Un sfat, o parere Opţiuni

[ioana38]

buna...pb mea este ca sa zic asa putin mai delicata din unele puncte de vedere...sa o iau cu inceputul, eu sunt singura la parinti (care se afla in ploiesti), sotul meu la fel (socrii locuind in bucuresti). Eu sunt extrem de iubita de socrii mei si ma inteleg exceptional de bine cu ei , ca si cum ar fi parintii mei , la fel si sotul meu cu parintii mei....din punctul acesta de vedere ne putem considera o familie f fericita ...eu nu spal, nu calc, nu gatesc, toate acestea fiind facute de soacra mea pt noi ( nu stam impreuna dar vine ea)....nu intelegeti ca nu as vrea eu sa fac ceva, dar mi-a spus f clar ca asta este ceea ce vrea ea sa faca pt noi si ca acesta e modul ei de a ne ajuta sa fim mai mult timp impreuna.......pana aici toate bune si frumoase, toata lumea ne iubeste, ne ajuta , si tot asa....pb ca sa zic asa de abia de acum incepe....de la un timp ne gandim f serios la un copil.... speram sa se intample cat mai repede, noi facem eforturi in sensul asta (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) :))...... dar....socrii mei se asteapta ca ei sa fie cei care vor da cel mai mare ajutor - mergand pana la ideea ca soacra mea s-a gandit ca ar fi mai bine sa lasam copilul la ei in timpul saptamanii si sa il luam in weekend - de cealalta parte , mama mea - fiind medic pediatru se considera a fi cea mai indreptatita sa imi creasca copilul.....ma cam simt impartita in 2 , si am senzatia ca toata lumea trage de mine , din pacate apeland si la santaje sentimentale de genul - mama : deci sa inteleg ca eu nu sunt buna sa iti cresc copilul si preferi sa ti-l creasca soacra ta? ...asta e , de aia te-am facut ca sa am bucuriile astea....de partea cealalta , soacra mea fiindd casnica , la fel spune, cine ar fi mai priceput sa creasca un copil daca nu eu , plus ca am si timpul necesar pt asta.....nu pot sa spun ca nu voi avea nevoie de ajutor - sunt f c onstienta ca un copil necesita tot ajutorul pe care il poti primi din partea familiei....dar nu stiu cum sa impac si capra si varza , tinand cont de faptul ca nu va fi tocmai confortabil sa plimb un copil ploiesti bucuresti toata ziua buna ziua.....mentionez ca ambele perechi de parinti - ai mei si ai sotului sunt tineri - 50 de ani , deci au capacitatea necesara sa ne acorde ajutor..... plus ca nici cu banii nu stau rau nici unii nici altii asa ca nici partea asta nu e o pb.....sincer sunt intr-o dilema, nu prea stiu cum sa procedez astfel incat toata lumea sa fie fericita si multumita, eu nu suport sa fiu certata cu parintii , nici unii din ei .....nu ma simt bine daca ma cert cu vreunul din ei si de multe ori am preferat sa tac si sa fac compromisuri ca sa fie totul bine......intrebarea e , ce compromis sa fac acum, cand va fi vb de copilul meu? si cum sa procedez cu cat mai mult tact, pt a nu jigni si nu deranja pe nimeni si ca toata lumea sa ma intelega asa cum trebuie? astept sfaturi, sugestii si pareri, eventual daca au mai fost mamici care sa treaca printr-o situatie similara le rog sa imi spuna si mie cum au rezolvat situatia....multumesc

