SPIONAJ – ACTIUNILE MOSSAD IN ROMANIA

O mare parte din industria de armament românească a fost sistematic distrusă după 1989 în favoarea importurilor din Israel. O altă parte a fost acaparată de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru început un fapt bine cunoscut, acela că cei mai mari traficanți de armament din lume sunt evreii, respectiv cetățenii israelieni. Recentul caz Șimon Naor din România o demonstrează cu prisosință. După anul 1989, importurile românești de tehnică militară prin evrei nu au mers doar pe relația cu Israelul. Și alte mari afaceri, precum afacerea Dracula-Bell Helicopters – IAR Ghimbav Brașov (care era să ne coste aproape trei miliarde de dolari americani), deși veneau din S.U.A., au fost intermediate de politicieni și afaceriști evrei, precum se va vedea.
În privința acaparării României ca piață de trafic și de desfacere a industriei militare israeliene, o activitate excepțională a avut-o serviciul secret extern al Israelului, Mossad-ul. În urmă cu mai mulți ani, remarcabilul analist (specialist în servicii secrete) George Dora, semnala în periodicul la care semna acum vreo 7 ani, că prăbușirea avioanelor militare românești, respectiv a MIG-urile ce cădeau ca muștele, are legătură cu activitatea de sabotaj organizată de Mossad pentru a determina ca în întreaga aviație militară românească să fie implementat sistemul de ghidaj electronic ȘOCAT, aparținând firmei israeliene Elbit System Ltd.
În afară de faptul că, într-adevăr, sistemul ȘOCAT este în prezent introdus în toată tehnica militară aeropurtată românească (cu majora contribuție a fostului ministru al apărării românești, evreul mason Victor Babiuc), dacă vizităm situl de internet al Elbit Israel (www.elbit.com) vom observa că 80% din afacerile acestei firme au în obiectiv România. Pe plan intern, majoritatea acestor afaceri au avut caracter infracțional și s-au lăsat chiar cu condamnări pentru unii responsabili români (afacerea PUMA/I.A.R. Ghimbav – elicoptere militare, afacerea AEROSTAR Bacău – avioane militare), dar ele nu au fost stopate, ci se desfășoară și în prezent în favoarea Israelului.
Iata câteva dintre “ciudatele” afaceri ale Ministerului Apărării din România, adică achiziții din Israel: – Afacerea UZI: câteva mii de pistoale mitralieră importate din Israel pentru regimentul de gardă. Citat: ,Au fost niște jucării haioase și dătătoare de bărbătești simțăminte, dar asta până li s-a epuizat muniția (nu știm contra cui). Noroc cu un magazioner salvator care a descoperit că se potrivesc cartușele pentru pistoletul ORIȚA, uitate în depozitele Armatei de prin anii ‘50″;- Afacerea LANCER: firma Elbit – AEROSTAR ELBA ELECTRONICS s-a implicat să modernizeze aparatura de bord a “sănătoaselor noastre MIG-21. După negocierile din ‘91-’92… contractul a intrat în derulare, înviorat de cifra de 100 milioane de dolari”, plătiți de români;- Afacerea SĂGEATA: import de muniție antitanc de la firma israeliană TAAS, afacere de câteva zeci de milioane dolari. Mai amintim afacerile “FOCOASE
DE PROXIMITATE”, “RADARE MARCONI” și “APARATURĂ DE VEDERE PE TIMP DE NOAPTE”, aproape toate învârtite cu firme din Israel. Ba, ca să mai adăugăm un moț caschetei, vom preciza ca și firma Bell Helicopters (afacerea DRACULA) a fost adusă tot via Israel… Prin 1991, generalii Cioflină, Mincu și colonelul Grigore, păstoriți de Vasile Ionel, au reușit să izoleze armata română, contractând pentru S.T.A.R. (Sistemul de Transmisiuni al Armatei Române) produsele în standard Eurocom ale firmei MARCONI. În Europa, de aceeași dotare mai beneficiază o regiune militară din Austria și fix un canton din Elveția. Comision… un milion USD. Caietul de Sarcini (al M.Ap.N.) definea cu precizie un sistem total diferit de cel oferit de MARCONI; cu toate acestea nici una dintre firmele care au respectat condițiile tehnice solicitate: ALCATEL, ERICSSON, MOTOROLA și TELRAD… nu a fost apreciată la încheierea contractului.

