafo Imperial Oil - 2,4 miliarde lei, iar Rafo Onesti - 2.439 miliarde lei.
Fratii Cristescu au participat la mai multe privatizari banatene, desi aveau restante la buget. Grupul Bega a atins in momentul sau de glorie o datorie totala de peste 200 de miliarde de lei.
Gheorghe Florea, patronul Fulgerul Bragadiru, a fost scutit de mai multe ori de la plata impozitelor, fara insa a reusi sa ajunga la zi cu datoriile. Firma a fost preluata de AVAB in momentul in care plafonul restantelor urcase la 655 de miliarde de lei, fara penalitati.
Indulgenta aratata pentru combinatul Sidex, cel care inghitea cite un milion de dolari pe zi, inainte de privatizare, a insumat circa 200 de milioane de dolari. De aminari, esalonari si reesalonari s-au bucurat si companii de media, politica editoriala a acestora fiind adesea acuzata ca fiind influentata de marinimia fiscala a guvernantilor.
De cele mai consistente facilitati fiscale a avut parte grupul Media Pro International SA, care a ajuns in prezent la 531,354 miliarde de lei. Suma aminata la plata.
Constructii de locuinte si edificii publice, bani europeni pentru apropiatii puterii
Bani publici si europeni: 700 de milioane de euro
Bugetul statului si, mai nou, fondurile europene reprezinta o tinta pentru vinatorii de bani nerambursabili. Fondurile publice destinate lucrarilor de tot felul, de la renovari la constructii de strazi, sali de sport sau blocuri ANL, au devenit un soi de abonament permanent pentru clientii politici. Renovarea caminelor studentesti din Kogalniceanu a fost cistigata de firma Cominplus, la care actionar era Sergiu Sechelariu, secretar de stat la Ministerul Transporturilor si Lucrarilor Publice. Valoarea: 3 miliarde de lei.
In Vrancea, Corneliu Prunache este, de departe, omul de afaceri care obtine cele mai multe lucrari pe bani publici. Prunache este prieten si asociat cu Marian Oprisan, presedintele Consiliului Judetean, cel care aloca banii. Adunata, valoarea lucrarilor facute pe bani publici atribuite apropiatilor sau asociatilor celor aflati la putere se ridica la minimum 500 de milioane de euro pe an. Daca numai o zecime din acesti bani au ajuns in buzunarele clientelei politice, atunci valoarea “tunului” postrevolutionar se ridica usor la 700 de milioane de euro.
In ciuda numarului crescind de dosare pe masa Oficiului de Lupta Anti-Frauda (OLAF) al Comisiei Europene, privind fraudarea fondurilor europene in Romania, autoritatile de la Bucuresti recurg la tot felul de artificii pentru a ascunde acest lucru opiniei publice. Cel mai cunoscut caz este cel al fostului ministru al integrarii europene, Hildegard Puwak, care a si demisionat in urma unui scandal pe aceasta tema. Firmele fiului si sotului sau au beneficiat de fonduri PHARE in valoare de 200.000 de euro. Tot de un proiect PHARE se leaga si demisia lui Serban Mihailescu. Dupa ce un consilier al sau de la Secretariatul General al Guvernului a fost arestat pentru luare de mita in proiectul “Omu”, Serban Mihailescu insusi a fost acuzat ca a primit spaga pentru a facilita derularea acestuia.
Fondurile SAPARD au fost tinta functionarilor de calibru mai mic, si anume a unor presedinti de consilii judetene sau directori. La Suceava s-a ajuns la “performanta”
ca toate cele 37 de proiecte SAPARD sa fie anchetate deoarece a existat suspiciunea de conflict de interese. Responsabilii cu repartizarea fondurilor au impartit nevestelor lor banii firmelor. Presa a mai dezvaluit si alte situatii similare in judetele Olt, Vilcea, Dimbovita, Harghita si Caras-Severin. Valoarea fondurilor europene atribuite pe nedrept poate fi estimata la aproximativ zece milioane de euro.
De la FNI la SAFI, CARITAS si alte mega-escrocherii
Pusculite din banii nostri: 300 de milioane de euro
Jocurile piramidale si fondurile de investitii au reprezentat pusculita la care au contribuit milioane de cetateni, banii capitalizind apoi firmele clientelei politice. In ordine cronologica, cele mai importante jocuri la care cetatenii au cotizat au fost “Caritas”, “Mondoprosper”, “Gerald” “Philadelphia”, SAFI, FNI, FNA. Linga ele am aseza si fostele FPP-uri, unde alte milioane de cetateni si-au inscris actiunile provenite de la privatizarea in masa. “Caritas”-ul lui Ion Stoica de la Cluj a umplut pusculitele multor parlamentari PDSR, politisti, procurori etc. Banii au reprezentat baza cu care au pornit in afaceri familiile beneficiarilor. Inselaciunea nu a fost pedepsita, desi au existat peste patru milioane de perdanti. Victimele n-au fost despagubite.
FPP-urile au girat/avalizat cu bilete la ordin diverse imprumuturi bancare care n-au mai fost rambursate de beneficiari. Adica au devenit pusculite din care au fost serviti clientii politici. Din ceea ce a iesit la iveala in scandalurile publice, amintim ca FPP II Moldova, condusa de Corneliu Iacobov, l-a ajutat pe Sorin Ovidiu Vintu sa puna pe picioare afacerile Gelsor-FNI. La rindul sau, FNI - SOV Invest a avut peste 300.000 de victime, cu un prejudiciu de circa 3.000 de miliarde de lei. Despagubirile au fost simbolice. In acest caz, in arest se afla doar Ioana Maria Vlas, administratorul la vedere al fondului. Sorin Ovidiu Vintu a ramas cu averea.
Intre “Caritas” si FNI s-a desfasurat jocul SAFI, girat la vedere de liberalul George Danielescu. Au existat circa 2.500 de pagubiti cu aproximativ 200 de miliarde de lei. Printre beneficiarii SAFI s-a aflat si Viorel Catarama, patronul Elvila. Danielescu a fost trimis in judecata si condamnat la doi ani inchisoare, pedeapsa gratiata. Victimele n-au fost despagubite. Marile fonduri de investitii prabusite in jocurile piramidale au creat, impreuna, pagube de peste 300 de milioane de euro.
Topul pusculitelor pe banii cetatenilor
1. FNI, fond de investitii - 150 milioane de euro
2. “Caritas”, joc piramidal - 80 milioane de euro
3. SAFI, fond de investitii - 40 milioane de euro
4. “Gerald”, joc piramidal - 20 milioane de euro
5. “Mega-Caritas”, joc piramidal - 4 milioane de euro
Afacere marca APAPS, in care statul a vindut incredibil de ieftin Privatizarea Alro: 50 de milioane de euro
In cazul combinatului Alro Slatina, ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, a facut o alta afacere proasta. Alro, adica productia de aluminiu, era una dintre putinele mari intreprinderi romanesti care faceau profit. Combinatul avea, la sfirsitul anilor Ă90, o cifra de afaceri de circa 300 de milioane de dolari si un profit de 50 de milioane. Imediat dupa ce a venit la putere, guvernul Nastase a incercat sa privatizeze Alro prin cea mai nefavorabila metoda pentru statul roman: majorarea de capital social. In ultimii ani, Grupul Marco International cumparase de pe bursa un pachet semnificativ de actiuni. Iar in vara anului 2001, Musetescu a fost gata sa lase grupul sa devina actionar majoritar printr-o majorare de capital social. Banii respectivi n-ar fi intrat in bugetul statului, ci ar fi ramas in societate, adica, in cele din urma, la dispozitia noului proprietar. La presiunile Bancii Mondiale, procesul a fost stopat. Pina la urma, privatizarea s-a produs pe 1 mai 2002, dar intre timp Marco ajunsese sa detina 42a din actiuni cumparate corect de pe piata de capital. Insa, in aceasta situatie, statul roman a negociat cu spatele la zid pentru ca nici un alt investitor nu s-ar fi incumetat sa cumpere pachetul majoritar stiind ca are in spate un actionar semnificativ care i-ar fi putut bloca orice decizie. Rezultatul: Alro a fost vindut pentru doar 11,4 milioane de dolari, valoarea a 10a din actiuni, aceeasi cu care concernul Marco devenea actionar majoritar. Daca pachetul majoritar ar fi fost vindut la licitatie, statul ar fi putut incasa minimum 50 de milioane de euro, dar suma putea fi cu mult mai mare, avind in vedere gradul de profitabilitate al societatii.