[Dida]

mergand pana la ideea ca soacra mea s-a gandit ca ar fi mai bine sa lasam copilul la ei in timpul saptamanii si sa il luam in weekend - de cealalta parte , mama mea - fiind medic pediatru se considera a fi cea mai indreptatita sa imi creasca copilul.....ma cam simt impartita in 2 , si am senzatia ca toata lumea trage de mine , din pacate apeland si la santaje sentimentale de genul - mama : deci sa inteleg ca eu nu sunt buna sa iti cresc copilul si preferi sa ti-l creasca soacra ta? O întrebare am: tu nu te gândeşti la concediu postnatal (aşa cred că se numeşte, cel de 2 ani)? Eşti la facultate sau lucrezi în aşa fel încât nu vei putea sta cu copilul decât în week-end? Înţeleg să primeşti un ajutor de la părinţi/socri, să te mai odihneşti şi tu, să mai vezi ce treburi mai ai, dar să stea copilul la ei în cursul săptămânii şi la tine în week-end e cam absurd. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif) deci sa inteleg ca eu nu sunt buna sa iti cresc copilul si preferi sa ti-l creasca soacra ta? La aşa o întrebare, ca să nu o jigneşti/superi îi spui pur şi simplu că-l vei creşte tu, că doar e copilul tău, ele doar colaborând şi ajutându-te ori de câte ori va fi nevoie. Bineînţeles, de câte ori le va fi dor de copil să vină să-l vadă, să-l scoată la plimbare (ai spus că tu nu vei putea chiar zilnic) etc. Apare deja o gelozie între ele, cel mai bine e să le faci să înţeleagă că te vei implica tu în creşterea copilului şi că aceea nu va fi responsabilitatea lor. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[declare]

Eu daca as fi in locul tau as proceda in felul urmator : in timpul saptamanii cu mine si un weekend la parinti si urmatorul la socrii si uite asa, iti cresti copilul singura, o sa aiba o relatie si cu parintii si cu socrii tai. Ambele parti in mod egal isi petrec timpul cu copilul aducandu-si fiecare aportul la cresterea si educarea (rasfatarea) copilului si nu favorizezi sau defavorizezi pe niciunul dintre ei. Le-as spune totul dinainte le convine sau nu astea sunt regulile tale si daca sunt cum spui tu ca sunt si te iubesc cum spui tu ca te iubesc si te rasfata iti vor accepta regulile tale. Succes in cresterea si educare SOCRILOR SI PARINTILOR ca sunt sigura ca iti va fi mai usor sa educi copilul decat pe ei. Vorbesc din experienta.

[Jonica76]

Eu am o fetita de aproape 11 luni....asa ca indraznesc sa-ti dau si eu un sfat! Nu porni cu ideea ca altcineva - indiferent ca e mama sau soacra sa-ti creasca copilul. Gandeste-te ca trebuie sa-l cresti tu, deoarece dansele, oricat de bine intentionate ar fi, nu vor reusi sa faca totul dupa cum vei dori tu. Tu stii ce e mai bine pentru copil - instinctiv si, oricat de greu ar fi, ai niste satisfactii enorme cand ii vezi fiecare progres, cand vezi cum ii apare primul dintisor (desi te va trezi noaptea cand ii cresc dintii), etc. Accepta-le ajutorul pentru ca singura este foarte greu, uneori simti ca nu mai poti, oricat de bine intentionata ai fi. Lasa-le eventual sa te ajute cu plimbat si altele, sa-ti faci din cand in cand putin timp doar pentru tine.

[gaby210885]

