Atitudinea catolicismului față de ceilalți și mântuirea sau nu a celorlalți în afara catolicismului

În ziua de astăzi [...]

Cum se explică atitudinea catolicismului în trecut și astăzi? S-au contrazis romano-catolicii în credința lor fie exprimată doctrinar, fie exprimată practic?

Sursa: http://www.forum-cat...cbe2d6c4#p78745

Ramunc, chiar nu-ti înteleg obsesia pt. catolicism!  

Biserica Catolica a sec. 21, în contrast cu cea a sec. 14, e confruntata cu fenomenul globalizarii. Asta-i explica atitudinea. Dar învataturile ei sociale în legatura cu solidaritatea, binele comun, ajutorarea si umanismul integral nu s-au schimbat. Si cum ideea unui "stat universal" nu a fost niciodata straina catolicismului, Vaticanul chiar sustine globalizarea si UE.

Sa speram ca in curand va recunoaste si va oficia si casatorii homosexuale.

Sa speram ca in curand va recunoaste si va oficia si casatorii homosexuale.

Hopa, si acolo ai ajuns?
Ia sa le facem o prezentare a ta

Si cum ideea unui "stat universal" nu a fost niciodata straina catolicismului, Vaticanul chiar sustine globalizarea si UE.

În vreme ce românii de la sud și răsărit de Carpați își desăvârșeau organizarea statală, cei dinlăuntrul arcului carpatic au suferit contralovitura măsurilor lui Ludovic de Anjou, îndeosebi din anii 1365-1366, hotărâtori pentru istoria politică a românilor din evul mediu. [...]

Concomitent însă cu inițiativele sale militare și diplomatice îndreptate spre românii din cele două țări extracarpatice, Ludovic a adoptat, în cursul itinerariului său transilvan, un șir de măsuri interne chemate să înrâurească profund și durabil situația românilor dinlăuntrul regatului. Aceste măsuri au fost încorporate în trei acte, din care unul dădea provinciei o nouă organizare judiciară (28 iunie 1366), un altul, a cărei dată exactă nu ne e cunoscută, statua raportul dintre „starea” nobilimii și confesiunea catolică, iar al treilea, care legaliza prigoana împotriva clerului ortodox (20 iulie 1366). [...]

Nobilimea română din Transilvania și categoria socială a cnezilor din care s-a recrutat pătura nobiliară la români a fost obiectul unora dintre cele mai însemnate măsuri ale regelui. Generalizând o tendință mai veche în viața politică a regatului, Ludovic de Anjou a refuzat să mai recunoască cnezilor neconfirmați prin act regal calitatea de nobil; prin distincția răspicată pe care o stabilește între cnezii confirmați prin act regal, asimilați fără restricții nobilimii, și cei care nu beneficiaseră de asemenea confirmare și care erau reduși la condiția modestă a juzilor sătești, Ludovic a subordonat definitiv recunoașterea condiției nobiliare și a stăpânirii cu acest titlu a pământului de hotărârea curții regale. Drepturile tradiționale ale cnezilor moștenite din vremuri străvechi erau astfel anihilate; pentru puterea regală orice alt titlu în afara actului regal de înnobilare era neavenit. Mai mult decât atât, noul regulament judiciar stabilea că în contestațiile cu privire la stăpânirea pământului cei lipsiți de acte temeinice aveau să își susțină cauza nu înlăuntrul Transilvaniei ci la curtea regală. O greutate mai mult și o șansă mai puțin pentru cei care se întemeiau pe un drept tradițional, moștenit, împotriva dreptului nou, în curs de generalizare creat de daniile regale, și o însemnată ușurare pentru titularii acestora. Dreptul scris și cancelaria regală deveneau de acum înainte singurele surse legale ale stăpânirii pământului, în vreme ce drepturile tradiționale erau abolite: situație excepțională, favorizantă pentru tendința nobilimii de a accelera deposedarea cnezilor români de dreptul lor la stăpânirea pământului și la privilegiile care decurgeau din ea.