Ei bine, de toate aceste afaceri, și încă altele, se leagă numele unui mic grup de destoinici comersanți [precum]: colonelul Toma – fost director de importuri pe «relația Israel», mutat după 1992 ca director general la ROMTEHNICA (Regia de Stat ce asigura toate afacerile Ministerului Apărării din România)… Și, în sfârșit, dar deloc neimportant, Mihai Burlacu, fost secretar de stat pe vremea lui Ceaușescu, devenit după ciuntirea din decembrie [1989], director general al Institutului de Proiectări 0111 al M.Ap.N. N-am putea să vă spunem ce poziție mai are astăzi, știm doar că are un sediu în vecinătatea guvernului și că prin mijlocirea sa se poate comunica ușor cu firme din Israel. Că veni vorba de poporul ales, nu-ș’ cum se făcu, dar și acesta și-a ales în conducerea firmei ELBIT [SYSTEM] un domn Ciubotaru. Luați acum și numărați: nu sunt mai mult de 10 cei care au hotărât – până în 1996 – ce să cumpărăm pentru armățica noastră degrab privitoare spre NATO. Ce modificări de cadre credeți că s-au petrecut în acest club select și bine ferecat după venirea Emilului [președintele Emil Constantinescu]?”Nu putem conchide decât că numirea colonelului Toma în fruntea regiei armatei române, Romtehnica, fost director de importuri pe “Direcția Israel” în vremea lui Ceaușescu, se datorează mai degrabă Mossad-ului, prin agenții săi infiltrați în guvernul român. Unul dintre cei mai importanți pioni guvernamentali direct responsabili de aceste acțiuni este masonul Victor Babiuc, fost ministru al apărării României, al cărui nume de cod printre agenții SPP era chiar Mossadiuc, și care se numără printre oamenii de legătură ai ofițerului israelian Shimon Nahor (cel inculpat pentru trafic de arme).Despre modul cum serviciul secret al spionajului israelian are obiceiul de a se implica în desemnarea miniștrilor apărării altor țări, este semnificativ celebrul episod, relativ recent, din războiul cu Siria al Israelului. Astfel, Mossad-ul a reușit la un moment dat să schimbe identitatea și biografia unui evreu sirian, pe care îl recrutase ca agent, și astfel l-a propulsat până în funcția de ministru al apărării al Siriei. De pe poziția de șef al armatei siriene, acesta a transmis Israelului toate informațiile “de front” în momentul declanșării ofensivei Siriei asupra acestuia.Evident că ofensiva siriană a fost un fiasco, iar Israelul și-a lărgit teritoriile chiar.Îi vom reda însă cuvântul specialistului George Dora, care în 1998, sub titlul Interesele strategice israeliene decid în Iugoslavia, relata că în urma unor tratative secrete dintre Turcia și Israel s-a încheiat o axă strategică Ierusalim-Ankara, care reprezintă o alianța militară cu caracter ofensiv, îndreptată împotriva refacerii sferei de influență a
Rusiei în Estul Europei și în Balcani. Pentru atingerea acestor deziderate, politicienii și staff-ul serviciilor secrete din Israel și Turcia au declanșat o adevărată ofensivă în scopul fărâmițării statelor naționale din Balcani, prima victimă fiind fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia.În paralel, cu acordul tacit al S.U.A. și al Germaniei, se acționează împotriva României, pentru obținerea autonomiei Ardealului. Totuși, în concepția serviciilor secrete din cele doua țări menționate, în acest acord (axa strategică Ierusalim-Ankara) urma să fie inclus și Bucureștiul.În ceea ce privește România, Israelul era interesat atât de porturile strategice de la Marea Neagră (fie chiar și pentru trupele americane), cât și de viitorul spațiu de complementaritate al Transilvaniei. Anihilarea unei posibile alianțe ortodoxe, cuprinzând Rusia, Grecia, România, Bulgaria, Serbia, se află de asemenea pe unul dintre primele locuri în planurile serviciilor secrete ale Israelului, cu binecuvântarea S.U.A. și a Germaniei.
“În domeniul militar – scria G. Dora -, semnalăm cooperarea româno-israeliană în ceea ce privește transformarea a 40 de elicoptere I.A.R. Puma în configurație de atac. Acestui contract în valoare de peste 100 de milioane dolari, executat de firma israeliană Elbit, i se va adăuga un nou aranjament privind modernizarea în totalitate a celor 200 de avioane MIG 22 românești. Dependența industriei românești de apărare și a înzestrării armatei fața de Israel este un lucru ascuns de actuala guvernare opiniei publice… Poziția anti-constituțională a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (C.S.A.T.), de a pune practic România în stare de război cu Republica Iugoslavia sub acoperirea unei misiuni umanitare, nu este atât o cedare în fața presiunilor N.A.T.O., ci reprezintă subordonarea conducerii de la București intereselor strategice ale Israelului în Balcani.”Tot așa se întâmplă și în anul 2003 când, înainte de a exista o acțiune militară a NATO împotriva Irakului, înainte de a exista o rezoluție ONU care să aprobe declanșare războiului, guvernarea Iliescu-Năstase bagă România în război alături de S.U.A., sfidând Uniunea Europeană chiar, în folosul real al… Israelului, care acționează din răsputeri ca puterea Irakiană să fie distrusă.Care este însă fiasco-ul din industria de apărare a României?La sfârșitul anului 2001 în industria de apărare românească mai lucrau cca. 45.000 de salariați, iar Ministerul Industriei și Resurselor anunța în ianuarie 2002 că urmează importante disponibilizări de personal din această ramură, numărul total de salariați din industria militară urmând să rămână de numai 19.000 de oameni. Motivarea măsurii, conform ministerului român al industriei: “Numărul de persoane angajate în unitățile din industria de apărare a fost stabilit în acord cu nevoile strategice ale României”, ori acestea ne-au fost stabilite și impuse de “Parteneriatul” cu NATO și de forurile internaționale occidentale.Chiar din ianuarie 2002 au avut loc mari disponibilizări de personal din industria de armament românească. Dezvăluim acum procedurile diabolice prin care a fost distrusă o întreagă ramură a economiei naționale. Iată faptele! În cei 12 ani de “tranziție”, cu începere din anul 1990, România a devenit din mare exportator de armament un mic producător, valoarea exporturilor sale reducându-se de la 750 milioane de dolari în 1989, la numai 31 milioane de dolari în anul 2001. O importantă cauză a acestui dezastru, este situația creată de cele două companii românești de stat – Romtehnica și Romarm – care s-au concurat reciproc la licitațiile internaționale. Au existat chiar situații când cele două companii românești au licitat separat, oferind la vânzare aceleași produse, fabricate de aceeași uzină românească. Dintre aceste faultări reciproce între români nu au avut de câștigat decât străinii. Bulgarii, de exemplu, au ajuns pe locul cinci în lume în topul exportatorilor de arme și muniție, chiar dacă în 1989 nici nu figurau în acest clasament, în timp ce România ocupa chiar locul cinci, iar acum a ajuns pe locul 80 și se află în cădere liberă. Aproape toate piețele de desfacere ale armamentului românesc au fost pierdute deoarece miniștrii români ai Apărării au renunțat de bunăvoie la ele, respectând întocmai condițiile impuse de NATO și Comunitatea Europeană, adică s-a renunțat la exporturile de armament de tip sovietic cu mare desfacere până atunci în Asia (India, Pakistan) și Egipt. Astfel, fabrica de armament Tohan Zărnești și-a pierdut piețele de desfacere pentru focoasele de rachete, pentru rachetele de fregate și pentru piesele de artilerie. Adaptarea industriei militareromânești la standardele NATO s-a dovedit a fi dezastruoasă. Exemplu: Uzina Mecanică Sadu s-a retehnologizat pentru cartușele compatibile NATO, având o capacitate de producție zilnică de cinci milioane de cartușe, dar această producție reprezintă exact numărul total de cartușe ce l-a exportat în întreg anul 2001.

