UnixMarius
Aug 20 2006, 07:25
Cautam pe Gugal pentru cineva , care face un referat despre Nobel Price, cati humanoizi au luat Nobel price si sa fie din europa.
In fine am gasit o gramada , si mi-a trecut prin cap sa vaz cati au fost din ROMANIA. Si culmea , sau nu, 
se pare ca totusi si Romania se poate mandri cu cineva nascut si crescut pe acilea ca a luat un premiu NOBEL .
Este vorba de scriitorul Elie Wiesel, nascut in Sighet, Transylvania la 30 September 1928 , care a luat premiul in 1986.
Banuiesc ca nu are importanta ca este "evreu" deoarece , oricine nascut si crescut aicea este si "roman".
Fundatia Lui
Alt Link
Wiki
Chestia e ca nu e listat la "romani" care au luat premiul , ce la "evrei' care l-au luat.
Wiki Jewish
Intrebarea este , cum se face ca dintr-un popor atat de destept si descurcaret pe altarul istoriei , numai unul nascut aicea a luat un premiu NOBEL. Exista o "conspiratie" impotriva celor de pe aceste meleaguri ? .. chiar nu avem elite internationale care sa intre in vizorul celor care dau acest premiu? ...
Sa vedem ce-o sa iasa si din topicul acesta.
Edit : Va rog fara patima ...
Am mai gasit unul
George Emil Palade
Wiki
Pagina Lui
barbosa
Aug 20 2006, 07:30
eu stiam doar de palade. daca sunt 2 cu atat mai bine. probabil nu sunt mai multi pentru ca la noi sprijinul pentru cercetare este 0. iar cei care au facut descoperiri remarcabile in trecut nu au fost recunoscuti,sau le-au fost furate meritele. vezi cazul insulinei...
krossfire
Aug 20 2006, 07:41
Lucian Blaga a fost si el nominalizat la premiul Nobel, numai ca autoritatile vremii nu l-au lasat sa participe. Mare pacat, pentru ca la vremea respectiva filosofia sa era chiar unica si ar fi adus poate un suflu nou intr-o Europa inca dominata de obsesia materialismului.
Ramunc
Aug 20 2006, 07:41
Ce nu-mi place pe paginile Wiesel, e ca zice
Elie Wiesel was born in 1928 in Sighet, Transylvania, which is now part of Romania.
Pai din 1918 pâna azi, Sighet a fost mereu în România.
Eu am despre evrei o parere împartita: unii sunt clar de treaba, altii sunt plini de ura fata de români sau crestini.
krossfire
Aug 20 2006, 07:46
QUOTE(Ramunc @ Aug 20 2006, 08:41)
Eu am despre evrei o parere împartita: unii sunt clar de treaba, altii sunt plini de ura fata de români sau crestini.
Sa-ti spun sincer, am cunoscut ceva evrei. Plin de ura nu mi s-au parut, dar plini de ei da. Mai ales ca unul dintre cei cunoscuti de mine era cam bigot de felul lui, si mi s-a parut ca mult mai repede faceai un crestin sa se indoiasca de el, decat pe omul asta. Toti aveau asa un aer de superioritate, desi erau "extrem" de binevoitori.
Revenind la subiect, si la ce spuneam despre Blaga :
http://en.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga
UnixMarius
Aug 20 2006, 07:51
QUOTE(Ramunc @ Aug 20 2006, 08:41)
Eu am despre evrei o parere împartita: unii sunt clar de treaba, altii sunt plini de ura fata de români sau crestini.
Cred si io ... aia buni is aia care au luat Nobel Prize .... 
Cred ca ar fi bine sa postam aici si pe aia care au fost nominalizati si nu au luat ... cinste lor.
QUOTE(Ramunc @ Aug 20 2006, 08:41)
Ce nu-mi place pe paginile Wiesel, e ca zice
Elie Wiesel was born in 1928 in Sighet, Transylvania, which is now part of Romania.
Pai din 1918 pâna azi, Sighet a fost mereu în România.
E buna precizarea deoarece in ww2 acolo era armata hortysta care a deportat evrei. Elie Wiesel face aceasta distinctie ... cinste lui .
Din partea mea poate sa spuna ca s-a nascut pe Luna ... eu tot "roman" il numesc.
tomaso
Aug 20 2006, 08:20
Sistemul romanesc este de vina.
Trecut si actual !
Ce dovada mai buna poate fi aceea decat faptul ca doar romanii care au plecat in strainatate au reusit sa poata face performanta si cercetare ?
In opinia mea, premiul Nobel pentru pace este un mare rahat .
Este un premiu care sfideaza memoria lui Nobel si s-a ajuns ca unii dintre cei mai mari criminali sa primeasca acest premiu. Asa ca, eu va propun sa nu luam in considerare aceasta sectiune, pentru ca este un premiu acordat pe criterii politicie, nu pe merite personale.
Revenind la subiectul topicului, din pacate, sunt sceptic si in continuare.
Romanii sunt la fel de limitati de sistem. Cercetarea este un dezastru iar cei mai buni cercetatori nu au alta sansa decat sa emigreze in SUA sau in cateva tari dezvoltate, din occident.
Odata ajunsi acolotrebuie sa inceapa de la zero.
In aceste conditii, doar exceptional si doar inclusi intr-un colectiv de cercetatori, au sansa de a performa.
Cu tristete as putea prezice ca nici in urmatorii ani nu vom avea de un premiu Nobel adevarat. Adica unul acordat pentru a rasplati cercetarea de frontiera.
Premiul Nobel este un premiu special ( cu exceptia celui pentru pace ).
Se acorda oamenilor, nu statelor. Se rasplatesc rezultatele de exceptie, nu munca de cercetare.
Nu exista premiu Nobel acordat pentru "intreaga activitate" , in geniul premiilor oscar.
Intr-o lume globalizata, cercetarea a devenit o munca de echipa la scara globala.
