Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Incalzire casa fara gaz/lemne

Incalzire in pardoseala etapizata

Suprataxa card energie?!

Cum era nivelul de trai cam din a...
 probleme cu ochelarii

Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National
 Sub mobila de bucatarie si sub fr...

Rezultat RMN

Numar circuite IPAT si prindere t...

Pareri brgimportchina.ro - teapa ...
 Lucruri inaintea vremurilor lor

Discuții despre TVR Sport HD.

Cost abonament clinica privata

Tremura toata, dar nu de la ro...
 

î sau â in interiorul cuvantului

- - - - -
  • This topic is locked This topic is locked
4 replies to this topic

#1
mianna21

mianna21

    New Member

  • Grup: Members
  • Posts: 8
  • Înscris: 12.03.2009
buna!
sunt genul de persoana care intotdeauna ii corecteaza pe cei din jur si care crede ca le stie pe toate ! evident nu e asa ;))
ideea e ca am absolvit filologie si pe vremea mea ( nu cu mult timp in urma ) in interiorul cuvantului se folosea â,dar citind recent diferite reviste , ziare , am descoperit ca o buna parte din ele folosesc î in interiorul cuvantului...
este o noua abordare a literei â ? va rog sa ma luminati caci nu as vrea sa fac greseli pe viitor

#2
lansat

lansat

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 29
  • Înscris: 15.03.2009
Spui ca esti filologul lui peste prajit...ma amuza faptul ca amintesti de reviste si ziare cand ai fi putut sa faci referire la edituri prestigioase care ofera sansa fițoșilor de a scrie cu î.  
Ha! Democratia a ajuns si pe forumul acesta. Unii scriu cu î iar altii il folosesc pe â. Bineînteles ca nu întotdeauna, mai exista excepții.

#3
crisdiac

crisdiac

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 111
  • Înscris: 19.01.2009
Am să prezint pe scurt istoria disputei dintre grafia cu Î/sînt și cea cu Â/sunt.

La sfîrșitul secolului 18 a apărut în Transilvania o mișcare politico-culturală numită Școala Ardeleană (Ș.A.), care avea ca scop emanciparea românilor din principat, în condițiile în care națiunea română (majoritară în Transilvania) nu era recunoscută, fiind recunoscute doar națiunile maghiară, secuiască și săsească. A început atunci din inițiativa Ș.A. o mișcare de creare de școli și de publicare de cărți în română, pentru ca să crească nivelul de educație al transilvănenilor români.  

Scopul Școlii Ardelene era ca românii să dobîndească drepturi politice, iar pentru obținerea lor Ș.A. a vrut să scoată în evidență cît mai pregnant continuitatea românilor în acele locuri. Ca urmare a trecut la scoaterea în evidență a originii românilor și a limbii române. Dar fiindcă era vorba în primul rînd de o mișcare politică s-a considerat că scopul scuză mijloacele și așa că Ș.A. a trecut la exagerări și manipulări pentru a "demonstra" originea pur romană a românilor. Așa că în cărțile de istorie scoase de reprezentanții Ș.A. românii erau considerați ca provenind doar din romani, deoarece în opinia celor din Ș.A. toți dacii fuseseră exterminați sau goniți din Dacia.

Dar Ș.A. nu s-a oprit aici. A încercat să demonstreze originea pur latină a românei și pentru că acest lucru nu prea le reușea s-au hotărît să scoată din limbă toate cuvintele de origine nelatină, în special cele de origine slavă. Așa că scrierile celor din Ș.A: foloseau un dialect mai ciudat, un fel de română umflată cu cuvinte latine nefolosite de nimeni altcineva, ceea ce ducea nu de puține ori la greutatea înțelegerii textelor sau chiar la ilaritate (rîsete). Mai tîrziu, pe la începutul secolului al 19-lea, aceeași Școală Ardeleană a venit cu ideea schimbării alfabetului în care se scria româna din cel chirilic în cel latin. Româna se scrisese timp de sute de ani cu litere chirilice, de altfel primul text în română, Scrisoarea lui Neacșu, era scris cu astfel de litere. Dar evident că scrisă astfel româna nu prea semăna a latină, așa că s-a luat hotărîrea trecerii la alfabetul latin în toate cele trei principate (Țara Românească, Moldova, Transilvania).