buna...pb mea este ca sa zic asa putin mai delicata din unele puncte de vedere...sa o iau cu inceputul, eu sunt singura la parinti (care se afla in ploiesti), sotul meu la fel (socrii locuind in bucuresti). Eu sunt extrem de iubita de socrii mei si ma inteleg exceptional de bine cu ei , ca si cum ar fi parintii mei , la fel si sotul meu cu parintii mei....din punctul acesta de vedere ne putem considera o familie f fericita ...eu nu spal, nu calc, nu gatesc, toate acestea fiind facute de soacra mea pt noi ( nu stam impreuna dar vine ea)....nu intelegeti ca nu as vrea eu sa fac ceva, dar mi-a spus f clar ca asta este ceea ce vrea ea sa faca pt noi si ca acesta e modul ei de a ne ajuta sa fim mai mult timp impreuna.......pana aici toate bune si frumoase, toata lumea ne iubeste, ne ajuta , si tot asa....pb ca sa zic asa de abia de acum incepe....de la un timp ne gandim f serios la un copil.... speram sa se intample cat mai repede, noi facem eforturi in sensul asta (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) )...... dar....socrii mei se asteapta ca ei sa fie cei care vor da cel mai mare ajutor - mergand pana la ideea ca soacra mea s-a gandit ca ar fi mai bine sa lasam copilul la ei in timpul saptamanii si sa il luam in weekend - de cealalta parte , mama mea - fiind medic pediatru se considera a fi cea mai indreptatita sa imi creasca copilul.....ma cam simt impartita in 2 , si am senzatia ca toata lumea trage de mine , din pacate apeland si la santaje sentimentale de genul - mama : deci sa inteleg ca eu nu sunt buna sa iti cresc copilul si preferi sa ti-l creasca soacra ta? ...asta e , de aia te-am facut ca sa am bucuriile astea....de partea cealalta , soacra mea fiindd casnica , la fel spune, cine ar fi mai priceput sa creasca un copil daca nu eu , plus ca am si timpul necesar pt asta.....nu pot sa spun ca nu voi avea nevoie de ajutor - sunt f c onstienta ca un copil necesita tot ajutorul pe care il poti primi din partea familiei....dar nu stiu cum sa impac si capra si varza , tinand cont de faptul ca nu va fi tocmai confortabil sa plimb un copil ploiesti bucuresti toata ziua buna ziua.....mentionez ca ambele perechi de parinti - ai mei si ai sotului sunt tineri - 50 de ani , deci au capacitatea necesara sa ne acorde ajutor..... plus ca nici cu banii nu stau rau nici unii nici altii asa ca nici partea asta nu e o pb.....sincer sunt intr-o dilema, nu prea stiu cum sa procedez astfel incat toata lumea sa fie fericita si multumita, eu nu suport sa fiu certata cu parintii , nici unii din ei .....nu ma simt bine daca ma cert cu vreunul din ei si de multe ori am preferat sa tac si sa fac compromisuri ca sa fie totul bine......intrebarea e , ce compromis sa fac acum, cand va fi vb de copilul meu? si cum sa procedez cu cat mai mult tact, pt a nu jigni si nu deranja pe nimeni si ca toata lumea sa ma intelega asa cum trebuie? astept sfaturi, sugestii si pareri, eventual daca au mai fost mamici care sa treaca printr-o situatie similara le rog sa imi spuna si mie cum au rezolvat situatia....multumesc

dupa ce vei naste in mod sigur TU vei fi cea care va sta cu copilul...si nu cred ca tre sa-ti explic de ce(hranit, ingrijit, baita...etc)
intr-adevar vei avea nevoie de fooooarte mult ajutor si cred ca esti o norocoasa ca ai parte de asa o familie....dar vei vedea ca vor intelege ele singure(mama si soacra) cine este MAMA si cea mai in masura sa-ti creasca copilul(adica TU)
iar dupa cateva luni....in mod sigur vei dori sa ai parte de cateva ore daca nu zile libere ptr tine si ptr sotul tau.....

[aaalexandraaa]

Sunt de acord cu cei care au raspuns pana acum, copilul ar trebui sa stea la TINE cel putin in primii doi ani din viata cat poti avea concediu prenatal. Eu am fost crescuta de o bunica de la 5 luni la 14 ani, si te asigur ca toata educatia de la ea am primit-o si nu de la mama. Iar mama are o nemultumire serioasa in privinta asta, pentru ca nu simte ca si-a pus nicicum amprenta asupra mea, nu m-a educat ea, nu m-a invatat ea ce e bine si ce e rau si nu am "imprumutat" modul ei de a gandi, dealtfel nici macar nu pot spune ca ma cunoaste cu adevarat. Am 23 ani in prezent si acum regreta ca nu m-a putut creste macar primii cativa ani, sau ca nu a petrecut mai mult timp cu mine pentru ca efectiv nu ma cunoaste. Eu am invatat din asta si stiu clar ca vreau sa imi cresc copiii singura, chit ca e greu, eventual sa apelez la parinti sau la socri doar atunci cand nu am de ales. 2 zile pe saptamana in care sa stai cu copilul tau este mult prea putin. De asemenea, mama ta nu numai ca este geloasa dar pare posesiva asupra unui copil care nici macar nu exista inca. Un motiv in plus sa nu lasi copilul la nici una dintre perechile de parinti (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) si sa il cresti tu si cu sotul tau