Insula Mare a Brailei: 35 de milioane de euro
Insula Mare a Brailei a fost una dintre cele mai mari pierderi ale agriculturii autohtone. Datoriile catre stat au crescut vertiginos incepind cu octombrie 2001, cind societatea a fost data in arenda, fara nici un fel de licitatie, firmei Trei Brazi. Societatea apartine deputatului PSD Culita Tarita. Pe 13 februarie 2003, Agentia Domeniilor Statului (ADS) a reziliat contractul cu Trei Brazi. Conform calculelor facute chiar de catre ADS, datoriile totale acumulate de IMB, in intervalul 2000 - 2003, s-au ridicat la peste 1.400 de miliarde de lei.
O alta lovitura marca Musetescu; statul, din nou generos
Privatizarea SNTR: 46 milioane USD
Societatea Nationala “Tutunul Romanesc” (SNTR) a fost vinduta, pe 21 ianuarie 2004, pentru suma ridicola de 1,6 milioane de dolari. Dat fiind faptul ca toate datoriile la buget au fost sterse sau esalonate, metoda de evaluare a valorii actiunilor detinute de stat la SNTR ar fi trebuit sa tina cont de patrimoniul (averea) companiei. Evaluarea facuta in vara anului 2001, de cunoscuta firma de consultanta PriceWaterhouseCoopers, estima cele mai de pret bunuri ale “Tutunului Romanesc” la mai mult de 85 de milioane de dolari, numai valoarea terenurilor pe care erau amplasate fabricile fiind de aproape trei milioane. Calculind proportional, rezulta ca pachetul de 56a din actiunile SNTR, pe care tocmai l-a vindut statul roman, valoreaza 47,6 milioane de dolari, fara a mai lua in calcul marcile, cota de piata, ori depozitele pline, la momentul privatizarii, cu tigari si tutun. Cum in conturile publice trebuie sa ajunga doar 1,6 milioane de dolari, rezulta ca diferenta, 46 de milioane de dolari, ramine doar sa fie trecuta pe factura celorlalte privatizari de pe urma carora bugetul public este ultimul care sa fi avut de cistigat.
Perla coroanei, data ieftin de guvernul Radu Vasile
RomTelecom: 30 de milioane de euro
Dupa indelungate aminari, RomTelecom a fost cumparata, pe 7 noiembrie 1998, de catre operatorul elen OTE. Cu numai 675 milioane de dolari, compania greceasca obtinea pachetul de 35 la suta din actiunile RomTelecom si dreptul de a conduce societatea ca un actionar majoritar. Adica, primea cadou monopolul romanesc din telecomunicatii.
Potrivit calculelor premergatoare, RomTelecom ar fi trebuit sa aduca vistieriei statului peste un miliard de dolari. De altfel, chiar autorii acestei privatizari au fost obligati sa recunoasca esecul mult trimbitatei privatizari a RomTelecom. Sorin Pantis il invinuia la vremea respectiva pe Sorin Dimitriu (fost presedinte FPS) ca tergiversarile aparute in procesul de privatizare au dus la scaderea pretului de tranzactie. Dimitriu a motivat dezastrul privatizarii RomTelecom spunind ca momentul de pe piata internationala a fost unul nefavorabil, marile companii transnationale fiind deja angajate in achizitionarea altor societati
din Europa de est.
Bogdan Baltazar, presedinte BRD Societe Generale: “Timp de 14 ani, noi am incurajat capitalismul parazitar”
Aceste lucruri nu le stim numai noi, le stie toata lumea si pretul platit este descurajarea, intimidarea marilor investitori strategici. De fapt, noi am pierdut de doua ori mai multi bani fiindca astia n-au venit. Nu ma refer la banii pe care ar fi fost in stare sa-i investeasca, ci la efectele productiei eficiente, la locuri de munca, impozite si taxe platite la timp bugetului. Romania nu este o destinatie onorabila pentru investitorii straini. Sigur, au venit Societe Generale, Carrefour, ceea ce palpez eu, dar toti la un loc nu reprezinta nici a cincea parte din ce ar fi putut veni daca Romania ar fi fost perceputa sub un unghi de economie serioasa, cinstita, transparenta si corecta. Asta e pierderea cea mai mare.
Pe de alta parte, romanii au platit din buzunarul lor aceste pierderi. O parte din banii pe care trebuia sa-i obtina APAPS din privatizare ar fi completat bugetul astfel incit sa-i permita sa plateasca fara probleme datoria publica externa, sa sustina programe sociale consistente, sa dea pensii mai mari, sau sa finanteze sanatatea si educatia la un nivel decent. Astfel incit, am ajuns in situatia in care bugetul este sustinut din buzunarul firmelor competitive si al romanului obisnuit si asa se si explica fiscalitatea dura, impinsa la cote dramatice, impusa in Romania. Putem deci socoti aceste pierderi aproape integral ca o imensa gaura in bugetul tarii. Banii astia ne-au fost pur si simplu luati din buzunare. Eu am facut un calcul, doar in cazul pierderilor pe care le-au inregistrat Bancorex si Banca Agricola, in suma de 3 miliarde dolari. Fiecare dintre noi a platit 200 de dolari pentru a acoperi aceste pierderi.
Apoi, pierderile din privatizari facute in favoarea clientilor de tip “Iacobov si compania”, in urma carora afacerile preluate de acestia n-au produs cit ar fi putut produce. Au produs in schimb pierderi sub toate aspectele bugetare. In esenta, timp de 14 ani a fost incurajat capitalismul parazitar, in care o firma este favorizata la privatizare, asteptind apoi cite un contract cu statul, pentru a-l maslui dupa aceea. Demonstratia cea mai clara este evolutia rafinariilor Rafo si Darmanesti.
Matei Paun, analist politic: “Primeaza rolul intereselor de grup”
“Daca luam in calcul si investitiile straine directe care ne-au ocolit, Ă suma reala pe care Romania a pierdut-o sa se apropie de 100 miliarde dolari”
Am fost si raminem o tara unde rolul intereselor de grup primeaza. Nu avem institutii care sa aplice legea uniform si obiectiv. Dupa 14 ani de tranzitie constatam ca am ramas in urma unui grup de tari care intra in Uniunea Europeana. Noi nu am ramas blocati in aceleasi probleme din greseala sau din necunoastere. Lucrurile au fost impinse de diverse interese.
Orice calcule am face cu datele cunoscute, trebuie sa intelegem ca in ansamblu, costurile sint mult mai mari. Daca luam in calcul si investitiile straine directe care ne-au ocolit, cu toate efectele lor ulterioare asupra bugetului statului, nivelului de trai, cresterii economice, este posibil ca suma reala risipita pe care Romania a pierdut-o sa se apropie de 100 miliarde dolari. Daca am inmulti numarul de locuitori ai Romaniei cu media investitiilor per capita din tarile europene care s-au priceput sa atraga investitii, si am face diferenta intre cit avem noi si cit am fi putut obtine, am constata ca vorbim de zeci de miliarde de dolari pierduti.
