Crestinismul originar este un cult demonic

Crestinismul originar este cult demonic Acei care au avut tangente cu crestinismul ca religie, īn special cea crestin ortodoxa, vad la suprafata o credinta a compasiunii si a milei fata de om. Aparentele pot īnsela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multa lumina asupra adevaratei ei esente. Sa īncepem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde crestinismul a pornit doctrinar.

Referintele citate sunt din Biblia sau Sfanta Scriptura, folositã de Biserica Ortodoxa Romana. Numele Hristos este traducerea cuvīntului mesia (mai precis masiah) din ebraica. Īnseamnã “unsul”, apelatia data de evrei celui care trebuia sa vina trimis de Iehova sau Iahve (numele dat de ei lui Dumnezeu) ca sa īi salveze. Prin urmare Hristos trebuia sa īndeplineasca īn primul rīnd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum si scaparea de raul uman si social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebut, Lucifer, etc.

Venirea salvatorului poporului evreu era asteptata de multe veacuri. Conform credintei evreilor omul trimis de Iehova trebuia sa fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar si un rege din stirpea regelui David, personalitatea istorica remarcabila care facuse parte din tribul lui Iuda. Noul Testament argumenteaza ca Iisus era din acea spita si prin urmare putea sa-si ceara dreptul de a fi rege al iudeilor.

Omul Iisus si-a īnceput misiunea cīnd avea īn jur de 30 de ani. Om fara carte, asa cum se spune īn Noul Testament, era totusi proficient īn regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament si pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format īn jurul lui un grup de prozeliti care desi mic era perseverent īn a-l urma īn misiunea pe care si-o asumase.

Care erau caracteristicile acestei misiuni? Matei, 15, 24, redã cuvintele lui Iisus atunci cīnd o femeie canaaneeanca chinuitã de un demon īi cere ajutor ca sa scape de acel demon. “Nu sunt trimis decīt la oile cele pierdute ale casei lui Israel” raspunde el. Iisus astfel refuzã spunīnd mai departe cã “Nu este bine sa iei pīinea copiilor si s-o arunci cīinilor”.

Cu alte cuvinte Iisus īi numeste cīini pe toti oamenii care nu erau evrei. Mai departe, īn conversatia lor, femeia īi raspunde ca si cīinii manīnca din farīmiturile ce cad de la masa stapīnilor lor. Iatã un episod din Noul Testament care reda vorbele unui om despre care multi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Si paradoxal acesti oameni nu sīnt evrei, ci dintre neamuri, cei pe care Iisus īi numea cīini. O alta caracteristica a misiunii salvatorului era ca trebuia sa fie rege al iudeilor.

A fost oare Iisus rege? Cu siguranta nu. Īntrebat daca este rege al iudeilor omul Iisus spune cã īmparatia lui este īn ceruri, desi evreii asteptau un rege, asa cum fusese David īn vechime, o personalitate politica de exceptie care sa aiba regat pe pamīnt nu īn cer. Deci nici aceasta caracteristica a salvatorului evreilor Iisus nu a īndeplinit-o.

Mai departe, īn misiunea salvatorului evreilor era inclusa pacea, pe cīnd Iisus declarã raspicat ca a venit sa aduca sabia nu pacea ca sa-l desparta pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu daca Dumnezeul lui nu era cel a dezbinarii? Cum am eticheta astazi un om care ar spune ca a venit la cineva īn vizitã cu dorinta de a-i dezbina casa?

Tenacitatea cu care omul Iisus dorea sã-i convingã pe evrei cã el este asteptatul mesia era deosebitã. Acest fapt a atras reactii firesti. Cãrturarii ziceau cã īl are īn el pe diavol, pe Beelzebut (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau cã are duh rãu (Marcu, 3, 30), cã are demon (Ioan, 7, 20). Īnsãsi familia lui īl credeau cã nu e īn toate mintile (Marcu, 3, 21) si nu credeau īn el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevãrat o comportare stranie. Spune īn Marcu, 3, 33, “Cine este mama mea? Si fratii mei?”.

Cum ar fi calificat astãzi un om care si-ar respinge astfel rudele? Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus referitoare la scoaterea duhurilor necurate din oameni. Īn Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele īntr-o turmã de 2000 de porci. Dupã acest episod oamenii l-au rugat sã plece de acolo vãzīnd cã lucreazã cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliti īn legea iudaicã a acelor timpuri, īi spun cã cu domnul demonilor (adicã cu Satana) el īi scoate pe demoni (Matei, 9, 34).

Multimea i-a zis cã are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus “Acum stim cã ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentīnd cã diavolul nu poate lupta īmpotriva diavolului. Vom vedea īn cele ce urmeazã de ce a spus Iisus aceasta. Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om si trimiterea lor īn turma de porci ne face se ne īntrebãm ce a rezultat din interventia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, asa cum intraserã īn acel om, sau cum iesiserã din el pentru a intra īn porci, tot astfel puteau intra īn oricine altcineva.

