inscrieri/recrutari in armata....

Partea bună a eliminării obligativității serviciului militar este aceea că începem să avem o armată de profesioniști.   Mai puțini, dar mai bine instruiți.  Decât să arunci bani pentru finanțarea unei doctrine păguboase, tip "războiul întregului popor",  mai bine să dai mai mulți la mai puțini oameni..

A fi militar nu este o chestiune simplă.  Instrucția are rostul ei.
De mici suntem învățați că a ucide este un lucru rău, reprobabil și că nu este bine să iei viața cuiva.
În armată trebuie să îți schimbi această atitudine.  Indiferent ce ai face, chiar și când ești bucătar, scopul final este forța letală.
Instrucția militară te învață să ucizi la comandă, iar binele înseamnă să ucizi cât mai precis, rapid și mai eficient posibil.

După un timp, mai ales dacă ai trecut de botezul focului și de șocul inițial, te obișnuiești și nu mai consideri că este așa tragedie să îți elimini adversarul. Te înveți să îl elimini mecanic, fără să îl mai consideri o persoană.  Cu cât procesul de instruire este mai bine făcut, cu atât mai rapid iei decizii care pot duce la moartea adversarilor.  Nu este ușor și îți trebuie un psihic dănătos, idei clare despre viață, trebuie să ai o ideologie bine fixată, astfel încât să pricepi rostul acțiunilor tale.  Contrar credințelor profanilor și, din păcate, al regizorilor și scenariștilor de film, militarul pur sânge este un om politic, chiar dacă nu face politica unor partide.

Cei mai buni  militari sunt cei care conștientizează importanța muncii lor. Teribiliștii și amatorii de senzații tari se întorc la pachet, de regulă.  Armat nu este pentru cei aflați în căutare de adrenalină sau senzații extreme. Cei care cred că dacă te duci în armată pentru a fi cool, își iau o mare țeapă.  Mai bine să facă rafting sau să soară în cap cu coarda elastică.

Armata este pentru oameni cu sânge rece.

În ultimele decenii s-a produs un fel de degenerare a principiilor. Pe vremuri, orice om de onoare considera cariera militară ca pe suprema virtute a unui bărbat adevărat.
Și acum este cam la fel.  Civilii nu prea știu despre ce este vorba, dar dacă te vei duce în armată, trebuie să știii că scopul suprem este apărarea acestora.  La nevoie îți dai viața pentru ca pulimea să bengăne pe forumuri, înjurându-te și acuzându-te că ești ucigaș de copii.    

Ești gata să faci acest sacrificiu ?
Dacă încă simți că armata este atractivă, poate că nu ar strica să vezi ce implică o școală de ofițeri.


Ok, gata cu morala.
Să trecem la partea informativă.  

Discutam despre vânătoarea de talibani. Nu știu dacă cineva a luat în serios ceea ce am spus, dar chiar se întâmplă chestia asta, iar la această vânătoare participă și militari români.
Un motiv de mândrie ar fi că deja avem lunetiști de mare clasă, capabil să stea ascunși și câte o săptămână, pentru a trage un glonț.  

Câteva relatări:
http://www.adevarul....e-talibani.html
http://www.realitate...-tv_423741.html

tomaso, on Dec 31 2008, 01:20, said:

romaximusro, on Dec 30 2008, 16:57, said:

Hm, am fost si eu inclinat prin "tinerete" sa cred asta si sa dispretuiesc ideea de armata. Asta pina m-am indragostit lulea de fiica unui militar de profesie care a murit impuscat prin timisoara. Din pacate nu voi avea niciodata ocazia sa-l cunosc pe acel om in carne si oase. L-am cunoscut din poze vechi majoritatea din armata, din povestite si dupa mormint. Stiu ca suna lacrimogen povestea asta dar contactul direct si live cu povestea acestui om si oamenii care l-au iubit si l-au pierdut mi-a schimbat radical optica privind militarii si armata. Treaba asta nu e joaca si nu seamana cu filmele cu rambo. Realitatea e mult mai dura uneori si unii care fac meseria asta nu mai apuca nici sa-si vada copilul crescut mare.