Tot atât de însemnată pentru politica regelui față de aspectele corelate ale stăpânirii feudale a pământului și ale calității de nobil e hotărârea sa de a-i exclude pe nobilii necatolici de la dreptul la stăpânirea cu titlu nobiliar a pământului: „nici un altul decât numai cel care e adevărat catolic și care cultivă cu fidelitate credința pe care o ține și o mărturisește biserica romană poate să păstreze și să posede stăpâniri cu titlu nobiliar sau cu titlu de beneficiu ...” (notă de subsol: Adoptată la cererea franciscanilor din regiunea Caransebeș pentru teritoriile supuse activității lor misionare, această decizie a lui Ludovic de Anjou ne e cunoscută prin textul de confirmare a ei emis de Sigismund de Luxemburg; foarte probabil ea datează din 1366.) Așadar, după ce a legat calitatea de nobil de recunoașterea prin act scris a cancelariei regale, Ludovic de Anjou a condiționat dreptul de stăpânire a pământului cu titlu nobiliar și de apartenența la confesiunea catolică. Noua măsură care condiționa dreptul de stăpânire asupra pământului și recunoașterea calității de nobil de apartenența la confesiunea romano-catolică ne introduce în înțelegerea politicii regelui față de o altă mare realitate a societății românești cuprinse în vasta și rapida acțiune de reorganizare întreprinsă de el în 1366, anume biserica ortodoxă.

Concomitent, probabil, cu măsura precedentă, Ludovic a adoptat și a treia hotărâre a sa, complementară față de cea anterioară. Un act regal emis la 20 iulie 1366 din Lipova și păstrat în exemplarul destinat comitatelor Cuvin și Caraș poruncea categoric nobililor și celorlalți stăpânitori de pământ, cetăților și orașelor regale pe teritoriile cărora se aflau preoți „slavi sau schismatici” să-i înfățișeze împreună cu familiile lor comitelui Benedict Himfy la data fixată de acesta; el urma să le aplice ordinele ce aveau să-i sosească între timp de la rege. Ordinul regal a deschis prigoana sistematică și legalizată împotriva clerului ortodox, prigoană pe care avea să o continue până la sfârșitul domniei lui Ludovic.

Stabilirea raportului obligator între condiția nobiliară și apartenența la catolicism, pe de o parte, și măsurile adoptate împotriva clerului ortodox, pe de altă parte, nu au fost decât manifestările diferite ale aceluiași țel: înlăturarea confesiunii ortodoxe din viața politică a țării.

Presimțind reacțiile pe care aceste măsuri aveau să le provoace inevitabil și care, adăugându-se vechilor nemulțumiri, aveau să dea caracter exploziv situației și altminteri foarte încordate din Transilvania, Ludovic de Anjou a introdus în provincie o nouă organizare judiciară de caracter excepțional. Răspunzând chemării tuturor nobililor „țării noastre transilvane” care îndurau „neajunsuri zilnice și nenumărate hoții”, „tâlhării” și „alte fapte criminale” din partea a „diverși răufăcători” „îndeosebi rumâni” din această „țară a noastră”, regele acordă la 28 iunie 1366 nobilimii un privilegiu excepțional care avea să-i permită „să extermine sau să nimicească din această țară pe răufăcătorii de orice nație, anume rumâni”. Noul sistem de justiție expeditivă îngăduia condamnarea și executarea învinuiților de către acuzatorii lor pe temeiul mărturiei unui număr variat de martori, mai mic în caz de flagrant delict sau mai mare pentru cazurile cu „inculpare notorie”. Conceput pentru a permite nobililor să facă față, cu mijloace excepționale, stării de puternică încordare socială și politică pe care o divulgă fără înconjur, noul sistem judiciar introdus de actul regal întemeiat pe instanțe organizate ad-hoc de pârâș, era, în ciuda aparențelor de reciprocitate pe care se străduia să le salveze, o formulă de represiune legalizată încredințată nobilimii, pentru apărarea pozițiilor ei. Pe deasupra, actul regal aduce și prima discriminare legală, după criteriul etnic, referitoare la rumâni, cunoscută în istoria Transilvaniei.

