Asa se explica de ce intr-o perioada asa de scurta noi am "invatat" latina.
Asa se explica de ce dacii au "invatat" latina, desi doar 15-30% din teritoriu era ocupat.
Mi pare imposibil ca un popor avansat, pentru vremurile respective, sa renunte la traditii, la limba, de bunavoie.
Mi se pare imposibil ca limba latina sa ajunga pana la gurile Bugului, pana pe teritoriile actuale ale Poloniei, Cehiei, prin transmitere de la o zona la alta.
Aceste lucruri nu au logica.
Politica a determinat si a sustinut ideea ca suntem latini.
----Vreau sa se respecte titlul topicului, Nu vreau sa se discute ideea S.F. -ista migrationista.
(Idee migrationista e poveste deoarece: o mana de oameni veniti din sud nu puteau sa formeze un popor atat de puternic si de mare ca poporul roman, sa se intinda pana la Bug,Polonia,Cehia; Dacia a fost ocupata doar o parte de romani, iar spre Nord si Est erau triburi dacice, care de altfel au reocupart teritoriul dupa retragerea Aureliana; Dupa retragerea Aureliana populatia nu avea de ce sa se retraga deoarece ea era inconjurata tot de daci, iar in perioada respectiva nu era o miscare puternica a populatiilor migratoare si chiar daca ar fi fost, acesta nu este un motiv pt a-si parasi teritoriile; Singurele dovezi care atesta o miscare de populatie in zona, sunt de LA NORD spre SUD, NORD spre SUD! ; sunt dovezi care atesta prezenta romanilor intre sec 4-13, arheologice dar si scrieri, toponimie; albanezi sunt de neam iliro-tracic, din acest motiv avem cuvinte in comun; Migratia romanilor de undeva din sud spre nord nu e sustinut de NICI O dovada, aceasta idee a fost creata de catre unguri (si austrieci--Imperiul Austro-Ungar--) pt a legitima prezenta lor in Transilvania)----
Pages: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32
Din cate stiu eu, pe teritoriul Daciei se vorbea latina si inainte de a veni romanii.
Iată spațiul dac asupra căruia ne îndreptăm atenția (constituit prin unirea unor capitale de azi):
Click to view attachment
În unele părți Imperiul Roman ca stat latin a durat vreo 800 de ani (-168 +602) (în stânga diagonalei Bratislava Istanbul) !!! Numai la Roma a mai durat așa mult.
Click to view attachment
În unele părți Imperiul Roman ca stat latin a durat vreo 800 de ani (-168 +602) (în stânga diagonalei Bratislava Istanbul) !!! Numai la Roma a mai durat așa mult.
QUOTE(Diogene @ Aug 13 2006, 15:49) 
Iată spațiul dac asupra căruia ne îndreptăm atenția (constituit prin unirea unor capitale de azi):
Click to view attachment
În unele părți Imperiul Roman ca stat latin a durat vreo 800 de ani (-168 +602) (în stânga diagonalei Bratislava Istanbul) !!! Numai la Roma a mai durat așa mult.
Click to view attachment
În unele părți Imperiul Roman ca stat latin a durat vreo 800 de ani (-168 +602) (în stânga diagonalei Bratislava Istanbul) !!! Numai la Roma a mai durat așa mult.
Haideti sa ne întoarcem realitate. Sa vedem ce limbi s-au vorbit în diversele zone ale Balcanilor, în diverse epoci.
Dupa secolul 3, latina a devenit în Balcani limba de mâna a doua, dat fiind ca ,conducerea apartinea grecilor.
Latineste s-a vorbit în Balcani doar în Moesia, Dalmatia, parti din Iliricum. Tracia la sud de muntii Haemus si Macedonia erau elenofone, la fel Epirul. În actuala Albanie si Kosovo latina nu cred ca a facut multi purici, în final a învins limba ilira-albaneza.
Dupa 376 Tracia si Moesia au devenit mosia gotilor, deci caracterul latin a devenit un fenomen secundar. Aceasta explica si succesul slavizarii Balcanilor, o data cu invazia slava în secolul 6.
Si eu tind sa cred ca vorbeau limbi asemanatoare! Si asta pentru ca din cate stiu eu si limba latina si limba daca au o radacina comuna: limba sanscrita! Si ca exemplu as putea da cuvantul sat! Cuvant in limba romana de azi, limba daca dar si in sanscrita! In sanscrita sat insemna univers!
QUOTE(1234 @ Aug 13 2006, 16:20)
Si eu tind sa cred ca vorbeau limbi asemanatoare! Si asta pentru ca din cate stiu eu si limba latina si limba daca au o radacina comuna: limba sanscrita! Si ca exemplu as putea da cuvantul sat! Cuvant in limba romana de azi, limba daca dar si in sanscrita! In sanscrita sat insemna univers!
Filozofia cu "vesnicia s-a nascut la sat" (o tema interesanta, ma gândisem sa deschid un topic) dateaza din secolul 20 (Blaga) si desi unii tarani români au intuit acest sentiment, totusi nu putem crede ca stramosii identificau satul cu universul. Mai degraba originea cuvântului sat, existent atât la aromâni cât si la români, e fosatum-ul latin, care însemna sant. În secolul 16 este mentionat într-undocument românesc fsat.
QUOTE(Ramunc @ Aug 13 2006, 16:17)
Haideti sa ne întoarcem realitate. Sa vedem ce limbi s-au vorbit în diversele zone ale Balcanilor, în diverse epoci.
Dupa secolul 3, latina a devenit în Balcani limba de mâna a doua, dat fiind ca ,conducerea apartinea grecilor.
Latineste s-a vorbit în Balcani doar în Moesia, Dalmatia, parti din Iliricum. Tracia la sud de muntii Haemus si Macedonia erau elenofone, la fel Epirul. În actuala Albanie si Kosovo latina nu cred ca a facut multi purici, în final a învins limba ilira-albaneza.
Dupa 376 Tracia si Moesia au devenit mosia gotilor, deci caracterul latin a devenit un fenomen secundar. Aceasta explica si succesul slavizarii Balcanilor, o data cu invazia slava în secolul 6.
Dupa secolul 3, latina a devenit în Balcani limba de mâna a doua, dat fiind ca ,conducerea apartinea grecilor.
Latineste s-a vorbit în Balcani doar în Moesia, Dalmatia, parti din Iliricum. Tracia la sud de muntii Haemus si Macedonia erau elenofone, la fel Epirul. În actuala Albanie si Kosovo latina nu cred ca a facut multi purici, în final a învins limba ilira-albaneza.
Dupa 376 Tracia si Moesia au devenit mosia gotilor, deci caracterul latin a devenit un fenomen secundar. Aceasta explica si succesul slavizarii Balcanilor, o data cu invazia slava în secolul 6.
Când voi vedea strânse laolaltă date despre Dacia Aureliană și provinciile succesoare ale ei măcar la nivelul a jumătate din cele adunate de istoricii români despre o altă provincie a Imperiului Roman, despre una în care nu s-a născut nici un împărat roman și care nu a fost niciodată capitala temporară Imperiului (cum a fost în Moesia Superior sau Dacia Aureliană), atunci te voi crede.
Poți să spui câți împărați romani (care nu știau decât latinește, că vorba aia "șăfii e inculți") s-au născut în regiunea în cauză? Cum de cel care a scris în latină Biblia lui Papa de la Roma, Sfântul Ieronim, s-a născut acolo?
Până atunci, tot ceea ce scrii se cheamă diversiuni de joasă speță, foarte ușor demontabile. Și albanezii și goții, chiar și avarii și slavii au fost niște mici incidente în Iilria în raport cu expedițiile militare hune, avare, bulgare, pecenege, maghiare, cumane și tătare care au încercat și uneori au reușit să ia sub control "sulița geostrategică Galați-Olt-Mureș-Viena" prin care se putea ataca și controla Europa (mă refer la denumirea continentală de azi). E adevărat că aspectele militare sunt diferite de cele demografice. Atunci să ne ocupăm de cele demografice, de compozițiile etnice și lingvistice.
Am descoperit niște lucruri ciudate în secolul al XIX-lea la retragerea Turciei din Europa: aromânii, evreii și armenii ca și turcii au fost mult mai mulți ca procente decât ... azi. Salonic era un oraș evreiesc zice Robert Kaplan, și aromân și armean adaug eu... Proiectul sârbesc de slavizare se chema atunci "Nacertanije", era al lui Ilija Garasanin. Grecul care visa o Grecie până la Dunăre era Rigas Velestinlis. Nu acuzăm pe nimeni. Fiecare și-a urmărit interesele specifice epocii. Românii încă nu știu ce vor. De-abia în 1846 încep Bălcescu să redacteze "Românii subt Mihai Voievod Viteazul" (înainte Vasile Lupu și Șerban Cantacuzino mai avuseră vise imperiale pentru toată Peninsula). Anul 1800 este o fază intermediară pentru o viziune mai corectă despre anul 600.
QUOTE(Diogene @ Aug 13 2006, 21:45)
Până atunci, tot ceea ce scrii se cheamă diversiuni de joasă speță, foarte ușor demontabile.
Eu încerc sa fiu obiectiv. Dv. credeti ca istoria se scrie prin aproximatii ca cele facute de dv.
Dar GALII, ibericii vorbeau o limba asemanatoare cu latina?
Cum au adoptat ei limba latina?
Uite, noi stim engleza la perfectie, dar noi nu suntem americani.
Mouse, hard, money chanel, video, site, ...
Cum au adoptat ei limba latina?
Uite, noi stim engleza la perfectie, dar noi nu suntem americani.
Mouse, hard, money chanel, video, site, ...
Limba romana de azi are 250 000 cuvinte ,totusi un student nu cunoaste mai mult de 20 000 .
Cate cuvinte sunt din limba latina in rumana(,nu ma refer la neologismele din franceza sau italiana) ?
Cred ca limba daca avea cam 5000 cuvinte si e posibil ca multe cuvinte latine sa fi fost de fapt neologisme.
Si oricum unele cuvinte erau apropiate de exemplu in traca ied-iezi se zicea -aizi, iar in latina -hedus.
Ar trebui sa cunoastem cate cuvinte sunt comune in limbile indo-europene.De exemplu lituaniana are 70% cuvinte comune cu sanscrita. peste 2000 ani unii istorici ar presupune ca niste indieni au cucerit Lituania si si-au impus limba. Dar stim ca nu e cazul.
Cuvantul soare se gaseste si in rusa -sole parca si nu e un cuvant luat din latina ,nu mai vorbesc de persanul saura care are si litera r ca in romana fata de l-ul din sol din latina.
Cu alte cuvinte ce latin si ce e pre-latin ,trasaturi comune indo-europene in limba noastra?
Cate cuvinte sunt din limba latina in rumana(,nu ma refer la neologismele din franceza sau italiana) ?
Cred ca limba daca avea cam 5000 cuvinte si e posibil ca multe cuvinte latine sa fi fost de fapt neologisme.
Si oricum unele cuvinte erau apropiate de exemplu in traca ied-iezi se zicea -aizi, iar in latina -hedus.
Ar trebui sa cunoastem cate cuvinte sunt comune in limbile indo-europene.De exemplu lituaniana are 70% cuvinte comune cu sanscrita. peste 2000 ani unii istorici ar presupune ca niste indieni au cucerit Lituania si si-au impus limba. Dar stim ca nu e cazul.
Cuvantul soare se gaseste si in rusa -sole parca si nu e un cuvant luat din latina ,nu mai vorbesc de persanul saura care are si litera r ca in romana fata de l-ul din sol din latina.
Cu alte cuvinte ce latin si ce e pre-latin ,trasaturi comune indo-europene in limba noastra?
Din cate stiu eu cuvintele imprumutate din limba latina din vremea romana 106-274,ar fi cam de 6000 sau 30% din lexicul de baza.
Oricum parca si limba slava avea 20% cuvinte latine.
Oricum parca si limba slava avea 20% cuvinte latine.
Limba latină domina copios pe vremea Iustinianei Prima în nordul Peninsulei Balcanice. Și mă gândesc nu neapărat la baza de mase a limbii cât la prestigiul ei în toate colțurile teritoriului. Este remarcabilă convertirea în masă a populației dace la limba și doctrina Imperiului. Probabil ca și grad de cunoaștere a limbii era un centru intens în Moesia Superior și situația se decolora pe măsură ce înaintam spre Nord-Est.
Deja Prima Bulgarie avea o populație predominant latinofonă. Aici însă intervin accidentele istorice. Cele câteva sclavinii de la Marea Egee i-au înghesuit și i-au speriat foarte tare pe greci încât au început să se preocupe de creștinarea slavilor. Pentru eficiența creștinării, lucru foarte curios pentru acele vremi, ținând seama și de gradul scăzut de cultură la slavi, s-a ales creștinarea în limba slavă. Boris I al Primei Bulgarii a trimis slavi la Constantinopol și români la Roma ca să vadă de ce patriarhie să țină. Așa cum a depins de un singur vot faptul că limba oficială a SUA a fost engleza nu germana, a fost un accident faptul că s-a ales creștinarea Primei Bulgarii în limba slavă nu în limba latină. În orice caz nu s-a făcut nici un referendum. De-acum încolo româna va sta înghesuită sub carapacea limbii slave mult timp.