Temele de cercetare au devenit asa de complexe incat este din ce in ce mai greu ca un om sau doar cativa sa poata ajunge la rezultate concrete. Acum se lucreaza global, internetul unind laboratoarele de cercetare, religiile si rasele.
Oamenii deosebiti sunt raspanditi in toata lumea.
Sa luam cazul genomului uman. Cine poate da un premiu Nobel pentru uriasa echipa ce a reusit sa termine aceasta munca titanica ? Pe cine rasplatesti ? Mii de cercetatori, din toata lumea, au muncit timp de mai multi ani pentru completarea hartii genomului uman. Cum poti discerne meritul personal si cum poti acorda un premiu Nobel fara sa lasi afara pe cineva care a contribuit la fel de mult ?
Timpurile cercetatorului singuratic ( in genul lui Einstein ) care sta singur si asterne pe hartie teorii complicate, apoi le publica si primeste premiul Nobel, este apus definitiv.
Este mai putin important statul in care traieste omul respectiv si si mai putin important este statul in care s-a nascut cel care primeste premiul Nobel.
Premiul nobel la romani ?
Slabe sperante.
Totusi, daca exista o speranta reala, aceasta nu poate veni decat de pe urma procesului de globalizare.
UnixMarius
Aug 20 2006, 08:28
QUOTE(tomaso @ Aug 20 2006, 09:20)
In opinia mea, premiul Nobel pentru pace este un mare rahat .
Este un premiu care sfideaza memoria lui Nobel si s-a ajuns ca unii dintre cei mai mari criminali sa primeasca acest premiu. Asa ca, eu va propun sa nu luam in considerare aceasta sectiune, pentru ca este un premiu acordat pe criterii politicie, nu pe merite personale.
Tocmai mi-ai taiat unu dintre romani de pe lista cu premii. sincer nu ma intre ca se da si pe branza , atata timp cat adaugat la CV devine un mare rahat. Si mai ales ca pe Cv-ul respectiv mai scrie si Romania .
Premiul Nobel pentru pace este intradevar ceva aiurea , mai ales ca l-a primit si teroristi , vezi Arafat, etc.
Nobel a fost inventatorul unor chestii najpa , dar hai sa fim seriosi , cine e de vina , ce-l care inventeaza sau gaseste formula puterii atomului , sau ce-l care in loc sa faca o centrala nucleara sa de-a caldura si energie electrica la un oras, face o bomba care e folosita la omorarea a jde mii de oameni? ...
krossfire
Aug 20 2006, 08:33
Din cate stiu dupa inventarea dinamitei si omologarea ei, Alfred Nobel ar fi spus "Asta va pune capat tutoror razboaielor". Aceeasi chestie s-a spus si despre bomba atomica, bomba cu hidrogen...sa vedem ce alte lucruri minunate "care vor pune capat tuturor razboaielor" va inventa omenirea.
Probabil vom ajunge la prezumtia lui Einstein...WW4 se va purta cu bete si pietre...
tomaso
Aug 20 2006, 08:33
QUOTE(UnixMarius @ Aug 20 2006, 09:28)
Tocmai mi-ai taiat unu dintre romani de pe lista cu premii. sincer nu ma intre ca se da si pe branza , atata timp cat adaugat la CV devine un mare rahat. Si mai ales ca pe Cv-ul respectiv mai scrie si Romania .
Premiul Nobel pentru pace este intradevar ceva aiurea , mai ales ca l-a primit si teroristi , vezi Arafat, etc.
Nobel a fost inventatorul unor chestii najpa , dar hai sa fim seriosi , cine e de vina , ce-l care inventeaza sau gaseste formula puterii atomului , sau ce-l care in loc sa faca o centrala nucleara sa de-a caldura si energie electrica la un oras, face o bomba care e folosita la omorarea a jde mii de oameni? ...
Premiul Nobel se acorda conform vointei lui Nobel:
"shall have conferred the greatest benefit on mankind."
UnixMarius
Aug 20 2006, 08:44
QUOTE(tomaso @ Aug 20 2006, 09:33)
Premiul Nobel se acorda conform vointei lui Nobel:
"shall have conferred the greatest benefit on mankind."
Dejaba , poate ca acordarea lui este discutabila, dar cum am mai afirmat , Nobel Prize devine un mare atu la CV. Nu ti-ai dori asa ceva ? ... Beneficiile financiare nu conteaza .
tomaso
Aug 20 2006, 09:13
QUOTE(UnixMarius @ Aug 20 2006, 09:44)
Dejaba , poate ca acordarea lui este discutabila, dar cum am mai afirmat , Nobel Prize devine un mare atu la CV. Nu ti-ai dori asa ceva ? ... Beneficiile financiare nu conteaza .
Eu as prefera beneficiile financiare !!!
UnixMarius
Aug 20 2006, 14:18
Nimeni nu-si aduce aminte de romani faimosi? .. poate sa fie si din "nationalitatiile conlocuitoare" , numai sa fie nescuti in spatiu romanesc.
deranjeaza pe cineva daca amintesc ca sunt vreo 8 laureati ai premiului Nobel nascuti in spatiul maghiar ? 
UnixMarius
Aug 20 2006, 15:00
QUOTE(TAPAS @ Aug 20 2006, 15:46)
deranjeaza pe cineva daca amintesc ca sunt vreo 8 laureati ai premiului Nobel nascuti in spatiul maghiar ?
Baga . sa fie si ceva offtopic , de la "fratii" nostri maghiari. Pun pariu ca 7 sunt evrei-maghiari.
Edit : nu are a face , ei raman maghiari FOREVER .
krossfire
Aug 20 2006, 15:12
Ma rog, eu l-am amintit pe Blaga, dar probabil nu va pare interesant, nefiind : tigan , evreu , maghiar...
UnixMarius
Aug 20 2006, 15:23
QUOTE(krossfire @ Aug 20 2006, 16:12)
Ma rog, eu l-am amintit pe Blaga, dar probabil nu va pare interesant, nefiind : tigan , evreu , maghiar...
