Vorbesti de parca profesorii de pe vremea raposatului faceau tumbe in clasa ca sa atraga atentia. Nici atunci n-aveau toti metoda de predare. Dar functiona, in cazul elevilor, educatia de-acasa si de ce nu, frica.

la nivelul preuniversitar si gimnaziu mai merge o linie la palma, daca vrei sa atragi atentia elevului. insa la gradinita si scoala primara, cine nu are dragoste si talent didactic, nu are cum sa puna piciorul in clasa. trebuie sa fii adevarat artist. si vorbesc in cunostinta de cauza.

Nu faceau tumbe si nici nu erau mai motivati. Sistemul de invatatamant romanesc este in criza de personalitate(parere proprie), sunt multe de discutat despre problemele reale existente aici.
Referitor la salarii, cel mai greu este pentru debutanti , pentru profesorii cu pana la 10 ani vechime si pentru cei care nu sunt titulari. Sistemul acesta de titularizare mi se pare o aberatie ! Cred ca este unul din principalele motive ale scaderii performantelor invatatamantului romanesc: profesorul se vede titular, sta linistit pana la pensie la catedra respectiva(daca vrea isi da straduinta sa mai faca si performanta)--cei care reusesc sa se titularizeze o fac prin diferite mijloace mai mult sau mai putin ortodoxe. Pot da un singur exemplu: o medie de 9.45 ultima medie de titularizare--un prieten--este fericit ca a reusit performanta--o alta persoana cu 9.30 face contestatie si obtine 9.50--prietenul meu pierde titularizarea!

niciunde nu merge o linie la palmă, că-i la grădiniţă sau că-i vorba de studii universitare sau postdoctorale
atenţia elevului se captează prin materia predată, dacă elevul n-are chef să fie sănătos, va fi punctat la examene/lucrări/teste corespunzător.

p-ăia micii n-ai cum să-i ţii în priză dacă le spui despre teoria cuantică, tocmai de aia nu se predau matematicile avansate în şcoala primară, acolo unde dascălii ar trebui să formeze atenţia şi gustul pentru învăţătură, să le formeze puţoilor un sistem de valori prin dragoste şi atenţie nu ameninţându-i cu "colţu de ruşine" sau buline negre
ca să nu se ia ionică după becalii şi băşeştii pe care-i vede la teve cu teancu de bani şi kilu de exprimare a la maidan.

pe măsură ce înaintează în vârstă elevului i se va capta atenţia în primul rând prin informaţia expusă, şi apoi modul, metoda şi alte chestii d-astea. iar metoda de-a preda matematici este doar cu pixu-n mână, nu cu calculatoru şi proiectoru cum încearcă unii prăpădiţi care la rândul lor îşi rupeau urechile prin integrale de suprafaţă sau alţi draci uscaţi

n-ai inteles nimic.

ba din contră, şi ca să-ţi demonstrez, imaginează-te pe tine predând drept penal. poţi să cunoşti metodele lu peşte prăjit, că tot un vax albina o să iasă

la nivelul preuniversitar si gimnaziu mai merge o linie la palma, daca vrei sa atragi atentia elevului. insa la gradinita si scoala primara, cine nu are dragoste si talent didactic, nu are cum sa puna piciorul in clasa. trebuie sa fii adevarat artist. si vorbesc in cunostinta de cauza.

edit - Laberto, daca tu faci aici apologia fricii ca metoda pedagogica, e clar; preda tu macar 2 ani intr-o scoala si dupa aia aprofundam subiectul.

Nu faceau tumbe si nici nu erau mai motivati. Sistemul de invatatamant romanesc este in criza de personalitate(parere proprie), sunt multe de discutat despre problemele reale existente aici.

Salariile in invatamant sunt de mizerie, asta-i adevarul! Ca nu se aplica legea salariului minim garantat pentru cei cu studii superioare (care a fost majorat de curand la 1000 de lei) si trebuie sa tragi vreo 4-5 ani sa ajungi la salariul ala, nu mai vorbim ca te freaca cu tot felul de examene, de la definitivat pana la gradul I si II, inspectii multe etc. Plus de asta copii care in ziua de azi iti mananca nervii si nici cand ajungi acasa nu mai ai timp liber fiindca trebuie sa pregatesti conspectele pentru a doua zi, sa corectezi lucrari si teze etc.