O altă spaimă, un alt destin nefericit pentru latina noilor timpuri pe vremea Primei Ungarii. Limba oficială a statului catolic era latina, fără să crâcnească nimeni, cum nu a crâcnit nimeni la polonezi sau la cehi. Ungaria se extindea în secolul al XIII-lea peste Carpați fără să știe ce se putea naște de-acolo. Nici nu s-a născut nimic, pentru că au venit tătarii și au incendiat Buda. În exteriorul Carpaților vor apărea niște rămășițe bulgare, state românești cu limba oficială slava. Ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu veneau tătarii? Simplu: dinastia locală maghiară arpadiană s-a stins, au ajuns la putere latini de prin Belgia chiar și nobili de origine română din Ardeal. Dacă Ungaria ajungea la Marea Neagră latina oficială se întâlnea cu latina unei populații uriașe, inclusiv boieri care susțineau limba maselor. Pentru comparație închipuiți-vă o Ungarie care să includă cele vreo 13 milioane de unguri, vreo 5 milioane de croați, 5 milioane de slovaci și 25 milioane de români iar limba oficială și bisercească (pe atunci singura formă de cultură scrisă) să fie o latină apropiată de română. De fapt am motive să cred că în popor, dată fiind evoluția ulterioară neprielnică, situației latinei de jos a timpului era și mai favorabilă (erau români destui și prin Ungaria).
Totuși și calea istorică reală prin care româna a ajuns să fie vorbită de un popor mijlociu spre mare al Europei ne poate mulțumi.
Deja Prima Bulgarie avea o populație predominant latinofonă. Aici însă intervin accidentele istorice. Cele câteva sclavinii de la Marea Egee i-au înghesuit și i-au speriat foarte tare pe greci încât au început să se preocupe de creștinarea slavilor. Pentru eficiența creștinării, lucru foarte curios pentru acele vremi, ținând seama și de gradul scăzut de cultură la slavi, s-a ales creștinarea în limba slavă. Boris I al Primei Bulgarii a trimis slavi la Constantinopol și români la Roma ca să vadă de ce patriarhie să țină. Așa cum a depins de un singur vot faptul că limba oficială a SUA a fost engleza nu germana, a fost un accident faptul că s-a ales creștinarea Primei Bulgarii în limba slavă nu în limba latină. În orice caz nu s-a făcut nici un referendum. De-acum încolo româna va sta înghesuită sub carapacea limbii slave mult timp.
O altă spaimă, un alt destin nefericit pentru latina noilor timpuri pe vremea Primei Ungarii. Limba oficială a statului catolic era latina, fără să crâcnească nimeni, cum nu a crâcnit nimeni la polonezi sau la cehi. Ungaria se extindea în secolul al XIII-lea peste Carpați fără să știe ce se putea naște de-acolo. Nici nu s-a născut nimic, pentru că au venit tătarii și au incendiat Buda. În exteriorul Carpaților vor apărea niște rămășițe bulgare, state românești cu limba oficială slava. Ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu veneau tătarii? Simplu: dinastia locală maghiară arpadiană s-a stins, au ajuns la putere latini de prin Belgia chiar și nobili de origine română din Ardeal. Dacă Ungaria ajungea la Marea Neagră latina oficială se întâlnea cu latina unei populații uriașe, inclusiv boieri care susțineau limba maselor. Pentru comparație închipuiți-vă o Ungarie care să includă cele vreo 13 milioane de unguri, vreo 5 milioane de croați, 5 milioane de slovaci și 25 milioane de români iar limba oficială și bisercească (pe atunci singura formă de cultură scrisă) să fie o latină apropiată de română. De fapt am motive să cred că în popor, dată fiind evoluția ulterioară neprielnică, situației latinei de jos a timpului era și mai favorabilă (erau români destui și prin Ungaria).
Totuși și calea istorică reală prin care româna a ajuns să fie vorbită de un popor mijlociu spre mare al Europei ne poate mulțumi.
Reiau de pe alt topic, o parte din argumentele care afirma si infirma aceasta teorie :
Arguments for:
It is thought that the Latins came to Italy in or around 1000 BC from the Danube region.
Romanian grammar kept some Latin features (case system, neuter gender, etc) that cannot be found in any other Romance language (opponents say that these features may be from Dacian, but these features do not prove that Dacian was close to Latin). 8
A parallel example would be the language of the Gauls. Though it was a Celtic language and not on the same Indo-European branch as Latin, Gaulish was rather close to Latin, and this similarity is what led to the Gauls adopting Latin so readily after the Roman conquest. The Gaulish language disappeared soon, and Gaul was quickly assimilated into the Roman empire.
A linguist and Thracologist has proposed that Dacian was a centum language in its early period. Latin was also a centum language.
Arguments against:
No ancient source claims that the language of Dacians is close to Latin (yet ancient sources often neglected to discuss indigenous languages).
Many linguists consider that Dacian toponyms and personal names suggest that Dacian belonged to another branch of the Indo-European language tree, rather than to Italic (which includes Latin). 3
A number of scholars believe that Dacian was a satem language.
Dupa cum vedeti argumentele care infirma acesta teorie sunt mai mult supozitii.
Arguments for:
It is thought that the Latins came to Italy in or around 1000 BC from the Danube region.
Romanian grammar kept some Latin features (case system, neuter gender, etc) that cannot be found in any other Romance language (opponents say that these features may be from Dacian, but these features do not prove that Dacian was close to Latin). 8
A parallel example would be the language of the Gauls. Though it was a Celtic language and not on the same Indo-European branch as Latin, Gaulish was rather close to Latin, and this similarity is what led to the Gauls adopting Latin so readily after the Roman conquest. The Gaulish language disappeared soon, and Gaul was quickly assimilated into the Roman empire.
A linguist and Thracologist has proposed that Dacian was a centum language in its early period. Latin was also a centum language.
Arguments against:
No ancient source claims that the language of Dacians is close to Latin (yet ancient sources often neglected to discuss indigenous languages).
Many linguists consider that Dacian toponyms and personal names suggest that Dacian belonged to another branch of the Indo-European language tree, rather than to Italic (which includes Latin). 3
A number of scholars believe that Dacian was a satem language.
Dupa cum vedeti argumentele care infirma acesta teorie sunt mai mult supozitii.
QUOTE(argument-logica-adevar @ Aug 14 2006, 12:18)
Dupa cum vedeti argumentele care infirma acesta teorie sunt mai mult supozitii.
Dacă procesul romanizării dacilor ar fi văzut în integralitatea lui, rezultatelor ar fi cu totul altele decât în cazul în care se insistă pe aceeași arie ca un măgar orb care se învârtea, legat cu o sfoară, în jurul unui par și era folosit la îmblăcitul grâului pe vremea când nu era batoză.
Eu am fost mereu surprins de succesul inițial romanilor pe malul drept al Dunării de Mijloc și al Dunării de Jos. Cum de-au luat tot malul drept al Dunării de Jos, când teritoriile aflate la nord și puțin mai la sud nu aparțineau Imperiului? Părea că se luptau cu niște șefi de triburi în hohotele de râs ale membrilor acelor triburi care i-au abandonat pe respectivii șefi. Apoi gluma s-a îngroșat mult mai tare. A apărut o dispută internă între dacii adepți ai urmașilor lor de la Roma și dacii care nu îi înghițeau pe romani. Dispută care s-a perpetuat până în zilele noastre... Este doar o variantă de interpretare, dar, repet, studiind procesul în integralitatea lui vom obține rezultate concrete și credibile.
"Lelea Marioară mergea cu trenul. În fața ei pe banchetă stătea un negru:
- De unde ești maică?
- Din Africa, doamnă.
- Și de unde din Africa?
- Din Congo, doamnă.
- Și de unde din Congo?
- Din Kinshasa, doamnă.
- Din Kinshasa, din Kinshasa, da' de-a cui?"
Acest banc arată că astfel de lucruri precum originea dacă a romanilor, ca și asemănărea limbilor, interesează întotdeauna pe oameni și nu prea avea cum să scape istoricilor.
Originea dacă a romanilor ar explica buna lor integrare în Imperiu, iar lupta până la moarte contra romanilor ar fi un accident regretabil, pe care unii nu ar trebui să-l comemoreze cu atâta fast.
Acestea sunt chestiuni de bun simț, care pot fi ignorate când pornești de la "pământul românesc" pe care-l populezi cu un popor adecvat care să-l acopere, ca pătură ce o pui pe calul înfierbântat, să-l apere, și să dăinuie milenar ca și stâncile Kogaionului.
- De unde ești maică?
- Din Africa, doamnă.
- Și de unde din Africa?
- Din Congo, doamnă.
- Și de unde din Congo?
- Din Kinshasa, doamnă.
- Din Kinshasa, din Kinshasa, da' de-a cui?"
Acest banc arată că astfel de lucruri precum originea dacă a romanilor, ca și asemănărea limbilor, interesează întotdeauna pe oameni și nu prea avea cum să scape istoricilor.
Originea dacă a romanilor ar explica buna lor integrare în Imperiu, iar lupta până la moarte contra romanilor ar fi un accident regretabil, pe care unii nu ar trebui să-l comemoreze cu atâta fast.
Acestea sunt chestiuni de bun simț, care pot fi ignorate când pornești de la "pământul românesc" pe care-l populezi cu un popor adecvat care să-l acopere, ca pătură ce o pui pe calul înfierbântat, să-l apere, și să dăinuie milenar ca și stâncile Kogaionului.
QUOTE(Diogene @ Aug 14 2006, 10:21)
a depins de un singur vot faptul că limba oficială a SUA a fost engleza nu germana
Legendă urbană. N-a fost vorba nici o clipă ca germana să fie limbă oficială în SUA, ci ca unele legi să fie publicate și în germană.
După ce am încercat să-i ajut pe daciști să-și construiacă o teorie mai coerentă să-mi spun și părerile mele.
Eu cred că limba dacă a fost o limbă satem, înrudită cu slava veche, complet diferită de latina. Gamillsheg vorbește de niște cuvinte de "origine slavă" ce au comportament lingvistic de cuvinte de substrat. Un alt domn arată că "voievod" sau "grad" (oraș) par de origine dacă, fiind întâlnite în Biblia lui Ulfila înainte de venirea slavilor. Eu vrea să arăt ceva ce vede toată lumea, dar nu spune. Latina a fost asimilată prin modificarea sunetelor, grupelor de sunete, silabelor ca să semene cu o limbă înrudită cu limba slavă (exemplu: "român") Lucrul acesta îl simte pe pielea lui orice român care vrea să învețe o limbă cu sonoritate diferită, precum engleza. Un francez când aude niște români boscorodiind în metrou îi confundă cu bulgarii. Spre surpriza mea am fost confundați cu bulgarii și de către un rus. S-au făcut studii fonologice cu privirea la frecvența unor silabe în limbă și acestea converg spre aceleași concluzii de bun simț. Așa încât ideea lui Florin Curta că slava-slavă ne-a influențat foarte puțin și numai pe calea scolastic-bisericească mi se pare corectă. Iar vânarea de "slavisme" începând cu secolul al XIX-lea este profund eronată fiind mai degrabă o vânare de dacisme. Astfel ne putem explica caracterul unitar al limbii române și prin caracterul unitar al limbii dace, serios moștenită. Astfel ne putem explica și de ce niște creștinați pe latinește au putut accepta să treacă la creștinismul slavon.
Așadar mai nimic nu este analog cu romanitatea occidentală. Daca și latina nu au convers. Slava nu a fost un adstrat, de fapt nu ne-a influențat mai deloc. Conservarea limbii nu s-a făcut la fel. Ar fi cazul să ne vedem de propria istorie și să lăsăm la o parte analogiile.
Eu cred că limba dacă a fost o limbă satem, înrudită cu slava veche, complet diferită de latina. Gamillsheg vorbește de niște cuvinte de "origine slavă" ce au comportament lingvistic de cuvinte de substrat. Un alt domn arată că "voievod" sau "grad" (oraș) par de origine dacă, fiind întâlnite în Biblia lui Ulfila înainte de venirea slavilor. Eu vrea să arăt ceva ce vede toată lumea, dar nu spune. Latina a fost asimilată prin modificarea sunetelor, grupelor de sunete, silabelor ca să semene cu o limbă înrudită cu limba slavă (exemplu: "român") Lucrul acesta îl simte pe pielea lui orice român care vrea să învețe o limbă cu sonoritate diferită, precum engleza. Un francez când aude niște români boscorodiind în metrou îi confundă cu bulgarii. Spre surpriza mea am fost confundați cu bulgarii și de către un rus. S-au făcut studii fonologice cu privirea la frecvența unor silabe în limbă și acestea converg spre aceleași concluzii de bun simț. Așa încât ideea lui Florin Curta că slava-slavă ne-a influențat foarte puțin și numai pe calea scolastic-bisericească mi se pare corectă. Iar vânarea de "slavisme" începând cu secolul al XIX-lea este profund eronată fiind mai degrabă o vânare de dacisme. Astfel ne putem explica caracterul unitar al limbii române și prin caracterul unitar al limbii dace, serios moștenită. Astfel ne putem explica și de ce niște creștinați pe latinește au putut accepta să treacă la creștinismul slavon.
Așadar mai nimic nu este analog cu romanitatea occidentală. Daca și latina nu au convers. Slava nu a fost un adstrat, de fapt nu ne-a influențat mai deloc. Conservarea limbii nu s-a făcut la fel. Ar fi cazul să ne vedem de propria istorie și să lăsăm la o parte analogiile.
din studiile facute cele mai multe asemanari sunt intre limba daca si lituaniana-baltica.
se emisese o ipoteza despre grupul balto-slavic ,centrul inoveaza iar periferia(traca, lituaniana) pastreaza caracterele arhaice.totusi se pare ca inrudirea dintre baltica si slava se datoreste doar imprumuturilor de cuvinte ,datorita invecinarii teritoriale. Cum o fii inrudita traca cu lituaniana cand ele sunt separate de grupul slav???
CUM E POSIBIL CA limbile slave sa aiba in componenta lor 20% cuvinte latine din moment ce nu au fost cucerite de imperiul roman????in ce limba slava sunt mai multe cuvinte latine? in rusa sau in sarbo-bulgara???
chiar accentul romanesc seamana cu cel bulgaresc ???mie intodeauna mi s-au parut foarte diferite.acum aud pt prima data asa ceva. totusi pe teritoriul Bulgariei se vorbea tot limba traca;accentul se scimba mai greu ca limba?
Imi puteti spune cate cuvinte am imprumutat noi din limba latina prin romanizare?????????
se emisese o ipoteza despre grupul balto-slavic ,centrul inoveaza iar periferia(traca, lituaniana) pastreaza caracterele arhaice.totusi se pare ca inrudirea dintre baltica si slava se datoreste doar imprumuturilor de cuvinte ,datorita invecinarii teritoriale. Cum o fii inrudita traca cu lituaniana cand ele sunt separate de grupul slav???
CUM E POSIBIL CA limbile slave sa aiba in componenta lor 20% cuvinte latine din moment ce nu au fost cucerite de imperiul roman????in ce limba slava sunt mai multe cuvinte latine? in rusa sau in sarbo-bulgara???
chiar accentul romanesc seamana cu cel bulgaresc ???mie intodeauna mi s-au parut foarte diferite.acum aud pt prima data asa ceva. totusi pe teritoriul Bulgariei se vorbea tot limba traca;accentul se scimba mai greu ca limba?
Imi puteti spune cate cuvinte am imprumutat noi din limba latina prin romanizare?????????
QUOTE(soka norman @ Aug 15 2006, 10:02)
din studiile facute cele mai multe asemanari sunt intre limba daca si lituaniana-baltica.
se emisese o ipoteza despre grupul balto-slavic ,centrul inoveaza iar periferia(traca, lituaniana) pastreaza caracterele arhaice.totusi se pare ca inrudirea dintre baltica si slava se datoreste doar imprumuturilor de cuvinte ,datorita invecinarii teritoriale. Cum o fii inrudita traca cu lituaniana cand ele sunt separate de grupul slav???
CUM E POSIBIL CA limbile slave sa aiba in componenta lor 20% cuvinte latine din moment ce nu au fost cucerite de imperiul roman????in ce limba slava sunt mai multe cuvinte latine? in rusa sau in sarbo-bulgara???
chiar accentul romanesc seamana cu cel bulgaresc ???mie intodeauna mi s-au parut foarte diferite.acum aud pt prima data asa ceva. totusi pe teritoriul Bulgariei se vorbea tot limba traca;accentul se scimba mai greu ca limba?
Imi puteti spune cate cuvinte am imprumutat noi din limba latina prin romanizare?????????
se emisese o ipoteza despre grupul balto-slavic ,centrul inoveaza iar periferia(traca, lituaniana) pastreaza caracterele arhaice.totusi se pare ca inrudirea dintre baltica si slava se datoreste doar imprumuturilor de cuvinte ,datorita invecinarii teritoriale. Cum o fii inrudita traca cu lituaniana cand ele sunt separate de grupul slav???
CUM E POSIBIL CA limbile slave sa aiba in componenta lor 20% cuvinte latine din moment ce nu au fost cucerite de imperiul roman????in ce limba slava sunt mai multe cuvinte latine? in rusa sau in sarbo-bulgara???
chiar accentul romanesc seamana cu cel bulgaresc ???mie intodeauna mi s-au parut foarte diferite.acum aud pt prima data asa ceva. totusi pe teritoriul Bulgariei se vorbea tot limba traca;accentul se scimba mai greu ca limba?
Imi puteti spune cate cuvinte am imprumutat noi din limba latina prin romanizare?????????
Eu nu am emis alte ipoteze despre dacă în afara unor argumente de bun simț. Așa că nu mă lansez să compar o limbă necunoscută cu altă limbă (baltică).
Accentul și sonoritatea se schimbă mai greu ca limba în ansamblu. Știe tot omul care învață limbi străine sau care vorbește cu cineva care a învățat româna ca pe o limbă străină chestia asta. Despre studiile fonologice (despe frecvență a unor silabe într-un discurs - expresia matematică a senzației pe care o ai când auzi o limbă necunoscută) am mai scris...
Toate cuvintele latine puteau fi împrumutate, dacă nu se găseau în limba dacă. Ce se găsea în dacă nu știu.
Româna este latină prin gramatică și fond prinicipal de cuvinte în primul rând, nu neapărat prin lexicul general, latinizat ceva mai târziu, pe vremea Coanei Chirița.
romana nu are accentul ca bulgara ,am ascultat de multe ori posturile tv bulgare,nu seamana ,bulgara e parca mai monotona.
doar putine cuvinte latine au venit pe timpul lui coana chirita.daca nu se cunoaste numarul cuvintelor imprumutate din latina in daca atunci nu putem sa facem comparatii.
doar putine cuvinte latine au venit pe timpul lui coana chirita.daca nu se cunoaste numarul cuvintelor imprumutate din latina in daca atunci nu putem sa facem comparatii.
QUOTE(soka norman @ Aug 15 2006, 12:14)
romana nu are accentul ca bulgara ,am ascultat de multe ori posturile tv bulgare,nu seamana ,bulgara e parca mai monotona.
doar putine cuvinte latine au venit pe timpul lui coana chirita.daca nu se cunoaste numarul cuvintelor imprumutate din latina in daca atunci nu putem sa facem comparatii.
doar putine cuvinte latine au venit pe timpul lui coana chirita.daca nu se cunoaste numarul cuvintelor imprumutate din latina in daca atunci nu putem sa facem comparatii.
Este vorba de studii statistice de fonologie, de sonoritate a limbii nu de "impresii personale" http://ideiindialog.ro/dialog/index.php?sh...mp;articleId=75 mai ales comentariile.
Toți copiii de români au tendința să spună "bî, cî, dî". Doamna învățătoare se chinuie cu ei: "be, ce , de". Și când ies din clasă iarăși zic: "bî, cî, dî". Cine pe cine păcălește?
Iar numărul de cuvinte latine împrumutat de la Coana Chirița încoace, majoritatea pe calea franceză, iarăși se poate stabili. Mai greu este cu ce s-a întâmplat înainte.
QUOTE(argument-logica-adevar @ Aug 14 2006, 12:18)
Zici bine, dom'le.
Sunt de acord cu o parte din opiniile domnului Diogene, mai putin aceea ca slava ne-ar fi influentat doar pe linie bisericeasca.
Cred ca trei doua categorii de importuri slave în româna. Prima e a cuvintelor intrate în uz în perioada sosirii slavilor, sec. 6-7. A doua este cea datorata sosirii unui nou val de slavi în zonele vestice si nordice ale tarii. A treia e cea bisericeasca.
Cred ca trei doua categorii de importuri slave în româna. Prima e a cuvintelor intrate în uz în perioada sosirii slavilor, sec. 6-7. A doua este cea datorata sosirii unui nou val de slavi în zonele vestice si nordice ale tarii. A treia e cea bisericeasca.
Cum au luat rusii limba latina?
Cum a luat toata europa.
Aer, luna, soare, parlament, fundament, one, two, three= odin, dva ,tri
Tarul = Cesar. Romanovii....
Cum a luat toata europa.
Aer, luna, soare, parlament, fundament, one, two, three= odin, dva ,tri
Tarul = Cesar. Romanovii....
Publius Ovidius Naso
Tristele, V, 10, 35-39 si Scrisori din Pont, III, 2, 40, IV, 13, 17-24, 33-40
Ei (getii) vorbesc intre ei o limba pe care o inteleg;
dar eu trebuie sa ma inteleg prin semne.
Eu sunt aici barbarul, caci nu sunt inteles de nimeni;
cand aud cuvinte latinesti, getii rad prosteste;
cu siguranta ca deseori vorbesc rau despre mine pe fata;
Daca latina si daca erau aceleasi mai scria versurile astea Ovidiu? Auzi, cind aud cuvintele latine getii rid prosteste!
Tristele, V, 10, 35-39 si Scrisori din Pont, III, 2, 40, IV, 13, 17-24, 33-40
Ei (getii) vorbesc intre ei o limba pe care o inteleg;
dar eu trebuie sa ma inteleg prin semne.
Eu sunt aici barbarul, caci nu sunt inteles de nimeni;
cand aud cuvinte latinesti, getii rad prosteste;
cu siguranta ca deseori vorbesc rau despre mine pe fata;
Daca latina si daca erau aceleasi mai scria versurile astea Ovidiu? Auzi, cind aud cuvintele latine getii rid prosteste!
...in acelasi fel in care rad ardelenii de moldoveni si invers. 
QUOTE(AlexIP @ Aug 15 2006, 21:34)
...in acelasi fel in care rad ardelenii de moldoveni si invers.
Ia, uite, ți-am găsit altă jucărie. Am copiat pentru tine, din opera lui Ziper:
Ovidiu, în Tristele, cartea a III-a, Iarna în țara geților, scrie Mă-ncing de pretutindeni sarmații barbari, geții / și besii, ah, ce nume! nedemne de-al meu vers! iar în partea a XI-a, Unui dușman, despre barbarii înșiruiți mai sus spune Cu barbarii de-aice nu pot să intru-n vorbă. De ce? În Primăvara, următoarea parte, sperând ca dezghețul să mai aducă la Tomis vreun om din lumea civilizată - cel puțin după cum o vedea el - spune Dar ori va ști grecește ori limba cea din Lațiu / (Mai drag mi-ar fi aceasta din urmă s-o aud). Oare n-ar fi auzit latina, dacă geții ar fi vorbit-o? (căci asta se înțelegea prin "limba din Lațiu" - latina)
Nu. Căci tot el spune, în Epilog (poemul al XIV-lea din Tristele) că S-asculte-a mele versuri și să le înțeleagă, / De i-aș citi din ele, nu-i nimene pe-aici. Oare pentru că nu aveau simț poetic? Sau pentru că, după cum spune în cartea a patra Căci pentru limba noastră pe-aice nu-s urechi!? Ori pentru că, după cum spune în Soției, că graiul cel sălbatic, străin de limba noastră și care biruit-a și vorbele grecești era, de fapt, străin de latină? Căci, notează Ovidiu în Între barbari, dintre daci Puțini știu să grăiască în limba elinească, / Dar barbară și-aceasta, în gura unui get. / Nu-i nimeni între dânșii să poată-n latinește / să spună chiar cuvântul cel mai obișnuit. Sau, cum spune în Cu barbarii din Tomis, privind lucrurile și în perspectivă inversă, Eu sunt aice barbar: nu mă pricepe nime / Și geții râd ca proștii de graiul meu latin .
Din nefericire pentru protocroniști, nu este singura dovadă ce atestă diferențele între latină și limba traco-getă. Dar fiind dată de un latin aflat în sec. I în Sciția Mică, este suficient de elocventă pentru orice cercetător onest al problemei.
http://forum.softpedia.com/index.php?s=&am...t&p=1679269
Acest Ziper, a cărui mesaj corect și consistent l-am citat, tot îmi dădea de citit, fără să sesizeze că eu nu fac decât să descriu niște lucruri evidente, extrem de banale, care sunt puse sub interdicție de succesivele "Ministere ale Adevărului" de la București (la care pare a fi și el funcționar):
- limba latină a fost însușită de o populație care folosea folosea "î" ("â"), "ă", "ș", "ț", înrudită cu slavo-balticii
- romanitatea balcanică s-a concentrat secole și secole pe malul drept al Dunării de Mijloc și de Jos.
Acestea sunt moșteniri ale românilor
Ministerul Adevărului nu mă va face să tac. Eventual să ia măsuri de desființare a Internetului, dacă îl ține.
QUOTE
- limba latină a fost însușită de o populație care folosea folosea "î" ("â"), "ă", "ș", "ț", înrudită cu slavo-balticii
Deci nu suntem daci? Credeti ca limba dacica suna mai occidental?
QUOTE
- romanitatea balcanică s-a concentrat secole și secole pe malul drept al Dunării de Mijloc și de Jos.
Care romanitate? Pâna în secolul 3 romanizarea nici nu era la fel de completa ca în Dacia iar ulterior romanitatea a fost asfixiata de elenizare si asezarea gotilor. Desigur, mai ramasesera insule de latinofoni ca si de tracofoni si ilirofoni, dar caracterul limbii vorbite aici nu putea duce la caracterul de azi al limbii române, cre atesta o trecere brusca de la limba nativa la latina, la adoptarea radicala a latinei, nu într-un proces îndelungat care prin tranzitia treptata dela limba nativa la cea latina sa duca la forme mai îndepartate de original, asa cum e cazul francezei, spaniolei, aromânei. Adoptarea brusca a latinei de catre daci e singura explicatie pentru specificul limbii române.
QUOTE(Ramunc @ Aug 15 2006, 22:58)
Deci nu suntem daci? Credeti ca limba dacica suna mai occidental?
Am fost daci până am devenit romani. Nu sună educativ, așa că rămâne între noi. Faptul că Herodot zice că tracii erau ca inzii de mulți eu îl interpretez mai mult în sensul că tracii erau foarte răspândiți, ocupau tot bazinul Dunării de Jos și tot bazinul Dunării de Mijloc și tot nordul Peninsulei Balcanice. Din asta rezulta că erau foarte mulți.
QUOTE(Ramunc @ Aug 15 2006, 22:58)
Care romanitate?