Oricum ca sa nu pic in telenovele ieftine ideea principala e ca acum mi-ar fi jena sa dispretuiesc armata si oamenii care fac treaba asta. Din contra am un mare respect pentru acesti oameni.

Auzi-l si pe asta cu armata de profesionisti, ba nene lasa-ne, ce are Romania la ora actuala este o adunatura de mercenari, lasa textele astea de licurici viteaz, asta e viata, o natiune trebuie sa aiba toti membrii ei instruiti intr-un fel sau altul in apararea tarii, indiferent ca unul e militar in prima linie sau ca altul e la sapa sau la logistica.Toti trebuie sa aiba cunostinta despre cum se foloseste o arma in caz de nevoie, nu in caz de ceva sa stai sa explici tuturor si sa faci instructie de baza. Zici ca doctrina apararea intregului popor e aiurea, dar U.niunea S.ovietica A.ilalta(adica america ta) are ca trasatura definitorie printre multe altele dreptul taranilor americani de a purta arme, asta nu e un fel de apararea intregului popor? si nu il apuca pe vreun pulete american cheful de actiune si incepe sa traga cu un akm(deh multe de productie romaneasca) sau m16 sau shotgun intr-o veselie in conationalii lui.Americanii astia ai tai sunt printre primii in lume care invata ,,placerea'' de a ucide si care nu se mai satura de ea. Niste natii de bigoti religiosi ca Afganistanul sau Irakul v-au pus o gramada de probleme, gherilele alea amarate va fac mai multe zile grele ca o armata regulata, mai tine minte cineva momentul Iugoslavia 1999 cand vajnica nato in frunte cu americanii au dat numai cu bombe ca stiau ca daca invadeaza Serbia ii mananca aia pe paine, sarbii dovedind de atatea ori ca sunt buni luptatori, nu ca vedetele de la hollywood care pe pelicula ii bat pe toti si mai si salveaza lumea ca bonus.
Nu cred ca e o mandrie ca multi din militarii nostri sunt sclavii licuriciului si ca ii omoara pe altii la ordinul lor, armata Romaniei a fost, este si va fi a Romaniei nu a unei natii ghiveci, fara istorie si identitate si promotoare a materialismului abject de tip evreiesc.

geticonzd, on Dec 31 2008, 11:03, said:

  

mai sus puteti vedea efectul indemnizatiei de 6 milioane date mamelor cu salarii mici

un_el, în România salariul ăla nu e deloc prost pentru un necalificat care nu știe limbi. Dacă știi o limbă, te cari și basta, nu stai la bășcălia din RO.


nu toti care se baga acolo sunt necalificati sau mai stiu eu ce , doar ca meseria care si-au ales-o s-o studieze la liceu nu prea le-a mai placut apoi ..

in fine , pe de-o parte ai dreptate , caci atunci cand am fost cu un amic sa isi depuna dosarul , era unu vai de capul lui , cica unde se prezinta el , ca a intrat la GENIALI (genisti)
m-am prapadit cand am auzit-o p-asta .. (de fapt de la rasul meu in hohote incepuse sa il bufneasca rasul si pe comandantul ala) coolspeak.gif