Pīnã la urmã interventia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru cã duhurile nu au fost distruse cum s-ar astepta de la cineva cu intentii bune. Īn Marcu 5, 12-13 si Luca 8, 32, se spune despre duhuri cã l-au rugat sã le īngãduie sã intre īn porci si el “le-a dat voie”, “le-a īngãduit” considerīndu-l astfel mai puternic decīt ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele.

Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele. Ne īntrebãm pe bunã dreptate ce se īntīmplã cu duhurile necurate care ies din om? Rãspunsul īl dã chiar Iisus īn Luca, 11, 24-26: “Cīnd duhul necurat iese din om, umblã prin locuri fãrã de apã cãutīnd odihna; si negãsind, zice: Mã voi īntoarce īn casa mea, din care am iesit. Si venind, o aflã mãturatã si īmpodobitã. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decīt el; si ele intrã si locuiesc acolo; si starea de pe urmã a omului aceluia se face mai rea decīt cea dintīi”.

Aceste trei versete din Sfīnta Evanghelie dupã Luca sīnt cele mai revelatoare cu privire la adevãratele intentii ale lui Iisus. Nicãieri īn Noul Testament nu se afirmã cã Iisus a distrus duhurile rele care īi chinuiau pe oamenii posedati, ci le-a scos sau le-a īngãduit sã iasã din acei oameni posedati. Logica ne īndeamnã sã credem cã un om venit de la Dumnezeu, cum se crede despre Iisus, trebuia sã distrugã duhurile rele si astfel sã le īmpiedice sã intre iarãsi īn oameni. Dar Iisus nu face aceasta.

Conform spuselor lui Iisus īn Luca, 11, 24-26, un duh rãu va reveni īn cel posedat cu fortã si mai mare astfel “starea de pe urmã a omului aceluia se face mai rea decīt cea dintīi” (Luca, 11, 26). Mai putem oare crede īn intentiile bune ale lui Iisus? Interventiile lui sīnt malefice fãrã ambiguitate. Un duh necurat trebuia distrus nu doar lãsat sã iasã din corpul posedatului, ca ulterior sã revinã tot acolo. Rezultã cã toate activitãtile lui Iisus de scoatere a duhurilor necurate din oameni nu fãceau decīt sã īnmulteascã duhurile rele. Iatã cum a procedat “fiul lui Dumnezeu” cu “ajutorul” dat posedatilor de duhuri necurate.

Aceasta explicã si faptul de ce Iisus spunea cã diavolul nu poate lupta īmpotriva diavolului. Iisus era mīnã īn mīnã cu diavolul, activitãtile lui de scoatere a duhurilor necurate nu erau fãcute decīt ca sã-i impresioneze pe oameni, dar el stia foarte bine cã duhurile vor reveni mai tīrziu īn omul de unde iesiserã, de data aceasta īnsotite de alte duhuri mai rele.

Revenind la episodul cu porcii, dacã Iisus ar fi avut cu adevãrat putere de la Dumnezeu si intentii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi permis sã intre īn porci si astfel sã fie lasate libere sã facã un rãu si mai mare dupã moartea porcilor. Puterea lui Iisus era prin urmare datã de diavol. Īntreg episodul cu porcii aratã natura demonicã a lui Iisus. Din toatã acea īntīmplare au rãmas pãgubiti oamenii, proprietarii porcilor, care fiindu-le fricã de Iisus si puterea lui demonicã nici mãcar nu au īndrãznit sã-i cearã sã fie despãgubiti.

Rezultatul final a fost moartea porcilor, paguba oamenilor si mãrirea rãului prin duhurile necurate libere sã-si continuie teroarea demonicã. Īn ritmul acesta de proliferare a duhurile necurate, care fiecare aducea apoi “alte sapte duhuri mai rele decīt el” (Luca, 11, 26), nu este surprinzãtor de ce duhurile necurate s-au īnmultit peste mãsurã astfel cã au sustinut ceea ce ulterior a devenit religia crestinã ca si cult demonic. Se poate face un mic calcul.

Īn Marcu, 5, 11-13, se spune cum Iisus a trimis duhurile rele īntr-o turmã de 2000 de porci. Presupunīnd cã īn fiecare porc a intrat un duh necurat, dupã moartea porcilor cele 2000 de duhuri au chemat fiecare cīte sapte duhuri mai rele decīt ele (Luca, 11, 26) rezultīnd un numãr de 14000 de duhuri necurate. Unde au intrat aceste duhuri mai tīrziu? Īn oameni, deoarece porcii muriserã. Crestinii care au urmat dupã Iisus au avut din plin duhuri necurate care sa-i posede.