[jihadu]

buna...pb mea este ca sa zic asa putin mai delicata din unele puncte de vedere...sa o iau cu inceputul, eu sunt singura la parinti (care se afla in ploiesti), sotul meu la fel (socrii locuind in bucuresti). Eu sunt extrem de iubita de socrii mei si ma inteleg exceptional de bine cu ei , ca si cum ar fi parintii mei , la fel si sotul meu cu parintii mei....din punctul acesta de vedere ne putem considera o familie f fericita ...eu nu spal, nu calc, nu gatesc, toate acestea fiind facute de soacra mea pt noi ( nu stam impreuna dar vine ea)....nu intelegeti ca nu as vrea eu sa fac ceva, dar mi-a spus f clar ca asta este ceea ce vrea ea sa faca pt noi si ca acesta e modul ei de a ne ajuta sa fim mai mult timp impreuna.......pana aici toate bune si frumoase, toata lumea ne iubeste, ne ajuta , si tot asa....pb ca sa zic asa de abia de acum incepe....de la un timp ne gandim f serios la un copil.... speram sa se intample cat mai repede, noi facem eforturi in sensul asta (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) :))...... dar....socrii mei se asteapta ca ei sa fie cei care vor da cel mai mare ajutor - mergand pana la ideea ca soacra mea s-a gandit ca ar fi mai bine sa lasam copilul la ei in timpul saptamanii si sa il luam in weekend - de cealalta parte , mama mea - fiind medic pediatru se considera a fi cea mai indreptatita sa imi creasca copilul.....ma cam simt impartita in 2 , si am senzatia ca toata lumea trage de mine , din pacate apeland si la santaje sentimentale de genul - mama : deci sa inteleg ca eu nu sunt buna sa iti cresc copilul si preferi sa ti-l creasca soacra ta? ...asta e , de aia te-am facut ca sa am bucuriile astea....de partea cealalta , soacra mea fiindd casnica , la fel spune, cine ar fi mai priceput sa creasca un copil daca nu eu , plus ca am si timpul necesar pt asta.....nu pot sa spun ca nu voi avea nevoie de ajutor - sunt f c onstienta ca un copil necesita tot ajutorul pe care il poti primi din partea familiei....dar nu stiu cum sa impac si capra si varza , tinand cont de faptul ca nu va fi tocmai confortabil sa plimb un copil ploiesti bucuresti toata ziua buna ziua.....mentionez ca ambele perechi de parinti - ai mei si ai sotului sunt tineri - 50 de ani , deci au capacitatea necesara sa ne acorde ajutor..... plus ca nici cu banii nu stau rau nici unii nici altii asa ca nici partea asta nu e o pb.....sincer sunt intr-o dilema, nu prea stiu cum sa procedez astfel incat toata lumea sa fie fericita si multumita, eu nu suport sa fiu certata cu parintii , nici unii din ei .....nu ma simt bine daca ma cert cu vreunul din ei si de multe ori am preferat sa tac si sa fac compromisuri ca sa fie totul bine......intrebarea e , ce compromis sa fac acum, cand va fi vb de copilul meu? si cum sa procedez cu cat mai mult tact, pt a nu jigni si nu deranja pe nimeni si ca toata lumea sa ma intelega asa cum trebuie? astept sfaturi, sugestii si pareri, eventual daca au mai fost mamici care sa treaca printr-o situatie similara le rog sa imi spuna si mie cum au rezolvat situatia....multumesc Da-le cu flit la ambele prerechi de parinti si creste-ti singura copilul. eu am fost crescut de bunici pana pe la 12 ani si se vede,cu parintii sunt ca si cu 2 straini.