Acest proces poate fi pus în legătură cu politica dusă de regele Ungariei Ludovic I de Anjou. În anul 1366, acesta emite un decret la Turda ce conținea și prevederi legale îndreptate explicit contra românilor (presumptuosam astuciam diversorum malefactorum, specialiter Olachorum, in ipsa terra nostra existencium – răutățile diverșilor raufăcători, in special ale românilor; exterminandum seu delendum in ipsa terra malefactores quarumlibet nacionum, signanter Olachorum – să fie izgoniți ori exterminați din această țară răufăcătorii de orice nație, dar în special românii). Prin același decret aparteneța la nobilime (nobilis Hungarus) este condiționată de de aparteneța la Biserica Catolică, excluzând în acest fel din rândurile aristocrației pe românii ortodocși. Motivele unei astfel de politici restrictive erau de natură politico-religioasă, statutul privilegiat de “nobil ungar” fiind considerat incompatibil cu aparteneța la confesiunea otrodoxă, considerată schismatică, mai ales într-un stat ca cel medieval ungar, investit cu o “misiune apostolică” de către Sfântul Scaun .

Decretul din Turda din 1366 a avut și consecințe economico-sociale asupra dizolvării “starii românilor” (Universitas Valachorum) din Transilvania, introducând condiționarea apartenenței la nobilime de posesia unui certificat regal de donație ce confirma proprietatea funciară. În mod tradițional, elita românească (juzi sau cnezi: iudices , knezes) ce guverna în baza unui drept preponderant cutumiar (ius valachicum, cu varianta sa feudală ius keneziale), nu poseda documente de proprietate scrise și nici nu a putut să-și procure certificatele regale de donație introduse după 1366. Aceasta a dus la o treptată expropriere a aristocrației româneși, care rămânând ortodoxă, era oricum exclusă de la apartenența oficială la nobilimea ungară (nobilis Hungarus). Lipsiți de titluri de proprietate și de recunoașterea formală a drepturilor nobiliare, elita ortodoxă românească s-a subțiat numeric după 1366, nemaiputându-și trimite reprezentanții în adunările stărilor.

După proclamarea primei Biserici Ortodoxe Metropolitane Române (1359) și după campaniile militare eșuate împotriva Țării Românești și Moldovei, Decretul a dorit să elimine influența bisericii ortodoxe în Regatul Ungariei considerat teritoriu apostolic catolic.

regele acordă la 28 iunie 1366 nobilimii un privilegiu excepţional care avea să-i permită „să extermine sau să nimicească din această ţară pe răufăcătorii de orice naţie, anume rumâni”. Noul sistem de justiţie expeditivă îngăduia condamnarea şi executarea învinuiţilor de către acuzatorii lor pe temeiul mărturiei unui număr variat de martori, mai mic în caz de flagrant delict sau mai mare pentru cazurile cu „inculpare notorie”. Conceput pentru a permite nobililor să facă faţă, cu mijloace excepţionale, stării de puternică încordare socială şi politică pe care o divulgă fără înconjur, noul sistem judiciar introdus de actul regal întemeiat pe instanţe organizate ad-hoc de pârâş, era, în ciuda aparenţelor de reciprocitate pe care se străduia să le salveze, o formulă de represiune legalizată încredinţată nobilimii, pentru apărarea poziţiilor ei.

Se ştie că atitudinea catolicismului faţă de ceilalţi, faţă de alte Biserici, faţă de alte culte, faţă de alte religii era destul de intolerantă şi de exclusivistă în trecut, iar câteva fragmente extrase din chiar doctrina de credinţă a romano-catolicilor (luate chiar prin citarea unei surse catolice) ne vor lămuri într-o oarecare măsură şi asupra atitudinii romano-catolicilor faţă de alţii, dar şi cu privire la concepţia despre mântuirea sau nu a altora în afara catolicismului.

Cum se explică atitudinea catolicismului în trecut şi astăzi?

Ramunc, chiar nu-ti înteleg obsesia pt. catolicism!  