La īnmultirea duhurilor rele au contribuit apoi si apostolii si toti cei care cunosc astfel de metode de scoatere a duhurilor necurate, chiar si īn ziua de astãzi. Se explicã astfel proliferarea crestinismului care nu duce lipsã de fanatici si dezechilibrati, semne tipice de posesiune demonicã. Cazul unor neoprotestanti (“pocãiti”, cum sīnt numiti de obicei) este tipic: unii se īnfierbīntã la adunãri arãtīndu-si evident latura de posesiune demonicã. Un alt episod din faptele lui Iisus este cel cu smochinul.

Iisus era īnfometat si a gãsit un smochin care nu avea fructe. Supãrat, īl blestemã pe smochin: “Rod sã nu mai porti īn veac!” dupã care smochinul s-a uscat. Sã spunã oamenii care rationeazã: Ce vinã avea smochinul cã nu avea fructe ca Iisus sã le mãnīnce? Sã ne imaginãm cã un astfel de om merge la casa cuiva si cere mīncare. Nu i se dã pentru cã oamenii din acea casã pur si simplu nu au mīncare īn acel moment. Apoi cel care a cerut mīncare īi blestemã ca īn veac sã nu aibã mīncare īn casa lor.

Cum ar fi etichetatã o astfel de persoanã care aduce ocarã unor oameni pentru cã pur si simplu nu au mīncare atunci cīnd el vrea sã mãnīnce? Cazul lui Iisus este cel al omului rãu si irational. Un astfel de episod s-ar fi soldat astãzi cu furia oamenilor care i-ar fi tras cīteva bete pe spinare “fiului lui Dumnezeu”. Sã trecem la īnvãtãturile lui Iisus.

Una dintre ele se referã la ceea ce omul mãnīncã. Iisus sustine cã nu ceea ce intrã īn gurã īl spurcã pe om, ci ceea ce iese din gurã, aceea īl spurcã pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune cã tot ce intrã īn gurã se duce īn pīntece si iese afarã, dar cele ce ies din gurã pornesc din inimã, si acelea sīnt cele ce-l spurcã pe om, dar a mīnca fãrã sã-ti fi spãlat mīinile, aceasta nu-l spurcã pe om (Matei, 15, 17-20).

Este o īnvãtãturã de doi bani. Cīti oameni cred cã nu conteazã ce bãgãm īn pīntece? Dacã cineva bagã īn gurã otravã sau mīncare stricatã nici nu mai apucã sã o scoatã afarã cã poate si muri. Cīt priveste ideea cã ceea ce iese din gurã īl spurcã pe om cum spune Iisus, afirmatia lui este de asemenea o aberatie. Vorbele rele īl usureazã temporar pe om de rãutatea din el, desi aruncatul vorbelor pe altii nu este o solutie pentru a scãpa de rãul din inimã.

Sã analizãm acum doctrina pãcatului promovatã de Iisus, ideea cum cã orice pãcat si orice blasfemie li se iartã oamenilor, dar blasfemia īmpotriva Duhului Sfīnt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Sã presupunem cã existã o tarã īn lume care are un sistem juridic ce respectã aceastã īnvãtãturã a lui Iisus.

De exemplu, un om ticãlos este prins īn fãrãdeligile lui si adus īn fata judecãtorului care va aplica īnvãtãturile lui Iisus īn cazul respectiv. Sīnt consultati martorii care declarã cã īnvinuitul a furat, a bãtut cinci oameni la betie si a omorīt un om cu un cutit. La judecatã omul recunoaste ticãlosiile fãcute adãugīnd cã a cerut iertare lui Iisus pentru tot rãul fãcut. “

Ai spus ceva īmpotriva Duhului Sfīnt?” īntreabã judecãtorul. “Niciodatã!” rãspunde omul. Verdictul: “Eliberati-l cã si-a cerut iertare īn numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfīnt!”. Īntrebare: poate o atare īnvãtãturã a iertãrii vesnice sã vinã de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodã de a face dreptate oamenilor este īnselãciune curatã, Dumnezeu nu poate iertã rãutãtile oamenilor, cei vinovati trebuie sã repare cumva rãul adus si sã īnvete cã repetarea rãului nu va fi iertatã prin simpla recunoastere a greselii. Īnvãtãtura lui Iisus este prostie curatã. O societate sãnãtoasã nu poate functiona pe astfel de īnvãtãturi fãrã sens.

Evreii īn Vechiul Testament aveau o metoda mai logicã, desi nu era cu totul justã, ideea cã se plãteste ochi pentru ochi. Dar īn īnvãtãturile lui Iisus privind aplicarea dreptatii se vede mai degrabã mīna diavolului decīt cea a unei forte a dreptãtii. Numai diavolul trece cu vedere faptul cã merge si asa, cã simpla iertare datã de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face.

Diavolul iartã de pãcat pentru a-l tine pe pãcãtos mereu īn pãcat. Este si metoda folositã de Iisus pentru a-i mentine pe oameni īn jugul suferintei pe care a initiat-o īn locul salvarii pe care trebuia sã o aducã asteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu sã-i īndemne pe oamenii sã se complacã īn rele iertīndu-le tot timpul fãrãdelegile? Mai degrabã un spirit demonic face aceasta. Sã cercetãm mai departe faptul cum Iisus crede cã oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiþi de cei ai diavolului.