[dimit]

buna...pb mea este ca sa zic asa putin mai delicata din unele puncte de vedere...sa o iau cu inceputul, eu sunt singura la parinti (care se afla in ploiesti), sotul meu la fel (socrii locuind in bucuresti). Eu sunt extrem de iubita de socrii mei si ma inteleg exceptional de bine cu ei , ca si cum ar fi parintii mei , la fel si sotul meu cu parintii mei....din punctul acesta de vedere ne putem considera o familie f fericita ...eu nu spal, nu calc, nu gatesc, toate acestea fiind facute de soacra mea pt noi ( nu stam impreuna dar vine ea)....nu intelegeti ca nu as vrea eu sa fac ceva, dar mi-a spus f clar ca asta este ceea ce vrea ea sa faca pt noi si ca acesta e modul ei de a ne ajuta sa fim mai mult timp impreuna.......pana aici toate bune si frumoase, toata lumea ne iubeste, ne ajuta , si tot asa....pb ca sa zic asa de abia de acum incepe....de la un timp ne gandim f serios la un copil.... speram sa se intample cat mai repede, noi facem eforturi in sensul asta (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) :))...... dar....socrii mei se asteapta ca ei sa fie cei care vor da cel mai mare ajutor - mergand pana la ideea ca soacra mea s-a gandit ca ar fi mai bine sa lasam copilul la ei in timpul saptamanii si sa il luam in weekend - de cealalta parte , mama mea - fiind medic pediatru se considera a fi cea mai indreptatita sa imi creasca copilul.....ma cam simt impartita in 2 , si am senzatia ca toata lumea trage de mine , din pacate apeland si la santaje sentimentale de genul - mama : deci sa inteleg ca eu nu sunt buna sa iti cresc copilul si preferi sa ti-l creasca soacra ta? ...asta e , de aia te-am facut ca sa am bucuriile astea....de partea cealalta , soacra mea fiindd casnica , la fel spune, cine ar fi mai priceput sa creasca un copil daca nu eu , plus ca am si timpul necesar pt asta.....nu pot sa spun ca nu voi avea nevoie de ajutor - sunt f c onstienta ca un copil necesita tot ajutorul pe care il poti primi din partea familiei....dar nu stiu cum sa impac si capra si varza , tinand cont de faptul ca nu va fi tocmai confortabil sa plimb un copil ploiesti bucuresti toata ziua buna ziua.....mentionez ca ambele perechi de parinti - ai mei si ai sotului sunt tineri - 50 de ani , deci au capacitatea necesara sa ne acorde ajutor..... plus ca nici cu banii nu stau rau nici unii nici altii asa ca nici partea asta nu e o pb.....sincer sunt intr-o dilema, nu prea stiu cum sa procedez astfel incat toata lumea sa fie fericita si multumita, eu nu suport sa fiu certata cu parintii , nici unii din ei .....nu ma simt bine daca ma cert cu vreunul din ei si de multe ori am preferat sa tac si sa fac compromisuri ca sa fie totul bine......intrebarea e , ce compromis sa fac acum, cand va fi vb de copilul meu? si cum sa procedez cu cat mai mult tact, pt a nu jigni si nu deranja pe nimeni si ca toata lumea sa ma intelega asa cum trebuie? astept sfaturi, sugestii si pareri, eventual daca au mai fost mamici care sa treaca printr-o situatie similara le rog sa imi spuna si mie cum au rezolvat situatia....multumesc

de ce faci un copil...ca sa ti-l creasca alti..chiar si mama si soacra????
care mai este bucuria in a face un copil...in afara de . (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) .....(nu sunt in aria in care pot scrie cuvantul) daca nu sa il vezi cum creste cum evolueaza, sa il slefuiesti asa cum vrei tu,sa fii prima acolo cand incepe sa mearga sau sa vorbeasca
ce farmec mai are????
sau iti convine sa iti vezi copilul in weekend...si sapt asta spune bunica sapt viitoare spune bunicu peste vreo luna deja alearga prin casa...si se uita la tine ca la o tanti simpatica??? (IMG:style_emoticons/default/dry.gif)