am citit toate comentariile de pana acum si voi incerca sa fac o sinteza a tot ceea ce s-a scris pana acum. de la bun inceput tin sa spun urmatorul lucru: nu denigrez armata romana, dimpotriva.
referitor la salariu: eu sustin in continuare ca salariul e unul nu mic ci foarte mic in comparatie cu lucrurile pe care un militar angajat pe baza de contract eventual de cariera (subofiteri, ofiteri) trebuie sa le stie si sa le execute.
vorbind despre meseria pe care si-au ales-o in liceu: care meserie? ce inveti in liceu? mai nimic. ai cel mult notiunile de baza ale unei meserii. chestia cu genialii eu refuz sa cred faptul ca un tanar care a terminat liceul poate sa vorbeasca in halul asta. oricum orice e posibil la cum se invata in momentul de fata...
haideti sa vorbim putin si despre cei care ajung in armata fie de voie fie de nevoie. din filmuletul de prezentare pe site-ul mapn-ului rezulta ca in cadrul armatei poate fi angajat oricine indiferent de studiile pe care le are: scoala de arte si meserii, studii liceale (medii), studii superioare (facultate).
sa-mi spuna mie cineva ca in armata se vor inscrie tinerii absolventi ai unei facultati si chiar daca o vor face procentul lor va fi unul extrem de mic. cei care au terminat liceul vor opta in general pentru o alta cariera, de preferinta "in afara". cine mai ramane? cei care au terminat o scoala de arte si meserii si in general de la tara. pentru ei armata reprezinta o varianta cat de cat acceptabila. cazare gratis (daca e posibil), masa contra cost si un serviciu sigur.
referitor la armata de profesionisti: stati linistiti, acea armata era si inainte de a fi "profesionalizata". tin minte ca in momentul in care imi satisfaceam stagiul militar exista un comandant de baterie (nu-i dau numele, nu-mi este permis) care stia meserie "pe bune". la 30-35 de ani cat avea omul in momentul respectiv era maior, participase la nu stiu cate concursuri si luase numai locul I. se vede ca intr-adevar omul isi iubea meseria. pe langa toate acestea tinea la soldati, furnicile care faceau toate muncile necalificate, dupa cum am citit tot pe acest forum. tin minte ca am asistat la o discutie in cardul careia d-nul maior le-a spus celorlati ofiteri si subofiteri urmatorul lucru: nu va bateti joc de soldati, va bateti joc de voi daca faceti acest lucru! tot prin intermediul dumnealui am ajuns sa lucrez "la caldurica" adica la pc, mi-au trecut prin mana acte samd. eu am fost singurul care poate am avut curajul sa scriu urmatorul lucru in fisa de cunoastere: nu-mi place armata dar daca tot sunt aici trebuie sa fac si lucrul asta. m-a chemat la dumnealui si am discutat cu fisa de cunoastere in fata, s-a mai uitat la ce am scris ca stiu sa fac si l-a chemat pe capitanul x spunandu-i urmatorul lucru: din momentul de fata omul asta ramane aici la cancelarie, in fiecare dimineata la ora 8:00 il vreau aici in niciun alt loc. de ce lasati oamenii care stiu sa faca ceva care ne-ar putea fi de folos sa "se piarda"? de ce nu cititi fisele de cunoastere? tot cu ajutorul dumnealui am ajuns sa lucrez pentru comandantul unitatii si contabilitate. am lucrat cu baietii de la transmisiuni, militari de cariera, profesionisti in adevaratul sens al cuvantului care mi-au aratat ce insemna razboi electronic samd. in pofida acestor lucruri n-am ramas in cadrul armatei. de ce? simplu: pentru ca nu mi-a placut!
referitor la a omori oameni. tin sa va spun urmatorul lucru: asa este intr-un razboi! pare simplist si lipsit de logica dar asta e adevarul. mai pe romaneste: decat sa planga maicamea mai bine plange mata! un soldat executa, nu discuta! sa-mi arate mie cineva pe oricine care in momentul in care se trage asupra lui ca se duce la ala cu flori si-l intreaba de ce trage. astea sunt "regulile" unui razboi.
in concluzie: armata nu e pentru oricine! cine vrea sa se inscrie in cadrul ei si sa-si faca o cariera trebuie sa stie la ce se inhama!

brigazile_martirilor, on Dec 31 2008, 11:11, said:

bai asta lasa glumele astea de santier la tine in plisc, poate ca sunt mai batran si trecut prin viata ca tine, nu am facut decat sa imi expun parerea, buna sau rea, ca unii nu sunt de acord cu ea e normal, de aia suntem pe un forum de dezbateri, uita-te la tine ca poate tu te incadrezi la faza asta.

g_force, on Dec 31 2008, 02:01, said:

Doctrinele de apărare s-au schimbat radical, odată cu căderea comunismului.
Tendința actuală este aceea de a nu te opune armat unei forțe superioare.  Cu alte cuvinte, eroismul inutil nu mai este privit ca până acum  câteva zeci de ani.   Cuvântul cheie este "supraviețuire".