Deocamdata, noi trebuie sa oprim pierderile, sa tratam ranile care singereaza. Ma refer si la subventiile mascate dirijate de putere catre diverse firme, la contractele de privatizare controversate sub aspectul banilor obtinuti. Promovarea ineficientei trebuie oprita.
Probabil sintem una dintre putinele tari din lumea civilizata unde in fiecare an se repara aceleasi strazi si asta e ridicol, pentru ca noi tot timpul risipim bani pentru a reface ceva ce nu s-a facut bine.
Ati pierdut 25 de miliarde de Euro!
EVZ
Luni, 29 Martie 2004
O nota de plata pentru marile “tunuri” ale perioadei postdecembriste
Daca n-ar fi fost faradelegile ultimilor 14 ani, am fi trait intr-o alta Romanie 25 de miliarde de euro pierdute in escrocherii!
Nimic nu este mai usor decit sa faci bani in Romania. Cu o conditie: sa te afli indeajuns de aproape de mediile cu aer rarefiat ale puterii. Atunci poti intr-adevar sa inchei afaceri in timp record si
cu profituri ametitoare. Astfel de tranzactii sint numite in Romania “tunuri”. Uneori este vorba numai despre folosirea in limite legale a unor importante fonduri ale statului. De cele mai multe ori insa, “tunurile” se dau la limita legii sau direct impotriva ei. Dar nici o lege postdecembrista nu s-a dovedit indeajuns de bine alcatuita sau aplicata astfel incit adevaratii beneficiari ai “tunurilor” sa fie pedepsiti (se intimpla in destule cazuri ca acesti ultimi beneficiari nici macar sa nu fie cunoscuti). Banii pot fi cistigati printr-o sumedenie de metode: contrabanda cu produse petroliere, alcool sau tigari, devalizari de banci, spolierea bugetului public prin neplata datoriilor catre stat sau rambursari ilegale de TVA, infiintarea de firme-capusa care prospera pe linga intreprinderile de stat muribunde sau pur si simplu stringerea de bani putini de la multi depunatori, urmata de insusirea fondurilor de catre un grup de privilegiati. O statistica neoficiala atesta ca, in ultimii 14 ani, nivelul creditelor neperformante acordate de banci a depasit 7 miliarde de euro. Specialistii in petrol estimeaza nivelul contrabandei la circa 500 de milioane de euro anual. Si acestea nu sint decit primele capitole ale unui adevarat manual de spoliere a unei tari. Estimarile noastre, realizate pe baza documentelor publice sau a aprecierilor unor cunoscatori ai diverselor medii de afaceri, conduc la o cifra ametitoare: in ultimii 14 ani, romanilor li s-au luat circa 25 de miliarde de euro, cifra la care s-a ajuns numai prin totalizarea marilor “tunuri” cunoscute.
Cite salve s-or fi tras insa la adapost de ochii pubilici?
Desi privesc domenii de afaceri dintre cele mai diferite, “tunurile” postdecembriste au citeva trasaturi comune:
existenta unei participari, complicitati sau acoperiri politice
in multe dintre cazuri pot fi detectate legaturi cu structuri ale vechii Securitati
nici unul dintre marii beneficiari nu ajunge sa fie pedepsit; in putine cazuri, sint arestati si foarte rar condamnati citiva executanti de rangul doi
prejudiciile sint suportate de catre contribuabili
in cele din urma, peste scandalul de presa - daca acesta a existat - se asterne tacerea
Afacerea “Jimbolia,” un film cu: Nicolae Vacaroiu, Virgil Magureanu, Doru Ioan Taracila, Adrian Costea si altii
Contrabanda cu petrol: 8 miliarde de euro
Intre 1990-1996, sectorul petrolier a fost fieful ofiterilor rezervisti sau acoperiti ai Securitatii, deveniti rapid oameni de afaceri. Cele mai mari tunuri financiare au fost date intre 1992-1995, prin incalcarea embargoului impus Iugoslaviei. In afacerea petroliera denumita generic “Contrabanda Jimbolia” au fost implicate structurile statului reprezentate de Nicolae Vacaroiu -premier, Virgil Magureanu - seful SRI, Aurel Novac - ministrul transporturilor, Doru Ioan Taracila - ministru de interne si multi altii. Ofiterii SRI, vamesii, granicerii, politistii lucrau laolalta cu reprezentantii mafiei internationale din gruparea lui Licio Gelli, un cunoscut al fostei Securitati si al lui Ceausescu. Un alt cap de pod al afacerii a fost parizianul Adrian Costea, un apropiat al presedintelui Ion Iliescu. Bancorex a pus la dispozitia firmelor implicate circa 250 de milioane de dolari pentru a finanta importurile de petrol din Rusia. Generalul Ion Pitulescu, fost sef al Politiei Romane in acea perioada, a declarat ca numai lui Virgil Magureanu i-au revenit circa 500 de milioane de marci (aproximativ 250 de milioane de euro) din aceasta afacere. Desi sirbii au platit combustibilul de cinci ori mai mult decit pretul practicat pe piata internationala, firmele implicate in “Contrabanda Jimbolia” nu si-au rambursat creditele primite de la Bancorex. Nimeni n-a fost pedepsit de justitie.
Dupa 1996, in domeniul petrolier s-a dezvoltat un alt tip de tunuri financiare - evaziunea fiscala, prin vinzarea combustibililor ca subproduse neaccizate. Numai intr-o retea de acest gen sint implicate cel putin cinci firme, doua reale (la capete) si trei fantome. Pe linga rafinarii functioneaza sute de astfel de retele. Uneori, cite o retea mai pica in plasa politiei, cum s-a intimplat in 2002 la rafinaria Astra, iar anul acesta la Rafo, Darmanesti si Carom. Au fost arestati citiva pioni, iar de capii retelelor nu s-a atins nimeni. In cazul Astra, in urma cu un an, PNA a dispus disjungerea anchetei in privinta patronului Ioan Niculae, peste dosar asternindu-se praful. In prezent, in cazul Rafo, desi PNA n-a anuntat inceperea urmaririi penale a lui Corneliu Iacobov (prietenul lui Viorel Hrebenciuc si asociatul lui Dan Matei Agathon), acesta a plecat deja peste hotare “pentru tratament”. Asociatia patronatului petrolier a anuntat oficial ca evaziunea fiscala din domeniu a depasit 600 de milioane de dolari in anul 2001. Daca ar fi sa folosim aceasta cifra, in 14 ani am avea tunuri de peste opt miliarde de euro.
Au luat credite: fratii Paunescu, Adrian Costea, MegaPower, Sanca etc.
Devalizarea bancilor: 7 miliarde de euro
Sectorul bancar a fost vaca de muls a guvernantilor. Clientela politica, beneficiara creditelor neperformante, a lasat gauri de peste sapte miliarde de euro in 14 ani. In peisajul nostru s-au distins doua categorii de tepe bancare. Prima presupune golirea bancilor de stat,
iar ca exemplu este Bancorex, devalizata de circa doua miliarde de dolari. De fondurile Bancorex au beneficiat fratii Paunescu (circa 200 de milioane de dolari), Adrian Costea (“ambasadorul itinerant” al lui Ion Iliescu), Sever Muresan, ofiterii serviciilor secrete, ai politiei, ai MApN, judecatori. Inca nu s-a sters din memorie scandalul “Valeologia - mafia rusa”, care a inghitit aproape 200 de milioane de dolari de la Bancorex. Sau scandalurile “Astral” (aproape doua milioane de dolari - sustinut de Razvan Temesan), SANCA (circa 45 de milioane de dolari, afacere sustinuta de FSN), “Megapower” (circa 15 milioane de dolari, caz sprijinit de Florin Georgescu, Eugen Dijmarescu - PSD si Theodor Stolojan - PNL), “Elvila” (Viorel Catarama, 5,6 milioane de dolari) etc. Razvan Temesan, fost presedinte al bancii, a stat putin in arest, dosarele sale fiind inchise dupa alegerile din 2000.