Īn Matei, 7, 10-20, Iisus īi avertizeazã pe ucenici sã se fereascã de profeti mincinosi cãci dupã roadele lor vor fi cunoscuti. Preceptul este bine stiut din Vechiul Testament, ideea cã pomul se cunoaste dupã rod. Sã vedem ce roade a adus pomul lui Iisus dupã asa zisa īnãltare a lui la cer? Crestinismul a pãtruns treptat īn lumea zisã “pãgīnã” prin īnfricosarea oamenilor asupra pedepselor ce-i asteaptã dacã nu se vor supune noii īnvãtãturi si prin forta. Aceastã fricã de pedeapsã persistã si astãzi fiind practic hrana crestinismului.

Fãrã continua teroare a diavolului, care pīndeste omul la orice pas, crestinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atentia care se pune pe diavol ca personaj principal si toate cele care vin cu rãul si suferinta, rãstignirea lui Iisus pe cruce, sīngele, patimile lui, etc. Īn cele din urmã Iisus pozeazã īn īnvingãtor, chiar dupã ce a fost bãtut īn cuie pe cruce si i s-a pus pe cap coroana de spini īn locul celei regale a regelui din stirpea lui David.

Pe cei mai multi oameni traumele mentale pe care le implanteazã īn minti frica, si toate aspectele suferintei si īntunericului, īi bīntuie toatã viata. Desi se spune despre “īnvingãtorul mortii”, cã a ajuns acolo la dreapta Tatãlui, el priveste cu detasare īntreaga panoramã a suferintei umanitãtii care a urmat dupã “īnãltarea sa”. Sã vedem acum fructele date de pomul sãdit de Iisus pe pãmīnt.

Ce a urmat? Rãzboaie, mãceluri īmpotriva evreilor si ale altora, dezbinare vesnicã printre cei care au urmat īnvãtãtura lui Iisus, inchizitie, arderea oamenilor pe rug, arderea cãrtilor, obida oamenilor, cuceririle sīngereoase urmīnd crucea īnsīngeratã, care cīnd era pumnal cīnd cruce, si multe alte “fructe” ale demonului “īnãltat la cer”. Astfel de rezultate ale misiunii sale “salvatoare” ne sugereazã cã Iisus s-a dus direct īn iad de unde nici cã-i pasã ce se īntīmplã pe pãmīnt deoarece sistemul introdus de el functioneazã din plin ca fruct al faptelor “mīntuirii” aduse oamenilor.

Salvarea care se astepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentã, Iisus nu poate fi decīt un trimis al diavolului care īn loc de mīntuire a adus durerea. Cine sunt cei mai īn mãsurã astãzi sã evalueze misiunea “salvatoare” ale lui Iisus? Toti cei care au avut tangentã cu crestinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvãrii din durere nu cineva care aduce suferintã prin sabia pe care cu adevãrat a lãsat-o omenirii. si sīngele continuã sã curgã si astãzi si va continua atīta timp cīt oamenii venereazã pe demonul care a adus suferintã omenirii cu 2000 de ani īnainte.

Iatã cã īn ciuda obiceiului diavolului de a minti, totusi de cīteva promisiuni s-a tinut. Care este spectrul crestinismului astãzi īn lume? Nici o altã religie nu are mai multe secte decīt cea crestinã. Existenta sutelor de grupãri crestine aratã cu claritate cã dezbinarea generatã de Iisus īncã de cīnd era viu pe pãmīnt continuã astãzi cu aceeasi fortã īncīt te īntrebi cum de este posibil ca oamenii sã interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivã īn continut, Biblia?

Explicatia nu poate fi decīt cã Biblia este o carte plinã de contradictii, atīt Vechiul cīt si Noul Testament. Cel puþin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de cãtre cineva care nu s-a salvat pe sine īnsusi. Oasele i-au putrezit de mult acolo īn Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic īn el sã sugereze cã-i poate salva, cã-i poate elibera de sub jugul romanilor asa cum se astepta de la un rege din spita lui David. Cine a fost Iisus? Respingerea lui de cãtre evrei īn mod automat īl calificã drept impostor si amãgitor.

Nimeni nu a fãcut o evaluare mai justã asupra cine a fost Iisus decīt poporul din care face parte si īn mijlocul cãruia a trãit. Si ei l-au categorisit drept amãgitor. Īnvãtãturile ieftine si stupide ale lui Iisus au mai mult marca rãului decīt cea a binelui.