Să ne mai uităm la aceste hărți și prin prisma acestui topic
Click to view attachmentClick to view attachment
QUOTE
Faptul că Herodot zice că tracii erau ca inzii de mulți eu îl interpretez mai mult în sensul că tracii erau foarte răspândiți, ocupau tot bazinul Dunării de Jos și tot bazinul Dunării de Mijloc și tot nordul Peninsulei Balcanice. Din asta rezulta că erau foarte mulți.
Tracii balcanici erau efectiv numerosi. Documentati-va despre descoperirileahreologice bulgare care atesta o societate numeroasa, cu necropole vaste.
QUOTE
Să ne mai uităm la aceste hărți și prin prisma acestui topic
Daca ne uitam pe hartile nordului Africii (de exemplu) vedem si mai multe orase si villae. Din care 'romanitate' nu a mai ramas nimic. De aceea am zis ca nu e bine sa ne uitam pe harti.
QUOTE(Ramunc @ Aug 15 2006, 23:57)
Tracii balcanici erau efectiv numerosi. Documentati-va despre descoperirileahreologice bulgare care atesta o societate numeroasa, cu necropole vaste.
Daca ne uitam pe hartile nordului Africii (de exemplu) vedem si mai multe orase si villae. Din care 'romanitate' nu a mai ramas nimic. De aceea am zis ca nu e bine sa ne uitam pe harti.
Daca ne uitam pe hartile nordului Africii (de exemplu) vedem si mai multe orase si villae. Din care 'romanitate' nu a mai ramas nimic. De aceea am zis ca nu e bine sa ne uitam pe harti.
care traci erau numerosi????
/nu erau mai multi de 3 milioane, egiptenii erau 8 milioane,mesopotanienii 5, indienii vreo 10 milioane(doar bazinul indusului) sau 100 milioane (toata india).in asia mica erau 8-10 milioane de oameni, in galia 2,5 ,in anglia 2 milioane,grecii 1 milion.
asa ca fratilor ,Herodot a da-to in bara cand a spus ca tracii erau cel mai numeros popor dupa inzi .cum a putut uita el de mult mai numerosii egipteni de exemplu?
italia avea 7 milioane in anul 100.
vreti sa dau iara linkul cu vocabularul trac care arata clar ca dacii nu vorbeau latina? sau faptul ca numele dacice nu au corespondent in latina? ce inseamna in latina bure-bista,zal-moxis,muka-porus?????
mai degraba am cauta cuvinte dace in asa zisele slavisme si in cuvintele comune indo-europene(partile corpului,numere,soare,apa,relatiile familiale etc).
e foarte important CATE cuvinte latine sunt de fapt in limba romana -eu banuiesc ca nu sunt mai mult de 6000. are cineva contra-argumente? unui dac care invata 10 cuvinte latine pe zi ar invata latina in 2 ani.
QUOTE(Ramunc @ Aug 15 2006, 23:57)
Daca ne uitam pe hartile nordului Africii (de exemplu) vedem si mai multe orase si villae. Din care 'romanitate' nu a mai ramas nimic. De aceea am zis ca nu e bine sa ne uitam pe harti.
Sudul Peninsulei Balcanice, teritoriile din jurul Estului Mediteranei inclusiv Alexandria și Cartagina nu au fost latinizate semnificativ. Limba coptă pe care o vorbea Cleopatra se mai vorbește și azi. Noi vorbim doar de hărți cu localități în care se vorbea latina. Îmi pare că numai celții și dacii au cedat în fața ispitelor latinei.
QUOTE(Diogene @ Aug 16 2006, 00:49)
Sudul Peninsulei Balcanice, teritoriile din jurul Estului Mediteranei inclusiv Alexandria și Cartagina nu au fost latinizate semnificativ. Limba coptă pe care o vorbea Cleopatra se mai vorbește și azi. Noi vorbim doar de hărți cu localități în care se vorbea latina. Îmi pare că numai celții și dacii au cedat în fața ispitelor latinei.
Eu vorbeam de zona ne-elena din centrul si vestul nordului Africii. Imaginile vorbesc de la sine.
http://images.google.ca/images?q=roman+afr...rche+d%27images
QUOTE(Ramunc @ Aug 16 2006, 01:26)
Eu vorbeam de zona ne-elena din centrul si vestul nordului Africii. Imaginile vorbesc de la sine.
Este zona altor tipuri de civilizații, care nu s-au romanizat îndeajuns.
Analogiile sunt foarte bune ca să se cunoască mai bine două realități, prin asemănări și deosebiri, dar nu ca să se inventeze o realitate prin corespondență cu alta.
Firavele valuri de noi slavi nu au nimic comun cu ocupația arabă. Ei au avut mare noroc că au supraviețuit până azi datorită unor alianțe la care nici se gândeau:
- un substrat local daco-baltic-slav care probabil că încă mai supraviețuia pe alocuri
- operațiunile armatelor avare și bulgare
- decizia grecilor de-a le furniza creștinismul în slavonă
- rivalitatea latino-elenă
Așadar aici nu au fost romanități eșuate, poate ceva pe la Gurile Dunării. Nici cea din Dacia Traină nu a fost o romanitate eșuată, mai degrabă una infantilă, cu creștere amânată. Dunărenii nu au renunțat niciodată la "visul dac", din nefericire preluat cu nehotărâre de romani.
Romanii din zonele politic centrale ale Bulgariei și Ungariei au contribuit prin "țeserea bazei economice, politice și creștin-religioase" la construcțiile statale de acolo.
nordul africii facea parte din familia semito-hamita daia nu a fost romanizata;doara araba a reusit acest lucru pt ca facea parte din aceeasi familie,in schimb araba n-a reusit sa se inpuna in regiunile cu populatie indo-europeana ca iran ,kurdistan.totusi turcii au reusit sa transforme asia mica greceasca in mare turceasca.
cum spuneam limba rumana e cea mai frumoasa dintre limbile slave asta vreau sa io zic lui putin-presedintele URSS
cum spuneam limba rumana e cea mai frumoasa dintre limbile slave
asta vreau sa io zic lui putin-presedintele URSS
QUOTE(soka norman @ Aug 16 2006, 13:41)
cum spuneam limba rumana e cea mai frumoasa dintre limbile slave asta vreau sa io zic lui putin-presedintele URSS
asta vreau sa io zic lui putin-presedintele URSS "Est", latinesc, devine "este". Nimic neobișnuit, este mai ușor de rostit! Dacă eram daci serioși puneam "estă", la persoana a III-a. Mai puneam și un i în față: "iestă". Deja s-a lungit prea mult. Hai să zicem "ie". E cam obositor, zicem doar "ii", eventual "i". Bine, dar nu se înțelege mai nimic. Atunci să ne întoarcem la năravul dac al întăririi cu "î". Și să zicem "îi".
Dacă îi spunem unui străin că "îi" vine de la "est" ne zice că are el un psihiatru foarte bun.
Mai greu le va fi daciștilor să explice cum "neolatinul" "est" provine de la românul (dacul) "îi".
http://forum.softpedia.com/index.php?s=&am...t&p=1786552
Să nu fie domnii lingviști așa de siguri că "împărat" vine de la "imperator". În latină nucleul pentru familia de cuvinte este "imperare" (imperat, imperator, imperium etc.). Compară cu "a mânca", "mâncat", "măncător". Se pare că "impărat" vine de la "imperat", o formă a verbului care are sensul de-a împărăți și ar însemna "omul împărățit", nu cu sensul de supus ci cu sensul, azi pierdut, de investit cu suveranitate. În expresia "a se crede împărat" sensul de om pe care nu îl comandă nimeni este evident, nu te gândești la cineva care are plutoane sub ordine.
Frații noștri italieni, francezi au moștenit "imperare" cu sensul de-a porunci, noi am moștenit ceva mai profund roman: om liber, om căruia destinul i-a hărăzit să nu-i poruncească nimeni.
Eu nu știam sensul verbului "a împăra" de "a face cunoscut, a publica"... Deci "împăratul" ar fi pur și simplu o "persoană publică".
QUOTE(Ramunc @ Aug 16 2006, 01:26)
Trebuia sa ma refer doar la împarat (împaratie e o creatie recenta).
Să nu fie domnii lingviști așa de siguri că "împărat" vine de la "imperator". În latină nucleul pentru familia de cuvinte este "imperare" (imperat, imperator, imperium etc.). Compară cu "a mânca", "mâncat", "măncător". Se pare că "impărat" vine de la "imperat", o formă a verbului care are sensul de-a împărăți și ar însemna "omul împărățit", nu cu sensul de supus ci cu sensul, azi pierdut, de investit cu suveranitate. În expresia "a se crede împărat" sensul de om pe care nu îl comandă nimeni este evident, nu te gândești la cineva care are plutoane sub ordine.
Frații noștri italieni, francezi au moștenit "imperare" cu sensul de-a porunci, noi am moștenit ceva mai profund roman: om liber, om căruia destinul i-a hărăzit să nu-i poruncească nimeni.
Eu nu știam sensul verbului "a împăra" de "a face cunoscut, a publica"... Deci "împăratul" ar fi pur și simplu o "persoană publică".
Inscripțiile de pe cele trei tăblițe de lut, descoperite în anul 1961, la Tărtăria de Mureș, prezentate și interpretate de cercetători români și străini, dovedesc că în Dacia s-a aflat cu adevărat unul din cele mai vechi centre culturale ale lumii, din cele cunoscute până în prezent. Sumerologul A.Kifișim -a publicat o hartă «special întocmită, în care demonstrează că strămoșii Românilor de azi au exercitat o influență puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului și chiar a Chinei».
Dacă ținem seama că în Dacia s-au găsit fabuloasele comori care au declanșat năvala Romanilor și a popoarelor migratoare din răsărit, vom înțelege și de ce pe pământul României de azi s-au descoperi cele mai multe tezaure și inscripții în limba latină.
Năvălitorii, și din Occident și din Orient, au distrus cetăți, monumente, opere de valoare inestimabilă. Tot ceea ce a fost mai de valoare a fost transportat în direcții cunoscute și necunoscute și tot ceea ce a rămas a fost trecut prin foc. Din cenușă, de pe metope, de pe hărți și din cronici străine, cu multă greutate, istoricii aleg nestematele jaloane ale trecutului Românilor de azi.
Aflasem din cercetările specialiștilor Dumitru Berciu, Dumitru Tudor, Octavian Torop, Gheorghe Popilian, Octavian O. Iliescu ș.a. că strămoșii noștri au utilizat în scris alfabetul latin sau grec, după cum a fost nevoie. O problemă care trebuia discutată și tratată în începuturile ei era aceea a legăturii între limba latină romană și limba daco-română. Astăzi este clar că între aceste două limbi era o foarte mică deosebire de morfologie și sintaxă. Una era așa zisa limbă cultă, utilizată în tot Imperiul Roman de oamenii de cultură ai timpului, așa zisa latină clasică, și alta era limba daco-română sau latina vulgară, cu circulație în tot Imperiul Roman, inclusiv în Dacia ocupată de Romani și în Dacia liberă.
Adversarii acestei concluzii sunt numai oameni de rea credință sau lingviști necunoscători ai limbilor sanscrite, care, cu ani în urmă, au afirmat că limba Dacilor a dispărut și li se pare că pierd din demnitate dacă retractează o părere. În perioada anterioară împăratului Traian, unitatea lingvistică daco-romană era o realitate, în cadrul căireia circulau doua limbi, una a clasei dominante, așa zisa latină cultă, și alta a poporului de jos, așa zisa latină vulgară-dacică, la care s-a adăugat un număr redus de cuvinte împrumutate ulterior.
Am publicat, în 1973, un studiu privitor la Cuvântul românesc Crăciun, personaj mitologic și sărbătoare creștină populară, în care arătam că «Moș Crăciun este una dintre cele mai vechi creații folclorice românești, plămădită în secolele II-III». Condamnat odată cu arianismul, în sinodul din anul 325 de la Niceea, cuvântul Crăciun (creațiun) a fost înlocuit cu Născutul (Iisus). După această condamnare, deși în cărțile creștine ortodoxe de cult nu apare cuvântul Crăciun, în popor s-a păstrat până astăzi în aria dacică, în special la Români.
Scriitorul Sozomenos scria între anii 443-450 despre Ulfila că «a tradus în limba patriei sale sfintele cărți. Așadar, aceasta a fost cauza că în general barbarii de la Istru urmează credința lui Arius» (4). Este cunoscut că Ulfila a predicat în latina populară (dacică), greacă și gotică, numărul acestora din urmă fiind mult mai mic.
După dispariția arianismului de la Dunăre și a cărților ce-l susțineau, n-a mai rămas decât frumoasa sărbătoare populară, Crăciunul, și personajul mitologic daco-român, Moș Crăciun, înlocuit până de curând cu Moș Gerilă.