Doctina "războiul întregului popor" a fost una dintre cele mai mari erori posibilie, în opinia mea.  Noroc că nu a existat vreo situație în care ar fi trebuit verificată.   Am văzut cam ce a însemnat asta în decembrie 89.  Atunci s-au văzut rezultatele stagiului militar obligatoriu.  Știi și tu că pentru a învăța să pui în funcțiune o armă ai nevoie de câteva minute, hai să zicem că ar fi nevoie de o oră.  
Prin natura serviciului am fost scutit de prea multă interacțiune cu gărzile patriotice, dar ceea ce știu absolut sigur este că în cazul unui război, aceștia ar fi fost victime sigure.  Problema era că nici nu ar fi contat contribuția lor la "împiedicarea invadatorului".

Poate că ar fi o idee bună dacă ar fi vorba de un conflict cu o țară egală în materie de armament și resurse, dar dacă ar fi să fie un război disproporționat, cu rușii sau cu americanii, părerea mea sinceră este că supunerea ar fi singura variantă.   De aceea se pune accentul pe o armată mai mică, mobilă, bine instruită. Aceasta va putea părăsi țara, la un moment dat, pentru a putea reveni când condițiile vor permite o ofensivă.  Este vital pentru orice stat ca elitele militare să nu se lase decimate inutil.

Istoria ne învață că "rezistența" este doar o temă grozavă, de coeziune. Din punct de vedere strategic este utilă doar pentru misiuni speciale.
Pentru misiuni de amploare devine o piatră de moară. Mai mult încurcă decât ajută.
Aliații au încercat să folosească rezistența franceză pentru a izola Caenul, dar până la urmă tot cu trupele regulate ( desant aerian ) au reușit să o facă, rezistența nefiind în stare să întrerupă căile de comunicații.  

Să schițăm un war game ( just for fun ):

Naționalistul Popescu este ales președintele României.  
În scurt timp, purtat de un val de simpoatie populară fără precedent, declară că misiunea lui este să reîntregească țara și să readucă la sânul patriei orice teritoriu locuit de români. Nimeni nu îl ia în serios, chiar dacă aceste declarații declanșează un val de isterie naționalistă.  Pe 10 August 2011, în timp ce toată lumea se află în concediu, relaxată și bronzată, președintele Popescu iese la TV, declarând că a dizolvat Parlamentul, Guvernul și că a abrogat Constituția.  Trupe de elită ocupă pricipalele căi de acces, evident în vederea fluidizării traficului,  iar principalii lideri politici sunt arestați pentru grave acte de corupție și subminarea economiei naționale.  Populația iese în stradă și îl aclamă pe președinte.  Câțiva ziariști susțin că este o lovitură de stat, dar sunt reduși la tăcere și arestați pentru gravă ofensă adusă autorității.

În ziua de 19 noiembrie 2011, armatele române intră în Republica Moldova și Ucraina.
După câteva zile de lupte, armata reușește să controleze Basarabia și Bucovina, iar pe 1 decembrie 2011 se proclamă România Mare.  Președintele Popescu intră triumfător în Chișinău apoi, în acceași zi, își face intrarea falnică și la Cernăuți. În câteva săptămâni sunt instalate administrații românești, iar etnicii ucrainieni și ruși sunt invitați să plece, sau să se obișnuiască cu noile condiții.  Au loc mici răfuieli pe plan local, sunt și niște victime, dar totul se termină rapid.  

Populația României este în delir, iar cancelariile occidentale rămân mute de uimire, incapabile să reacționeze imediat. Se convoacă o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate, unde se emite o rezoluție de condamnare a ocupării Republicii Moldova și a unei părți din Ucraina.
NATO se întrunește de urgență, recomandă părților în conflict să fie ponderate și  retrage calitatea de membru României.  Președintele Popescu spune că teritoriile ocupate sunt de drept ale României, că pe acele teritorii sunt români, iar acțiunile sale sunt motivate de considerente istorice, iar dacă acesta este prețul reîntregirii țării,  o să îl plătim.  Popescu mai spune că România este gată să negocieze cu Ucraina pentru a plăti eventuale despăgubiri și că dorește ca pacea să triumfe. Ucrainenii răspund ceva de genul "fuck you too" și refuză orice dialog cu România atât timp cât nu se revine la situați de dinainte.

