ceva I, altceva a II-a

Se pare că m-am înșelat într-o privință (până acum habar n-aveam).

Legat de formulare, pare a fi conjugarea I, dar conjugarea a II-a, persoana I, dar persoana a II-a.
Unde apare chestia asta documentat ?

(mulțumiri domnilor Paul Fogarassy și AdiJapan că mi-au atras atenția; remarca nu este la mișto)

Cristi

Edited by secarica, 27 July 2009 - 10:24.

Vă rog să mă iertați pentru că postez deși nu pot explica regula. adică offtopic !
O fac pentru că în zilele astea se desfășoară acțiunea ”Jos pălăria” și eu cred că dumneavoastră vi se aplică sigur. La vremea respectivă, v-am prezentat omagiile în legătură cu driver-ul dvs, care m-a făcut (și îmi închipui că suntem sute de mii) să scriu cu diacritice, plasate logic, comod, nu mă tem de cuvânt, GENIAL. Am chiar impresia că nu sunteți tratat aici după merite, că lumea nu e conștientă de ce revoluție ați făcut în scrierea românească pe keyboard US.
Pare explicabil, în măsura în care corespondentul dvs propune să scriem Sh și Tz, iar pentru ă mai vedem noi...

Revenind la oile noastre, am mărturisit neputința de a explica de ce numeralul e folosit adverbial în construcțiile pe care le-ați semnalat, dar vă prezint situația de fapt. Lucram odată la Radio România și eram învățați că trebuie să spunem numai ”clasa întâi” și ”în ziua de două Mai...”.
Precum vedeți totul se schimbă și DOOM 2 deja permite utilizarea lui ”clasa întâia”. Dat fiind uzul aproape total al construcțiilor ”în doi Aprilie”, fără să se țină seama de faptul că se referă la ”data” sau ”ziua” de două Aprilie, cred că, foarte curând, DOOM 5 (să zicem) va autoriza ca din 2021 să zicem ”în douăzeci și doi August”. Aș crede că nu trebuie să vă faceți probleme. DOOM-ul viitorului va autoriza toate inepțiile (vezi nicio) și deci vom intra cu toții în corectitudine...

Acum, vorba lui Julien Leperce, ”Place au jeu !”, las axplicarea dubiului dvs specialiștilor forumului.
Repet, însă, jos pălăria, d-le Secărica !

secarica, on 27th July 2009, 17:21, said:

Un prim indiciu găsiți în dicționare: întîi. Se dau acolo exemplele:

- clasa întîi
- de mîna întîi
- felul întîi
- calitatea întîi

Începînd de la DOOM2 se acceptă și forma întîia în poziție postpusă (în poziție antepusă era corectă și înainte: întîia iubire).

Un al doilea indiciu găsiți tot în dicționare, la al, a. Scrie că articolele al, a se folosesc la formarea numeralelor ordinale, dar numai de la al doilea în sus.

N-aș putea să spun care este explicația pentru lipsa lui al, a în cazul lui întîi. E clar că nu zicem capitolul al întîi (nici al întîilea, nici al întîiul); tot așa nici la feminin nu punem articolul a. Poate are legătură cu faptul că etimologic vorbind întîi este singurul numeral ordinal care provine dintr-un adverb (de exemplu: Întîi vine vara, apoi vine toamna.), în timp ce toate celelalte vin din numeralele cardinale. Aceeași lipsă a articolului o vedem și cînd folosim varianta dintîi: spunem văr dintîi, dar văr de-al doilea.

secarica, on 27th July 2009, 17:21, said:

Eu am un motiv mult mai întemeiat să vă mulțumesc: driverul de tastatură românească, pe care îl folosesc de mai bine de trei ani și pe care nu încetez să-l laud pe la toți cunoscuții și necunoscuții. (Între timp văd că Ageamiu v-a felicitat și el.)

Ageamiu, on 27th July 2009, 12:22, said:

Mulțumesc, ce să zic, dar nu mă pot abține să vă temperez: separați lucrurile, ce am făcut cu tastatura (și cu codarea de caractere, aspect pentru care mai sunt și bombănit de unii – risc asumat ) a fost ceva, alte discuții sunt altceva.

Ageamiu, on 27th July 2009, 12:22, said:

Mda, greu de (pre)zis.

Totuși, punctual în acest caz când sunt implicate numerele romane, poate că a fost așa (clasa I / clasa a II-a) de mai demult. Chiar habar n-am, până azi eram convins că e și a I-a, dar iată că m-am înșelat. Convingerea mea nu avea legătură cu DOOM care-o-fi.

AdiJapan, on 27th July 2009, 12:45, said:

Bun, dar eu parcă îmi aduc aminte că spuneam „Gigel de la a I-a B” (pronunțat „gigel de la antâia be”). Înțeleg că ar fi trebuit să reforumlez cu „Gigel da la clasa I B” ? (pronunțat „gigel de la clasa unu be”, sau „... întâi be”) Probabil că de aici mi se trage derutarea (omiterea cuvântului „clasa”, care implică, probabil, altceva).

Cristi

(hm, ciudat forum: combină singur într-un mesaj unic două răspunsuri scrise de același autor)

Edited by secarica, 27 July 2009 - 12:16.

secarica, on 27th July 2009, 13:12, said:

Scris "Gigel da la clasa întâia B" și pronunțat "gigel de la clasa întâia be". (am folosit forma articulată a numeralului)

Confuzia cred că se naște din alăturarea greșită a articolului "a". De exemplu:
1. antâia:
Micii merg antâia cu o bere rece. (cuvânt care nici nu există)
2. a-ntâia
Și-a înscris copilul în clasa a-ntâia primară.
Calcă ambreiajul și bagă a-ntâia!

Quote

Trebuie să existe un interval de timp (câteva zeci de minute, parcă) între răspunsurile aceluiași autor pentru a le separa.

secarica, on 27th July 2009, 19:12, said:

Ridicați o problemă foarte interesantă. Atît de interesantă încît Gramatica Academiei nici măcar n-o menționează, deși dedică vreo șase pagini numai numeralului ordinal. (Nici măcar nu spune explicit că al, a se folosesc numai de la 2 în sus.) Vorbește despre folosirea numeralului ordinal ca substitut, dar între exemple apare primul. Rămîne un mister ce se întîmplă cu întîi.

Aș zice că intervin aici două reguli, cu efecte diferite dar și cu priorități diferite:

1. Numeralul întîi se folosește în mod excepțional fără articolul al, a.
2. Atunci cînd un grup substantiv+determinant se înlocuiește prin determinant, acesta trebuie însoțit de un articol hotărît sau nehotărît.

Cînd înlocuim clasa întîi cu a-ntîia de fapt încercăm inconștient să aplicăm simultan ambele reguli, dar ele dau rezultate diferite. A doua regulă, mult mai generală, pare să fie mai puternică și cîștigă.

N-am idee de ce a-ntîia nu se folosește în limba literară. Cea mai bună aproximație literară este cea dintîi, care însă nu se potrivește aici; nu zice nici naiba Gigel de la cea dintîi.

Observație: De fapt întîi din clasa întîi nu este un numeral ordinal obișnuit, ci mai mult o etichetă, un identificator. Adevăratul sens de numeral ordinal se exprimă sub forma prima clasă.