Lucrând la Dicționarul istoric al localităților din Oltenia, am cercetat și Colecția Fontes Historiae daco-romana precum și o parte din volumele de inscripții. În aceste opere au fost înregistrate și unele aspecte ale limbii strămoșilor Românilor, limbă pe care unii o declaraseră dispărută, iar alții o socotesc actuala limbă a Românilor. Editorii documentelor spun că este vorba de erori ale caligrafilor. Urmărind cu atenție textele vechi, am observat că nu este vorba de erori de grafie, ci de realități lingvistice orientale. La al VIII-lea Simpozion «Mehedinți - Cultură si Civilizație» ținut în zilele de 4-5 mai 1985, la Drobeta Turnu Severin, am prezentat tema Substantivul comun românesc «punte» și toponimele Ponte Aluti, Ponte Augusti și Ponte Vetere, în care am prezentat și alte cuvinte dacice și constatări, din care reproducem cele ce urmează:
A, prepoziție ce exprimă un raport local. Exemplu: Amutria, numele unei localități aflat în Tabula Peutingeriana, o hartă alcătuită între anii 365-366, adică în timpul lui Valentinianus. Harta aceasta este mult mai veche și a fost refăcută, pe parcurs, de mai multe ori, pentru necesități imperiale, administrative și militare. În România, primul care a publicat acest valoros document a fost Gr.G. Tocilescu, în 1880. El a precizat că localitatea Amutria era lângă râul Motru, «căci Amutria= Ad-mutriam înseamnă la Motru».
După cum se vede, Tocilescu, socotind că forma în care este redat toponimul este o eroare a graficianului, o corectează: Ad-mutriam. Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu și Gheorghe Ștefan, editorii aceleeași hărți în 1964, transcriu textual Amutria și în stânga completează Ad-Mutrium. Tot ei dau în subsol traducerea «La râul Motru» și adaugă: «E posibil ca numele să fi fost Amutrium, cum apare la Ptolomeu». Într-adevăr, în îndreptarul geografic al acestui scriitor s-a înregistrat, pe la mijlocul secolului al II-lea e.n., forma Amutrion, transcrisă de editorii amintiți Amutrium.
Având în vedere că forma A-mutria se repetă de mai multe ori, noi nu o socotim greșeală, ci considerăm că A inițial din acest toponim este prepoziția daco-romană ce «exprimă un raport local, răspunzând la întrebările unde? (stare) și încotro? (mișcare). Din cele mai vechi timpuri, acest a a fost înlocuit prin la, mai rar prin în. S-a mai păstrat până astăzi în construcțiuni devenite adverbe locale, precum: acasă, afund, alături, ales, amâna, amoiu, a munte etc. S-a constatat că la în loc de a se găsește și la Aromâni, Megleniți și Istro-Români.
Considerăm, deci, că textul în discuție nu este o greșeală a caligrafului, așa cum am mai subliniat, și trebuie să rămână așa cum apare în Tabula Peutingeriană, adică prepoziția A-Mutria (La apa Motrului).
APO = apă (sansc. ap), subst comun dacic, fără să-1 mai trecem prin aqua. În Tabula Peutingeriană găsim Apo fl(umen), (localitate și apă în Banat). Editorii au corectat Apus flumen, iar în subsidiar au tradus «Râu1 Apus».
AUREO = auriu, adjectiv (Monte aureo = nominativ dacic), lat. Aureus.
NOU, NOUA, NOI, adjectiv dacic = nou, nouă, noi. În latină novus. În aceeași Tabula Peutingeriana găsim înregistrat toponimul Castris nouis, corectat de editori Castra Nova. S-a zis că s de la fine a căzut și a rămas Castri Noi sau Castrele noi, ca în limba română. Noi considerăm că s, ca și m final, va fi fost numai o influență latină a scriitorului. În același sens trebuie acceptată și localitatea Ad Nouas (nu Novas), aflată în dreapta Dunării.
PELENDAVA, cetate dacică și cetate romană (Craiova), transcrisă și Pelendava (Polanda). Întrucât apar și localități cu a doua parte -dova ( = doua) și -deva, observăm că DAVA ( = județ reședință și teritoriu administrativ) avea și formele -dova și -deva, așa cum apar în cuvintele compuse: Buridava, Rusidava (=Gărdești), Sucidava, dar și Peledova, Moldova, Volodova, precum și Murideva, Zicideva și Zisnudeva.
PONTE = punte peste apă, pod, subst. comun. În toponimie îl găsim în Ponte Aluti=Podul de la Olt (=Ioneștii Govorii, județul Vâlcea); Ponte Augusti=Podul lui August sau Augustului, în latină Pons Aluti și Pons Augusti. Acest ultim toponim îl găsim și într-o inscripție pe un altar votiv «închinat lui Jupiter, țării Daciei, geniului poporului roman și al comerțului de către sclavul imperial Felix, din serviciul vămilor Daciei». Se atestă aici două stațiuni: «una în Micia și alta la Pont(e) Augusti».
Primul cuvânt al acestor toponime, ce se repetă de trei ori, nu este altceva decât românescul punte (cazul nominativ), cuvânt dacic, care inițial a avut sensul general de pod peste apă. Cuvântul se păstrează și astăzi. Acum 40-50 de ani, la șase săptămâni după moartea unui om se făcea și o punte peste o apă. Deci, în timpul când au fost alcătuite documentele citate, exista în spațiul dacic cuvântul Punte (ponte), nominativ, în timp ce în limba latină cultă se utiliza cuvântul pons. Aceași observație o facem și la toponimul Ponte vetere (azi Câineni), Vocala o (ca și în unele cuvinte slave) era un sunet între o și u, care în daco-română a rămas u. Aceeași formă de nominativ în limba daco-română, ca și punte, au avut-o și cuvintele: dinte (în latina romană dens, frunte (în latina romană frons), marți (mars), minte (mens), munte - Monte aureo (mons), moarte (mors), parte (pars) ș.a.
TROIAN, TROIANUS (Traianus), numele dacic al împăratului roman, ca și al unui val de pământ, de zăpadă. Istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu spun că «transformarea lui a în o, încă în epoca romană, ne este dovedită în inscripția privind sfârșitul lui Decebal, în care Traianus apare ca Troianus». De fapt este forma dacică a cuvântului din latina romană. Tot prin transmisie directă, neîntreruptă de la Daci se explică și cuvintele Olt (lat. Alutus) și oltar (lat. altar, în româna modernă altar).
VALE, substantiv comun dacic = vale. Îl găsim în toponimul Vale Domitiana, care apare în Itinerariul lui Antoninus (redactat definitiv «în timpul lui Dioclețian», între anii 284-305. Editorii din 1964 prezintă forma latină Vallis Domitiana. Și aici trebuie să admitem forma daco-română Vale Domitiana (sau Valea Domițiană) și nu trebuie corectată în sensul latin. În sanscrită este cuvântul valle, pe care 1-au avut și Tracii.
Amintim aici că localitatea Ponte vetere ( = Câineni) este consemnată de geograful din Ravenna numai în a doua parte a toponimului = Betere, o prescurtare din Ponte Betere = Puntea Bătrână.
La fel Berzobia apare Berzobi, Tivisco apare Tibiscu și s-a zis că v se transformase în b, iar m și s finale căzuseră. Tot în lucrările citate se vorbește de trecerea fonetică de la o la u și de dispariția consoanelor finale m și g: Aegyssus - Aegiso, Arrubium - Arubio și Arrubio, Axiopolis - Axiopoli, Carsium - Carsio sau Carso, (o = u), Cius - Cio, Durostorum - Durostero și Durostoro, Novidunum - Noviodum și Novioduno, Praetorium - Pretorio, Tibiscum - Tibisco și Tivisco. Toate însă sunt forme dacice, la nominativ, nearticulate (o = u).
Vor trebui utilizate, din punct de vedere românesc, lucrările L.H.Grandgent, Introduction al latin vulgar, Madrid, 1928; Veikko Vaănănen, Introduction au latin vulgaire, Paris, 1967 și I. Fischer, Trăsături specifice ale latinei dunărene în «Studii clasice», vol. XXII. Al. Graur, recenzând această ultimă lucrare, spune că inovațiile pe care le găsim în limba română sunt în general dezvoltări ale tendințelor care apar mai dinainte în limba comună. În continuare spune: «Am tras atunci concluzia că nu era nici o diferență între latina vorbită în Dacia și cea de la Roma (...). Deci, chiar dacă Dacii nu vorbeau la fel ca Romanii, cel care executa inscripțiile știa de la Roma cum trebuie să scrie și nu da atenție particularităților, de grai local.
Totuși, în inscripții găsim caracteristici fonetice, morfologice și sintactice folosite de popor în graiul zilnic: militia, septe ș.a. (fără m final); annos - annis -anni (în daco-română ani).
Aceste sumare observații duc la concluzia că limba Daco-Geților era o limbă asemănătoare cu cea de la Roma, dar cu mici deosebiri gramaticale. În deosebirile de limba latină romană nu trebuie să căutăm peste tot erori de grafie, ci, în cele mai multe cazuri, particularitățile lingvistice ale limbii daco-rornâne, care, în primele secole, se vorbea în tot Imperiul Roman. Ea a dat naștere limbilor romanice moderne, «în totalitate, limba dacică se găsește în actuala limbă a Românilor». Afirmația unor lingviști că limba Traco- Dacilor a dispărut este cea mai mare eroare, cunoscând că neamul acesta a fost «cel mai numeros și mai răspândit din lume, după cel al indienilor»
Dacă ținem seama că în Dacia s-au găsit fabuloasele comori care au declanșat năvala Romanilor și a popoarelor migratoare din răsărit, vom înțelege și de ce pe pământul României de azi s-au descoperi cele mai multe tezaure și inscripții în limba latină.
Năvălitorii, și din Occident și din Orient, au distrus cetăți, monumente, opere de valoare inestimabilă. Tot ceea ce a fost mai de valoare a fost transportat în direcții cunoscute și necunoscute și tot ceea ce a rămas a fost trecut prin foc. Din cenușă, de pe metope, de pe hărți și din cronici străine, cu multă greutate, istoricii aleg nestematele jaloane ale trecutului Românilor de azi.
Aflasem din cercetările specialiștilor Dumitru Berciu, Dumitru Tudor, Octavian Torop, Gheorghe Popilian, Octavian O. Iliescu ș.a. că strămoșii noștri au utilizat în scris alfabetul latin sau grec, după cum a fost nevoie. O problemă care trebuia discutată și tratată în începuturile ei era aceea a legăturii între limba latină romană și limba daco-română. Astăzi este clar că între aceste două limbi era o foarte mică deosebire de morfologie și sintaxă. Una era așa zisa limbă cultă, utilizată în tot Imperiul Roman de oamenii de cultură ai timpului, așa zisa latină clasică, și alta era limba daco-română sau latina vulgară, cu circulație în tot Imperiul Roman, inclusiv în Dacia ocupată de Romani și în Dacia liberă.
Adversarii acestei concluzii sunt numai oameni de rea credință sau lingviști necunoscători ai limbilor sanscrite, care, cu ani în urmă, au afirmat că limba Dacilor a dispărut și li se pare că pierd din demnitate dacă retractează o părere. În perioada anterioară împăratului Traian, unitatea lingvistică daco-romană era o realitate, în cadrul căireia circulau doua limbi, una a clasei dominante, așa zisa latină cultă, și alta a poporului de jos, așa zisa latină vulgară-dacică, la care s-a adăugat un număr redus de cuvinte împrumutate ulterior.
Am publicat, în 1973, un studiu privitor la Cuvântul românesc Crăciun, personaj mitologic și sărbătoare creștină populară, în care arătam că «Moș Crăciun este una dintre cele mai vechi creații folclorice românești, plămădită în secolele II-III». Condamnat odată cu arianismul, în sinodul din anul 325 de la Niceea, cuvântul Crăciun (creațiun) a fost înlocuit cu Născutul (Iisus). După această condamnare, deși în cărțile creștine ortodoxe de cult nu apare cuvântul Crăciun, în popor s-a păstrat până astăzi în aria dacică, în special la Români.
Scriitorul Sozomenos scria între anii 443-450 despre Ulfila că «a tradus în limba patriei sale sfintele cărți. Așadar, aceasta a fost cauza că în general barbarii de la Istru urmează credința lui Arius» (4). Este cunoscut că Ulfila a predicat în latina populară (dacică), greacă și gotică, numărul acestora din urmă fiind mult mai mic.
După dispariția arianismului de la Dunăre și a cărților ce-l susțineau, n-a mai rămas decât frumoasa sărbătoare populară, Crăciunul, și personajul mitologic daco-român, Moș Crăciun, înlocuit până de curând cu Moș Gerilă.
Lucrând la Dicționarul istoric al localităților din Oltenia, am cercetat și Colecția Fontes Historiae daco-romana precum și o parte din volumele de inscripții. În aceste opere au fost înregistrate și unele aspecte ale limbii strămoșilor Românilor, limbă pe care unii o declaraseră dispărută, iar alții o socotesc actuala limbă a Românilor. Editorii documentelor spun că este vorba de erori ale caligrafilor. Urmărind cu atenție textele vechi, am observat că nu este vorba de erori de grafie, ci de realități lingvistice orientale. La al VIII-lea Simpozion «Mehedinți - Cultură si Civilizație» ținut în zilele de 4-5 mai 1985, la Drobeta Turnu Severin, am prezentat tema Substantivul comun românesc «punte» și toponimele Ponte Aluti, Ponte Augusti și Ponte Vetere, în care am prezentat și alte cuvinte dacice și constatări, din care reproducem cele ce urmează:
A, prepoziție ce exprimă un raport local. Exemplu: Amutria, numele unei localități aflat în Tabula Peutingeriana, o hartă alcătuită între anii 365-366, adică în timpul lui Valentinianus. Harta aceasta este mult mai veche și a fost refăcută, pe parcurs, de mai multe ori, pentru necesități imperiale, administrative și militare. În România, primul care a publicat acest valoros document a fost Gr.G. Tocilescu, în 1880. El a precizat că localitatea Amutria era lângă râul Motru, «căci Amutria= Ad-mutriam înseamnă la Motru».
După cum se vede, Tocilescu, socotind că forma în care este redat toponimul este o eroare a graficianului, o corectează: Ad-mutriam. Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu și Gheorghe Ștefan, editorii aceleeași hărți în 1964, transcriu textual Amutria și în stânga completează Ad-Mutrium. Tot ei dau în subsol traducerea «La râul Motru» și adaugă: «E posibil ca numele să fi fost Amutrium, cum apare la Ptolomeu». Într-adevăr, în îndreptarul geografic al acestui scriitor s-a înregistrat, pe la mijlocul secolului al II-lea e.n., forma Amutrion, transcrisă de editorii amintiți Amutrium.
Având în vedere că forma A-mutria se repetă de mai multe ori, noi nu o socotim greșeală, ci considerăm că A inițial din acest toponim este prepoziția daco-romană ce «exprimă un raport local, răspunzând la întrebările unde? (stare) și încotro? (mișcare). Din cele mai vechi timpuri, acest a a fost înlocuit prin la, mai rar prin în. S-a mai păstrat până astăzi în construcțiuni devenite adverbe locale, precum: acasă, afund, alături, ales, amâna, amoiu, a munte etc. S-a constatat că la în loc de a se găsește și la Aromâni, Megleniți și Istro-Români.
Considerăm, deci, că textul în discuție nu este o greșeală a caligrafului, așa cum am mai subliniat, și trebuie să rămână așa cum apare în Tabula Peutingeriană, adică prepoziția A-Mutria (La apa Motrului).
APO = apă (sansc. ap), subst comun dacic, fără să-1 mai trecem prin aqua. În Tabula Peutingeriană găsim Apo fl(umen), (localitate și apă în Banat). Editorii au corectat Apus flumen, iar în subsidiar au tradus «Râu1 Apus».
AUREO = auriu, adjectiv (Monte aureo = nominativ dacic), lat. Aureus.
NOU, NOUA, NOI, adjectiv dacic = nou, nouă, noi. În latină novus. În aceeași Tabula Peutingeriana găsim înregistrat toponimul Castris nouis, corectat de editori Castra Nova. S-a zis că s de la fine a căzut și a rămas Castri Noi sau Castrele noi, ca în limba română. Noi considerăm că s, ca și m final, va fi fost numai o influență latină a scriitorului. În același sens trebuie acceptată și localitatea Ad Nouas (nu Novas), aflată în dreapta Dunării.
PELENDAVA, cetate dacică și cetate romană (Craiova), transcrisă și Pelendava (Polanda). Întrucât apar și localități cu a doua parte -dova ( = doua) și -deva, observăm că DAVA ( = județ reședință și teritoriu administrativ) avea și formele -dova și -deva, așa cum apar în cuvintele compuse: Buridava, Rusidava (=Gărdești), Sucidava, dar și Peledova, Moldova, Volodova, precum și Murideva, Zicideva și Zisnudeva.
PONTE = punte peste apă, pod, subst. comun. În toponimie îl găsim în Ponte Aluti=Podul de la Olt (=Ioneștii Govorii, județul Vâlcea); Ponte Augusti=Podul lui August sau Augustului, în latină Pons Aluti și Pons Augusti. Acest ultim toponim îl găsim și într-o inscripție pe un altar votiv «închinat lui Jupiter, țării Daciei, geniului poporului roman și al comerțului de către sclavul imperial Felix, din serviciul vămilor Daciei». Se atestă aici două stațiuni: «una în Micia și alta la Pont(e) Augusti».
Primul cuvânt al acestor toponime, ce se repetă de trei ori, nu este altceva decât românescul punte (cazul nominativ), cuvânt dacic, care inițial a avut sensul general de pod peste apă. Cuvântul se păstrează și astăzi. Acum 40-50 de ani, la șase săptămâni după moartea unui om se făcea și o punte peste o apă. Deci, în timpul când au fost alcătuite documentele citate, exista în spațiul dacic cuvântul Punte (ponte), nominativ, în timp ce în limba latină cultă se utiliza cuvântul pons. Aceași observație o facem și la toponimul Ponte vetere (azi Câineni), Vocala o (ca și în unele cuvinte slave) era un sunet între o și u, care în daco-română a rămas u. Aceeași formă de nominativ în limba daco-română, ca și punte, au avut-o și cuvintele: dinte (în latina romană dens, frunte (în latina romană frons), marți (mars), minte (mens), munte - Monte aureo (mons), moarte (mors), parte (pars) ș.a.
TROIAN, TROIANUS (Traianus), numele dacic al împăratului roman, ca și al unui val de pământ, de zăpadă. Istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu spun că «transformarea lui a în o, încă în epoca romană, ne este dovedită în inscripția privind sfârșitul lui Decebal, în care Traianus apare ca Troianus». De fapt este forma dacică a cuvântului din latina romană. Tot prin transmisie directă, neîntreruptă de la Daci se explică și cuvintele Olt (lat. Alutus) și oltar (lat. altar, în româna modernă altar).
VALE, substantiv comun dacic = vale. Îl găsim în toponimul Vale Domitiana, care apare în Itinerariul lui Antoninus (redactat definitiv «în timpul lui Dioclețian», între anii 284-305. Editorii din 1964 prezintă forma latină Vallis Domitiana. Și aici trebuie să admitem forma daco-română Vale Domitiana (sau Valea Domițiană) și nu trebuie corectată în sensul latin. În sanscrită este cuvântul valle, pe care 1-au avut și Tracii.
Amintim aici că localitatea Ponte vetere ( = Câineni) este consemnată de geograful din Ravenna numai în a doua parte a toponimului = Betere, o prescurtare din Ponte Betere = Puntea Bătrână.
La fel Berzobia apare Berzobi, Tivisco apare Tibiscu și s-a zis că v se transformase în b, iar m și s finale căzuseră. Tot în lucrările citate se vorbește de trecerea fonetică de la o la u și de dispariția consoanelor finale m și g: Aegyssus - Aegiso, Arrubium - Arubio și Arrubio, Axiopolis - Axiopoli, Carsium - Carsio sau Carso, (o = u), Cius - Cio, Durostorum - Durostero și Durostoro, Novidunum - Noviodum și Novioduno, Praetorium - Pretorio, Tibiscum - Tibisco și Tivisco. Toate însă sunt forme dacice, la nominativ, nearticulate (o = u).
Vor trebui utilizate, din punct de vedere românesc, lucrările L.H.Grandgent, Introduction al latin vulgar, Madrid, 1928; Veikko Vaănănen, Introduction au latin vulgaire, Paris, 1967 și I. Fischer, Trăsături specifice ale latinei dunărene în «Studii clasice», vol. XXII. Al. Graur, recenzând această ultimă lucrare, spune că inovațiile pe care le găsim în limba română sunt în general dezvoltări ale tendințelor care apar mai dinainte în limba comună. În continuare spune: «Am tras atunci concluzia că nu era nici o diferență între latina vorbită în Dacia și cea de la Roma (...). Deci, chiar dacă Dacii nu vorbeau la fel ca Romanii, cel care executa inscripțiile știa de la Roma cum trebuie să scrie și nu da atenție particularităților, de grai local.
Totuși, în inscripții găsim caracteristici fonetice, morfologice și sintactice folosite de popor în graiul zilnic: militia, septe ș.a. (fără m final); annos - annis -anni (în daco-română ani).
Aceste sumare observații duc la concluzia că limba Daco-Geților era o limbă asemănătoare cu cea de la Roma, dar cu mici deosebiri gramaticale. În deosebirile de limba latină romană nu trebuie să căutăm peste tot erori de grafie, ci, în cele mai multe cazuri, particularitățile lingvistice ale limbii daco-rornâne, care, în primele secole, se vorbea în tot Imperiul Roman. Ea a dat naștere limbilor romanice moderne, «în totalitate, limba dacică se găsește în actuala limbă a Românilor». Afirmația unor lingviști că limba Traco- Dacilor a dispărut este cea mai mare eroare, cunoscând că neamul acesta a fost «cel mai numeros și mai răspândit din lume, după cel al indienilor»
QUOTE(zoro2 @ Aug 17 2006, 14:14)
Inscripțiile de pe cele trei tăblițe de lut, descoperite în anul 1961, la Tărtăria de Mureș, prezentate și interpretate de cercetători români și străini, dovedesc că în Dacia s-a aflat cu adevărat unul din cele mai vechi centre culturale ale lumii, din cele cunoscute până în prezent. Sumerologul A.Kifișim -a publicat o hartă «special întocmită, în care demonstrează că strămoșii Românilor de azi au exercitat o influență puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului și chiar a Chinei».
........
Totuși, în inscripții găsim caracteristici fonetice, morfologice și sintactice folosite de popor în graiul zilnic: militia, septe ș.a. (fără m final); annos - annis -anni (în daco-română ani).
Aceste sumare observații duc la concluzia că limba Daco-Geților era o limbă asemănătoare cu cea de la Roma, dar cu mici deosebiri gramaticale. În deosebirile de limba latină romană nu trebuie să căutăm peste tot erori de grafie, ci, în cele mai multe cazuri, particularitățile lingvistice ale limbii daco-rornâne, care, în primele secole, se vorbea în tot Imperiul Roman. Ea a dat naștere limbilor romanice moderne, «în totalitate, limba dacică se găsește în actuala limbă a Românilor». Afirmația unor lingviști că limba Traco- Dacilor a dispărut este cea mai mare eroare, cunoscând că neamul acesta a fost «cel mai numeros și mai răspândit din lume, după cel al indienilor»
........
Totuși, în inscripții găsim caracteristici fonetice, morfologice și sintactice folosite de popor în graiul zilnic: militia, septe ș.a. (fără m final); annos - annis -anni (în daco-română ani).
Aceste sumare observații duc la concluzia că limba Daco-Geților era o limbă asemănătoare cu cea de la Roma, dar cu mici deosebiri gramaticale. În deosebirile de limba latină romană nu trebuie să căutăm peste tot erori de grafie, ci, în cele mai multe cazuri, particularitățile lingvistice ale limbii daco-rornâne, care, în primele secole, se vorbea în tot Imperiul Roman. Ea a dat naștere limbilor romanice moderne, «în totalitate, limba dacică se găsește în actuala limbă a Românilor». Afirmația unor lingviști că limba Traco- Dacilor a dispărut este cea mai mare eroare, cunoscând că neamul acesta a fost «cel mai numeros și mai răspândit din lume, după cel al indienilor»
Cam aberezi. Pai daca limba Traco-Dacilor apare pe tablitele de la Tartaria de Mures nu prea seamana mai deloc cu latina. E cam aiurea. Noi cu muschii ca otelu' am influentat Sumeru.
Daca astea-s "sumare observatii" ma ia groaza de alea detaliate.
QUOTE(zoro2 @ Aug 17 2006, 14:14)
Inscripțiile de pe cele trei tăblițe de lut, descoperite în anul 1961, la Tărtăria de Mureș, prezentate și interpretate de cercetători români și străini, dovedesc că în Dacia s-a aflat cu adevărat unul din cele mai vechi centre culturale ale lumii, din cele cunoscute până în prezent. Sumerologul A.Kifișim -a publicat o hartă «special întocmită, în care demonstrează că strămoșii Românilor de azi au exercitat o influență puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului și chiar a Chinei».
Este chiar așa de greu să ne imaginăm ce înseamnă câteva mii de ani, câte se putea întâmpla între aceste tăblițe și daci?
QUOTE(zoro2 @ Aug 17 2006, 14:14)
Adversarii acestei concluzii sunt numai oameni de rea credință sau lingviști necunoscători ai limbilor sanscrite, care, cu ani în urmă, au afirmat că limba Dacilor a dispărut și li se pare că pierd din demnitate dacă retractează o părere. În perioada anterioară împăratului Traian, unitatea lingvistică daco-romană era o realitate, în cadrul căireia circulau doua limbi, una a clasei dominante, așa zisa latină cultă, și alta a poporului de jos, așa zisa latină vulgară-dacică, la care s-a adăugat un număr redus de cuvinte împrumutate ulterior.
Lingviștii serioși spun că româna este cea mai fidelă moștenitoare a limbii... culte, clasice.
QUOTE(zoro2 @ Aug 17 2006, 14:14)
Am publicat, în 1973, un studiu privitor la Cuvântul românesc Crăciun, personaj mitologic și sărbătoare creștină populară, în care arătam că «Moș Crăciun este una dintre cele mai vechi creații folclorice românești, plămădită în secolele II-III». Condamnat odată cu arianismul, în sinodul din anul 325 de la Niceea, cuvântul Crăciun (creațiun) a fost înlocuit cu Născutul (Iisus). După această condamnare, deși în cărțile creștine ortodoxe de cult nu apare cuvântul Crăciun, în popor s-a păstrat până astăzi în aria dacică, în special la Români.
Și ce vrea să spună că arianismul (născut în Egipt) este funciar dacic? Sau ce?
QUOTE(zoro2 @ Aug 17 2006, 14:14)
Lucrând la Dicționarul istoric al localităților din Oltenia,
...
Aceste sumare observații duc la concluzia că limba Daco-Geților era o limbă asemănătoare cu cea de la Roma, dar cu mici deosebiri gramaticale. În deosebirile de limba latină romană nu trebuie să căutăm peste tot erori de grafie, ci, în cele mai multe cazuri, particularitățile lingvistice ale limbii daco-rornâne, care, în primele secole, se vorbea în tot Imperiul Roman. Ea a dat naștere limbilor romanice moderne, «în totalitate, limba dacică se găsește în actuala limbă a Românilor». Afirmația unor lingviști că limba Traco- Dacilor a dispărut este cea mai mare eroare, cunoscând că neamul acesta a fost «cel mai numeros și mai răspândit din lume, după cel al indienilor»
...