BELL HELICOPTERS, RULETÃ A AFACERILOR EVREIESTI.
În cadrul “democrației americane”, slujba de ambasador al Statelor Unite ale Americii este, fie răsplata președintelui nou ales al S.U.A. pentru unii dintre susținătorii săi din campania electorală, fie pur și simplu este o demnitate cumpărată de cei interesați în a-și promova interese de grup, preponderent economice, în țările unde Statele Unite ale Americii au deschise ambasade.În privința României, președintele Comunității Evreiești din New York, Alfred Moses, totodată membru B’nai B’rith, și-a cumpărat de două ori această poziție. Prima oară pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, iar a doua oară pe vremea lui Ion Iliescu. În ambele cazuri, motivele sale au fost acelea de promovare a intereselor oligarhiei evreiești asupra României, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Moses acestea fiind preponderent economice.Una dintre afacerile în care Alfred Moses s-a implicat peste măsură, alături de senatorul american Tom Lantoș, evreu ungur, este aceea de a impune României cedarea Întreprinderii de Avioane din România de la Ghimbav-Brasov firmei americane Bell Helicopters-Textron, căreia să îi și comande 96 de elicoptere Cobra, rebotezate “Dracula” după dotarea cu sistemul electronic de ghidare israelian Șocat. Toată afacerea urma să coste România peste 2,5 miliarde de dolari.Celebrul film al lui Oliver Stone, JFK, a demonstrat cu succes că asasinarea președintelui S.U.A., John F. Kennedy, este legată de interesele C.I.A. și ale “complexului industrialo-militar” de declanșare a războiului din Vietnam.Autorul R. Stich, independent de sursele scenariului lui Stone, în lucrarea sa Defrauding America (Înșelarea Americii), dezvăluie cum un ofițer C.I.A. sub acoperire (cu numele de cod “Pegas”) de la Departamentul de Contraspionaj a realizat o înregistrare audio cu planul de asasinare a președintelui Kennedy ce demonstrează implicarea chiar a C.I.A., în cadrul căreia activa și el. Conspiratorii înregistrați discutând erau Nelson Rockefeller (clanul magnaților bancheri), Allen Dulles, Lyndon Johnson (Texas), George Bush (C.I.A. și viitor președinte al S.U.A.) și J.Edgar Hoover (C.I.A.). Prezența lui Nelson Rockefeller (din clanul bancherilor evrei implicați în crearea organizațiilor oligarhice semi-oculte mondialiste, precum Consiliul Afacerilor Externe, a Grupului Bilderberg și a Comisiei Trilaterale, toate controlate în mare măsură de ordinul masonic evreiesc B’nai B’rith) la discuția cu șefii C.I.A. (”Central Information Agenties”, serviciul secret principal al Statelor Unite, numit sugestiv de O. Stone și “Armata Invizibilă a Capitalismului”) legat de planul de asasinare a președintelui, denotă fantastica putere și cinismul fără limite pe care le-a dobândit, în S.U.A. și în lume, clica oligarhică a bancherilor evrei.O secvență din filmul lui Oliver Stone arată cum un personaj misterios, total inițiat în politica ocultă a S.U.A. (”Domnul X”), îi relatează prim-procurorului S.U.A. că asasinarea președintelui Kennedy a intervenit datorită împotrivirii acestuia de a declanșa operațiunile de anvergură din Vietnam, concomitent cu o masivă comandă de către Pentagon de elicoptere Bell. În urma scandalului declanșat de filmul său, O. Stone a fost nevoit să-l prezinte public pe realul “Domn X”, în persoana colonelul ® L. Fletcher Prouty, ex-șef al serviciilor secrete ale Pentagonului. Ulterior, colonelul Prouty a relatat în cartea sa publicată sub același nume cu filmul lui Stone, JFK, amănunte privind implicarea uneia dintre cele mai mari bănci evreiești din S.U.A. în asasinarea președintelui Kennedy, banca First National Boston.Aceeași bancă, redenumită Credit Suisse First Boston, se oferea să acorde mari împrumuturi României în perioada 1997-1998, când România era condiționată de F.M.I. și Banca Mondială să obțină importante credite private, iar politicienii americani evrei (tandemul Moses-Lantos) condiționau intrarea României în blocul militar NATO de realizarea afacerii cu cele 96 de elicoptere de la firma americană Bell.În mod foarte direct, colonelul Prouty demonstrează cum S.U.A. au fost conduse spre războiul din Vietnam de către “elicopter și cerințele sale economico-militare” și că aceste cerințe au fost realizate “prin reorientarea aproape totală a politicii Statelor Unite în Vietnam la numai câteva zile după moartea președintelui”. Iată pe scurt tezele acestui asasinat, în viziunea Stone-Prouty, doi americani reamarcabili.Kennedy a fost înlăturat prin asasinat, în primul rând pentru că el constituia o amenințare pentru sistemul economic instituționalizat al “USA Inc și Noua Ordine Mondială instaurată de aceasta”,chiar și prin politica sa ezitantă fața de Cuba și Vietnam. “Kennedy a subminat nu numai Federal Reserve Board, ci chiar și C.I.A. și meduza cu o mie de capete reprezentată de aceasta. Dar mai presus de toate, el a subminat ordinea economică mondială a înaltei Cabale și a complexului său militaro-industrial, asupra căruia am fost avertizați de scrisoarea de adio a [președintelui S.U.A.] Eisenhower” – Oliver Stone, Istoria Secretă a Statelor Unite (1943-1990).Colonelul ® L.FIetyher Prouty, ex-înalt ofițer în cadrul Biroului de Operațiuni Speciale (O.S.O.) din cadrul Biroului Ministerului Apărării (O.S.D.), respectiv din cadrul Serviciilor Secrete ale Pentagonului, are cuvântul:“Planurile lui Kennedy [privind retragerea armatei americane din Vietnam] ar fi însemnat sfârșitul războiului din Indochina, pe care Statele Unite îl susținuseră vreme de aproape două decenii. Ar fi însemnat sfârșitul unor proiecte foarte importante ale lumii marilor afaceri.,. First National Bank din Boston îl trimisese pe William F. Thompson, un vicepreședinte, la cabinetul meu din Pentagon în 1959, probabil după discuții avute cu C.I.A., ca să exploreze viitorul utilizării elicopterelor în operațiunile militare (clandestine)…
Unul dintre clienții băncii era Textron Inc. Banca le sugerase responsabililor de la Textron ca achiziționarea aproape falimentarei Bell Aircraft Company, în special a secției sale de elicoptere, ar putea fi o afacere bună. Ceea ce trebuiau să afle banca și Textron era în ce măsură erau folosite elicopterele în momentul respectiv de către armată și C.I.A. și în ce măsură ar putea fi utilizate în viitor în Indochina. [ ...]Prima tentativă a C.I.A. de a transfera aceste elicoptere în Vietnam, pentru a le introduce în luptă, s-a consumat la mijlocul anului 1960, căutând să ignore sistemul. Generalul Charles P. Cabell, directorul adjunct al C.I.A., l-a contactat pe unul dintre oamenii săi de legătură (care s-a întâmplat să fie chiar autorul acestei cărți – colonelul L.F. Prouty) din «Biroul de Operațiuni Speciale» (O.S.O), un compartiment din Pentagon, să vadă dacă aceste elicoptere puteau fi transferate rapid și