Cum spunea amonra, profesoratul adevarat e o arta, pe care cei mai multi o ignora sau nu-i intuiesc profunzimile la adevarata lor valoare. Foarte multi stramba din nas a sictir cand aud de profesori, ca iau mita, ca fac meditatii si le iese in plus, ca si asa nu stau decat 4 ore la scoala, ca au concedii mai mari, ca nu sunt productivi, ca au salariile pe care le merita pentru cat muncesc.

Lasand la o parte pe cei care fac de rusine invatamantul, se uita prea usor ce inseamna sa fii profesor adevarat - si de cata dedicatie si talent ai nevoie ca sa poti face asa ceva.
Nu vreau sa scriu din experienta mea aici, dar apropo de exemple, mi-amintesc acum de un cuplu de invatatori, parintii unei prietene, care imi povesteau ca erau atat de dedicati si pasionati de ce faceau, incat isi inregistrau lectiile de la scoala pe magnetofon si apoi le analizau acasa, sa vada cum au iesit, unde n-a mers bine ceva si ce anume se putea imbunatati. Isi studiau efectiv reactiile lor si ale copiilor de pe banda si se corectau cu creionul in mana si isi faceau sugestii legat de ce trebuia facut mai bine, cand trebuiau sa puncteze ceva din lectie copiilor - si cand sa le incurajeze creativitatea si sa taca.
Sau de faptul ca atunci cand era iarna si copiii de clasa I se zgaiau pe geam la zapada, cu gandul la joaca, si el ii lua la sanius in parc si-i lasa sa se joace putin dupa care ii punea sa scrie in zapada literele invatate in clasa sau operatii de aritmetica.
Sau de faptul ca ii incuraja sa vina la cercul de muzica sau de pictura si sa fie creativi, si umbla dupa ei prin comuna aia unde preda si de multe ori se certa cu parintii sau cu stabimea comunista cretina de pe-acolo, doar ca sa-i farmece cu ceva si sa le scoata la iveala frumusetea din ei ...

Si o gramada de profesori de-ai mei au fost aproape la fel, profesori de o anvergura si noblete extraordinare, care ne vorbeau in afara materiei despre cate in luna si in stele, de la Jung, Panait Istrati, Coanda sau Shakespeare pana la banalitati aparent minore din viata lor, dar din care am fi putut invata ceva.
Oameni care chiar aveau har pentru invatamant, cu tot salariul lor de mizerie, care chiar si-au pus sufletul pe catedra si care prin arta lor, prin caldura si valoarea lor umana au insemnat si vor insemna ceva pentru elevii lor, inca mult timp dupa ce acestia din urma vor fi avut copii la randul lor.

Sunt lucruri care se uita prea usor, si e pacat, mai ales cand bagatelizezi pe nedrept munca si talentul unui profesor dintr-un birou caldut de functionar, in care faci niste hartii, plimbi niste dosare si eventual sictiresti lumea de la ghiseu.


Si asemenea profesori inca mai exista, si inca isi mai educa si invata elevii, chiar daca salariul lor nu e decat o fractie penibila din cat castiga (oficial) un parlamentar sau o starleta de rahat de pe teve, in conditiile in care talentul, cunostintele si arta lor sunt incomparabil mai vaste si infinit mai importante - mai hotaratoare in viata unui om.

mai ales cand bagatelizezi pe nedrept munca si talentul unui profesor dintr-un birou caldut de functionar, in care faci niste hartii, plimbi niste dosare si eventual sictiresti lumea de la ghiseu.

Pentru un adevărat profesor, ceea ce spui tu aici reprezintă o jignire mai mare decît salariul mic pe care-l primeşte. Pasiunea nu va putea fi niciodată plătită. Şi el nici nu aşteaptă asta.
Pentru ceilalţi vorbele acestea nici nu contează.

numai profesorii trebuie sa munceasca din pasiune?

atunci sa scada si salariile si celorlalti bugetari, sa munceasca si ei din pasiune


performanta nu se obtine cu un om pasionat care este platit prost

performanta se obtine cu un om pasionat de meseria lui si care totodata este platit bine

numai profesorii trebuie sa munceasca din pasiune?

atunci sa scada si salariile si celorlalti bugetari, sa munceasca si ei din pasiune


performanta nu se obtine cu un om pasionat care este platit prost

performanta se obtine cu un om pasionat de meseria lui si care totodata este platit bine

performanta nu se obtine cu un om pasionat care este platit prost

performanta se obtine cu un om pasionat de meseria lui si care totodata este platit bine

cati profesori au fost prinsi copiind la examenul de titularize? ce faceau ei era corect?