A doua categorie de tunuri bancare a fost infiintarea de banci particulare, capitalizate cu banii statului sau ai cetatenilor si apoi golite. Aici intra banci precum Bankcoop (capitalizata cu patrimoniul a circa 6,5 milioane de cooperatisti), Columna Bank (capitalizata cu bani de la FPS, RENEL, CEC) sau BID-BRS (capitalizata, intre altele, cu bani de la Posta Romana). Dupa capitalizarea asa-ziselor banci private, evident ca a urmat golirea lor de catre patronii din umbra. Despre Columna Bank s-a spus ca ar fi fost opera lui Virgil Magureanu, iar in cazul cuplului bancar BID-BRS, persoana la vedere a fost Sorin Ovidiu Vintu.
Bancile importante, in ordinea cronologica a golirii lor, ar fi: Bancorex, Credit Bank, Bankcoop, Columna Bank, Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor, Banca Populara Romana, Banca Agricola, Banca de Investitii si Dezvoltare, Banca Romana de Scont. Acum se pregateste CEC, obligata de guvern sa sustina un program de investitii de 6.500 miliarde de lei. Justitia nu a pedepsit exemplar pe nici unul dintre marii tepari ai bancilor.
Trutulescu, Zaher, afacerea “Portelanul”, mici si mari baroni ai alcoolului contrafacut
Contrabanda tigari-alcool: 5 miliarde de euro
Perioada de glorie a contrabandei cu tigari a fost, fara indoiala, mijlocul anilor Ă90, atunci cind s-au derulat cele mai importante operatiuni. Valoarea prejudiciului creat statului de-a lungul anilor prin neplata taxelor si accizelor aferente tigarilor de contrabanda se ridica la nivelul sutelor de milioane de euro. Tunurile “serioase”, date de operatiunile de contrabanda, au fost intotdeauna de zeci de milioane de euro. Dupa 1990 au existat mai multe “operatiuni” de contrabanda, devenite celebre dupa intensa mediatizare: “Tigareta I”, “Portelanul”, cu un prejudiciul de 48 milioane euro, “Afacerea Tigareta - Port Constanta”, “Tigareta II”, cel mai celebru caz fara indoiala. In ciuda nenumaratelor operatiuni de contrabanda cu tigari, doar doua nume au fost retinute de istoria acestui gen de infractiune, cel al fostului colonel SPP Gheorghe Trutulescu si al lui Zaher Iskandarani, banuit ca ar fi finantat, in 1996, campania electorala a lui Ion Iliescu cu bani proveniti din traficul cu tigari.
Un alt produs din categoria de lux, alcoolul, aduce un prejudiciu anual de 500 de milioane de euro statului roman. Asociatia patronala a producatorilor de alcool “Garant” a facut aceasta estimare.
Milioanele de litri de alcool contrafacut si vindut cu timbre false alimenteaza buzunarele unor asa-zisi oameni de afaceri, dar si pe cel al autoritatilor
care ii acopera.
Topul contrabandei cu tigari
1. Operatiunea “Portelanul”, 1994-1996, retea internationala - 45 milioane de euro
2. “Tigareta III”, 1998, trafic prin Vama Negru Voda - 11 milioane de euro
3. Traficul cu tigari BT peste granita romano-bulgara - 10 milioane de euro
4. “Podul de tigari de peste Prut” - 10 milioane de euro
5. Afacerea “Portul Vechi Constanta” 1998, - 3 milioane euro
“Coruptia la toate nivelurile continua sa fie un fenomen larg raspindit, care submineaza eforturile din majoritatea domeniilor vietii economice si sociale .Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, 5 noiembrie 2003”.
“Sint convins ca Guvernul Romaniei a inteles ca problema coruptiei afecteaza imaginea tarii in strainatate. Quinton Quale, ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, 20 noiembrie 2003”
“Declaratiile de avere pe care oficialii trebuie sa le completeze, asa cum se procedeaza in prezent, oglindesc cu adevarat averile acestor oficiali? Se poate vedea, datorita acestor masuri, daca se abuzeaza de functiile publice pentru avantaje personale? Sint privatizarile suficient de transparente chiar si acum? Am vazut vreo inculpare la nivel inalt, in ciuda tuturor acuzatiilor de coruptie, care abunda, sau vreo declaratie a PNA ca aceste acuzatii au fost verificate si a reiesit ca sint nefondate? Michael Guest, ambasadorul SUA la Bucuresti, 3 februarie 2004”
“Coruptia si esecul in ceea ce priveste aplicarea domniei legii se afla in centrul problemelor Romaniei. Parlamentul saluta multele initiative recente ale guvernului roman, dar acum avem nevoie de semne clare si lipsite de ambiguitate. (...) Romania trebuie sa treaca dincolo de cosmetica. Baroneasa Emma Nicholson, 11 martie 2004”
Topul devalizarii bancilor
1. Bancorex - 2 miliarde de euro
2. Bankcoop - 1,5 miliarde de euro
3. Banca Agricola - 800 milioane de euro
4. Banca Internationala a Religiilor - 70 milioane de euro
5. “Rostogolirea” BID-BRS - 25 milioane de euro
Corneliu Iacobov, dator si plecat peste granita, credite guverna-mentale uriase
Combustibili si energie: 2 miliarde de euro
Sectorul energetic romanesc, controlat in ultimii 14 ani de stat, a fost si ramine deopotriva gaura neagra a economiei si sursa de prosperitate pentru multe firme private, pina nu demult aproape necunoscute. Din datele oficiale rezulta ca numai in ultimii trei ani volumul creditelor cu garantia statului luate de producatorii de energie electrica si termica depaseste un miliard de dolari. Banii din credite sint folositi pentru a le plati acestora pacura si gazele aduse din import. Una dintre firmele care au beneficiat de pe urma creditelor cu garantie guvernamentala este, de exemplu, Unicom Holding, proprietatea omului de afaceri moldovean Constantin Iavorski. Din `94, cind a adus prima data pacura pentru termocentralele romanesti, Unicom a crescut, ajungind astazi, dupa cum recunosc chiar responsabilii sectorului, un adversar imbatabil. Presa centrala a scris recent ca afacerile cu pacura pentru Romania ii aduc lui Iavorski venituri anuale de circa 40 de milioane de dolari.
Scutirea de datorii a fost una dintre metodele aprobate de stat in cazul rafinariei Onesti, cumparata acum doi ani de omul de afaceri Corneliu Iacobov, apropiat al puterii. Din pacate, patronul Iacobov a omis si dupa privatizare sa-si achite datoriile, astfel ca, la aceasta ora, gaura produsa de RAFO si cealalta rafinarie detinuta de Iacobov bugetului de stat se ridica la cel putin 18.000 de miliarde lei. Daca ar fi fost incasati, banii ar fi ajuns la primariile din judetul Bacau si probabil ar fi fost folositi pentru interesul comunitatii. Asa, bacauanii sint mai saraci cu 18.000 de miliarde, si pentru orice investitie trebuie sa ceara de la centru, de la buget.