secret, ca măsură de urgență generată de răspândirea revoltelor în tot Vietnamul… Cererea a fost respinsă în baza faptului că aceasta ar fi reprezentat o operațiune secretă și că nu s-a ordonat să se facă așa ceva în Vietnam, în timpul administrațiilor Eisenhover și Kennedy, litera legii era respectată cu strictețe… În aceeași perioadă, C.I.A. trebuia să formeze o unitate civilă de elicoptere, cu mult mai multe aparate decât dețineau unitățile de infanterie marină… De reținut că apelul inițial din 1960, de la generalul Cabell din C.I.A. a survenit la scurt timp după ce First National Bank din Boston înlesnise achiziționarea companiei Bell Helicopters de către trustul Textron, înainte de a recomanda fuziunea responsabililor de la Textron, C.I.A. organizase la Pentagon o întrunire cu vicepreședintele băncii din Boston, pentru a discuta despre utilizarea și cererea de elicoptere în Războiul Rece.
Aparatele Huey, fabricate de Bell aveau să devină elicopterele cele mai mult folosite în Vietnam……Pentru aceste influente grupuri private de industriași și oameni de finanțe, continuarea războiului din Vietnam era de o însemnătate vitală. Și, desigur, elicopterele au reprezentat doar o parte din costul total de două sute douăzeci de miliarde de dolari al participării americane în acel conflict. Cea mai mare parte a acestei sume a fost cheltuită, de fapt, după 1963 [adică, după asasinarea președintelui Kennedy]; numai două sau trei miliarde de dolari fuseseră consumate în acțiunile militare americane directe din Vietnam, în toți anii scurși de la Cel de-al Doilea Război Mondial până în 1963 inclusiv. Dacă ar fi trăit Kennedy, nu s-ar fi ajuns la mai mult decât atât… Succesul afacerii dintre First National Bank din Boston, Textron și Bell, depindea de escaladarea războiului din Vietnam… Kennedy anunțase un
buget militar redus și sfârșitul participării americane în Indochina… Persoane interesate considerau propunerea lui Kennedy de dezamorsare a războiului din Vietnam și de reducere a programelor puternic stipendiate extrem de primejdioasă pentru propriile lor proiecte… ¬.În cele 500 de pagini ale cărții sale, JFK, colonelul L.F. Prouty demonstrează cu amănunte tehnice și informative implicarea directă a C.I.A. în atentat. Existența conspirației la cel mai înalt nivel de stat pentru asasinarea președintelui a fost de altfel demonstrată și de primul procuror al Statelor Unite ale Americii (vă recomandăm vizionarea peliculei JFK de Oliver Stone în acest sens). Ceea ce, totuși, nu au spus nici unul dintre acești americani curajoși, este faptul că băncile ce au creat evenimentele, declanșând și întreținând războaiele și crima în scopul profiturilor proprii, sunt băncile magnaților bancheri evrei din America.Un alt
amănunt ce a scăpat acestor analiști, este implicarea directă în evenimente a altui evreu decât bancherul Nelson Rockefeller, sau a băncii evreiești. Este vorba de înlăturarea marionetei Lee Harvey Oswald, anunțat public de către autorități ca fiind asasinul președintelui, de către afaceristul evreu Ruby, care l-a împușcat pe Oswald la câteva ore de la atentat, în văzul întregii lumii. Oswald ar fi murit imediat la același spital din Dallas, unde s-a declarat și moartea președintelui Kennedy. După ce a fost arestat, Ruby a început să protesteze, invocând în apărarea sa apartenența la organizațiile evreiești din America. A fost transportat din arest la același spital in Dallas, deoarece nu se simțea bine. În foarte scurt timp a decedat în spital.(?)Pentru a pătrunde înțelesul paginilor ce vor urma, din toate cele relatate mai sus rămâne important pentru România informația că Bell Helicopters Textron din
Dallas, este creația acelei mari bănci evreiești care astăzi se numește Credit Suisse First Boston, și că banca nu se dă înapoi de la nimic pentru a-și atinge scopurile de profit și dominație asupra lumii. Așa cum s-a arătat mai sus, surse dintre cele mai credibile, persoane dintre cele mai respectabile asociază numele băncii cu asasinatul politic și cu declanșarea războaielor.Israelul nu a criticat niciodată războiul din Vietnam, deoarece scopurile sale nu au fost servite de către președintele John F. Kenedy, ci de către urmașul acestuia, Lyndon Johnson.
Un diplomat israelian scria, legat de asasinarea lui Kenedy: “Am pierdut un mare prieten. Dar am găsit unul mai bun… Johnson este cel mai bun dintre prietenii pe care statul evreu i-a avut la Casa Albă.” Și, într-adevăr, Johnson a sprijinit total Israelul în războiul de șase zile din 1967. Prin urmare, Israelul și-a extins suprafața anexând noi teritorii arabe. Franța și Congresul S.U.A. instituie atunci embargoul asupra Israelului, dar președintele Johnson îl ridică și livrează avioanele Phantom comandate de Israel, în această perspectivă, asasinarea lui Kenedy a apărut, totodată, ca o salvare a Israelului.Trebuie iarăși spus despre puternica companie Bell că, cu complicitatea guvernului S.U.A., a înzestrat Irakul pe ascuns cu aparate Bell Helicopters pentru ca războiul din Golf să poată fi cât mai costisitor. Iată și situația din Croația din anul 1995 privind achiziția de echipament de luptă pe baza traficului ilegal de arme (fără implicarea guvernelor statelor respective): printre altele, 10 elicoptere de lupta Bell direct de la compania Bell Helicopters Textron. În acest fel au fost alimentate războaiele din Iugoslavia, de ambele părți, fiind implicate în trafic mai multe firme israeliene. Mulți români își amintesc de perioada 1991-1993 când băncile iugoslave din Belgrad acordau dobânzi lunare de până la 200% la dinar și de 15% la valută (față de 3-4% dobânda anuală la dolarul american la orice altă bancă occidentală). Masivă înghesuială la depuneri. Pentru o minte lucidă însă puteau exista numai două explicații: era vorba de spălare de bani sau de un joc piramidal destinat falimentului. La vedere era vorba de concurența dintre două bănci iugoslave, Banca Jugoskandic și Banca Dafiment. În realitate însă era vorba de finanțarea războiului devastator (traficul de armament) ce s-a abătut asupra Iugoslaviei. Șeful Băncii Jugoskandic era Jesdomir Vasilejic, care trăise 20 de ani în străinătate și era cunoscut, conform cotidianului britanic Observer, pentru afacerile sale în “regiunile de război ale Orientului îndepărtat”. Coproprietar și șef al celeilalte bănci din Belgrad, Dafiment, era evreul Israel Keman din Tel Aviv. Ei foloseau banii deponenților pentru a finanța traficul ilegal de armament pe care îl livrau apoi forțelor naționaliste ale popoarelor Iugoslaviei, scoțând un profit uriaș.