Acest mesaj a fost modificat de dimit: 18th May 2008, 22:18

[maluca]

Buna, Ioana!
In primul rand iti urez succes in conceperea copilului, multa sanatate si un bebe cat mai frumos!
1. Te-ai gandit daca vrei sa alaptezi copilul? Eu am o fata de 1 an si 2 luni pe care o alaptez si in prezent, asa ca vrand-nevrand suntem nedespartite din ziua in care s-a nascut. Asta ar fi un aspect al problemei, daca vei alapta la san nu ai cum sa lasi copilul cu bunicii mai mult de cateva ore, cel mult o zi.
2. Ajutorul soacrei tale va fi binevenit si in continuare, este f greu pt o mamica sa aiba grija si de casa si de copil.Soacra sa se ocupe in continuare de ceea ce facea si pana acum, iar tu sa ai timp pt bebe.
3. Mama ta te va ajuta si ea in calitate de medic pediatru, apar destule situatii cd ai nevoie de sfatul unui medic pt bebe in cresterea lui de zi cu zi.
4. Atat parintii tai cat si socrii au trait bucuria de a creste un copil, nu mi se pare corect din partea lor sa va rapeasca acum voua aceasta bucurie. Copilul trebuie crescut de parintii lui; cine, in afara de tine, poate cunoste mai bine bebelusul? Tu il poti in burtica 9 luni, iar el cunoaste bataile inimii tale.O sa vezi cum se va calma cd il pui pe pieptul tau, tocmai pt ca te recunoaste (IMG:style_emoticons/default/proud.gif) . Cresterea unui copil, desi nu este o treaba usoara este plina de momente magice, unice pe care nu le mai poti retrai. Sa-l vezi cum isi descopera manutele, cum ii iese primul dintisor, primul pas pe care-l face...Toate astea iti aduc satisfactii pe care nu ti le aduce nimic altceva in viata si ar fi pacat sa le ratezi.

Cd vine vorba de copilul tau nu este cazul sa faci vre-un compromis ca sa nu superi pe cineva din familie.Explica-le viitorilor bunici de ce ai TU nevoie din partea lor in cresterea copilului, asta ar trebui sa fie pe primul plan si nu ceea ce-si doresc ei.

[portocaLeu]

..eu nu spal, nu calc, nu gatesc, toate acestea fiind facute de soacra mea pt noi ( nu stam impreuna dar vine ea)....nu intelegeti ca nu as vrea eu sa fac ceva, dar mi-a spus f clar ca asta este ceea ce vrea ea sa faca pt noi si ca acesta e modul ei de a ne ajuta sa fim mai mult timp impreuna.......pana aici toate bune si frumoase,

Ioana, mai dai si tu, un semn de viata pe-aici?
Aveti deja un copil, daca da, sa va traisca !
Cum v-ati hotarat pana la urma, vi-l cresc parintii sau te-a speriat avalansa de sfaturi ( corecte si din punctul meu de vedere) de a nu-l lasa pe seama bunicilor - ca si calcatul, spalatul, gatitul...si, in general, amestecul uneia dintre mame care face pe menajera in casa tinerilor pentru a le fi lor bine ( !? )...