Biserica Catolica a sec. 21, în contrast cu cea a sec. 14, e confruntata cu fenomenul globalizarii. Asta-i explica atitudinea. Dar învataturile ei sociale în legatura cu solidaritatea, binele comun, ajutorarea si umanismul integral nu s-au schimbat. Si cum ideea unui "stat universal" nu a fost niciodata straina catolicismului, Vaticanul chiar sustine globalizarea si UE.

...a pierdut realitatea spirituala cu multe secole in urma si nu cred ca va fi vreodata posibil sa o redobandeasca. In fond este doar o institutie profitabila, materialista care in agonia de a supravietui spera ca macar castigurile sa le poata pastra.

Stimabila, lucrurile mentionate de tine ramân valabile si în cazul ortodoxiei. Si nici macar protestantismul nu e imaculat!

Da, institutiile religioase au gresit, gresesc si vor mai gresi fiindca sunt compuse din oameni, si oamenii fac tâmpenii.

Ar fi totusi o diferenta: In tarile ortodoxe nu stiu de existenta legilor de stat care sa impuna taxele ecleziastice. Biserica este oarecum separata de stat. Taxele la ortodocsi sunt facultative si oricum nu reprezinta procent prea mare fata de veniturile unor oameni. De acord cu dvs ca oamenii fac greseli. Greseli insa au facut nazistii nemti si fascistii lui Mussolini si pe deasupra au fost sustinuti material si ideologic de catre Vatican. Sper ca sunteti de acord cu mine ca Vaticanul este o institutie terorista dpdv ideologic si al intolerantei! Tocmai pentru ca e facuta de oameni si oamenii de acolo isi impun propriile conceptii si au propriile obiective.

Mataluta, n-ai priceput nimic.
Orice enorias plateste o cotizatie anuala la biserica. Poti sa-i spui abonament daca te face sa intelegi mai bine.
Platirea cotizatiei anuale dovedeste apartenenta lui la biserica. Modul in care cotizatia respectiva ajunge la biserica, difera de la stat la stat, de la parohie la parohie.
In cazul Germaniei, cotizatia este platita prin intermediul statului. Statul colecteaza cotizatia (sub forma de impozit) de la fiecare cetatean si o redirectioneaza catre biserica de care apartine.
In Romania, cotizatia este platita direct la biserica de catre enorias. Si acest lucru e valabil si in BOR.

Asa cum spuneam, Biserica Catolica nu percepe taxe suplimentare enoriasilor (deci platitorilor de cotizatie anuala) pentru serviciile obligatorii: botez, cununie, inmormantare. Prin botez, cununie si inmormantare ar trebui sa treaca orice crestin catolic, in consecinta sunt incluse in "abonament".
Acu' ai priceput?
Eh, episcopului german a hotarat ca daca un enorias nu mai doreste sa plateasca "abonamentul" catre Biserica, inseamna ca nu se mai considera membru al bisericii respective (se autoexcomunica). In consecinta, nu mai are nevoie de serviciile bisericii pentru botez, cununie si inmormantare.

Din punctul meu de vedere, BO este o biserica retrograda.

Greseli insa au facut nazistii nemti si fascistii lui Mussolini si pe deasupra au fost sustinuti material si ideologic de catre Vatican. Sper ca sunteti de acord cu mine ca Vaticanul este o institutie terorista dpdv ideologic si al intolerantei! Tocmai pentru ca e facuta de oameni si oamenii de acolo isi impun propriile conceptii si au propriile obiective.

De ce? Pentru ca nu le permite pedofililor sa fie preoti?!

http://www.realitate...ori_406051.html

Faci ce faci si tot la putulica iubitoare de dosuri ajungi. Am zis eu ca tu ai creierul in capul putulicii. Incearca si altceva ca deja dovedesti ca te dor bataturile din palme.

Ai si argumente in acest sens sau doar vrei sa dovedesti ca esti de-o ignoranta crasa in domeniu?
Poti sa dovedesti ca Vaticanul a sustinut material si ideologic fascismul si nazismul?
Poti sa dovedesti ca Vaticanul este o institutie terorista sau doar versi si tu pe aici fiere ortodoxa?