AFACEREA DRACULA
De cele mai multe ori când, prin anii ‘90, vreun prieten i se adresa ambasadorului S.U.A. la București, Alfred Moses, pentru vreo afacere dubioasă pe seama românilor, acesta îl îndruma să-și deruleze interesele prin firma prietenului său, evreul american Philip Bloom, adică prin firma Global Bussines Group amplasată, la vremea aceea, în sediul Ministerului Transporturilor. Este atât cazul privatizării Romaero-Băneasa, a Hotelului București, a achizițiilor “de utilaje americane” efectuate de către Ministerul Transporturilor, dar nu și al afacerii cu Bell Helicopters, care a presupus implicarea totală a unor personalități din comunitatea evreilor americani, membre ale lojei B’nai B’rith, în frunte cu congresmanul american Tom Lantoș (evreu ungur de origine).Afacerea Bell Helicopters a demarat în cursul anului 1995 prin vizite asidue la Cotroceni, la președintele Iliescu, continuate și în 1996, din partea ambasadorului Alfred Moses însoțit de un apropiat al președinției, Marius Opran. Încă de atunci au fost introduse în joc șantajul politic, precum acordarea României, de către S.U.A., a clauzei națiunii celei mai favorizate, dar și comisioane bine plasate, fapt ce a făcut subiectul unui scandal de presă al acelei vremi. Se cerea în schimb României să cumpere un mare număr de elicoptere Bell Helicopters. Totodată a fost aranjată și vizita președintelui Ion Iliescu în S.U.A., în septembrie 1995. (Vizită aranjată cu concursul B’nai B’rith, de la sediul din New York, al căreia, mai apoi, Ion Iliescu l-a declarat pe senatorul Corneliu Vadim Tudor “Jirinovschi al României”, scoțând astfel partidul România Mare de la guvernare.)
S-a dovedit că această afacere, ca și cedarea Hotelului București, ca și alte “gheșefturi” ale lui Moses, nu constituiau condiții reale ale S.U.A. pentru statul român în acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate. Toate aceste implicări ale lui Alfred Moses în șantajul politic pentru susținerea unor interese de grup (prietenii și aliații săi) l-au determinat pe congresmanul David Funderburk, fost ambasador S.U.A. la București, să declare că: “în nici un caz dl. Moses nu este ambasadorul guvernului american pe lângă poporul român”. Poziții similare sunt luate și de congresmanii americani Frank R.Wolf și Christopher Smith, care i se adresează în scris secretarului de stat al S.U. A., Warren Christopher.Cu totul altă poziție adoptă congresmanul Tom Lantoș (cum am arătat, evreu ungur, membru B’nai B’rith), care a manifestat în ultimii ani un interes obsedant pentru România, inclusiv în promovarea unor proiecte economice dezavantajoase României, susținute și de Moses. Așa se face că, în favoarea acestor proiecte, el se implică personal pe lângă puterea politică instalată după alegerile din decembrie 1996, șantajând cu condiționări de contracte intrarea României în blocul militar al NATO, sau cu aranjarea vizitei președintelui Emil Constantinescu în S.U.A. Nu românii au fost cei care și-au închipuit că afacerea Bell Helicopters era un pașaport pentru NATO, acest fapt le-a fost sugerat de către politicienii veroși americani.În filmul lui Oliver Stone, J.F.K., referitor la asasinarea președintelui american John F. Kennedy, poate fi urmărită secvența consternantă în care prim-procurorul S.U.A. (care a demonstrat public complotul guvernamental privind acest asasinat) este chemat la Washington de către un personaj misterios, ex-șef al unor servicii speciale din cadrul armatei S.U.A. pentru a-i dezvălui că John Kennedy încurca interesele Bell Helicopters deoarece se opunea declanșării războiului din Vietnam, așa că a trebuit să dispară. O concluzie logică ar putea fi aceea că aceeași complotiști din S.U.A. au pus ochii pe România, așa cum altădată puseseră ochii pe Vietnam pentru a-și realiza interesele, și că pe lista neagră pe care se aflau Kennedy și poporul vietnamez, poate încăpea și poporul român.“Sperăm – scria în 1998 periodicul bucureștean Ultima oră – ca acei oameni cinstiți pe care din totdeauna i-a născut S.U.A. vor fi de această dată alături de noi în drumul spre iad pe care am pornit prin Draculizarea întregii țări”, referindu-se direct la afacerea de 2,5 miliarde de dolari americani (plus fabrica de la Brașov, IAR.), atât cât trebuia să ne coste construirea în România a 96 de elicoptere “Dracula” (variantă a aparatului Cobra îmbunătățit cu ghidaj electronic israelian) de către
“americanii” de la Bell Helicopters.Afacerea s-a demarat efectiv atunci când, la data de 21 mai 1997, a fost semnat contractul dintre statul român (Fondul Proprietății de Stat) și Bell Helicopter Textron Roumania Ltd. (cutie poștală creată de Bell-Dalas în statul american Delaware) pentru vânzarea a 70% din acțiunile I.A.R. Ghimbav (Brașov) contra sumei de 70 milioane de dolari. Acest contract avea însă o clauză – condiție prealabilă cumpărării fabricii – ce prevedea că Ministerul Apărării Naționale al României va cumpăra 96 de elicoptere Cobra ce se vor construi la Brașov sub numele de Dracula, după ce vor fi dotate cu sisteme de ghidaj de către firma israeliană Elbit System, pentru ca și evreii israelieni să aibă partea lor de ciolan românesc, alături de cei americani. Ca și în celelalte afaceri patronate în România de Alfred Moses, cele efectuate prin prietenul său Philip Bloom, pe lângă clienții americani apar și niște interese israeliene. Negocierile au fost purtate din partea româna de Mirel Țariuc (membru al consiliului de administrație al F.P.S. și ministru secretar de stat în Guvernul Ciorbea) și Tudorel Dumitrașcu (reprezentantul statului român privind privatizările cu străinătatea, director F.P.S.), aceeași echipă, în esență, care s-a ocupat și de privatizarea Hotelului București.În ce îl privește pe Mirel Țariuc, cu care aveam relații profesionale în acea perioadă, acesta ne-a declarat că pozițiile sale în aceste privatizări i-au fost dictate direct de la nivelul președinției.În ceea ce îl privește pe Tudorel Dumitrașcu, acesta era, însă, adevăratul prieten al evreilor. Înainte de a fi director la F.P.S. el fusese director general la Romaero – Băneasa, unde împreună cu evreul Phillip Bloom au dat societății românești de stat un “tun financiar” de un milion de dolari (ulterior, în