Corect .. ia sa postam cate ceva despre blaga atunci.
"Lucian Blaga și Premiul Nobel
Dosare neelucidate
Prof. dr. ZENOVIE CÂRLUGEA
Întâmplarea, desigur, numai întâmplarea nefericită face ca Premiul Nobel pentru literatură să ocolească de câtva timp cultura română, după ce, în câteva rânduri, steaua în strălucire maximă a unor poeți trimitea mesaje îndreptățite. După ce, în deceniile din urmă, numele unor Nichita Stănescu sau Marin Sorescu ar fi intrat pe unele liste de propuneri, opțiunea unui Nobel pentru literatura română a resuscitat o idee promoțională mai veche. E cazul lui Lucian Blaga, care, în deceniul al șaselea, figurase pe o astfel de listă, meritând cu prisosință o asemenea recunoaștere universală.
Faptul, dacă s-ar fi împlinit, nu numai că ar fi constituit consacrarea definitivă a lui Lucian Blaga în concertul universal de valori, mângâindu-i ultimii ani de viață, trăiți în resemnare și evidente strâmtori materiale, dar ar fi însemnat și o mare izbândă pentru literatura română, aflată, sărmana, la ora aceea, în nefericitul impas al realismului socialist, atât de pustiitor în ideologizarea lui propagandistică, în activismul contrafacerilor mimetice, în maniheismul primitiv al înghețului dogmatic.
,,Dacă l-ai fi luat Tu – i se adresează poetului Axente Creangă cineva într-un răvaș – o țară întreagă s-ar fi înălțat. Și istoria noastră ar fi trecut peste punctul mort al nadirului ei!” 1 .
Acel fatalism exprimabil în sintagma ,,n-a fost să fie” se conjugă azi cu ,,amânarea” sine die a acestei binemeritate recunoașteri pe mapamond, neștiind noi înșine, românii, când se va mai produce o astfel de conjuncție favorabilă a astrelor pentru cultura română, când petele albe din această geografie spirituală a Europei se vor reduce… Căci fie și prin aceste lacune și regretabile omisiuni, cultura română, ca parte a culturii universale, în aspirațiile ei valorice și umanitariste, își atestă prezența în concertul universalității creatoare.
,,În ansamblu, însă, laureații Premiului Nobel pentru literatură – scria criticul literar Laurențiu Ulici – compun o galerie de mari valori ale sec. al XX-lea, semnificativă, chiar și prin omisiuni, pentru dinamica ideologiei literare și a modurilor de expresie din literatura universală a acestui veac. Privită în integralitatea ei, această galerie este o oglindă a spiritului omului modern în expresie literară. O oglindă din care ne privesc ochii lui Amfion, legendarul constructor cu lira, o oglindă în care, privindu-ne, putem recunoaște cea mai adâncă esență a ființei noastre." 2
Pe la mijlocul deceniului al cincilea, mai exact prin 1945-46, opera poetică, filosofică, dramatică și eseistică a lui Lucian Blaga, profesor universitar și academician, vreme de peste un deceniu în slujba diplomației românești cu succese notabile, se bucura nu de unanimă, ci de largă recunoaștere în cadrul culturii române, în ciuda unui Iorga atât de capricios și retractil sau a unui Bogdan-Duică, un confin la fel de opac față de puternica modernitate a celui contestat și care-l ,,trântise" cândva pe poet la examenul de docență. Neimpresionat de ,,faptele acestui rinocer impotent", Blaga îi scria lui Ion Chinezu, la 21 aprilie 1930, având convingerea sigură, în perspectiva posterității, a actului de injustiție ce i se face: ,,va rămâne în istoria literară printr-o singură ispravă: prin atitudinea față de mine. Amin.” 3
Nefiind deloc vorba de o supraevaluare a propriei opere, vom constata că poetul era foarte atent la receptarea operei sale în epocă, plăcându-i – cum zice Șerban Cioculescu într-un dialog cu I. Oprișan 4 - ,,să fie elogiat și să se vadă anturat și adulat”, răspunzând la cuvinte de mulțumire celui mai anonim admirator și foarte preocupat față de orice recepție critică, contestatară. Într-o vibrantă evocare a personalității, Ovidiu Papadima apreciază că Blaga ,,și-a construit statuia cu perseverență, cu luciditate, cu metodă și cu îndreptățire”. Neconsolându-se ca alții cu ideea posterității justițiare (ironizată și de Eminescu în Scrisoarea I), autorul Nebănuitelor trepte era convins de adevărul că ,,tot contemporaneitatea pregătește cimentul pentru soclul statuilor de mai târziu. Ea i-l toarnă, contemporaneitatea.”5.
Așadar, foarte atent la laude și destul de irascibil la critici, Blaga înțelegea exact, lucid și pragmatic, raportul dintre contemporaneitate și posteritate: ,,El era foarte sensibil la elogii. Și, fără îndoială, tot atât de sensibil, în rău, la critici. Era foarte simțitor la critici.” 6.