Din nefericire, unirea nu ține decât două luni, întrucât România va fi supusă unui embargou total, atât economic, cât și politic.
În ziua de 31 februarie 2012, armatele ucrainiene atacă și împing trupele române către vechile granițe.  
Președintele Popescu este nevoit să dea ordinul de retrage din cele două provincii, pentru a nu se produce o mare tragedie.   Ucrainienii sunt furibunzi și declară că vor să atace România în cazul că președintele Popescu nu demisionează și nu părăsește țara.  Se decretează o mobilizare parțială. Toată lumea se așteaptă la un atac, iar grosul armatei române se concentrează pe linia Galați-Iași-Suceava. Se fac ample pregătiri de luptă, se execută lucrări de geniu. Pe măsură ce trece timpul, iar ofensiva ucrainiană nu se materializează, o stare de ușurare începe să ia locul tensiunii inițiale.

În ziua de 18 Aprilie 2012, trupele regulate  românești sunt atacate dinspre nord.
Ucrainienii atacă masiv și sunt susținuți de forțe paramilitare . Un val de avioane Sukhoi asigură  superioritate aeriană totală, acționând ca un fel de umbrelă la mare altitudine.  O parte din cele 24 de avioane românești multirol Saab atacă și reușesc câteva victorii asupra avioanelor ucrainiene. Din păcate pentru români, rușii le asigură sprijinul tactic și informativ, producând un blackout radio cu o rază de 150Km.  În aceste condiții, avioanele multirol sunt orbite și devin țintele apărării antiaeriene de la sol. Lipsite de date GPS și de orice sprijin informativ, SAAB-urile sunt nevoite să se retragă peste munți. Avioanele ucrainiene refuză să se angajeze în luptă directă, preferând să atace de la distanță, cu rachete AA. În aceste condiții, conducerea aviației române suspendă atacurile.   Tot ce înseamnă apărare antiaeriană a fost distrusă în partea de nord și nord vest, iar ofensiva a pornit pe un front de 200Km. Două divizii aflate în nord vestul țării sunt atacate și decimate de elicoptere de atac MI-24 și tirul rachetelor cu rază medie de acțiune trase de pe teritoriul Ucrainei. Trupele de desant ucrainiene le taie orice cale de retragere. Puțini sunt cei care scapă.

Abia se poate evacua tehnica militară și trupele regulate.  Administrația locală rămâne sub ocupație și doar o parte din cea guvernamentală reușește să fugă.


Armatele din zona Cluj, Alba Iulia, Deva, sunt nevoite să se retragă pe un nou aliniament, pe linia Pitești - Rm.Vâlcea- Tg. Jiu, pentru a bloca punctele de trecere printre munți ( Valea Jiului și Valea Oltului ).    Luptele se vor da în cele două trecători, unde există șanse reale de respingere a încercărilor de străpungere.  În fiecare dintre cele două trecători, românii masează câte două divizii de infanterie, susținute de vânătorii de munte și o divizie de blindate, amplasată la intrările în munți. La ieșire se masează alte două divizii, alcătuind un fel de pungă. Câte o divizie de artilerie este masată în ariergardă. Apărarea antieriană este preluată de batalioanele de rachete de la Rânca, Uricani, Motru, Reșița, Cerna Sat, Tismana, Drăgășani, Saru, Pitești, Rucăr, Câmpu Lung. Unitățile de radiolocație de la Corlățel, Cârcea, Pitești, Tg Jiu, sunt dislocate pe poziții secrete și asigură detecția oricărui atac la altitudine.  Apărarea AA la joasă altitudine revine batalioanelor specializate, masate în trecători, precum și a armamentului AA portabil.   Aviația ( ceea ce a mai rămas din ea ) este masată pentru apărarea capitalei și a principalelor orașe ( Craiova, Pitești, Slatina ) aflate pe linia de ofensivă.