Ca statul este generos pe spinarea contribuabilului de rind nu mai este un secret. In urma cu patru ani, a introdus in pretul carburantilor o taxa noua, a “centului pe litru”, pentru a acoperi creditele in valuta luate de fosta Companie de Petrol ca sa importe titei. Creditele, neperformante in conditiile in care pretul carburantilor era tinut sub costuri, au fost trecute la datoria publica dupa desfiintarea CRP, in 1997. Astazi, suma consolidata in valuta se ridica la 647 de milioane de dolari. Conform unor declaratii recente ale finantistilor, “centul pe litru” nu va disparea mai devreme de 2011.
Clienti politici de toate culorile vinzind scump si cumparind ieftin
Capusele Sidex: 1,5 miliarde de euro
In cazul Sidex, platitorii de impozite din Romania au pierdut in jur de 1,5 miliarde de euro. La inceputul anilor ‘90, cea mai pesimista estimare a pretului cu care putea fi vindut cel mai mare combinat siderurgic din Romania indica o jumatate de miliard de euro. Timp de 11 ani, cele 1.300 de firme care traiau pe spinarea Sidex, asa-numitele capuse, multe dintre acestea apartinind clientelei PDSR, devenit mai apoi PSD, au aplicat o metoda simpla de spoliere: sint furnizor pentru Sidex si, prin urmare, vind scump, iar combinatul trebuie sa cumpere pentru ca asa este comanda politica. Apoi cumpar ieftin ca beneficiar al otelului de la combinat, in virtutea aceleiasi comenzi. Sidex platea mai multi bani decit primea si, dincolo de neperformanta invechirilor tehnologice, nu-i mai raminea decit un singur lucru: sa nu-si plateasca datoriile catre buget si furnizorii de energie electrica sau gaz. Combinatul inregistra zilnic pierderi de un milion de euro. Aceasta situatie a fost tolerata pe tot parcursul anilor Ă90, astfel incit, la momentul privatizarii, acum trei ani, valoarea datoriilor combinatului sa fie de aproximativ un miliard de euro. Pentru Sidex, grupul LNM a platit 50 de milioane de euro, adica 10a din valoarea sa estimata in urma cu zece ani, iar datoriile catre buget si furnizori au fost sterse. In plus, cumparatorul a primit o serie de facilitati: scutire de la impozitul pe profit, TVA zero pentru exporturi, plati compensatorii de la buget pentru muncitorii disponibilizati. Bilantul e clar: daca statul ar fi privatizat Sidex mai devreme si fara sa permita capusarea acestuia, s-ar fi incasat 500 de milioane de euro, iar la bugetul statului datoria de un miliard de euro, care pina la urma este suportata tot de contribuabil, n-ar fi existat sau ar fi fost
cu mult mai mica.
Topul gaurilor negre din industrie
1. Sectorul minier - 3 miliarde de euro
2. Sectorul energetic - 2 miliarde de euro
3. SIDEX (inainte de privatizare) - 1,5 miliarde de euro
4. ROMAN si Tractorul Brasov - peste 100 milioane euro
5. SNTR - 15 milioane de euro
Eroi ai vremurilor noi
Gabriel Bivolaru
Condamnat la cinci ani de inchisoare pentru prejudicierea Bancii Romane pentru Dezvoltare cu peste 2.200 de miliarde de lei (mai mult de 50 de milioane de euro), fostul deputat PDSR este acum de negasit. Ancheta si procesul s-au desfasurat timp de mai bine de sapte ani, perioada in care Bivolaru a fost aparat pina in pinzele albe de conducerea partidului, in frunte cu Adrian Nastase, actualul presedinte al PSD si sef al guvernului. Astfel, Bivolaru se adauga pleiadei marilor “fugari”, asupra carora planeaza acuzatii grave sau condamnari, dar care scapa de rigorile legii.
Corneliu Iacobov
A parasit tara lasind datorii de 18.000 de miliarde de lei (aproximativ 450 de milioane de euro). In pofida situatiei dezastruoase a rafinariilor sale, nu a ezitat sa cumpere hoteluri de lux, pe litoral si in Bucuresti. In acest moment, Parchetul National Anticoruptie a deschis o ancheta privind situatia RAFO Onesti, rafinarie care i-a apartinut lui Iacobov. Intr-o declaratie recent acordata postului Realitatea TV, omul de afaceri bacauan a afirmat ca nu a fugit din tara, ci se afla la tratament in strainatate. Iacobov a spus ca se va intoarce in curind si va lamuri toate acuzatiile.
Sorin Vintu
In noiembrie 2003 a fost trimis in judecata pentru dosarul “Banca Agricola-FNA”, fiind in continuare cercetat in mai multe cauze legate de operatiunile sale financiare. In acest moment, Sorin Ovidiu Vintu nu mai este implicat oficial in afaceri. Dar, potrivit unui raport al SRI din mai 2002, vinzarea societatilor la care era actionar s-ar fi facut doar de forma, Vintu continuind sa aiba, de facto, control asupra desfasurarii operatiunilor. O data cu prabusirea FNI, presa a descoperit ca in structurile fondului de investitii se gaseau numeroase persoane care facusera parte din fosta Securitate.
Virgil Magureanu
A fost acuzat ca, in calitate de director al SRI, ar fi fost legat, prin structura pe care a reprezentat-o, de scandalul “Operatiunea Jimbolia”, unul dintre marile “tunuri” ale perioadei 1992-1995, care a constat in trecerea unor mari cantitati de produse petroliere peste granita cu Iugoslavia in timpul embargoului impus de ONU. Generalul Ion Pitulescu, fost sef al Politiei Romane, a afirmat despre Virgil Magureanu ca s-ar fi ales din aceasta afacere cu 500 de milioane de marci germane (aproximativ 250 de milioane de euro).
Ioan Stoica
A fost singura persoana implicata in afacerea “Caritas” care a facut cunostinta cu penitenciarul, ispasind o pedeapsa de doi ani de inchisoare. Procesul civil, in care
peste 250.000 de pagubiti solicitau 113 miliarde de lei, este inca deschis. In martie 2001, instanta a reactualizat suma solicitata de pagubiti conform indicelui de inflatie, la nivelul de 2.000 de miliarde de lei, adica circa 80 de milioane de euro. Nu se cunoaste suma pe care o detine in prezent Ioan Stoica si nici adevaratii profitori ai jocului Caritas.
Ovidiu Musetescu
Are pe constiinta cel putin doua privatizari care ridica mari semne de intrebare. Societatea “Tutunul Romanesc” a fost vinduta la inceputul acestui an unei firme italiene cu 1,6 milioane de dolari, in conditiile in care pachetul de 46a din actiuni ar fi putut valora 46 de milioane de dolari (circa 33 de milioane de euro). O alta afacere care a suscitat nenumarate comentarii a fost privatizarea societatii Alro Slatina. Metoda aleasa, majorarea de capital, s-a dovedit paguboasa pentru statul roman care, in cele din urma, a incasat pe Alro numai o cincime din profitul pe un an al societatii, estimat la 50 de milioane de dolari.
Puteam trai intr-o alta Romanie!
“Tunurile” postdecembriste - mai precis autorii si protectorii - au privat 22 de milioane de romani de sansa de a trai intr-o altfel de tara dupa caderea comunismului. Au contribuit, in schimb, la accentuarea polarizarii sociale si la scaderea increderii publice in valorile democratiei. Cele 25 miliarde euro de care romanii au fost deposedati in ultimii 14 ani ar fi putut finanta un adevarat program de modernizare a tarii si de racordare la lumea civilizata europeana. Putem avea imaginea pierderii suferite de aceasta tara numai gindindu-ne ca fondurile europene care vor fi orientate catre Romania in vederea aderarii se ridica la 6 miliarde de euro. Unde ar fi fost acum Romania daca n-ar fi pierdut printre degete o suma de patru ori mai mare? Vom prezenta numai citeva obiective care ar fi putut fi atinse daca in aceasta tara s-ar fi furat mai putin.