Trecerea nu a fost ușoară pentru că alfabetul latin nu conține litere pentru sunetele Ă,Î,Ș,Ț, așa că acestea au trebuit inventate. În plus trebuia făcută transcrierea din alfabetul chirilic, care e un alfabet fonetic, adică se citește așa cum se scrie. Însă aceeași Ș.A. nu voia o transcriere fonetică a cuvintelor, pentru că la unele dispărea asemănarea cu cuvintele latinești din care proveneau. Se dorea o scriere etimologică, adică o scriere așa cum e acum în engleză sau franceză, la care cuvintele nu se pronunță așa cum se scriu. A ieșit un fel de talmeș-balmeș, cu o groază de litere cu diacritice deasupra lor, adică de exemplu Ì cu căciuliță așa cum are azi Ă. Evident că era o chestie complicată și asupra căreia nu se cădea de acord, ceea ce contrasta cu scrierea de pînă atunci cu caractere chirilice, care era foarte clară. Nu s-a pus problema revenirii la alfabetul chirilic, ci simplificarea scrierii cu alfabet latin. Așa că în 1904 s-a decis ca toate vocalele de la mijlocul cuvintelor care aveau diacritică să se scrie cu Â, iar la începutul cuvintelor să se scrie cu Î, acolo unde era necesar. A fost un compromis care voia să împace capra simplității ortografice cu varza etimologiei, adică să existe o scriere cît mai simplă, dar care să păstreze un fel de asemănare cu cuvintele latine din care proveneau unele cuvinte românești. Tot cu același prilej s-a hotărît și scrierea cu "sunt", un cuvînt latinesc care nu a existat niciodată în româna scrisă sau vorbită, dar care a fost băgat cu forța pentru a arăta lumii cît de latină este româna, pe scurt un act de exhibiționism lingvistic.

În anul 1932, o comisie de lingviști condusă de academicianul Ovid Densușianu a propus Academiei o nouă reformă ortografică în scopul simplificării limbii și aducerii limbii scrise la realitatea celei vorbite. Această comisie propunea scrierea peste tot cu Î, cu excepția cuvintelor derivate din "român". Și propunea de asemenea folosirea lui "sînt" în locul lui "sunt", ceea ce era un lucru logic și de bun simț, pentru că populația vorbea cu "sînt", așa cum vorbește și azi. Încercarea de a-l impune pe "sunt" a fost lipsită de șanse de reușită, era un cuvînt greu de pronunțat față de "sînt", populația nu-l agreea. Și totuși, deși într-o primă instanță reforma ortografică a lui Ovid Densușianu a fost adoptată, după o lună a fost anulată, din cauza fumurilor latinizante ale multora din academicienii de atunci. Aceștia nu doreau să le scadă lor prestigiul de "urmași ai romanilor", dar doreau să condamne populația la o scriere nepractică și care folosea un cuvînt inexistent în vorbire, adică "sunt". Judecată de înfumurați rupți de realitate, nu de oameni raționali.

După ce au venit comuniștii la putere ei au promis creșterea rapidă a procentului populație alfabetizate, adică a celor care știau să scrie și să citească. Așa că în 1953 au făcut o reformă care a simplificat mult scrisul, eliminînd complet scrierea cu  și înlocuind latinescul "sunt" cu românescul "sînt", cel agreat de populație. Dar reforma respectivă nu era invenția lor, ci era exact reforma din 1932 a comisiei conduse de Ovid Densușianu. În 1965, tot sub comuniști, s-a decis introducerea lui  în cuvintele derivate din "român", în rest fiind folosit numai Î.