Omul Iisus este un caz demonic a cãrui misiune “salvatoare” a supravietuit prin conjunctura istoriei, prin fricã pe care o īmplīntã īn mintile oamenilor asa cum numai duhurile rele o fac, deghizīnd rãul īntr-un ambalaj pe care scrie fericire si salvare. Dezbinarea adusã de “fiul lui Dumnezeu” continuã sã ne macine sufletele si sã ne despartã inimile cu sabia pe care a promis-o. Si asta avem astãzi: fiul despãrtit de tatãl sãu, fiica de mama sa, asa cum se aratã īn Matei, 10, 34-35.

Crestinismul este un cult demonic, cea mai mare minciunã care a putut vreodatã exista īn omenire: venerarea unui demon ca “fiu al lui Dumnezeu”. Iisus este cel care a īnlesnit īnmultirea duhurilor necurate īngãduindu-le sã iasã din oameni si sã revinã apoi cu alte duhuri si mai rele ca ele (Luca, 11, 26). Pe aceastã bazã de idei demonismul crestinismului originar nu poate fi contestat.

Vã veti īntreaba cum se explicã atītea frumuseti vãzute īn biserici si catedrale? Existã realmente creatii minunate care glorificã amintirea narativã a celui care a fost Iisus. Rãspunsul este cã aceste minunãtii sīnt rodul idealului mintii omenesti, nu cel al īnvãtãturilor lui Iisus.

Crestinismul este o religie parazitarã a sufletelor care se īntinde oriunde poate sã ajungã cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseti īn biserici si catedrale pentru a contracara urīciunea crestinismului originar al lui Iisus, idealizīnd aspectele durerii, portretizīnd un Iisus cu fata blīndã si resemnat īn fata mortii, postura victimei care induce milã īn cei care o privesc. Dar cīnd este sã evaluãm obiectiv consecintele acestor aberatii doctrinare gunoiul crestinismului iese la suprafatã īn felul de a se comporta al oamenilor, īn modul lor de existentã, īn violenta si rãutatea socialã a unor crestini, deoarece Iisus le-a promis cã orice li se poate ierta afarã de blasfemia īmpotriva Duhului Sfīnt (Matei, 12, 31).

Oamenii sinceri aflati printre crestini sīnt doar victime credule care resemnati si depãsiti de īntelegerea realã a demonismului lui Iisus nici nu stiu practic īn mīna cui se aflã. Piosi īn viatã, acesti oameni aspirīnd la Dumnezeul adevãrat s-au rugat cu devotament lui Iisus. Dupã moarte vor avea surpriza sã ajungã īn iad unde īi īntīmpinã Iisus si le ureazã bun sosit.

Ce spune istoria despre rolul crestinismului? Puterea politicã de-a lungul timpului a īnteles cu realism marele potential de manipulare a oamenilor oferit de crestinism, care a fost folosit astfel de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care initial l-a respins. Ulterior crestinismul a fost tolerat si folosit īn slujba noilor guvernanti comunisti care, īnclinati spre rãu, exploatare si minciunã, s-au aliat cu cei de-o teapã cu ei, cei care īl slujeau de Diavol īntocmai ca si ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea īnsīngeratã, Iisus “salvatorul omenirii”.

Despre cine a scris aceste rīnduri nu este nevoie sã vã īntrebati cine este. Am īndrãznit sã gīndesc si sã astern aici cele aflate. Am scãpat de frica de Dumnezeu si mã gīndesc la iubirea de Dumnezeu. Mã simt usurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sīnt un īntemnitat al lui Iisus. Privesc la minunile create de Dumnezeu, la cer, la soare si mã gīndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede cã undeva īn Orientul Apropiat, Dumnezeu si-a trimis pe fiul sãu unic sã “moarã” pentru ca noi sã avem viatã vesnicã.

Dacã un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi sã afle cã nu i-au reusit. Dar dacã este mīna Diavolului īntreaga deceptie a reusit. Sīnt milioane si milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit al rãului de care omenirea este influentatã īn prezent īn proportii gigantice. Aceasta ne duce la pieirea anticipatã īn viziunea apocalipticã din Noul Testament.

“Salvatorul” ne īnvatã cum sã ne tīrīm, cum sã purtãm greutatea crucii īnsīngerate dupã exemplul lui si cum sã murim, īn loc de a ne arãta cum sã trãim fericiti īn viatã, asa cum un adevãrat fiu de Dumnezeu ar face-o. Iisus ne-a adus īncet si sigur la marginea prãpastiei de anihilare a omenirii. Atīt cei care au asimilat duhurile necurate, aduse de cãtre Iisus si de cei care l-au urmat si īl urmeazã, cīt si multimea oamenilor de bunã credinþã īn Dumnezeu, care nu au fost īncã atinsi de aceste duhuri necurate, hrãnesc īn crestinism macabrul salvarii oferite de un om mort pe o cruce.

Dumnezeule adevãrat, unde sã Te gãsim? Un alt text Citesc īn Luca, 12, 51-53 si nu-mi vine sã cred ce spune Isus: “Pare-vi-se c-am venit sã dau pace pe pãmīnt? Vã spun cã nu, ci dezbinare. Cã de-acum īnainte cinci īntr-o casã vor fi dezbinati: trei contra doi si doi contra trei. Dezbinati vor fi tatãl īmpotriva fiului si fiul īmpotriva tatãlui, mama īmpotriva fiicei si fiica īmpotriva mamei, soacra īmpotriva nurorii sale si nora īmpotriva soacrei”.

Iatã vorbele de “salvare” spuse chiar de “salvatorul lumii” isus hristos. Nu poti decāt sã-i scrii numele cu litere mici acestui om. Īn Luca, 12, 49, Isus afirmã cāt se poate de explicit de ce a venit pe pãmānt: “Foc am venit s-arunc pe pãmānt, si cāt as vrea sã fie acum aprins”. Si foc a fost si este īncã. Distrugerile masive īn numele credintei crestine de-a lungul timpului sunt cunoscute si documentate istoric: rãzboaiele religioase, cuceririle īn numele crestinãrii, cruciadele de salvare a “mormāntului sfānt”, si mai presus de toate distrugerea aproape totalã a religiilor primare, cu care crestinismul a venit īn contact, care erau bazate pe relatia armonioasã dintre om si natura.

Aceste rãutãti ale oamenilor īmpotriva altor oameni au fost fãcute īn numele “salvatorului lumii” Isus Hristos. De la simplele dezbinari pe care Isus le-a adus oamenilor asa cum spune īn Luca, 12, 51-53, au urmat altele din ce īn ce mai ample prin mãrirea puterii duhurilor necurate pe care Isus le-a protejat. Dar se pare cã focul cel mare, care era dorit cu ardoare de Isus īn Luca, 12, 49, nu a venit īncã. Acest foc este īn curs de a se produce prin polarizarea īntregii omeniri īn mari tabere antagoniste.

Mahomed, profetul islamismului, a fost puternic influentat de crestinii care erau dominanti īn acea perioadã īn zona Orientului Apropiat.Cei care i-au zis lui Mahomed ca va fi “trimisul” lui Alah (Dumnezeu) au fost doi preoti crestini evrei.Acestia au devenit,dupa impunerea islamului ca religie majoritara la arabi,primii imami ai islamului.De stiut ca islamul a fost impus de Mahomed prin razboi si moarte.Cei ce refuzau convertirea la islam si lepadarea de vechiile credinte erau trecuti prin varful sabiei.

In Mecca,apoi in toata peninsula arabica si in restul lumii islamul a fost impus cu forta,o asemanare cu inchizitia crestina. Duhurile rele aduse de Isus l-au luat īn stãpānire pe Mahomed si s-au rãspāndit apoi printre populatiile arabe din zonã, gãsind acolo teren prielnic. Fenomenul a fost facilitat si de faptul cã musulmanii nu folosesc lumānãri la rugãciuni, asa cum fac crestinii(obicei preluat de la pagani) care īn acest fel pot determina duhurile rele sã se īndepãrteze.

Monstruozitãtile care se īntāmplã astãzi īn lumea islamicã (sinuciderile pentru a-i omorā pe altii cu orice pret) si ura pe care o manifestã fatã de toti, inclusiv fatã de alti musulmani, se explicã prin duhurile rele care se aflã īn acesti oameni. Treptat s-a produs o multiplicare masivã a duhurilor rele īn lumea musulmanã. Astãzi avem tabere adverse mult mai puternice, decāt simpla dezbinare dintre tatã si fiu, ne īndreptãm cãtre viziunea de distrugeri masive prin foc si toate calamitãtile de neimaginat descrise īn Apocalipsã.

Atunci Isus va fi pe deplin fericit cã planul i-a reusit si lumea a luat foc asa cum dorea īn Luca, 12, 49. Ce sã mai facem? Aprindem o lumānare sau facem un foc sacru, asa cum se īntāmpla īn timpurile samanice(pagane) ale umanitãtii, si ne rugãm Dumnezeului adevãrat sã ne scape de demonismul celui rãstignit pe cruce. Nu stim ce sanse avem, dar putem īncerca. Poate cã Dumnezeu nu ne va lãsa, poate cã lucrarea demonicã va fi opritã īn ultimul moment, īnainte de Apocalipsã, dacã renuntãm la trimisul diavolului, la macabrele rugãciuni cãtre un mort, la moastele purtãtoare de duhuri rele. Am rãmas profund socat de cazul de stãpanire demonicã a unei femei.

Este aici un video īn care se poate vedea ce īnseamnã puterea duhurilor rele aduse de “moastele sfinte”.

http://video.bzi.ro/...ea-la-Sfanta-43


Autor:Dr.Constantin Burlacu

Unii se plictisesc grozav. Si tu si dom' doftor burlacu. Si uite asa continuam teoria chibritului...

Nu exista oameni posedati, ci oameni bolnavi psihic.

Pagan14, on 14th December 2009, 09:59, said:

omule, ce  idei ''originale'' .
oare cati te vor crede?
chiar ca vine sfarsitul lumii!

M-a surprins numele tau (Pagan) si, desi eu sunt cam in aceeasi situatie cu religia, adica refuz ca cred anumite chestii care dealtfel mi se par absurde, nu ma consider insa, un Pagan. Fiecare are dreptul lui la opinie si sa creada ce vrea despre religie. Poate unora le pare ca suntem tampiti cei ce nu credem ce se spune, dar unii mai sunt pusi si pe gandit, nu doar iau mura in gura si cred tot ce zice profu, popa, mama, tata sau bunica.

Foarte interesante parerile lui Constantin Burlacu.
Din cite stiu, este singurul fascist roman, alaturi de initiatorul topicului Pagan14, care detesta Biserica Ortodoxa si crestinismul, ceea ce este un punct in favoarea domniei sale  

Arraquwain, on 14th December 2009, 22:33, said:

Cica si el te pupa pe tine!


PS Parintele Cleopa zicea ca dracu' este mare "teolog"... in sensul ca se straduie sa strambe toate intelesurile dupa cum ii convine.

Ca tot veni vorba, pasajul din Marcu 5:11-13, ala cu turma de 2000 de porci este total neverosimil. Pot intelege ca lui Isus, fiind o persoana miloasa, i s-a facut mila de demonii pe care i-a exorcizat si de aia i-a lasat sa se mute in porci. Dar de ce sint diavolii asa de prosti ? De ce i-au facut pe porci sa se sinucida ? Au ramas si fara porci pe care sa ii posede cu ocazia asta  

Asta ca sa nu mai spunem cit de neverosimila este existenta vreunei turme de 2000 de porci, asa ceva nu s-a vazut niciodata decit in crescatoriile moderne. Numai antilopele si alte ierbivore in perioada migratiilor sezoniere formeaza turme asa de mari. Si asta in Israel, unde consumul carnii de porc era interzis chiar si pe vremea aceea. Miroase a minciuna  de departe, respectiva turma de porci nici macar nu putea exista. Explicatia pe care o dau eu nu este neaparat valabila, este doar o teorie de a mea. Evanghelia dupa Marcu, fiind scrisa de catre un grec, contine respectivul pasaj din cauza ca grecul respectiv a uitat ca evreii nu consumau si nu cresteau porci.

Edited by Arraquwain, 14 December 2009 - 23:16.

Arraquwain, on 14th December 2009, 22:33, said:

De cat sa sufar de antisemitism ca altii si sa ma sclavesc in fatza jidanului de cristos(asa ca voi legionari de carton din ND).
Probabil cei ca Dr.Burlacu va stam in gat tuturor,asa e cand intr-un mar se gasesc putine seminte.
Exemplu:tara asta  

Arraquwain, on 14th December 2009, 23:07, said:

Chiar ai o problema cu faptul ca n-ai fost acolo si sa numeri porcii? Foarte probabil ca erau crescuti pentru armata romana.
Trasatura principala a diavolilor este ca sunt impotriva vietii, mai precis a sufletelor.

karuna, on 15th December 2009, 11:00, said:

Asa e. Diavolii este rai
Naivitate fara limite dom'le...care este.

Arraquwain, on 14th December 2009, 23:07, said:

O mica rectificare ar fi ca porcii erau ai gadarenilor, care nu erau evrei, si evenimentul era cam prin Golanul de azi.
De asemenea, demonii ii poseda pe oameni si le distrug pe animale. Pe oameni ii poseda ca vor sa-i vada ducand o viata rea ca sa nu scape dupa ce mor. Pe animale doar le ucid ca nu le place viata, dar de dus la ei sufletele lor nu se pune problema.
Turme mari exista, si existau in trecut, natura era mult mai exuberanta. Zona aia era mult mai verde, Josephus zice ca nu poti intra in Marea Galileii decat cu greu de cat stuf e. Azi e uscat si plaja in jurul ei.
Intrarea in porci probabil a fost o pedeapsa pt.nepasarea gadarenilor pt.posedatii de pe acolo, sau stiu eu.
Femeia cananeana si apostrofarea ei, se pot spune multe: "casa lui Israel" sunt cei credinciosi. Probabil ea nu era monoteista oficial, dar cerea ajutor. Iar Isus a pus-o la incercare, si ca sa-i arate ca nu ajunge sa-L solicite vremelnic, trebuie sa intre in Biserica.
Si da, demonii sunt intr-o relatie de semi-ascultare fata de Dumnezeu, in masura in care s-au revoltat fara sa-L evalueze intai la adevarata Sa anvergura, si de atunci s-au fript si isi asteapta sentinta. Dar oamenii, ascultand de ei, au facut ca ei au putere asupra noastra. Incearca sa ne traga cu ei ca sa arate ca pot sa corupa opera divina. Stiau ca Dumnezeu va veni in lume ca fiinta umana sa rupa ciclul asta, ca El promisese ca vine ca Om. Deci singura sansa a lor sa-si perpetueze existenta in lume era sa impiedice evenimentul stiind ca odata cu asta li se va termina moratoriul si va incepe numaratoarea catre Judecata, si au facut ce-au putut sa-I sperie natura umana cu suferintele si ispitele vietii si apoi rastignirii, nu au reusit si de atunci au pierdut puterea absoluta asupra oamenilor. Dar tot mai incearca sa atraga adepti ca sa aiba circumstante atenuante daca suntem asa coruptibili si au atatia complici. De aia e istoria lumii dura in continuare, "ei" se agita mai tare acum decat in trecut, cand erau linistiti ca-s pe mosia lor.
Viata pe Pamant e un fel de partida de sah subtila, Dumnezeu respectand regulile si ne-bruscand adversarul desi ar putea. Dar El a stabilit ierarhiile, procedurile si ideea ca fiecare trebuie sa aleaga incotro merge cu influenta minima din partea instantelor supranaturale. De aia lucrurile merg cum merg si e aparent greu de inteles, mai ales pt.cei care sunt ostili din start ideii.
Pagan 14, eu nu te dispretuiesc ca ai ideile pe care le ai, esti liber si nu te consider prost sau posedat cum ne consideri tu pe noi. Dar vezi ca ideea noastra a unui Dumnezeu care lasa oarecare latitudine supusilor sa se revolte si sa se rataceasca nu e chiar asa rea pe cat pare, se incadreaza in limitele monarhului ingaduitor pe vasalii sai rebeli pana la un punct, dar care le respecta in continuare statutul pana la iertare sau executie, si nu e greu de inteles. (si nu e o viziune medievala asupra lui Dumnezeu, din contra feudalismul e imaginea - desi extrem de mundana - a ierarhiei ceresti) Pe cand ideile care amesteca dumnezeirea cu diabolicul si tulbura limitele intre ele sunt idei fundamental iesite din gruparile masonice. Ei considera ca Isus si lucifer sunt ganduri-frati ale lui Dumnezeu, si ca deci El ar fi un fel de schizofren cosmic. De aia satanistii stau asa linistiti, ei cred ca se inchina la "dark side of the force'' sau ceva de genul. Asa ca fii atent ce idei vehiculezi, tu vrei sa lupti contra demonilor dar se prea poate sa le publici viziunea. Vezi, verifica oleaca de unde pornesc ideile astea.

Edy_S, on 15th December 2009, 11:51, said:

Concluzia ai tras-o singur. Deci?...   
Poti sa-ti pastrezi ironia care te caracterizeaza dar sa explici totusi cum e sa fii bun si impotriva vietii totodata.

Pagan14, on 14th December 2009, 19:59, said:

Domnul meu, te intereseaza adevarul sau doar sa tulburi apele?

karuna, on 15th December 2009, 11:00, said:

imaginari .

Aha, ai dreptate, proprietarii porcilor erau gadarenii, si astia fiind probabil greci aveau voie sa manince porci. Dar o turma de 2000 de porci ? C'mon, Gadara era un satuc prapadit linga lacul prapadit intitulat pompos Marea Galileii, de unde atitia porci ? O turma asa de mare nu poate supravietui decit in ferme/crescatorii moderne. SI nu exista deosebiri semnificative intre climatul de acum 2000 de ani si cel de azi, sa fim seriosi. Cam ce traieste acum acolo ca vegetatie se gasea si atunci.

Si totusi, de ce au fost diavolii aia asa de prosti incit sa isi ucida imediat gazdele ? Orice parazit care isi ucide gazda atit de rapid dispare urgent ca specie.

A propos, satanistii nu is deloc ceea ce spui tu acolo, inchinatori la Satana. Sint numai atei (deci nici macar nu cred in existenta demonilor) care fac caterinca de teama irationala a crestinilor de demoni. Cel putin astia moderni ai lui LaVey sint asa, pustii care se aduna noaptea prin cimitire din teribilism chiar nu conteaza.

Edited by Arraquwain, 15 December 2009 - 13:18.

Stapanul_clonelelor, on 15th December 2009, 13:08, said:

Cand Isus l-a facut pe Petru drac, Petru nu era imaginar, era doar un om prost. Iar prostia chiar ca este draceasca, pentru ca face rau tuturor, iar aici nu ma poti contrazice. Totusi, astept sa vad daca ai ceva de spus.

Pagan14, on 15th December 2009, 10:34, said:

Stiu ca fascistii nu sint chiar niste exemple de inteligenta. Unii chiar spun ca ar fi prosti de dau in gropi. Totusi, chiar si pentru un retard fascist nu este greu de observat ca niciunul din cei care au postat pe acest topic nu au nici o legatura cu Noua Dreapta sau cu legionarismul, asa ca am luat respectiva fraza ca pe un afront si ii raspund in consecinta.

Edited by Arraquwain, 15 December 2009 - 13:27.