Propunerea lui Blaga la Premiul Nobel are loc în 1956. Referatul fusese întocmit de prof. dr. Basil Munteanu, de la Paris, și trimis comisiei respective de la Stockholm, însărcinată cu decernarea premiului. În lucrarea Lucian Blaga inedit. Efigii documentare, Basil Gruia afirmă că Blaga însuși avusese în mâini referatul întocmit de prietenul său Basil Munteanu: ,,Citește-l cu atenție – mi-a spus. Nici eu n-aș fi putut face o prezentare atât de clară asupra operei mele. E o sinteză extraordinară. Mi-l restitui în câteva zile. Nu mai am alt exemplar.” 7
În ciuda prudentei recomandări, d-na Cornelia Blaga avea să-i relateze peste o săptămână: ,,Basil a plecat cu referatul la Stockholm, având certitudinea că toți cei din comisie vor vota pentru acordarea premiului lui Lucian.” Tot de la Cornelia, Basil ar fi aflat că juriul de la Stockholm ar fi ,,preferat” un poet spaniol, care era bătrân și foarte bolnav. 8
Așadar, Lucian Blaga avea cunoștință de faptul că fusese propus pentru Premiul Nobel, el însuși citind Referatul ce va fi înaintat înaltei comisii. Faptul este confirmat și de Dorli Blaga în lucrarea Lucian Blaga. Corespondență de familie, unde se reproduce chiar o scrisoare a ,,tatălui” către fiica sa, studentă, aflată la București, din toamna lui 1956: ,,În toamna 1956 Blaga a fost propus pentru Premiul Nobel. Statul român nu și-a dat însă asentimentul”, scrie Dorli Blaga, reproducând apoi scrisoarea tatălui aflat la Cluj (preocupat cu traducerea lui Faust), care-o roagă să intervină pe lângă Beniuc (ca ,,o ultimă încercare ce-o mai fac”) pentru reglementarea remunerației ce fusese stopată. Mai întâi, poetul pune problema pensiei sale, pe care ,,Fondul Literar” a transpus-o la ,,Prevederile sociale”, unde ,,se pare că s-a împotmolit”: ,,În cele din urmă eu doream să mi se dea pensia de la Fondul Literar, la care am dreptul. Dreptul și l-au obținut alți scriitori, în acest timp de când mie mi se tot răspunde că nu sunt bani.” Pierderea ar fi, calculată de poet, de vreo 17.000 - ,,pensie la care aș fi avut drept din mai 1955”: ,,Adaugă la această sumă, de care am fost frustrat într-un fel, pierderea de vreo 25.000 pe care am avut-o la Editură din pricină că traducerea mea (Nathan de Lessing) a fost calculată la categoria III. A pierde într-un an și jumătate la vreo 40.000 – din drepturi, înseamnă ceva. Eu ca membru al Uniunii Scriitorilor aș avea un drept să cer ca rodul muncii mele să fie apărat. Dar vezi, asta este situația mea în țara mea. În timp ce străinii mă propun pentru Premiul Nobel – fără ca măcar să știu despre asta, Editura îmi dă certificat de traducător categoria III. Atrage te rog atenția lui Beniuc asupra acestor neajunsuri, pe care nu sunt dispus să le mai suport (…). Tata.” 9.
Profund indignat că este plătit ca traducător clasa a III-a și că pensia (ce se va rezolva cu 1 ianuarie 1957, pe baza Decretului MAN nr. 117 din 23 martie 1956, comunicat printr-o adresă a Ministerului Prevederilor Sociale nr. 50/823) rămâne în continuare o problemă stringent-vitală, Blaga îi cere fiicei sale să meargă la Miron Constantinescu. Prin insistența și audiența lui Dorli Blaga (căsătorită în primăvara lui 1957 cu Tudor Bugnariu, cumnat cu C. Daicoviciu) la Miron Constantinescu se rezolvă și ,,problema încadrării piesei Nathan de Lessing, tradusă de Tata”.
În cursul anului 1956 avusese loc întâlnirea dintre Lucian Blaga și Miron Constantinescu, episod relatat în a doua variantă a romanului.
Vestea că poetul figurează pe lista literaților propuși la Premiul Nobel i-o aduce – conform episodului narativ din romanul Luntrea lui Caron10 – lui Axente Creangă (alias Lucian Blaga) doamna Ana Rareș, soția unui ilustru profesor naturalist epurat de la Universitatea din Iași :
,,N-ai auzit nimic? Se poate? Aseară am ascultat întâmplător postul de Radio Zϋrich. Se citeau comentariile corespondentului de la Stockholm. Corespondentul vorbea despre candidații la Premiul Nobel de literatură pe anul acesta. Și la un moment dat se spunea că în cercurile Academiei de la Stockholm se vorbește foarte serios de șansele unui poet român: Axente Creangă!(…) Corespondentul mai da informația că ar fi sprijinit îndeosebi din partea țărilor latine. Mai amintea printre candidați vreo patru nume. Nu le-am reținut. Un spaniol. Doi francezi (…). Bănuiesc că este vorba despre o inițiativă a străinătății, iar nu de la noi. Căci, după cum ești tratat de ai noștri, nu cred că ai fost propus pentru această cea mai înaltă distincție internațională chiar de la București!”
Prietena sa, Ana Rareș, îi explică lui Axente că ,,ești întâiul scriitor român propus, și încă din inițiativă de peste hotare, la cea mai înaltă distincție! Cu aceasta ne atrage luarea aminte a lumii asupra Ta și asupra noastră!”