Datorită vitezei, majoritatea populației din nord-vest este prinsă într-un clește și nu mai poate fi evacuată.  Românii pierd aproape toată Transilvania. Se dau lupte grele pentru a se păstra Hațegul și Sibiul, dar armatele ucrainiene reușesc să învingă și se grupează la intrarea Văii Jiului și Vaii Oltului.  Acolo concentrează câte două divizii de tancuri formate din T-84 și T-72 modernizate.  Sunt masate transportoare blindate și sunt aduse 4 divizii de infanterie mecanizate plus două de rachete și câte una de artilerie.  

Acestea sunt condițiile tactice.



Conform doctrinei  rîp  - "războiul întregului popor", populația, prin intermediul gărzilor patriotice, ar trebui să se opună armatelor de invazie, cu mijloace modeste ( armament de infanterie ușor ).

Întrebare: Cum se va desfășura această opoziție și ce avantaje tactice vom avea.

Edited by tomaso, 31 December 2008 - 13:54.

O sa comentez cite ceva doar de dragul "sportului" si fiindca am inceput un nou an, apropo, La multi ani!

tomaso, on Dec 31 2008, 13:53, said:

Tomaso, apreciez cunostintele tale de geografie militara, dar dupa cum ai observat din micile comentarii inserate mai sus, scenariului tau ii lipsesc conditiile necesare de existenta.  Sansele de a exista un asemenea scenariu sint mai mici decit cele de a cistiga la 6/49 pe o varianta simpla. :)Nu numai ca nu ar avea cu cine, dar nici nu ar avea cu ce. Nu ar avea cu ce fiindca Romania este membra semnatara a tot felul de tratate de reducerea armamentului conventional, urmarea fiind ca indiferent de dezvoltarea economica a R, in arsenalul ei nu vei gasi mai mult de 96 de elicoptere de atac, sa spunem. Cifra este absolut la intimplare.

Ideea mea este ca in situatia unui atac al vreunui vecin (mai)puternic, situatie ce s-ar fi putut intimpla prin 2004- cind cu Bistroe, daca tu ca stat, te vei baza numai pe ce ai la dispozitie, alea citeva zeci de mii de luptatori dotati si echipati la nivelul stiut, sperind ca alianta NATO va rezolva totul, ei bine, ideea mea este ca pretul ce va fi platit va fi mult mai mare.  NATO, s-ar putea sa rezolve problema cumva, insa nu garanteaza nimeni ca se va restabili ce a fost dinaintea agresiunii. Daca va fi gasita/arbitrata o solutie de compromis, sigur vom avea de pierdut. Pe de alta parte, daca avem pregatite "teritoriul si populatia pentru aparare", chiar si NATO va avea o alta "pirghie" in rezolvarea unei asemenea situatii.

Privita din acest unghi - al "doctrinei militare"- cariera militara, s-ar putea sa nu aiba o asa mare atractivitate. Ia, gindeste-te, daca ai avea acum intre 16 si 18 ani, ai lua in considerare o eventuala cariera militara? Daca da, de ce? Daca nu, de ce? Nu mai am timp, ti-as fi dat eu primul varianta de raspuns la aceste intrebari. Pe data viitoare!

g_force, on Jan 2 2009, 00:57, said:

exista in toata istoria nato vreun exemplu in care un stat membru sa fi fost atacat? intreb.

G, se pot face multe scenarii, evident.  
Eu am făcut unul mai stufos, mai mult ca să nu fac unul plictisitor, de genul "red team vs. blue team", pentru a nu adormi lumea   .

Crezi că poți să îmi schițezi care ar fi rolul "gărzilor patriotice" în tot acest talmeș balmeș ?
De la asta pornisem ( doctrina -R.Î.P. ) .

geticonzd, on Dec 31 2008, 11:03, said:

in irak sunt acum aprox. 500 de militari romani. niciodata n-au fost mai multi de 1000. americanii sunt acum cam 145.000-150.000. un militar roman la 300 de militari americani. in conditiile astea nu prea putem spune ca luptam si murim pentru americani ca niste mercenari. cu sau fara noi americanii s-ar descurca la fel de bine / prost in iraq. ceea ce ne mana in lupta in iraq, fie si cu cei sub 1000 de militari este interesul national. nato este un scut pentru care trebuie sa platim. a trimite 500-1000 de militari in iraq nu mi se pare un pret prea mare. faptul ca militarii romani lupta in afara hotarelor romaniei (chestie care e in traditia armatei romane moderne) nu inseamna ca nu o face pentru tara.