În 1993, un grup de academicieni care simțeau că li se clatină scaunele pentru că intraseră în Academie pentru servicii aduse regimului comunist au vrut să-și arate devotamentul față de curentul anticomunist de atunci prin reîntoarcerea ortografiei la situația dinainte de 1953. Sperau că în acest fel nimeni n-o să mai spună că Academia era cimitirul elefanților pentru foștii activiști importanți de partid. Așa că au lansat în cea mai bună tradiție bolșevică (comunistă) o acțiune prin care au votat în plenul Academiei schimbarea ortografiei și pedepsirea instituțiilor de stat care nu treceau la ortografia de dinainte de 1953. Toate institutele de lingvistică s-au opus, marea majoritate a lingviștilor au fost contra acestei acțiuni, dar degeaba, experiența totalitară a academicienilor și-a spus cuvîntul, lingviștii au fost reduși la tăcere, probabil prin amenințarea cu datul afară din institutele de lingvistică, care aparțineau de Academie. O bună parte din populație, dar și edituri sau ziare au continuat să scrie cu Î/sînt, ortografia practică și modernă, nu cu cea arhaică cu Â/sunt.

Între timp a ieșit la iveală prostia de care s-a dat dovadă în 1993, prin complicarea limbii. Faptul că toată lumea poate să scrie pe internet a scos la suprafață greșelile de ortografie produse de introducerea lui Â, greșeli care n-ar fi existat dacă se scria doar cu Î. Iar televizorul ne arată clar că aproape nimeni nu folosește "sunt" în vorbire, indiferent ce vîrstă are sau unde anume locuiește. Ambele măsuri impuse în 1993 sînt stupide și contraproductive, ca să nu mai vorbim de faptul că ele nu servesc la nimic, în condițiile în care originea latină a românilor nu interesează absolut pe nimeni. Nu pe baza originii etnice își poate cîștiga o reputație bună un popor, ci pe baza rezultatelor sale obținute în știință, tehnologie, economie, cultură, domenii unde românii sînt în urma și a popoarelor slave și a celor asiatice. Deci complicarea limbii n-a servit la nimic decît la chinuirea propriei populații pentru menținerea înfumurării unora care altfel n-ar avea cu ce se lăuda.

În concluzie, cei care țin la limba română așa cum este ea și doresc să aibă o limbă românească (nu latinească) ușor de scris și de vorbit trebuie să folosească Î peste tot și "sînt". În acest fel limba își va recăpăta prestigiul și identitatea, va scăpa de obsesia exhibării originii și va fi cu adevărat o limbă modernă și practică.

Edited by crisdiac, 23 March 2009 - 20:18.


#4
mianna21

mianna21

    New Member

  • Grup: Members
  • Posts: 8
  • Înscris: 12.03.2009

View Postlansat, on Mar 23 2009, 18:36, said:

Spui ca esti filologul lui peste prajit...ma amuza faptul ca amintesti de reviste si ziare cand ai fi putut sa faci referire la edituri prestigioase care ofera sansa fițoșilor de a scrie cu î.  
Ha! Democratia a ajuns si pe forumul acesta. Unii scriu cu î iar altii il folosesc pe â. Bineînteles ca nu întotdeauna, mai exista excepții.


foarte utila interventia ta ...  1. nu stiam ca litera pe care o folosesc dovedeste cat de fitosi sunt unii 2.Sincer in niciuna din ultimele carti citite nu am gasit î in locul lui â 3.Democratia a ajuns si pe forumul acesta??? :))  Poate sunt eu filologul lui peste prajit dar coerenta ta lasa de dorit .

#5
LoveDemon

LoveDemon

    Internet Lodger

  • Grup: Moderators
  • Posts: 3,418
  • Înscris: 22.09.2003
Speram ca prezentul thread a reusit s-o lamureasca pe initiatoare cat de cat. Daca nu, s-a mai discutat oricum.

Anunturi

Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă

Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne.

Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate