QUOTE (tihomir @ May 12 2008, 21:22)

Din cate stiu eu troienii nu erau frigieni, Frigia e mai spre centrul Anatoliei nu pe tarm, zona Troiei se numea mysia, dar nu e prea important.
Chestiunea troiana e foarte controversata. Nu stim ce limba vorbeau Troienii, dar aveau legaturi cu Phyrgia.
The Trojan language did not survive; consequently, its exact relationship to the Phrygian language and the affinity of Phrygian society to that of Troy remain open questions.
QUOTE (tihomir @ May 12 2008, 21:22)

Presupui ca dacii au fost slavizati?
Da, in Moesii.
QUOTE (tihomir @ May 12 2008, 21:22)

Ti se pare ca poporul roman e un popor slav, sau si tu zici ca Diogene ca dacii nu intra in componenta noastra ci niste celto-iliro-gepizi sau alte popoare din astea fictive?
Nicidecum. Daci erau si in Moesii. Ce-a mai frecventa teorie asupra formarii popoarelor slave de la sud de Dunare, este că Dacii de acolo au fost slavizati.
Nu cred că nu stiati acest lucru.
QUOTE (tihomir @ May 12 2008, 21:22)

Protoslavi nu erau dar niste legaturi existau intre ei, legaturi venite din filonul comun. Vorbeau limbi satem, ambele grupuri isi incinerau mortii iar unii leaga numele "Zamolxes" de forma "zemlia=pamant", zalmo-zemlia sa fi insemnat acelasi lucru, pamant, o fi, n-o fi, nu stiu cert e ca dacii faceau parte din aceeasi ramura de indo-europeni ca si slavii (alaturi de altii desigur).
Io mă cam indoiesc.
In lucrarea sa Influențe romane și preromane în limbile slave de sud
domnul Sorin Paliga pune:
Astfel, majoritatea covârșitoare a lingviștilor români consideră că toate
elementele trace din limbile sud-slave s-au transmis prin intermediar romanic (proto-românesc), pe
când unii lingviști bulgari, sârbi, croați și sloveni afirmă din ce în ce mai des că, cel puțin uneori,
unele cuvinte din substratul trac s-au putut transmite limbilor slave și direct, fără intermediar romanic.
Argumentul invocat este că, la orizontul secolelor V–VII p. Ch., limba tracă era încă vorbită în zone
izolate din Munții Balcani, astfel că primele grupuri slave (strămoșii bulgarilor și sârbilor) au putut
împrumuta unele cuvinte trace direct. În ultimii ani, și unii arheologi români consideră că grupuri
nord-trace, mai precis carpii de pe versantul estic al Carpaților, încă își practicau rituri specifice în
secolele V–VI p. Ch., posibil chiar mai târziu, până prin secolele VIII–IX, ceea ce ar implica faptul că
ei încă vorbeau un idiom tracic, firește pe cale de dispariție, de romanizare. Fenomenul aculturației la
orizontul secolelor IV–IX p. Ch. pare mult mai complex decât s-a considerat până nu de mult, relațiile
dintre grupurile trace (inclusiv traco-dace), romanice și, ulterior, slave fiind mai îndelungate, cu
persistența elementului autohton. De altfel, importanța fondului autohton în întreaga Romanie a fost
subliniată de mult (Tagliavini 1977: 65 sq., în special § 27 și 28, p. 112 sq., care se referă la problema
substratului trac și ilir).
Eu cred că dacii și slavii au originat din regiuni geografice diferite, și destul de indepartate.