Dupa cum apreciaza insa comentatorii economici si reprezentantii mediilor de afaceri, pierderile suferite de Romania sint cu mult mai mari decit o arata simpla insumare a valorilor cunoscute ale unor “tunuri”. Este vorba despre investitii straine mai reduse, despre locuri de munca mai putine sau mai prost platite, din cauza unei fiscalitati care incearca sa recupereze de la bunii platnici ceea ce se pierde de pe urma “tunurilor”. Pierderea celor 25 de miliarde se traduce prin accentuarea discrepantelor sociale, prin sufocarea dezvoltarii clasei mijlocii si prabusirea increderii in statul de drept si institutiile democratice. Toate aceste lovituri financiare, ramase fara vinovati, reprezinta unul dintre principalele motive pentru care Romania asteapta inca la portile Uniunii Europene, spre deosebire de alte tari foste comuniste precum Ungaria, Cehia, Polonia sau statele baltice.
Retea rutiera la nivel european
Costurile autostrazii Bucuresti-Oradea (Bechtel) sint estimate la 3 miliarde de euro. Un program de reabilitare la nivel european a intregii retele de drumuri nationale, plus construirea a 1.000 de kilometri de autostrada ar fi putut fi finantat cu 10 miliarde de euro. Din pacate, romanii continua sa se inghesuie pe sosele inguste si intortocheate.
Mai multe locuinte si sali de sport
Guvernul Nastase nu ar mai fi fost nevoit sa apeleze la artificii de genul ordonantei CEC, pentru a finanta cu 6.500 de miliarde de lei (peste 150 de milioane de euro) constructia de locuinte prin programul ANL si a salilor de sport. Guvernul ar fi putut pune cu usurinta in aplicare un program de un miliard de euro consacrat construirii de locuinte pentru tineri in toate orasele din Romania.
Am fi consumat energie ieftina si ecologica
Cu 700 de milioane de euro s-ar fi putut finaliza Unitatea II de la Cernavoda, care ar fi asigurat o cincime din consumul national de energie electrica, la preturi sub cele ale pietei. Programul ar fi putut continua cu retehnologi-zarea tuturor centralelor termoelectrice (4 miliarde de euro) si contorizarea tuturor blocurilor din Romania (doua miliarde de euro).
Satele ar fi fost aduse la civilizatie
Romania ar fi putut pune in aplicare un program de 3-4 miliarde de euro pentru modernizarea localitatilor din mediul rural: realizarea de retele de canalizare, finantarea de mici intreprinderi de prelucrare a produselor agricole. Astfel, Romania ar fi putut realiza cu usurinta, de una singura, patru sau cinci programe anuale SAPARD, chiar inainte de inceperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana!
Inlesniri, stergeri de datorii si subventii pentru clientii politici
Facilitati fiscale: 800 de milioane de euro
Facilitatile fiscale, sub toate formele - inlesniri fiscale, esalonari de datorii, stergeri de datorii si subventii de stat - sint cele care au afectat in cea mai mare masura, si direct, bugetul de stat. Ca un simplu exemplu, numai in perioada octombrie
2002-octombrie 2003, facilitatile fiscale acordate se ridicau la aproximativ 32.000 de miliarde de lei. Cei care au primit astfel de favoruri nu sint oameni de afaceri oarecare, ci apropiati ai puterii.
S-au bucurat de generozitatea si intelegerea guvernantilor:
Fratii Micula, detinatorii imperiului European Drinks. Ca si in cazurile ce urmeaza, patronii si-au extins imperiul, in timp ce statul ii pasuia de la plata diferitelor obligatii la buget. Li s-au acceptat mai multe aminari la achitarea diferitor taxe, atit sub mandatele PSD-ului, cit si pe timpul CDR. In punctul de apogeu, datoriile lor catre buget atinsesera 35 de milioane de dolari.
Corneliu Iacobov este unul dintre campionii acestui capitol economic. I s-au reesalonat datoriile in repetate rinduri, fara ca aceasta darnicie sa duca la redresarea situatiei financiare a societatilor detinute. Rafo Imperial avea de platit, la un moment dat, 1.755 miliarde de lei, Rafo Imperial Oil - 2,4 miliarde lei, iar Rafo Onesti - 2.439 miliarde lei.
Fratii Cristescu au participat la mai multe privatizari banatene, desi aveau restante la buget. Grupul Bega a atins in momentul sau de glorie o datorie totala de peste 200 de miliarde de lei.
Gheorghe Florea, patronul Fulgerul Bragadiru, a fost scutit de mai multe ori de la plata impozitelor, fara insa a reusi sa ajunga la zi cu datoriile. Firma a fost preluata de AVAB in momentul in care plafonul restantelor urcase la 655 de miliarde de lei, fara penalitati.
Indulgenta aratata pentru combinatul Sidex, cel care inghitea cite un milion de dolari pe zi, inainte de privatizare, a insumat circa 200 de milioane de dolari. De aminari, esalonari si reesalonari s-au bucurat si companii de media, politica editoriala a acestora fiind adesea acuzata ca fiind influentata de marinimia fiscala a guvernantilor.
De cele mai consistente facilitati fiscale a avut parte grupul Media Pro International SA, care a ajuns in prezent la 531,354 miliarde de lei. Suma aminata la plata.
Constructii de locuinte si edificii publice, bani europeni pentru apropiatii puterii
Bani publici si europeni: 700 de milioane de euro
Bugetul statului si, mai nou, fondurile europene reprezinta o tinta pentru vinatorii de bani nerambursabili. Fondurile publice destinate lucrarilor de tot felul, de la renovari la constructii de strazi, sali de sport sau blocuri ANL, au devenit un soi de abonament permanent pentru clientii politici. Renovarea caminelor studentesti din Kogalniceanu a fost cistigata de firma Cominplus, la care actionar era Sergiu Sechelariu, secretar de stat la Ministerul Transporturilor si Lucrarilor Publice. Valoarea: 3 miliarde de lei.
In Vrancea, Corneliu Prunache este, de departe, omul de afaceri care obtine cele mai multe lucrari pe bani publici. Prunache este prieten si asociat cu Marian Oprisan, presedintele Consiliului Judetean, cel care aloca banii. Adunata, valoarea lucrarilor facute pe bani publici atribuite apropiatilor sau asociatilor celor aflati la putere se ridica la minimum 500 de milioane de euro pe an. Daca numai o zecime din acesti bani au ajuns in buzunarele clientelei politice, atunci valoarea “tunului” postrevolutionar se ridica usor la 700 de milioane de euro.
In ciuda numarului crescind de dosare pe masa Oficiului de Lupta Anti-Frauda (OLAF) al Comisiei Europene, privind fraudarea fondurilor europene in Romania, autoritatile de la Bucuresti recurg la tot felul de artificii pentru a ascunde acest lucru opiniei publice. Cel mai cunoscut caz este cel al fostului ministru al integrarii europene, Hildegard Puwak, care a si demisionat in urma unui scandal pe aceasta tema. Firmele fiului si sotului sau au beneficiat de fonduri PHARE in valoare de 200.000 de euro. Tot de un proiect PHARE se leaga si demisia lui Serban Mihailescu. Dupa ce un consilier al sau de la Secretariatul General al Guvernului a fost arestat pentru luare de mita in proiectul “Omu”, Serban Mihailescu insusi a fost acuzat ca a primit spaga pentru a facilita derularea acestuia.