@ego zenovius
Asa e, proportia militarilor romani in Irak e infima fata de cea a americanilor, dar trebuie sa retinem ca americani s-au dus acolo cu un scop precis, sau cu scopuri precise daca e sa tinem cont ca in afara de petrol mai e vorba si de pamantul anticei Mesopotamii, al Babilonului, plus anihilarea unui inamic al israelului si multe altele daca stam sa ne gandim. Domnii americani se afla acolo ca o forta de impunere, de ocupatie lucru vizibil si pentru un copilas de cinci ani, asa ca e si normal sa aiba sute de mii de oameni in Irak, nu cu efective ca ale noastre.Problema de fapt nu este ca noi avem acolo doar 400-500 de oameni, ci faptul ca mai toti cai care sunt sau au fost la putere au binevoit a se pune capra americanilor in o gramada de treburi si domenii.Si nici scuza cu nato nu merge, puteam sa trimitem cel mult trupe de logistica sau de Cruce Rosie, oricum sa nu ne implicam prea mult militar ci mai degraba umanitar si imaginea noastra in randul localnicilor sau al Orientului Mijlociu era si mai buna.
O armata nationala sa poate antrena si fara a face parte din aliante care ii invadeaza pe altii, dar cum noi avem armata de dimensiunile unui stat ca Slovenia sau Kosovo si nici industrie nationala de aparare nu mai avem, nu cred ca mai e ceva de spus, decat ca ar trebui sa ne dam seama ca nato sau americanilor la o adica nu le va pasa nici ca negru sub unghie de pielea noastra in cazul unor ,,dificultati'' ca sa zicem asa.

Edited by geticonzd, 02 January 2009 - 10:58.

geticonzd, on Jan 2 2009, 10:57, said:

Edited by tomaso, 02 January 2009 - 11:38.

geticonzd, on Jan 2 2009, 10:57, said:

eu zic ca e mai important sa ne punem bine cu americanii decat cu arabii. suntem in coalitie cu arabii? ne garanteaza arabii securitatea?
de unde sti ca americanilor si nato nu le va pasa de noi in cazul unor "dificultati"?
si, de unde sti ca nu vom fi feriti de asemenea dificultati tocmai pentru ca suntem in nato, cu americanii?

ego_zenovius, on Jan 2 2009, 14:01, said:

Daca mai continuam pe drumul asta, cand te duci matale la Damasc in concediu si ceri o shaorma, vanzatorul o sa te intrebe de unde esti/ "Romania la mine, bai brietene", el o sa-si sufle mucii pe sestache in shaorma ta si apoi o sa ti-o inmaneze cu un zambet larg

brigazile_martirilor, on Jan 2 2009, 14:08, said:

pe lista mea de destinatii pentru vacanta damascul ocupa pozitia 726.

Mai e un aspect de pomenit pe lista motivelor pentru care armata romana s-a dus in irak, afganistan etc, si e destul de simplu: daca esti programator de exemplu probabil ca masura realizarii profesionale ar fi sa lucrezi la niste imense firme, care-s citeva in lume. Daca esti soldat nu exista experienta profesionala mai dihai decit sa participi live la un conflict militar real. Degeaba freci arma prin unitate daca nu ai si ceva trupe scolite prin conflicte reale in care suiera gloante adevarate. Pentru un militar de cariera razboaiele astea (stiu ca poate suna sinistru dar asta e) pot fi culmea implinirii profesionale si le vor aduce clar in materie de experienta in meserie un plus tuturor militarilor care participa la ele.

Ideea asta am auzit-o de la un militar care a plecat in iraq. Si care mi-a raspuns simplu la intrebarea mea de ce te duci acolo: Ma intrebat tu in profesia ta care ar fi cea mai mare realizare? Apoi mi-a spus ceva de genul: ei bine pentru mine ca militar nu exista provocare mai mare in cariera decit un razboi adevarat.