Aceste sumare observații duc la concluzia că limba Daco-Geților era o limbă asemănătoare cu cea de la Roma, dar cu mici deosebiri gramaticale. În deosebirile de limba latină romană nu trebuie să căutăm peste tot erori de grafie, ci, în cele mai multe cazuri, particularitățile lingvistice ale limbii daco-rornâne, care, în primele secole, se vorbea în tot Imperiul Roman. Ea a dat naștere limbilor romanice moderne, «în totalitate, limba dacică se găsește în actuala limbă a Românilor». Afirmația unor lingviști că limba Traco- Dacilor a dispărut este cea mai mare eroare, cunoscând că neamul acesta a fost «cel mai numeros și mai răspândit din lume, după cel al indienilor»
Sau că în Oltenia s-a vorbit devreme latinește, mai corect sau mai vulgar, mai dacizat. Cică romanii au ajuns la Dunăre în anul -75. Eu nu înțeleg de ce tranformările latinei spre română nu puteau apărea de la început și trebuia să ne așteptăm la o latină mai "corectă" în primele secole ale mileniuli I. Iar dacă această latină "corectă" nu a apărut să spunem că latina aia "incorectă" este daca? Nu, aia era latina locului și timpului acela, cum româna este latina locului și timpului nostru. Și vedem cu mândrie niște convergențe. Ar fi fost chiar absurd ca dacii să vorbească la început corect latinește și apoi să înceapă cu "î" "ă" "ș"...
Eu zic ca ar trebui spus ca romani vorbeau limba latina, limba aparuta din limba geto-dacilor
Primul alfabet a apartinut geto-dacilor
O descoperire arheologica inedita facuta pe teritoriul tarii noastre, alaturi de
alte surse reinviate din negura vremurilor, au condus cativa cercetatori la o concluzie
uimitoare:geto-dacii foloseau scrisul cu mult inaintea altor popoare
Nimeni nu stie cu exactitate cand si unde a aparut scrierea „pentru intaia data"
in istoria omenirii inceputurile civilizatiei umane au fost, de-a lungul
timpului, invaluite in mister. Cel mai ades, savantii isi ascund diver-gentele
de opinii sau inerenta lipsa de informare in aceasta problema sub for-mula nu
lipsita de... gratie poetica „Originile scrisului se pierd in negura
timpurilor". Misterul scrisului a fost subiectul unor ambitioase cercetari, dar
si al unor incrancenate controverse stiintifice.
Cu toate acestea, descoperirile senzationale nu lipsesc, intregind mozaicul
desperecheat al cunoasterii Astfel, in 1961, cercetatorul clu-jean Nicolae Vlasa
descoperea trei tablite de lut in micuta asezare Tartaria, de pe Muresul
transilvan. Tablitele, acoperite cu semne grafice asemanatoare intr-un mod
uimitor scrieriipictografice sumeriene de la sfarsitul mileniului IVLCh., s-au
dovedit a fi, in urma cercetarilor, cu 1000 de ani mai vechi decat primele
marturii ale scrierii sumeriene! Ele datand, deci, de acum aproape 7000 de ani!
Rezultatele cercetarilor mai multor savanti din diverse tari au avansat o teorie
senzationala: primul alfabet si prima scriere apartin stra-mosilor nostri
geto-daci
In 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la Tartaria, despre care se
afirma initial ca ar fi fost "importate" din Sumer. Mult timp s-a considerat ca
istoria omenirii incepe la Sumer, dat fiind faptul ca civilizatiile asiriene
babiloniene, carpa-tica, ducand cu ei o scriere dej; cunoscuta". In sprijinul
afirmati-ilor sale aduce argumente imbata-bile. Primul calendar mesopotamian nu
corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul egiptene, ebraice,
grecesti sunt mult mai.noi decat aceasta. Dupa ce tablitele au fost verificate
si datate la Moscova, concluziile au fost senzationale. Tablitele de la Tartaria
sunt mai vechi cu cel putin 1000 de ani decat cele sume-riene. Tablite de
acelasi tip au mai fost descoperite ulterior celor de la Tartaria in zona
Portilor de Fier, la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii.
Istoricul rus N. Jirov declara in revista Znanie Sila (1971) faptul ca
sumerienii au migrat din zona peninsulei balcanice (Geto-Dacia). Sumerienii au
migrat cu tot cu calendar, insa acesta nu se mai potrivea la marimea zilelor si
noptilor de pe latitudinea lor, fapt pentru care a fost schimbat. Acelasi
argument a fost folosit si de catre astronomul polonez Ludwig Zaidler in cartea
"Istoria ceasurilor" pentru a demonstra migratia sumeriana din zona carpatica.
Savantul sovietic mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de
ale vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor intr-o tara
montana sau submontana.
Datarile cu carbon radioactiv realizate de savantul american Marija Gimbutas (C
14) au stabilit ca tablitele carpatice sunt mai vechi cu un mileniu decat cele
din Sumer, iar scrisul de pe tablitele de la Tartaria este mult mai vechi
decat cel descoperit pe placutele din Sumer. Acest aspect a fost confirmat
in anul 1972 si de academicianul bul-gar Vladimir I. Georgiev.
Savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis analizeaza in cartea sa „Despre
literele si limba getilor sau a gotilor", publicata in 1957 la Lyon, mai multe
alfabete zis gotice prin comparatie cu cel getic primitiv. El marturiseste ca
s-a inspirat din lucrarea altui savant si anume, a arhiepiscopului de
Uppsala, Joannes Magniis Gothus, intitulata „Istoria tuturor regilor goti si
finlandezi", ce a fost publicata la Roma t; in 1554 si in care se prezenta
pentru prima data alfabetul getic, in aceasta lucrare se demonstreaza ca
epis-copul Wulfila (303-383 d. H.) a inventat alfa-betul gotic inspirandu-se din
cel getic, in acest alfabet, considerat a fi cel mai nou din acea vreme, Wulfila
a tradus Biblia, cunoscuta sub numele de Codex Argenteus.
Atat Vulcanius Brugensis, cat si Joannes Magnus au avut la dis-pozitie surse
antice si medievale foarte rare si de o valoare inestima-bila, care astazi nu
mai sunt disponibile. Printre acestea se numara si discursurile lui Cato cel
Batran (234-149 i. H.), din care citeaza: „.,. faptele de vitejie ale getilor
fusesera cantate de poetii lor, acompaniati la flaut, cu mult inainte de
intemeierea Romei..." Si nu numai Cato cel Batran, ci si poetul erudit Publius
Ovidius Naso (43 i. H. -17d. H) este un martor autentic. Timp de l O ani a trait
exilat printre getii din nordul Imperiului Roman, le-a invatat limba, ba chiar a
scris in limba geta si sarmala mai multe poeme, din care ne-a parvenit unul
pastrat in Pontica, in rezumat.
in mod surprinzator, cei care au sustinut cel mai mult ideea ca Tablitele de la
Tartaria reprezinta primul alfabet nu au fost oamenii de stiinta romani, ci
straini. La Tartaria nu s-au mai facut sapaturi din anul descoperirii
enigmaticelor placute. Acestea sunt depozitate la Muzeul National de Istorie a
Transilvaniei din Cluj. Peste semnificatia lor istorica si stiintifica s-a
asternut in toti acesti ani un misterios val de tacere. Din fericire, in ultimii
ani, cativa cercetatori incearca din nou sa readuca la lumina adevarul despre
trecut, repurtand in discutie valoarea inestimabila a Tablitelor de la Tartaria.
In imaginea alaturata se poate observa asemanarea dintre sem-nele inscriptionate
pe tablitele de la Tartaria si scrierile aparute ulte-rior in alte parti ale
lumii. Concluzia logica ar fi ca toate aceste scrieri primitive au avut ca
origine scrierea folosita pe teritoriul tarii noas-tre cu multa vreme inainte.
Cum ar fi aratat omenirea in absenta scrisului, geniala inventie care intrece cu
mult, prin insemnatate, tot ce a inventat omul de-a lungul intregii lui
existente... Mai mult ca sigur ca nu foarte diferit de felul cum arata in
prezent triburile de vanatori care mai salasluiesc in salbaticia junglei
amazoniene, in padurile Africii ecuatoriale ori in tinuturile desertice ale
abori-genilor australieni.. Daca pentru toate celelalte inventii ale mintii
omenesti a existat, exista si va exista mereu un principiu din randul
legitatilor Universului pe care am reusit sa il cunoastem si sa U stapanim,
scrierea nu are nici un corespon-dent in natura, chiar daca „limbaje" exista!
Fara scriere, insasi istoria ar fi avut, poate, si azi aura de mit si legenda pe
care i-o sortise odinioara oralitatea».
Sa reprezinte oare teritoriul Geto-Daciei locul in care a aparut pentru prima
oara scrisul, dupa care el s-a raspandit pe tot globul? Exista destule argumente
care sustin aceasta ipoteza.
Nu am nici o contributie la aparita scrisului in schimb ma mandresc cu faptul ca sunt ROMAN urmas al uneia din cele mai vechi civilizati umane
Primul alfabet a apartinut geto-dacilor
O descoperire arheologica inedita facuta pe teritoriul tarii noastre, alaturi de
alte surse reinviate din negura vremurilor, au condus cativa cercetatori la o concluzie
uimitoare:geto-dacii foloseau scrisul cu mult inaintea altor popoare
Nimeni nu stie cu exactitate cand si unde a aparut scrierea „pentru intaia data"
in istoria omenirii inceputurile civilizatiei umane au fost, de-a lungul
timpului, invaluite in mister. Cel mai ades, savantii isi ascund diver-gentele
de opinii sau inerenta lipsa de informare in aceasta problema sub for-mula nu
lipsita de... gratie poetica „Originile scrisului se pierd in negura
timpurilor". Misterul scrisului a fost subiectul unor ambitioase cercetari, dar
si al unor incrancenate controverse stiintifice.
Cu toate acestea, descoperirile senzationale nu lipsesc, intregind mozaicul
desperecheat al cunoasterii Astfel, in 1961, cercetatorul clu-jean Nicolae Vlasa
descoperea trei tablite de lut in micuta asezare Tartaria, de pe Muresul
transilvan. Tablitele, acoperite cu semne grafice asemanatoare intr-un mod
uimitor scrieriipictografice sumeriene de la sfarsitul mileniului IVLCh., s-au
dovedit a fi, in urma cercetarilor, cu 1000 de ani mai vechi decat primele
marturii ale scrierii sumeriene! Ele datand, deci, de acum aproape 7000 de ani!
Rezultatele cercetarilor mai multor savanti din diverse tari au avansat o teorie
senzationala: primul alfabet si prima scriere apartin stra-mosilor nostri
geto-daci
In 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la Tartaria, despre care se
afirma initial ca ar fi fost "importate" din Sumer. Mult timp s-a considerat ca
istoria omenirii incepe la Sumer, dat fiind faptul ca civilizatiile asiriene
babiloniene, carpa-tica, ducand cu ei o scriere dej; cunoscuta". In sprijinul
afirmati-ilor sale aduce argumente imbata-bile. Primul calendar mesopotamian nu
corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul egiptene, ebraice,
grecesti sunt mult mai.noi decat aceasta. Dupa ce tablitele au fost verificate
si datate la Moscova, concluziile au fost senzationale. Tablitele de la Tartaria
sunt mai vechi cu cel putin 1000 de ani decat cele sume-riene. Tablite de
acelasi tip au mai fost descoperite ulterior celor de la Tartaria in zona
Portilor de Fier, la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii.
Istoricul rus N. Jirov declara in revista Znanie Sila (1971) faptul ca
sumerienii au migrat din zona peninsulei balcanice (Geto-Dacia). Sumerienii au
migrat cu tot cu calendar, insa acesta nu se mai potrivea la marimea zilelor si
noptilor de pe latitudinea lor, fapt pentru care a fost schimbat. Acelasi
argument a fost folosit si de catre astronomul polonez Ludwig Zaidler in cartea
"Istoria ceasurilor" pentru a demonstra migratia sumeriana din zona carpatica.
Savantul sovietic mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de
ale vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor intr-o tara
montana sau submontana.
Datarile cu carbon radioactiv realizate de savantul american Marija Gimbutas (C
14) au stabilit ca tablitele carpatice sunt mai vechi cu un mileniu decat cele
din Sumer, iar scrisul de pe tablitele de la Tartaria este mult mai vechi
decat cel descoperit pe placutele din Sumer. Acest aspect a fost confirmat
in anul 1972 si de academicianul bul-gar Vladimir I. Georgiev.
Savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis analizeaza in cartea sa „Despre
literele si limba getilor sau a gotilor", publicata in 1957 la Lyon, mai multe
alfabete zis gotice prin comparatie cu cel getic primitiv. El marturiseste ca
s-a inspirat din lucrarea altui savant si anume, a arhiepiscopului de
Uppsala, Joannes Magniis Gothus, intitulata „Istoria tuturor regilor goti si
finlandezi", ce a fost publicata la Roma t; in 1554 si in care se prezenta
pentru prima data alfabetul getic, in aceasta lucrare se demonstreaza ca
epis-copul Wulfila (303-383 d. H.) a inventat alfa-betul gotic inspirandu-se din
cel getic, in acest alfabet, considerat a fi cel mai nou din acea vreme, Wulfila
a tradus Biblia, cunoscuta sub numele de Codex Argenteus.