Fondurile SAPARD au fost tinta functionarilor de calibru mai mic, si anume a unor presedinti de consilii judetene sau directori. La Suceava s-a ajuns la “performanta”
ca toate cele 37 de proiecte SAPARD sa fie anchetate deoarece a existat suspiciunea de conflict de interese. Responsabilii cu repartizarea fondurilor au impartit nevestelor lor banii firmelor. Presa a mai dezvaluit si alte situatii similare in judetele Olt, Vilcea, Dimbovita, Harghita si Caras-Severin. Valoarea fondurilor europene atribuite pe nedrept poate fi estimata la aproximativ zece milioane de euro.
De la FNI la SAFI, CARITAS si alte mega-escrocherii
Pusculite din banii nostri: 300 de milioane de euro
Jocurile piramidale si fondurile de investitii au reprezentat pusculita la care au contribuit milioane de cetateni, banii capitalizind apoi firmele clientelei politice. In ordine cronologica, cele mai importante jocuri la care cetatenii au cotizat au fost “Caritas”, “Mondoprosper”, “Gerald” “Philadelphia”, SAFI, FNI, FNA. Linga ele am aseza si fostele FPP-uri, unde alte milioane de cetateni si-au inscris actiunile provenite de la privatizarea in masa. “Caritas”-ul lui Ion Stoica de la Cluj a umplut pusculitele multor parlamentari PDSR, politisti, procurori etc. Banii au reprezentat baza cu care au pornit in afaceri familiile beneficiarilor. Inselaciunea nu a fost pedepsita, desi au existat peste patru milioane de perdanti. Victimele n-au fost despagubite.
FPP-urile au girat/avalizat cu bilete la ordin diverse imprumuturi bancare care n-au mai fost rambursate de beneficiari. Adica au devenit pusculite din care au fost serviti clientii politici. Din ceea ce a iesit la iveala in scandalurile publice, amintim ca FPP II Moldova, condusa de Corneliu Iacobov, l-a ajutat pe Sorin Ovidiu Vintu sa puna pe picioare afacerile Gelsor-FNI. La rindul sau, FNI - SOV Invest a avut peste 300.000 de victime, cu un prejudiciu de circa 3.000 de miliarde de lei. Despagubirile au fost simbolice. In acest caz, in arest se afla doar Ioana Maria Vlas, administratorul la vedere al fondului. Sorin Ovidiu Vintu a ramas cu averea.
Intre “Caritas” si FNI s-a desfasurat jocul SAFI, girat la vedere de liberalul George Danielescu. Au existat circa 2.500 de pagubiti cu aproximativ 200 de miliarde de lei. Printre beneficiarii SAFI s-a aflat si Viorel Catarama, patronul Elvila. Danielescu a fost trimis in judecata si condamnat la doi ani inchisoare, pedeapsa gratiata. Victimele n-au fost despagubite. Marile fonduri de investitii prabusite in jocurile piramidale au creat, impreuna, pagube de peste 300 de milioane de euro.
Topul pusculitelor pe banii cetatenilor
1. FNI, fond de investitii - 150 milioane de euro
2. “Caritas”, joc piramidal - 80 milioane de euro
3. SAFI, fond de investitii - 40 milioane de euro
4. “Gerald”, joc piramidal - 20 milioane de euro
5. “Mega-Caritas”, joc piramidal - 4 milioane de euro
Afacere marca APAPS, in care statul a vindut incredibil de ieftin Privatizarea Alro: 50 de milioane de euro
In cazul combinatului Alro Slatina, ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, a facut o alta afacere proasta. Alro, adica productia de aluminiu, era una dintre putinele mari intreprinderi romanesti care faceau profit. Combinatul avea, la sfirsitul anilor Ă90, o cifra de afaceri de circa 300 de milioane de dolari si un profit de 50 de milioane. Imediat dupa ce a venit la putere, guvernul Nastase a incercat sa privatizeze Alro prin cea mai nefavorabila metoda pentru statul roman: majorarea de capital social. In ultimii ani, Grupul Marco International cumparase de pe bursa un pachet semnificativ de actiuni. Iar in vara anului 2001, Musetescu a fost gata sa lase grupul sa devina actionar majoritar printr-o majorare de capital social. Banii respectivi n-ar fi intrat in bugetul statului, ci ar fi ramas in societate, adica, in cele din urma, la dispozitia noului proprietar. La presiunile Bancii Mondiale, procesul a fost stopat. Pina la urma, privatizarea s-a produs pe 1 mai 2002, dar intre timp Marco ajunsese sa detina 42a din actiuni cumparate corect de pe piata de capital. Insa, in aceasta situatie, statul roman a negociat cu spatele la zid pentru ca nici un alt investitor nu s-ar fi incumetat sa cumpere pachetul majoritar stiind ca are in spate un actionar semnificativ care i-ar fi putut bloca orice decizie. Rezultatul: Alro a fost vindut pentru doar 11,4 milioane de dolari, valoarea a 10a din actiuni, aceeasi cu care concernul Marco devenea actionar majoritar. Daca pachetul majoritar ar fi fost vindut la licitatie, statul ar fi putut incasa minimum 50 de milioane de euro, dar suma putea fi cu mult mai mare, avind in vedere gradul de profitabilitate al societatii.
Insula Mare a Brailei: 35 de milioane de euro
Insula Mare a Brailei a fost una dintre cele mai mari pierderi ale agriculturii autohtone. Datoriile catre stat au crescut vertiginos incepind cu octombrie 2001, cind societatea a fost data in arenda, fara nici un fel de licitatie, firmei Trei Brazi. Societatea apartine deputatului PSD Culita Tarita. Pe 13 februarie 2003, Agentia Domeniilor Statului (ADS) a reziliat contractul cu Trei Brazi. Conform calculelor facute chiar de catre ADS, datoriile totale acumulate de IMB, in intervalul 2000 - 2003, s-au ridicat la peste 1.400 de miliarde de lei.
O alta lovitura marca Musetescu; statul, din nou generos
Privatizarea SNTR: 46 milioane USD
Societatea Nationala “Tutunul Romanesc” (SNTR) a fost vinduta, pe 21 ianuarie 2004, pentru suma ridicola de 1,6 milioane de dolari. Dat fiind faptul ca toate datoriile la buget au fost sterse sau esalonate, metoda de evaluare a valorii actiunilor detinute de stat la SNTR ar fi trebuit sa tina cont de patrimoniul (averea) companiei. Evaluarea facuta in vara anului 2001, de cunoscuta firma de consultanta PriceWaterhouseCoopers, estima cele mai de pret bunuri ale “Tutunului Romanesc” la mai mult de 85 de milioane de dolari, numai valoarea terenurilor pe care erau amplasate fabricile fiind de aproape trei milioane. Calculind proportional, rezulta ca pachetul de 56a din actiunile SNTR, pe care tocmai l-a vindut statul roman, valoreaza 47,6 milioane de dolari, fara a mai lua in calcul marcile, cota de piata, ori depozitele pline, la momentul privatizarii, cu tigari si tutun. Cum in conturile publice trebuie sa ajunga doar 1,6 milioane de dolari, rezulta ca diferenta, 46 de milioane de dolari, ramine doar sa fie trecuta pe factura celorlalte privatizari de pe urma carora bugetul public este ultimul care sa fi avut de cistigat.
Perla coroanei, data ieftin de guvernul Radu Vasile
RomTelecom: 30 de milioane de euro
Dupa indelungate aminari, RomTelecom a fost cumparata, pe 7 noiembrie 1998, de catre operatorul elen OTE. Cu numai 675 milioane de dolari, compania greceasca obtinea pachetul de 35 la suta din actiunile RomTelecom si dreptul de a conduce societatea ca un actionar majoritar. Adica, primea cadou monopolul romanesc din telecomunicatii.