Rămas singur, Axente face legătura între vestea adusă de Ana și vizita recentă pe care i-o făcuseră poetului la Alba Iulia - unde se afla director la Biblioteca Bathyaneum - ,,oamenii partidului”:
,,Guvernul țării, așa-mi spuneam, a putut afla, pe cale diplomatică, despre cele ce se petreceau la Academia de la Stockholm. Îmi părea dintr-o dată foarte probabil că conducerea partidului, aflând despre ce se discuta la academia care de zeci de ani decerna premiile, considerate drept cea mai mare distincție ce poate fi acordată unui om al spiritului, s-a grăbit să ia contact cu mine pentru ca eventuala mea încoronare cu laurii de la Miază-Noapte să nu mă găsească cufundat cu desăvârșire în anonimatul artificial, în care eram ținut de-atâția ani din și prin bunăvoința noului regim. Pentru conducerea partidului întâlnirea a fost poate și un prilej de tatonare în vederea unei tranzacții. Nu mi s-a făcut oare o aluzie în acest sens? – Într-o atmosferă de teroare generală fusesem scos, în cursul anilor, din literatură, din teatru, de la Academia Română, de la Universitate, ca să fiu trimis la o muncă intelectuală de jos (…) Ajuns în oraș, pe strada principală, mă întâlnesc cu prietenul Basil Gruia, avocatul. El se repede spre mine: Am auzit! Am auzit! Te felicit cu toată căldura!” 11
În varianta romanului, poate din modestie, poate din considerentul antrenului și motivației epice, poetul se face a nu ști nimic. Știm, totuși, din documentarul lui Basil Gruia, că Blaga era la curent cu propunerea făcută de prof. dr. la Sorbona Basil Munteanu, - pe care Blaga îl propusese ca membru corespondent, în sesiunea generală a Academiei Române, din 15-31 mai 1939, fiind votat în plen la 26 mai 12 - , aflat la Paris în serviciul diplomației culturale, ba mai mult, poetul însuși avusese sub ochi Referatul cu propunerea ce va fi înaintat comisiei deliberative de la Stockholm. Nu peste mult timp, Axente Creangă (alias poetul) află de la Radio Paris că Nobelul pentru Literatură fusese ,,acordat unui poet spaniol în surghiun prin America de Sud” - ,,Eram al doilea (ca voturi primite, n.n.), imediat după spaniolul care a cules laurii. Personal eram nespus de mulțumit de succesul moral pe care izbuteam să-l obțin, cu totul pierdut, cum eram, într-un buzunar de provincie transilvană.”
,,În momentul de față când scriitorii români au capitulat în chipul cel mai lamentabil în fața liniei, - îi spune Leonte Pătrașcu venind special să-l felicite la Alba-Iulia, în urma «scrutinului de la Stockholm» - tu ai salvat demnitatea tagmei. Atitudinea ta corespunde întocmai substanței spirituale, ce-ți vine din veacuri, din Câmpul Frumoasei. Este în ea, într-un fel, satul nostru. Să nu-ți închipui că tu ești altceva decât satul nostru. Un sat ești. Un sat ridicat la nivelul azurului…” 13
Premiul fusese atribuit poetului spaniol Juan Ramón Jiménez, decedat doi ani mai târziu, în 1958, în Puerto Rico. Autorul Pastoralelor și Grădinilor îndepărtate, celebru prin comportamentul transmundan și exersarea ideatică a stărilor de grație, scria o pezie a purității și inefabilului, îndeosebi recunoscută, el însuși mărturisind a fi trăit în și prin poezie, ca unul din marii inițiați ai spiritului, din stirpea perfecționiștilor. Motivația juriului se făcea ,,pentru poezia lui, care, în limba spaniolă, constituie un exemplu de înaltă spiritualitate și de puritate artistică”14.
Documentarul lui Basil Gruia, ca și Corespondența de familie publicată de Dorli Blaga – în care poetul se exprima tranșant, expressis verbis: ,,În timp ce străinii mă propun pentru Premiul Nobel…” - dovedesc că Blaga avea cunoștință de evenimentul de la Stockholm. Oarecum romanțat în paginile romanului, episodul rămâne un fapt real de istorie literară, confirmat și de alți contemporani care l-au cunoscut pe poet, bunăoară ca Pan M. Vizirescu, care își aduce aminte de faptul că, mult mai târziu, un grup de tineri protestau pe lângă Zaharia Stancu ,,pentru că nu s-au făcut demersurile necesare ca să i se acorde lui Blaga Premiul Nobel”, discuție publicată în ,,România literară”: ,,Ei știau că fusese propus de cineva și că propunerea nu a fost susținută de cine trebuia. Zaharia Stancu nu a putut să dea un răspuns mulțumitor pentru studenți, dar s-a spus că ar fi fost preferat de către comisia Premiului Nobel un poet mai în vârstă decât Blaga, amânându-l pe el pentru mai târziu. Pe urmă s-a întâmplat invers, că tocmai Blaga a murit și poate celălalt a supraviețuit” – informație inexactă!15
Dorind să verifice informația la sursă, I. Oprișan mărturisește că s-a adresat Academiei de la Stockholm, răspunzându-i-se că nu există nici un ,,dosar Blaga”: ,,Eu am scris Academiei Suedeze – precizează istoricul literar în interviul luat lui Dorli Blaga, la 15 februarie 1987 – și am întrebat dacă există un asemenea dosar, și mi s-a spus că nu-i nici un dosar. Pe urmă m-am gândit, și am să scriu din nou: nu o fi existând un dosar, dar poate că poetul va fi fost, totuși, inclus pe listă…”16 Aceeași precizie o face Ion Oprișan în interviul cu Șerban Cioculescu, luat la data de 25 martie 1986: ,,Vreau să vă fac o mărturisire asupra unui lucru, pe care nu l-am mai comunicat nimănui. Eu am scris Academiei Suedeze și am rugat să mi se transmită în copii eventualele documente aflate la dosarul Blaga pentru Premiul Nobel. Mi s-a răspuns că nu există nici un dosar Blaga în arhiva Premiilor Nobel”.17
Dorli Blaga precizase că poetul ,,a fost propus de câteva țări și de Basil Munteanu, din Franța, și de Rosa del Conte, din Italia. Și poate c-au existat și alte propuneri, nu știu! Asta a fost în 1956. Și s-a ajuns cu voturile până în ultimul scrutin, când i s-a acordat premiul unui scriitor spaniol în emigrație, mai în vârstă decât tata, cu o diferență de două voturi (…). S-a anunțat oficial la niște posturi de radio străine, de pildă, din Londra.” 18
Așadar, să recapitulăm, pentru o mai clară înțelegere, printr-o confruntare a datelor:
Ana Rareș îl anunțase pe Axente Creangă, alias Lucian Blaga, că un post de radio de la Zürich a difuzat știrea cu propunerea poetului pentru Premiul Nobel, alături de un spaniol, doi francezi și rusul Șolohov.
După o săptămână, Axente află de la ,,postul de Radio Paris” că premiul a fost decernat ,,unui poet spaniol aflat în surghiun prin America de Sud”.