urma unui control al Curții de Conturi din România, lui Dumitrașcu i s-a pus sechestru pe avere). După ce a devenit șeful Direcției Relații Internaționale din cadrul F.P.S., Tudorel Dumitrașcu a continuat prietenia cu evreul Phillip Bloom.
Pentru privatizarea economiei românești, sub direcția sa din F.P.S., s-a, deschis o reprezentanță a statului român în Israel, reprezentanță condusă ca salariat al României de către un afacerist evreu provenind din serviciile secrete israeliene, Fredy Robinson (și care astăzi deține în România, printre altele, Cazinoul Vernescu, Eurom Bank – fosta Bancă. Dacia Felix – și postul de televiziune Tele7ABC. Tot Tudorel Dumitrașcu este cel care l-a însoțit în 1997 pe șeful privatizărilor din România de la acea data, Sorin Dimitriu, la Londra, la o întâlnire cu fostul șef al serviciului secret israelian Shin Beth, Sammy Ofer (evreu provenit din România, fost Horowitz, în prezent proprietar important în România, prin intermediul unor firme fantomă). Fiind proprietar al unor mari companii navale transnaționale, precum Marmon Group, israelianul Sammy Ofer s-a bucurat la reședința sa de la Londra și de vizita ministrului transporturilor, Traian Băsescu, “care a avut astfel ocazia să admire un Picasso de doi metrii pe unu”, se lăuda Philip Bloom. Tot Dumitrașcu este cel care în 1997, în numele statului român, a instalat ca președinte la cea mai puternică bancă românească, Bancorex, pe un evreu numit Ionescu (nume menit a-i travesti identitatea etnică), și al cărui mandat a declanșat falimentul băncii.Odată semnat contractul afacerii “Dracula-Bell Helicopters”, el mai trebuia și împins de la spate. Era rândul evreului Tom Lantoș să miște lucrurile. El sosește la București în data de 25 mai 1997, ca congresman american și, împreuna cu Alfred Moses și cu alți clienți ai lor avizi de bani făcuți în România, au o întrevedere cu premierul Victor Ciorbea. Au fost prezentate deschis intențiile “oamenilor de afaceri americani și canadieni” de a-și dezvolta afacerile în România. Lantoș cere ca aceștia să fie tratați
favorabil de oficialii români, arătând ca în schimb se va ocupa de intrarea României în NATO, și sfârșește prin a-l invita pe Ciorbea în S.U.A., la expoziția de fotografii a soției sale.În același timp, se indică ca sursă care să împrumute România cu cele cca. 1,5 miliarde dolari necesari demarării achiziționării elicopterelor, banca Merryl Linch, care cere însă garanții guvernamentale. Cu tot cu dobânzi această afacere urma să coste România în realitate peste 2,5 miliarde de dolari, de aceea apare o opoziție inițială la afacere din partea Fondului Monetar Internațional, care considera că România nu își poate permite asemenea aventuri economice. Curând însă, primul-ministru român Victor Ciorbea participă în S.U.A. la un somptuos dineu oferit de Bell Helicopters și Merryl Linch, compania și banca preocupându-se de întreaga ședere în S.U.A. a premierului român.Un fost prim-ministru al României la acea dată, Teodor Stolojan, declara probabil propagandistic (de pe poziția inițială a Băncii Mondiale, al cărei salariat era?), după demararea afacerii Dracula:“Contractul cu Bell Helicopters a fost o imbecilitate. Eu nu sunt o țară care să îmi permit să cumpăr de 1,5 miliarde de dolari o sută de Cobre, și ce să fac cu ele, împotriva cui să lupt?… Cine vrea să devenim luptători de bază, să asigurăm, să zicem, un flanc NATO, trebuie să dea și bani, nu să ne vindem și pantalonii de pe noi ca să cumpărăm Cobre. E un lux pe care nu ni-l putem permite”.În schimb, congresman-ul americano-evreu Tom Lantoș, revine în România și declară public: “Am fost încântat să aud că prietenii mei de la Hyatt au reușit să facă o investiție la Hotelul București [la acea dată se semnase contractul de privatizare al hotelului, dovedit însă fraudulos de experții Poliției Capitalei], și țin să îl felicit pe Sorin Dimitriu
[președinte F.P.S., la acea dată] pentru curajul pe care l-a avut de a înfrunta birocrația [și legea, după cum s-a demonstrat! - n.n.]… Rapiditatea acestei tranzacții este un exemplu de ceea ce poate face în mod inteligent un guvern… Sunt nerăbdător să văd punerea în practică și a contractului cu Bell Helicopters.” “Prietenii de la Hyatt” ai lui Lantoș, erau evreii Prytzker și Ofer (Horowitz), iar proiectul “Dracula-Bell” avea în spate câteva bănci americane evreiești.Se impun câteva precizări legat de aspirația României de a intra în blocul militar NATO. Primul pas efectiv în această direcție, în mai 1992, a aparținut masonilor români, prin înțelegerea de la Istanbul a marelui comandor Marcel Schapira (evreu) cu Fred Kleinkneght, reprezentant la masoneriei americane apropiată ordinului evreiesc B’nai B’rith.
Tot masonii sunt cei care vor continua în România această acțiune. Sunt și români care cred că intrarea României în NATO reprezintă o apropiere militară de S.U.A. și, deci, o garanție pentru stabilitatea unei economii românești de tip capitalist. Dar evreii sunt cei care au văzut cel mai mare avantaj în aceasta angajare politico-militară. O țară membră NATO face o serie de angajamente, atât publice cât și secrete, mai ales fața de S.U.A., unul dintre acestea fiind aservirea parțială a serviciilor secrete ale respectivei țări față de serviciul special extern american al Statelor Unite ale Americii (C.I.A.). Acesta este și motivul pentru care s-a pus problema, în 2002 (anul invitării oficiale a României la aderarea în Alianța militară NATO), dacă occidentalii din NATO mai pot accepta sau nu ca ofițeri ai S.R.I., lucrători din fosta securitate. Răspunsul final al C.I.A. a fost ca… da! (O puternica colaborare între C.I.A. și S.R.I., demarată din 2002, pe linia anti-terorismului internațional, maschează mai mult decât atât).

PĂCĂLIREA SERVICIILOR SECRETE ROMÂNEȘTI.
În toamna anului 1997, noul director al Serviciului Român de Informații (S.R.I.), Costin Georgescu, demarează căutările pentru achiziționarea unui sistem de interceptare a convorbirilor telefonice în rețeaua GSM. Și iată că apare un prim interlocutor, anume firma COMVERSE din Israel, reprezentată de directorul de vânzări al acesteia, Eytan Zucker.În același timp, firma franceză THOMSON, oferea S.R.I.-ului un sistem special conceput pentru centralele GSM de tip Alcatel, Ericsson, Nokia etc., timp în care apare chiar și o ofertă britanică. După mai bine de 6 luni de multiple întâlniri cu reprezentanți ai firmei COMVERSE – Israel, conduși, ca și până la acea data, de Eytan Zucker (perioadă în care a mai avut loc doar o singură întâlnire cu firma franceză de profil), pentru ca totul să capete aspect de legalitate, în primăvara anului 1998 s-a luat decizia de a se organiza o licitație pentru achiziționarea sistemului de interceptare a convorbirilor telefonice. Așa cum era și “firesc”, după îndelungate discuții cu israelianul E. Zucker, caietul de sarcini al licitației s-a întocmit de parcă ar fi fost dictat de specialiștii de la COMVERSE – Israel. Licitația a fost bineînțeles câștigată de firma din Israel.De ce înainte de licitație s-au purtat îndelungi discuții – numeroase întâlniri pe parcursul a 6 luni – numai cu firma din Israel, în timp ce cu firma Thomson a avut loc o singură discuție, în decembrie 1997, mai degrabă cu caracter protocolar, s-ar putea bănui. Poate fi vorba de corupție, sau poate mai degrabă de o voluntară obediență a serviciilor secrete românești față de serviciile israeliene. Acest fapt poate fi probat de scandalul provocat de tehnica de ascultare a convorbirilor telefonice cumpărată în anul 2002 de către serviciului de spionaj al Ministerului de Interne, respectiv UM 0962, de la o firmă…din Israel.Aparatura cumpărată de S.R.I. în 1998 de la israelieni a fost instalată și au început probele. Dar, imediat, apare o primă dificultate! Deși este obligație contractuală, partenerul israelian nu vrea, nici în ruptul capului, să arate omologarea sistemului. Apare firesc întrebarea dacă sistemul este omologat sau nu. Specialiștii care utilizează sistemul constată apoi, cu surprindere, că acesta funcționează la mai puțin de 50% din parametrii ceruți în caietul de sarcini și promiși de câștigătorul licitației. Mai mult, atunci când se dorește up-grade-ul sistemului, dorința trebuie amânată pentru vremuri mai bune. Sistemul dă numeroase rateuri, cel mai mult pe rețeaua Dialog (Orange) și nu prea răspunde la comenzi. Pe ce s-au cheltuit atunci 12 milioane de dolari? Ulterior s-a aflat ca acesta ar fi un experiment făcut în România pe banii cetățeanului român.Ca o simplă coincidență, toți ofițerii S.R.I. implicați au fost avansați “la excepțional” în grad și funcție, la puțin timp după ce și-au pus semnătura (în calitate de membri ai așa-zisei comisii tehnice care a avizat achiziționarea sistemului israelian) pe hârtia ce consfințea calitățile “excepționale” ale dezastruosului sistem “OMEGA”. Pentru că au fost “băieți buni”, și pentru o cât mai bună… “documentare” asupra problemei, au urmat “câteva” deplasări în străinătate (Israel, Suedia), efectuate de toți aceia care au fost în comisia de licitație.Așa cum am spus, serviciul de filaj și spionaj al Ministerului de Interne, UM 0962, s-a străduit în anul 2002, în același timp în care S.R.I. se străduia să achiziționeze echipamente din import pentru rețelele Cosmorom și Zap, să achiziționeze o aparatură de interceptare a convorbirilor GSM, în bandă largă de cuprindere, respectiv între 900 și 1800 de megahertzi. Toate aceste negocieri s-au purtat în secret, reprezentanții Ministerului de Interne neanunțând nici o licitație publică. Pentru furnizarea echipamentelor a fost aleasă firma Cellphone Group Impex srl, care are drept acționar majoritar cetățeanul israelian Yossef Gil Cooper. Aparatura este de tip G-Track GSM, și este produsă de firma germană Track Technology. Astfel, jucându-se cu milioane de dolari pe seama bugetului statului român, Ministerul de Interne a preferat să cumpere (fără licitație) de la un intermediar evreu, decât de la producătorul german.