Atat Vulcanius Brugensis, cat si Joannes Magnus au avut la dis-pozitie surse
antice si medievale foarte rare si de o valoare inestima-bila, care astazi nu
mai sunt disponibile. Printre acestea se numara si discursurile lui Cato cel
Batran (234-149 i. H.), din care citeaza: „.,. faptele de vitejie ale getilor
fusesera cantate de poetii lor, acompaniati la flaut, cu mult inainte de
intemeierea Romei..." Si nu numai Cato cel Batran, ci si poetul erudit Publius
Ovidius Naso (43 i. H. -17d. H) este un martor autentic. Timp de l O ani a trait
exilat printre getii din nordul Imperiului Roman, le-a invatat limba, ba chiar a
scris in limba geta si sarmala mai multe poeme, din care ne-a parvenit unul
pastrat in Pontica, in rezumat.
in mod surprinzator, cei care au sustinut cel mai mult ideea ca Tablitele de la
Tartaria reprezinta primul alfabet nu au fost oamenii de stiinta romani, ci
straini. La Tartaria nu s-au mai facut sapaturi din anul descoperirii
enigmaticelor placute. Acestea sunt depozitate la Muzeul National de Istorie a
Transilvaniei din Cluj. Peste semnificatia lor istorica si stiintifica s-a
asternut in toti acesti ani un misterios val de tacere. Din fericire, in ultimii
ani, cativa cercetatori incearca din nou sa readuca la lumina adevarul despre
trecut, repurtand in discutie valoarea inestimabila a Tablitelor de la Tartaria.
In imaginea alaturata se poate observa asemanarea dintre sem-nele inscriptionate
pe tablitele de la Tartaria si scrierile aparute ulte-rior in alte parti ale
lumii. Concluzia logica ar fi ca toate aceste scrieri primitive au avut ca
origine scrierea folosita pe teritoriul tarii noas-tre cu multa vreme inainte.
Cum ar fi aratat omenirea in absenta scrisului, geniala inventie care intrece cu
mult, prin insemnatate, tot ce a inventat omul de-a lungul intregii lui
existente... Mai mult ca sigur ca nu foarte diferit de felul cum arata in
prezent triburile de vanatori care mai salasluiesc in salbaticia junglei
amazoniene, in padurile Africii ecuatoriale ori in tinuturile desertice ale
abori-genilor australieni.. Daca pentru toate celelalte inventii ale mintii
omenesti a existat, exista si va exista mereu un principiu din randul
legitatilor Universului pe care am reusit sa il cunoastem si sa U stapanim,
scrierea nu are nici un corespon-dent in natura, chiar daca „limbaje" exista!
Fara scriere, insasi istoria ar fi avut, poate, si azi aura de mit si legenda pe
care i-o sortise odinioara oralitatea».
Sa reprezinte oare teritoriul Geto-Daciei locul in care a aparut pentru prima
oara scrisul, dupa care el s-a raspandit pe tot globul? Exista destule argumente
care sustin aceasta ipoteza.
Nu am nici o contributie la aparita scrisului in schimb ma mandresc cu faptul ca sunt ROMAN urmas al uneia din cele mai vechi civilizati umane
QUOTE(zoro2 @ Aug 17 2006, 15:08)
Sa reprezinte oare teritoriul Geto-Daciei locul in care a aparut pentru prima
oara scrisul, dupa care el s-a raspandit pe tot globul? Exista destule argumente
care sustin aceasta ipoteza.
oara scrisul, dupa care el s-a raspandit pe tot globul? Exista destule argumente
care sustin aceasta ipoteza.
Nu! E o aberatie. Ce sa-ti spun: biblioteca de la Ninive era o filiala minora a bibliotecii de la Tartaria. Baliverne.
Iti dai seama ce blestem pe capul ungurilor placutele de la Tartaria, vechi de 7000 de ani.
QUOTE(aurel.ion @ Aug 17 2006, 15:44)
Iti dai seama ce blestem pe capul ungurilor placutele de la Tartaria, vechi de 7000 de ani.
Asta-i cam de la facerea lumii.
Da' daca le-or fi pierdut stramosii hunilor? 
Cand treceau p-aici si scoteau carnea de sub saua calului tocmai le-a cazut placutele pe jos. 
QUOTE
Să nu fie domnii lingviști așa de siguri că "împărat" vine de la "imperator". În latină nucleul pentru familia de cuvinte este "imperare" (imperat, imperator, imperium etc.). Compară cu "a mânca", "mâncat", "măncător". Se pare că "impărat" vine de la "imperat", o formă a verbului care are sensul de-a împărăți și ar însemna "omul împărățit", nu cu sensul de supus ci cu sensul, azi pierdut, de investit cu suveranitate. În expresia "a se crede împărat" sensul de om pe care nu îl comandă nimeni este evident, nu te gândești la cineva care are plutoane sub ordine.
De pe alt forum:
Împărat is the normal development of the Latin imperator. It is nevertheless a little unusual the fact that it continues a form in the nominative and not in the accusative (namely imperatorem, which would become *împărătoare). I don't recall now any other Romanian word coming from a Latin word in –tor, -toris to compare them. In any other respect the word is perfectly regular.
QUOTE
Aceste sumare observații duc la concluzia că limba Daco-Geților era o limbă asemănătoare cu cea de la Roma, dar cu mici deosebiri gramaticale.
Until the 6th-7th century pChr, from Spain to Romania, was spoken Latin. There were of course local and maybe even dialectal differences, but it was undoubtly a single language. Only when this huge territory was devided into smaller areas and when these areas, confined within administrative borders, began to have their own history, the former dialects evolved to languages. The substratum languages of these regions played absolutly no role in the process of the coming into being of the Romance languages.The language of the autochtonous only influence the conquerors' language at the beginning of their settlement. Then its influence stops. So, concerning the former Dacian space: we could say that right after the conquest, and perhaps during a century from this moment on, the Latin spoken here (by Roman colonists as well as by autochtonous, this means by Romans born here) received certain influences from the Dacian language, before this one got extincted. Yet these inflences were not too strong. We didn't discovered yet any Dacian word in the Latin inscriptions (found by thousands) [except for kaga, a word that I discovered not in a Roman, but in still Greek-Getian community, in Tomis (see KAGA: un important cuvânt dacic)
Lets remember a law: in traditional societies (and by that I mean societies before the modern inventions of the press, mass-media a.s.o. which changend for good the evolution of all languages) any language confined within boundaries (physical or administrative or of whatever nature) was in a constant evolution to that degree that, after a variable span of time, it was changed into another language. The more troubled was that people's history, the deeper and the faster its language changed. For example: in the 9th century English was a Germanic languages with a rich declention, with 4 grammatical cases, with 7 classes of verbs, each one with its own conjugation...in a word a synthetic language, as today's Russian or as ancient Latin. The numerous invasions that followed transformed this language to what it is today in only 500 years. In the 15th century English was practically as the modern English.
After we have settled these matters, lets summarize our topic: everywhere over the ancient Roman Empire the Latin language was imposed all at once, not gradually, once a territory was conquered and transformed into province. A certain time in each region the local Latin suffered some influences from autochtonous languages. These influences were rapidly wiped out from the literary Latin (by lexical circulation and by the conscience of the litterate people that they belonged to the same culture), but it seems to me right to suppose that in the vulgar Latin the substratum elements were more numerous and more consistent. After the formation (with time, this is 3-4 centuries) of local varieties of the Latin [consisting less in specific words than in specific pronounciations and merely specific names (the proper names have a huge importance in individualising languages)], the substratum element started decreasing and it kept fading until today. Everywhere over the whole Empire. From now on there were other new influences which took places at different times in the evolution of the Romance languages. And, as I said above, Romance languages changed mainly without any external influence at all: internal evolution is a historical low. The really important process is the divergent evolution of the proper (literary) Latin and the vulgar Latin or, more appropriate, the vulgar varieties of Latin, because there were more of them. This vulgar Latin is very hard to reconstruct because we have few documents. For the first centuries pChr we only find scattered vulgar pronounciations in the inscriptions raised by illiterate people. From the 4th century we have a pupil's (or maybe teacher's) book containing a list of "incorrect" (= vulgar) words and their correct pronounciations: the so called Appendix Probi. As Romanists observed long ago, there are precisely the "incorrect" forms that survived until today. Probus says auris non oricla, but rom. ureche comes from oricla, vetus non veclus, but rom. vechiŭ comes from vet(u)lus a.s.o. But the differences we are able to perceive today are still too small to positively state the existence of vulgar languages rather then vulgar jargons. Only as far as the 8th century vulgar texts started to appear. The oldest are the Reichenau Glosses: words belonging certainly to a Romance language but yet too close to Latin to assign them to one of the modern Romance languages. Here you are some examples: tundi meo capilli, radi me meo colli, indica mih – quomodo – nomen habet – homo iste. Only a century later the Strassbourg Oaths can be defined as French. But look what French it was:
Pro Deo amur et pro Cristian poblo et nostro commun saluament, d'ist di in auant, in quant Deus sauir et podir me dunat, si saluarai eo cist meon fradre Karlo, et in a(d)iudha et in cadhuna cosa, si cum om per dreit son fradra saluar dift, in o quid il mi altresi fazet, et ab Ludher nul plaid nunquam prindrai qui, meon uol, cist meon fradre Karle in damno sit. (Acesta este întregul text vechi francez. Fiind nu prea lung am considerat că ar fi interesant pentru mulți să-l reproduc în întregime). Aceasta era "franceza" secolului 9! Așa stând lucrurile, mai miră pe cineva că în sec. XIV-XVI călătorii străini, familiari cu Latina și cu Italiana spuneau că în Walachia se vorbea o "italiană stricată"?
QUOTE
Iti dai seama ce blestem pe capul ungurilor placutele de la Tartaria, vechi de 7000 de ani.
Baietii, de disperare, au ajuns la niste chestii simpatice:
Hungarian archeological artifacts (Neolithic, Copper, Bronze and Iron Ages)
http://www.hunmagyar.org/turan/magyar/tor/carp.htm
QUOTE(aurel.ion @ Aug 17 2006, 15:44)
Iti dai seama ce blestem pe capul ungurilor placutele de la Tartaria, vechi de 7000 de ani.
Sunteti complet neinformati. Link-ul lui Ramunc arata că tablițele alea sunt suta la suta unguresti... Lucru absolut normal devreme ce Adam si Eva au fost unguri.
Problema este să nu ajungem să râdă cineva de noi în același mod.
QUOTE(zoro2 @ Aug 17 2006, 15:08)
senzationala: primul alfabet si prima scriere apartin stra-mosilor nostri
geto-daci
geto-daci
Se poate discuta, dar eu zic să-i lași pe daci și geți în pace. În Turcia sunt zone în care turcii au apărut după 1923, de 83 de ani, iar noi românii, la distanță de 278 km pe mare și vreo 250 km pe uscat, suntem aici de 7083 de ani! Nu ți se pare o nedreptate strigătoare la cer? Imaginează-și tu 7000 de ani, vreo 330 de generații, din epoca pietrei șlefuite... brrrr...... Fiecare generație înseamnă 2 părinți, a doua: 2^2, a treia: 2^3 străbunici etc.
Deci un geto-dac de azi ar avea 2^330 =
2.187.250.724.783.010.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.00
.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000 străbuni scriitori la Tărtăria.
Bineînțeles că unii coincid cu alții, dar mândria de român scade exponențial!
Daca cineva ar cauta in arhivele romane ori cele de la Vatican, ar gasi manuscrisul doctorului lui Traian, Criton, care ne descria pe noi, geto-dacii. Aparent, el ar fi unul care auzind limba vorbita de daci, ar fi exclamat: "sunt acestia (daci) romani?..." si de atunci am primit numele de "romani". Dar sigur vom fi cunoscuti sub numele de romani dupa anul 106 A.D. cand suntem partial cuceriti de romani si "unificati" de acestia pentru exact 165 de ani. Mai mult, cand poetul roman Ovidiu a fost deportat la Tomis (Constanta de astazi, pe tarmul apusean al Marii Negre) a scris si poeme in limba localnicilor sciti, limba tracilor dar in alfabet latin, limba pe care a putut sa o invete cu usurinta datorita asemanarii limbii latine cu ea. Din pacate, poemul este pierdut pe undeva prin arhivele Vaticanului si nimeni pana in prezent nu s-a lasat "convins" in a-l gasi.
Odata stabilita problema limbii geto-dacilor, descoperim cu mandrie ca noi nu suntem urmasi nici ai slavilor, nici ai romanilor, ci ei sunt urmasii nostri.
Odata stabilita problema limbii geto-dacilor, descoperim cu mandrie ca noi nu suntem urmasi nici ai slavilor, nici ai romanilor, ci ei sunt urmasii nostri.
S-au dat publicității de către Vatican lucruri foarte compromițătoare, că Basilica Sfântul Petru este construită pe ruinele unui templu păgân, o statuie în care Isus are raze copiate după un zeu păgân.
Oamenii de la Vatican sunt oameni normali.
Nu au motive să ascundă nimic despre daci, vandali, despre strămoșii sau urmașii romanilor.
Există și oameni normali. Ei sunt cei mai mulți. Aceasta este premisa pe care trebuie să o avem când vorbim despre unul sau despre altul
Oamenii de la Vatican sunt oameni normali.
Nu au motive să ascundă nimic despre daci, vandali, despre strămoșii sau urmașii romanilor.
Există și oameni normali. Ei sunt cei mai mulți. Aceasta este premisa pe care trebuie să o avem când vorbim despre unul sau despre altul
Mareste fontul si o sa devii mai convingator. B A L I V E R N E
Pages: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.