În interviul acordat lui I. Oprișan, Dorli Blaga numește drept ,,referenți” pe Basil Munteanu și Rosa del Conte, precizând că ,,s-a anunțat oficial la niște posturi de radio străine, de pildă, din Londra.”
Care să fie, totuși, explicația acestui eveniment?
Să fie doar o ,,legendă creată”, cum scrie I. Oprișan: ,,Am impresia că e o legendă creată. S-a zis că ar fi fost propus de prietenii lui de peste hotare…” 19
În legătură cu Premiul Nobel, Blaga apreciase că era doar ,,o inițiativă a țărilor latine”, așadar ,,o inițiativă a străinătății”, - într-un moment foarte delicat al existenței sale, când dosarul de la securitate - publicat relativ recent - era pe punctul de a-l deferi unei amenințătoare experiențe carcerale…Însuși poetul era conștient de pericolul iminent al canalului, dovadă fiind mărturisirea făcută fiicei sale, într-o scrisoare din octombrie 1951: „Eu încerc să mă adaptez la noua viață cu ore fixe și foarte nepoetice. Câte odată stau cu capul pe fișele, ce sunt nevoit să le fac despre produsele literare ardelene de la 1842. Acest canal e totuși preferabil altuia.”20
Să amintim că poetul, care fusese scos de la catedră la 1 aprilie 1949 și îndepărtat de la Academie, era de ani întregi în disgrația regimului, multe din cărțile lui fiind trecute în incriminantul Index librorum prohibitiorum. El nu fusese suspendat din învățământ datorită „unor ambiții și invidii personale” (ce i-ar fi angajat pe unii comilitoni de teapa lui Pavel Apostol, N.I. Ignat sau I. Vitner), ci conform articolului 40 din Directivele de bază ale NKVD pentru țările din orbita sovietică, document „strict secret” elaborat de Moscova la 2 iunie 1947 și trimis partidelor comuniste din Europa Centrală și Răsăriteană,21 acea „scriptură stalinistă” a comunizării României la care însuși Blaga face referiri în Luntrea lui Caron.22
Supus urmăririi informative de către Securitatea clujeană, prin dosarul operativ deschis la 20 decembrie 1955 (și închis abia la 22 mai 1961)23, Blaga, incriminat ca „exponent al regalității și burgheziei”, va trăi în anii stalinismului și dejismului cei mai nenorociți ani ai vieții sale, impactul cu totalitarismul relevând o conștiință exemplară a omului și artistului, care, asistând la „crucificarea României”, trăia el însuși propria-i crucificare.
Planând asupra sa iminenta arestare (Achim Mihu afirmă chiar că poetul a fost încarcerat câteva zile în sediul Securității clujene, fiind eliberat la insistențele Corneliei pe lângă dr. Petru Groza, prin Veturia Goga, care-l avea pe înaltul oficial drept fin24), în anii negri ai valurilor de arestări și epurări politice (1953-58), poetul ne-a lăsat în scris mărturia zguduitoare a acestei stări de neliniște și insecuritate, când, știind că este supus unui permanent filaj, i se părea că aude „bătăi în ușă”:
„Nu mă scol să deschid. Sunt încredințat că ființa care a bătut va intra cu deschizătoarea de uși și porți.(...) Odată trezit nu mai dorm. Mă zvârcolesc până se crapă de zi, căci la această oră mai e posibilă, din clipă în clipă, vizita nocturnă. Mă văd mereu cuprins în conul de lumină al unei lămpi electrice, și aud un glas cu modulații moscovite: Sunteți arestat!”
În martie 1952, într-o scrisoare către Elena Daniello, poetul îi mărturisea, cu gândul la uciderea lui Arhimede de ignobilul soldat roman, că „pe la amiezi mai aveam vreo trei pagini de transpus [din Faust, I, secvența Zi încețoșată.] Și-atunci, cineva neașteptat sună la ușă. Mi-am zis: dacă sunt ei, am să le spun: Noli tangere circulos meos. Dar n-au fost ei”, adică ofițerii de securitate.25
În perioada valurilor de arestări, care aveau loc noaptea, când istoria „înceta să mai lucreze cu idei, ea lucra numai cu dube”, Lucian Blaga a trăit sub spectrul spaimei și anxietății: „O teamă similară îl paraliza pe Lucian Blaga. In ultimii doisprezece ani de viață în care a avut nenorocul să trăiască sub «dictatura proletariatului» și să perceapă consecințșele agresiunii comuniste exercitate asupra sa, Lucian Blaga s-a aflat statornic sub incidența unei constante stări de neliniște, determinate de așteptarea producerii iminente a unei amenințări înfricoșătoare: arestarea, internarea administrativă, fără judecată, impunerea unui domiciliu obligatoriu, includerea în «unități de muncă», judecarea, condamnarea, întemnițarea, moartea: «Blaga pe care-l întâlneam zilnic abia surâdea, era apăsat, torturat de anxietate» comenta Nicolae Balotă: „nu încape îndoială că fusese înfricoșat, amenințat, că se vedea uneori arestat, sau, cel puțin, izgonit din locuință, din oraș...” 26
Dovadă că Blaga simțea că „arestarea” sa era iminentă e și faptul că poetul își ia măsuri de salvare a operei, depunând la diferiți prieteni și cunoscuți de încredere manuscrisele operelor sale (la nepotul său Liciniu Blaga din Beiuș, la verișoara Vichi Bena-Medean, asistentă universitară la Cluj, la fosta studentă Livia Popa din Dumbrăvei, la soția prof. Daniello) – fapt deconspirat și consemnat, de altfel, în dosarul de la Securitate al poetului.
„În 1952, Gh. Gheorghiu-Dej, sub pretextul «devierii de dreapta», i-a eliminat din partid pe Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu. Noul șef al Ministerului Afacerilor Interne a fost numit Alexandru Drăghici, iar întreg aparatul represiv a fost subordonat lui Gheorghiu-Dej personal. În consecință, securitatea a obținut autonomie deplină.”(I.Bălu).