Nu numai. Şi un bucătar care pune pasiune în ceea ce face va avea "performanţe".
În alte meserii se cere seriozitate.
Am mai spus, performanţa nu aparţine profesorului ci elevului format de un profesor pasionat. Asta e părerea mea.
Nu am afirmat că salariile profesorilor sunt mari. Dar susţin în continuare că dacă peste noapte sau mâine salariile acestora s-ar mări nu înseamnă că vom avea profesori buni şi implicaţi. Este unul dintre segmentele de activitate unde pentru a fi "bun" e nevoie şi de dăruire.

şi mă rog de ce performanţa nu aparţine profesorului? un prof cu articole publicate în nature eu zic că nu-i chiar de colo.

Ioi! Da, ai dreptate, dar nici performanta aceasta nu e motivata de salariu. Asta cred eu.

Tinere, esti pe langa.

In pr rand ca nu au 4 luni concediu, asta e gogonata, media e cam de 6-8 saptamani. Dupa aia, excursii gratis ? Ai idee cate se mai fac pe an in scoala si cati profi mai merg ? Si cati mai sunt dispusi sa iasa 2 zile cu elevii intr-o excursie, in conditiile in care bataia de cap, stresul, grija sa nu-ti pateasca ceva vreunul si tu de multe ori sa nu ai nicio vina, si sa-ti sara parintii si directiunea in cap si s-o patesti si tu la randul tau iti ia tot cheful ? Incearca tu asta, sa vedem cum te descurci.

Trei, incearca tu sa predai in fiecare zi de munca 5 ore la 5 clase diferite cu cate 25-30 de elevi, dintre care o gramada extrem de sictiriti, nesimtiti si indolenti.

Incearca sa-i cointeresezi, sa-i atragi spre tema, sa-i potolesti, sa le suporti temperamentul si izbucnirile deplasate, sa-i tii in frau si in acelasi timp sa te tii de programa si de lectie strict, in asa fel incat sa nu ramai in urma cu materia dar sa-i faci sa inteleaga si sa ramana cu ceva in cap.
Incearca sa-i si intelegi cand au probleme, incearca sa-i cunosti, sa le afli pasurile, problemele cu familia sau cu ceilalti colegi, incearca sa discuti cu parintii lor, uneori niste imbecili care-i trateaza fara niciun pic de respect pentru personalitatea lor, incearca sa SUPLINESTI uneori rolul de parinte pt ei, sa-i incurajezi, sa fii apropiat de ei, mai mult poate decat sunt insisi parintii lor de ei, incearca sa le rezolvi conflictele intre ei si sa-i impaci pe toti, incearca sa-i unesti si sa creezi o atmosfera destinsa si placuta si relatii normale intre ei, pregateste-ti lectiile minutios in fiecare zi, fa tone de documentatie si dosare ca sa satisfaci toata birocratia aia cretina din invatamant, pt ca daca n-o faci esti ars de directiune, organizeaza diverse evenimente extra-curiculare pt copii, alearga dupa sponsori eventual, atrage-i spre scoala, intereseaza-te de soarta si cariera lor pe mai departe etc etc etc.

Incearca sa le fii in acelasi timp si profesor, si mentor, si jandarm, si manager pe probleme de scoala, si parinte si prieten (daca poti) - si fa toate astea in acelasi timp, cu peste 100 de copii, IN FIECARE ZI DE MUNCA.

Si dupa aia spune ca 5 ore de-ale lor in conditiile astea nu echivaleaza cu 8 ore la birou ale altora.

Nu spun ca sunt prea multi care reusesc sa fie profesori cu adevarat, sunt si japite care pretind mita, care intra pe pile, care nu au niciun fel de talent pedagogic, care se comporta ca niste giboni cretini cu elevii si nu ca niste oameni carora le pasa de copiii aia, care nu au ce cauta in invatamant si care fac de ras conceptul; dar nu generaliza si nu vorbi in necunostinta de cauza, daca tot nu stii ce-i aia.

Si da, am fost profesor si eu stiu ce vorbesc.

din experienţa mea de elev/student pot spune că pregătirea şi cunoştinţele profesorului fac de 50000 de ori mai mult decât metoda de predare sau alte chestiuni colaterale.

Asta doar dacă ai doar elevi însetaţi de cunoaştere. Dacă ai elevi care fac şcoala din obligaţie, nu-i chiar aşa.
Dar, in principiu ai dreptate, este mai vital ca profesorul sa-si cunoasca materia, decat sa fie pedagog.