Edited by tomaso, 16 March 2011 - 10:17.
Eliminat link-ul care duce către blog-ul de unde provine acest articol.

nu trebuie sa citesc timpeniile alea interminabile ca sa-mi dau seama cine-mi sint dusmanii: jidanii imputiti iar prietenii mei cei mai buni sint boc, base si ceilalti arieni la fel de sexi ca si ei

"Cumparam Manhattan, cumparam Ungaria, cumparam Romania, cumparam Polonia."

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/7dmxnmmggDA?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

 dura-, on 16th March 2011, 08:47, said:

Chestia aia din filmulet se numeste sarcasm.

Sau isi inchipuie cineva ca asa zisele planuri secrete de cucerire a lumii de catre evrei sunt expuse la tv, in conferinte de presa?!?!?!  

Edited by Imperathor, 16 March 2011 - 08:58.

 Imperathor, on 16th March 2011, 08:57, said:

Adevaratele "planuri secrete" nu sunt expuse la tv, la tv se vede uneori doar "varful icebergului".

”articol primit pe mail”

Așa se spune pe acel blog neo nazist, în locul unde ar trebui să existe autorul.
Este o anonimă.  Arienii sunt curajoși de nu se poate  

 Mosotti, on 16th March 2011, 07:30, said:

Mosso, am studiat puțin de unde vine link-ul.
E propagandă neo nazistă.
Am o dilemă morală.  Este dreptul lor să abereze în voie. Ok.  Pe de altă parte, este de porc stilul de a împânzi forumurile cu astfel de materiale.  
Nu știu, poate că doar vor să-și facă reclamă la blog & shit.

Dă-mi o sugestie.
Tu ai închide acest topic ?

 tomaso, on 16th March 2011, 10:16, said:

Nu ar fi mai simplu ca cei care nu sunt de acord cu mesajul sa nu mai intre pe topic si sa ii lase pe aia 2-3 care sunt sa discute in voie?

 tomaso, on 16th March 2011, 11:16, said:

De ce nu-l mutati undeva pe istorie intr-o rubrica gen "coltul neo-nazistilor" unde sa se desfasoare baietii in voie ?

 Kokoshmare, on 16th March 2011, 10:29, said:

Nu este o idee rea, din punctul meu de vedere, dar rămâne de văzut dacă moderatorul ariei de istorie ar fi dispus să accepte.

 Charger, on 16th March 2011, 10:25, said:

Nu este vorba despre chestia asta.  Propaganda neo nazistă, la fel ca cea comunistă, este propagată folosind drepturile democratice.  Evident, știu că nu putem să o oprim și nici nu ar fi de acord să o stopăm, pentru că cred sincer în dreptul fiecăruia de a spune tâmpenii și de a abera majestuos.  Eu mă folosesc de acest drept și de aceea consider că vorbesc în cunoștiință de cauză.

Problema este că dacă eu aberez, o fac cu grație, la mine acasă.  
Nu produc un articol, apoi îmi petrec viața răspândind creația pe tot netul.

Eu cu chestia asta am o problemă.
Ca moderator pe acest forum, pe această arie, am puterea de a da o karată celor care vor să ne folosească drept răspândaci.
Mă rog, mai meditez ...

 tomaso, on 16th March 2011, 10:43, said:

Tocmai asta, dreptul la libera exprimare.
Nu am citit articolul (nici nu am de gand), m-am uitat asa printre randuri, iar scopul e mai mult informativ, nu e vreo instigare la moarte sau la segregare.

Interesant articolul de deschidere, dar nimic nou sub soare. Toate astea se cam stiau. Iar de ciordit din Romania dupa 1989, pai nu cred ca evreii au ciordit cel mai mult. In mare, la Malta s-a hotarat sa se dea jos comunismul si liderii tarilor comuniste si punerea in loc a unui capitalism de tip colonial si a unor slugoi care sa slujeasca intereselor marilor puteri.

Totusi, poate titlul e exagerat. Ma refer la "ia aminte care-ti sunt dusmanii". Pai dusmanii sunt cei care conduc lumea (fiindca astia chiar exista), nu in mod special evreii. Indivizi de genul celor pomeniti in articol (evrei si nu numai) ii dusmanesc pe toti cei care nu-s de acord cu ce zic si vor ei, desi evident nu au dreptate.

Quote

Haha, tu chiar crezi ca au fost pacalite ? Sau... tu chiar crezi ca "privatizarea" Petrom e din cauza ca Guvernul roman a fost pacalit ? Etc, etc.

 tomaso, on 16th March 2011, 10:43, said:

Deci doar propaganda neo-nazista si cea comunista (?) sunt rele ? Propaganda sionista si cea capitalista, sau cea imperialista, sunt bune.

 tomaso, on 16th March 2011, 10:43, said:

Aici iti dau dreptate. Aberatiile acasa. De ex eu nu ma duc in Israel sa le dau alora din guvern ordine ce statui au voie sau nu sa puna in public. Nici nu le ordon sa dea legi cum ca anti-romanismul (si atat, nici un alt anti-... de ex anti-islamismul nu se pedepseste) se pedepseste cu inchisoarea in Israel. Nici nu ma duc la tembeliziunile lor sa le injur ca la usa cortului personalitatile istorice si poetii nationali. Nici nu ma duc in Israel sa scriu o carte numita "Politice" in care sa-i injur prin cacatul care-mi curge din gura patapieviciana si dupa aia guvernul lor, in semn de aleasa pretuire, sa ma puna director la Institutul Cultural Evreiesc. IN NICI UN CAZ. Sunt constient ca mi-as lua un sut in cur de nu m-as vedea sau/si as fi internat la balamuc (asta daca as fi atat de nesimtit sa fac asa ceva). Numai ca n-ar strica niste reciprocitate.

Interesant totusi ca nu va deranjeaza ca un ungur nebun spanzura public o papusa cu chipul lui Avram Iancu, ba chiar il incurajati, ba chiar cica aia care se supara pe asa ceva ar fi idioti, in timp ce articolul asta care prezinta niste fapte concrete, trebuie interzis ?

 dura-, on 16th March 2011, 09:16, said:

Corect.

Edited by Yoda2009, 16 March 2011 - 12:18.

Propagnda (neo)nazista poti face in alta parte.