În martie 1953, imediat după moartea lui Stalin, Blaga semnează contractul cu ESPLA, faptul aducându-i „o fărâmă de liniște”:„Era convins că atâta timp cât are un contract cu o editură, existența sa nu poate fi amenințată de toate câte ne amenințau în lumea aceea vrăjmașă.”27
În interviul acordat lui I. Oprișan, la 3 mai 1982, Vasile Netea evocă mărturisirea pe care Blaga i-o făcuse, în 1956, la București, în prezența lui Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Vladimir Donescu, Barbu Theodorescu, Cornel Regman, Gabriel Țepelea și Paul Teodorescu, toți veniți să facă sexagenarului „urările de cuviință”. Fiind, ca și Liviu Rebreanu, preocupat de Premiul Nobel, Blaga – „foarte conștient de personalitatea lui, de importanța lui, de talentul lui” și „convins că și pentru poporul român ar fi sosit momentul ca măcar unul din fiii săi să primească un asemenea premiu” – s-ar fi destăinuit celor de față astfel: „Și atunci ne-a explicat că, într-adevăr, este vorba să i se acorde Premiul Nobel, pentru care a fost propus de un grup de scriitori elvețieni, de un grup de scriitori din Germania Federală, de un grup de scriitori italieni și chiar de unii scriitori de peste ocean. Acestea erau atuuri destul de mari, fiindcă avea o mare importanță cine te propune și cum te propune. Deci, el era, în acel moment, în așteptarea hotărârii comisiei respective. Și ne-a vorbit cu oarecare interes despre această chestiune spunând că «acuma rămâne să așteptăm». Nevorbind nimic despre memoriul alcătuit de Basil Munteanu, considerăm că „amintirea” lui Vasile Netea este puțin exagerată (Cioculescu, în memoriile sale, neconfirmând episodul), memorialistul afirmând că Blaga se găsea oarecum într-o situație delicată, funcționând ca „documentarist” la Biblioteca Universității din Cluj, fiind totodată convins de naivitatea poetului: „Unui om care în țara lui este – hai să zic un cuvânt grav – ostracizat, era greu să i se acorde acest mare premiu.”28
Se gândise oare cineva, din afară, ca, prin orchestrarea acestei acțiuni propagandistice în favoarea poetului - pe cale radiofonică, așadar, din Elveția, de la Paris și Londra -, să tempereze elanul factorilor de represiune, tocmai într-un moment când începuseră epurările politice ale unui nou val de represiune intelectuală, punându-l, în acest fel, la adăpost pe scriitorul român de eventuale abuzuri?!…
Credem că ,,regizorul” din umbră, de fapt, autorul Referatului, confirmat de mai mulți martori, nu fusese altul decât Basil Munteanu, spirit iluminist și desăvârșit prieten, gratulat de Blaga cu ,,Baiazid” de la Sorbona! Să amintim că, la un moment dat, Blaga spera în triada de aur ce-ar fi alcătuit-o, la Cluj, împreună cu Vasile Băncilă și Basil Munteanu. 29
Oricât de plauzibil ar părea, faptul de a fi propus, din afară, la Premiul Nobel, avea această miză, care s-a dovedit justificată și de bun augur, căci imediat Blaga e vizitat de ,,oamenii partidului”, ba mai mult, i se acordă pensia ce întârziase nepermis de mult și i se reglementează drepturile de traducător.
,,Marele nenoroc al lui Blaga, afirma Edgar Papu, a fost că a scris într-o limbă care nu era de circulație internațională. Dacă limba ar fi fost o limbă cunoscută, Blaga ar fi fost recunoscut chiar în plan universal, tot atât de mare ca Brâncuși.” 30
În comunicarea Filosofia lui Blaga – susținută la Sebeș – Alba, la 11 mai 1984, în cadrul Festivalului Internațional ,,Lucian Blaga”, ediția a IV-a - , Constantin Noica afirma încă de la început că, dacă secolul al XIX-lea fusese ,,al lui Eminescu”, ,,secolul al XX-lea va fi socotit al lui Blaga”, regretând că noi românii n-am știut să valorificăm opera acestuia și s-o impunem ,,logosului european”: ,,De aceea va trebui să tălmăcim veacului, în limbile care s-au impus în el, opera gânditorului nostru. Dar ne gândim că poate de aceea, printre limbile logosului european, nu se află și graiul nostru: pentru că n-am știut la timp cum să înțelegem și ce să facem cu opere ca aceasta a lui Lucian Blaga”.31
Pe lângă acest impediment al circulației restrânse a operei, Blaga întâmpinase, desigur, și rezistența regimului totalitar, care „și-a adus contribuția (sa), trimițând un emisar la Stockholm, și anume pe Zaharia Stancu, pentru a persuada prestigiosul juriu să nu-l premieze pe Lucian Blaga”, emisar care „s-a executat cu râvnă și cu succes”, râvnind el însuși la premiul în cauză.32
Dincolo, însă, de toate acestea, nu trebuie să uităm că acordarea prestigiosului premiu de consacrare universală comportă unele „condiționări” și aspecte de natură nu neapărat cultural-axiologică.
„Acesta este un premiu care, într-adevăr, - mărturisește într-un interviu Andrés Sorel, președintele Asociației Scriitorilor din Spania – încearcă să recompenseze calitatea scriitorului, dar, uneori, este supus unor condiționări de natură politică, socială, sau, pur și simplu, e vorba de scriitori traduși și cunoscuți, care au avut sprijinul Academiei regale suedeze, iar alții nu intră în acest joc de loterie literară.”33
Prof. dr. ZENOVIE CÂRLUGEA"
Bravo. Chestiunea Blaga devine interesanta. Cred ca ar trebuii cercetat faptul ca Blaga nu a pus mana pe Premiu. Si iara o sa ajungem la conspiratie , securitate , politica , si alte mizerii din astea.