Potrivit calculelor premergatoare, RomTelecom ar fi trebuit sa aduca vistieriei statului peste un miliard de dolari. De altfel, chiar autorii acestei privatizari au fost obligati sa recunoasca esecul mult trimbitatei privatizari a RomTelecom. Sorin Pantis il invinuia la vremea respectiva pe Sorin Dimitriu (fost presedinte FPS) ca tergiversarile aparute in procesul de privatizare au dus la scaderea pretului de tranzactie. Dimitriu a motivat dezastrul privatizarii RomTelecom spunind ca momentul de pe piata internationala a fost unul nefavorabil, marile companii transnationale fiind deja angajate in achizitionarea altor societati
din Europa de est.
Bogdan Baltazar, presedinte BRD Societe Generale: “Timp de 14 ani, noi am incurajat capitalismul parazitar”
Aceste lucruri nu le stim numai noi, le stie toata lumea si pretul platit este descurajarea, intimidarea marilor investitori strategici. De fapt, noi am pierdut de doua ori mai multi bani fiindca astia n-au venit. Nu ma refer la banii pe care ar fi fost in stare sa-i investeasca, ci la efectele productiei eficiente, la locuri de munca, impozite si taxe platite la timp bugetului. Romania nu este o destinatie onorabila pentru investitorii straini. Sigur, au venit Societe Generale, Carrefour, ceea ce palpez eu, dar toti la un loc nu reprezinta nici a cincea parte din ce ar fi putut veni daca Romania ar fi fost perceputa sub un unghi de economie serioasa, cinstita, transparenta si corecta. Asta e pierderea cea mai mare.
Pe de alta parte, romanii au platit din buzunarul lor aceste pierderi. O parte din banii pe care trebuia sa-i obtina APAPS din privatizare ar fi completat bugetul astfel incit sa-i permita sa plateasca fara probleme datoria publica externa, sa sustina programe sociale consistente, sa dea pensii mai mari, sau sa finanteze sanatatea si educatia la un nivel decent. Astfel incit, am ajuns in situatia in care bugetul este sustinut din buzunarul firmelor competitive si al romanului obisnuit si asa se si explica fiscalitatea dura, impinsa la cote dramatice, impusa in Romania. Putem deci socoti aceste pierderi aproape integral ca o imensa gaura in bugetul tarii. Banii astia ne-au fost pur si simplu luati din buzunare. Eu am facut un calcul, doar in cazul pierderilor pe care le-au inregistrat Bancorex si Banca Agricola, in suma de 3 miliarde dolari. Fiecare dintre noi a platit 200 de dolari pentru a acoperi aceste pierderi.
Apoi, pierderile din privatizari facute in favoarea clientilor de tip “Iacobov si compania”, in urma carora afacerile preluate de acestia n-au produs cit ar fi putut produce. Au produs in schimb pierderi sub toate aspectele bugetare. In esenta, timp de 14 ani a fost incurajat capitalismul parazitar, in care o firma este favorizata la privatizare, asteptind apoi cite un contract cu statul, pentru a-l maslui dupa aceea. Demonstratia cea mai clara este evolutia rafinariilor Rafo si Darmanesti.
Matei Paun, analist politic: “Primeaza rolul intereselor de grup”
“Daca luam in calcul si investitiile straine directe care ne-au ocolit, Ă suma reala pe care Romania a pierdut-o sa se apropie de 100 miliarde dolari”
Am fost si raminem o tara unde rolul intereselor de grup primeaza. Nu avem institutii care sa aplice legea uniform si obiectiv. Dupa 14 ani de tranzitie constatam ca am ramas in urma unui grup de tari care intra in Uniunea Europeana. Noi nu am ramas blocati in aceleasi probleme din greseala sau din necunoastere. Lucrurile au fost impinse de diverse interese.
Orice calcule am face cu datele cunoscute, trebuie sa intelegem ca in ansamblu, costurile sint mult mai mari. Daca luam in calcul si investitiile straine directe care ne-au ocolit, cu toate efectele lor ulterioare asupra bugetului statului, nivelului de trai, cresterii economice, este posibil ca suma reala risipita pe care Romania a pierdut-o sa se apropie de 100 miliarde dolari. Daca am inmulti numarul de locuitori ai Romaniei cu media investitiilor per capita din tarile europene care s-au priceput sa atraga investitii, si am face diferenta intre cit avem noi si cit am fi putut obtine, am constata ca vorbim de zeci de miliarde de dolari pierduti.
Deocamdata, noi trebuie sa oprim pierderile, sa tratam ranile care singereaza. Ma refer si la subventiile mascate dirijate de putere catre diverse firme, la contractele de privatizare controversate sub aspectul banilor obtinuti. Promovarea ineficientei trebuie oprita.
Probabil sintem una dintre putinele tari din lumea civilizata unde in fiecare an se repara aceleasi strazi si asta e ridicol, pentru ca noi tot timpul risipim bani pentru a reface ceva ce nu s-a facut bine.
Adelu ne garantează că lucrurile semnalate nu vor scăpa nepedepsite. Ăn recenta campanie "Mani pulite", și-a lipsit baronii cotizanți de "sprijinul politic" al PSD. N-a pomenit dacă li s-o fi retras și "sprijinul economic"... Dacă nu, cred că la ora asta, li se fâlfâie îngrozitor...
O mostră de prezentare hard a teribilei anticorupții românești: TOLERANĂA "0" FAĂĂ DE ANTICORUPĂIE. Ăn viziunea genială a neasemuitului strateg din fruntea guvernului asta-nseamnă IMPOZIT DE 90% PENTRU SUMELE CE NU POT FI JUSTIFICATE LEGAL. Adică??
Adică "toleranța 0" egal "toleranță 10%" (pentru orice absolvent de școală primară), plus intrarea în legalitate... Bravo, măi Adișor! Tu singur ai făcut socoteala asta, sau te-a ajutat doctorul Mischie? Cît timp ai calculat?!
Mi-l și închipui cum se duce el la Dana și-i zice: "Ai văzut ce freieri e ăștia? S-a repezit toți să apaude ca proștii! Stai liniștită, mami, că și dac-ar fi să ni se aplice și nouă, tot ne-ar rămâne să trăim într-un hotel de pe Coasta de Azur încă vreo 42.000 de ani..."
O mostră de prezentare hard a teribilei anticorupții românești: TOLERANĂA "0" FAĂĂ DE ANTICORUPĂIE. Ăn viziunea genială a neasemuitului strateg din fruntea guvernului asta-nseamnă IMPOZIT DE 90% PENTRU SUMELE CE NU POT FI JUSTIFICATE LEGAL. Adică??
Adică "toleranța 0" egal "toleranță 10%" (pentru orice absolvent de școală primară), plus intrarea în legalitate... Bravo, măi Adișor! Tu singur ai făcut socoteala asta, sau te-a ajutat doctorul Mischie? Cît timp ai calculat?!
Mi-l și închipui cum se duce el la Dana și-i zice: "Ai văzut ce freieri e ăștia? S-a repezit toți să apaude ca proștii! Stai liniștită, mami, că și dac-ar fi să ni se aplice și nouă, tot ne-ar rămâne să trăim într-un hotel de pe Coasta de Azur încă vreo 42.000 de ani..."
in orice tara in care fiscul taie si spanzura recuperarea se face 100% plus inchisoare pt evaziune fiscala vezi pt exemple boris becker, stefi graf ghorghe zamfir
Hello, de ce nu dai un citat si apoi link la articol, trebuie sa clutter tot thread-ul? Ca sa nu mai zic ca probabil exista si chestiuni de copyright.
@stilnox: ca sa nu ma trezesc dupa vreo saptamana cu link invalid.
Am vazut aici ca au CASCO cu 5% mai ieftin. Pentru Renault e oferta in principal! Pare OK... uitati-va si voi!
Aceasta este o versiune simplificată a paginii originale. Pentru a vizita versiunea originala click aici.