Si "ce-i blanzi vor mostenii pamantul" .....
Edit : Ioi , am uitat sa dau sursa de unde am dat copy/paste ... Here .
aurel.ion
Aug 20 2006, 15:26
Puteti sa-l puneti la socoteala si pe Paulescu, care nu a primit premiul Nobel pentru descoperirea insulinei, din cauza evreilor.
Kukker
Aug 20 2006, 15:38
QUOTE(TAPAS @ Aug 20 2006, 15:46)
deranjeaza pe cineva daca amintesc ca sunt vreo 8 laureati ai premiului Nobel nascuti in spatiul maghiar ?
Sunt mai multi , si nu conteaza daca unii au fost evrei , ei toti s-au considerat maghiari sau de origine maghiara .
Lénárd Fülöp (Philipp E. A. von Lenard) 1905, fizica
Bárány Róbert (Robert Bárány) 1914, medicina
Zsigmondy Richárd (Richard A. Zsigmondy) 1925, chimie
Szent-Györgyi Albert (Albert von Szent-Györgyi) 1937, medicina
Hevesy György (George de Hevesy) 1943, chimie
Békésy György (Georg von Békésy) 1961, medicina
Wigner Jenő (Eugene P. Wigner) 1963, fizica
Gábor Dénes (Dennis Gabor) 1971, fizica
Polányi János (John C. Polanyi) 1986, chimie
Oláh György (George A. Olah) 1994, chimie
Harsányi János (John C. Harsanyi) 1994, economie
Kertész Imre 2002, literatura
Herskó Ferenc ( Avram Hershko ) 2004 , chimie
UnixMarius
Aug 20 2006, 15:42
QUOTE(Kukker @ Aug 20 2006, 16:38)
Sunt mai multi , si nu conteaza daca unii au fost evrei , ei toti s-au considerat maghiari sau de origine maghiara .
De acord , poate sa fie si indo-africano-europeni , daca sunt nascuti in Ungaria , sunt maghiari.
QUOTE(aurel.ion @ Aug 20 2006, 16:26)
Puteti sa-l puneti la socoteala si pe Paulescu, care nu a primit premiul Nobel pentru descoperirea insulinei, din cauza evreilor.
Aurel , pana sa vii tu acilea cu samanta de scandal , toate erau minunate. Dar daca tot ai afirmat aia da si tu un blog de "propaganda" sa ne documentam.
Mr_Who
Aug 20 2006, 21:18
QUOTE(UnixMarius @ Aug 20 2006, 16:42)
De acord , poate sa fie si indo-africano-europeni , daca sunt nascuti in Ungaria , sunt maghiari.
Nu sunt de acord. Daca ei se considera maghiari, atunci da. Insa lista laureatilor Premiului Nobel pentru SUA e plina de oameni care s-au nascut in alte parti, inclusiv Ungaria, dar au ales sa se stabileasca in State, unde au fost recunoscuti si s-au putut afirma profesional.
aurel.ion
Aug 20 2006, 21:20
2 la primarie, 2 la prefectura, 2 la scoala de fete, 2 la primarie...
Mr_Who
Aug 20 2006, 21:25
QUOTE(aurel.ion @ Aug 20 2006, 16:26)
Puteti sa-l puneti la socoteala si pe Paulescu, care nu a primit premiul Nobel pentru descoperirea insulinei, din cauza evreilor.
"În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet. Aceste comunicări au fost publicate în "Comptes rendues des séances de la Société de Biologie et de ses filiales", 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu publică descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumește pancreina, și în revista de specialitate din Belgia, "Archives Internationales de Physiologie", vol. XVII, într-un articol care a apărut la 31 august 1921, sub titlul: "Recherches sur le rôle du pancréas dans l'assimilation nutritive". Deși aceste publicații au precedat cu 8-10 luni enunțarea de către Fr. Grant Banting și Ch.Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire dată principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină din anul 1923 a fost acordat cercetătorilor canadieni.
Răspunzând campaniei internaționale de restabilire a adevărului inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaște în 1969 meritele și prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A.W.K. Tiselius, directorul Institutului Nobel, deplânge situația din 1923, dar - conform statutelor Comitetului - exclude posibilitatea unei reparații oficiale, exprimându-și doar speranța că "opera de pionerat" a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, aceste foruri au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului român. În cartea "The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin" (1976), profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu."
Sursa
Ai dreptate, Paulescu trebuia sa primeasca Premiul Nobel, dar eu nu vad nici urma de evrei in povestea asta....
naughtydream01
Aug 20 2006, 21:26
Iaca paula, marioara, de-aia n-are tara liniste si pace si finante, ca n-are premianti Nobel!
Oare cati laureati Nobel se bat cu caramida-n piept ca sunt hotentonti sau swahilisti?
Se mai naste cate-un retard si se intreaba de ce parintii lui erau tembeli...
La cati imbecili au luat Nobelul pentru pace, mai lipsea Kim Ir Sen si Leana, polimerica...
UnixMarius
Aug 20 2006, 21:57
QUOTE(naughtydream01 @ Aug 20 2006, 22:26)
Iaca paula, marioara, de-aia n-are tara liniste si pace si finante, ca n-are premianti Nobel!
Oare cati laureati Nobel se bat cu caramida-n piept ca sunt hotentonti sau swahilisti?
Se mai naste cate-un retard si se intreaba de ce parintii lui erau tembeli...
La cati imbecili au luat Nobelul pentru pace, mai lipsea Kim Ir Sen si Leana, polimerica...
E ceva adevar in afirmatia asta ....
Te intereseaza detaliile? CRV-ul de la Honda face diferenta!
Trepte laterale, proiectoare cu ornamente cromate, scut anterior, protectie portbagaj.
Mai multe detalii aici.
|
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please
click here.