[yasmi]

N-am inteles unde stati voi, sunteti mai aproape de ai tai sau de socrii? Daca socrii stau in Bucuresti si te ajuta mereu banuiesc ca si tu stai in Bucuresti, altfel imi vine greu sa cred ca soacra face naveta pt. tine sa tina menajul. Din experienta iti spun ca "ajutorul" parintilor e cu doua taisuri. Devine normal sa-si bage nasul toata lumea in viata voastra cum cred ei ca e mai bine si va vor sufoca in timp. Acum ai ocazia sa rupi ciclul asta si ideea din capul lor ca trebuie ajutati "copiii" , ca nu mai sunteti copii. Tu trebuie sa conduci situatia asta ca e familia ta si toti trebuie sa priceapa ca oricit de bine va intelegeti nu traiti la comun.
Cum au zis toti, copilul vrind nevrind la inceput clar va fi cu tine, nu stiu cum stai cu serviciul dar 1 an tot poti sta acasa daca nu doi si iti vezi tu de copil. Ele mai stiu din gura cum se creste un copil ca atunci cind vor pune mina tot ca tine vor fi. E prea mult timp de cind nu au mai stat cu un copil mic. Si eu nu cred ca e benefic pt. un copil sa fie crescut de bunici. E bine sa ai o relatie apropiata si tu si copilul dar sa va ajute cind ai TU NEVOIE nu cum VOR ELE. Asta in timp duce la certuri si tu vei fi tot la mijloc ca acum.

[Ana_Karr]

Esti o rasfatata Ioana ! Sincer te invidiez ! Vad ca daca nu ai probleme, ti le creezi.
Fa tu copilul si restul vin de la sine.
Ca sa-i impaci pe toti, va sta cand la unii cand la altii.

Doamne ce probleme au unii !

[portocaLeu]

Doamne ce probleme au unii !

Prin anii '80 aveam niste prieteni comuni de aceeasi varsta cu noi care asteptau primul lor copil. Dupa nastere Stefana a stat cateva luni cu copilul acasa si a inceput serviciul incredibil de repede( ba ca n-avea lapte, ba ca e nevoie de ea la serviciu) si a dus copilul de patru luni la mama ei, la Buzau( mama era o femeie de la tara cu gospodarie mare, cu gaini, porci, cu plante de ingrijit in gradina...dar s-a straduit sa fie mama si pentru micutul nepotel care era vizitat de tinerii perinti o data la doua saptamani...). Dupa doi ani a aparut al doilea copil al Stefanei care a luat drumul Buzaului in aceleasi conditii, ca ale fratelui sau...Bunica a facut tot ce i-a stat in putinta sa creasca nepotii ca pe proprii ei copii si nu imi pot opri senzatia dezagreabila nici acum, cand imi aminesc ce am simtit cand i-am vizitat cu Stafana intr-o sambata: erau amandoi pe jos, in fata casei, cu manutele si cu guritele manjite de pamant...bunica era bolnava de mult timp dar nu se plangea, ca sa nu se supere copiii, sa nu-i ia nepotii...
Bunica a fost apoi operata de cancer de col dar sa nu credeti ca Stafana si-a luat copiii acasa, he, he...abia cand au implinit fiecare sapte ani, ca trebuia sa mearga la scoala, abia atunci s-au indurat minunatii parinti Stefana si Dorel !
A, nu v-am spus ce serviciu avea Stefana, serviciu pentru care si-a indepartat copiii pe care spunea ca ii iubeste ca o nebuna si care ii lipseau nespus : munca extrem de importanta la...registratura unei intreprinderi din Bucuresti...

[Ana_Karr]

Eu am in mine putina invidie pt femeile tratate ca niste printese, care primesc totul pe tava. Ele nu trebuie sa faca nimic, doar sa existe. Sper ca si fii-mea sa aiba norocul asta, daca tot s-a nascut cu handicapul de a fi fata.

[portocaLeu]

Eu am in mine putina invidie pt femeile tratate ca niste printese, care primesc totul pe tava. Ele nu trebuie sa faca nimic, doar sa existe. Sper ca si fii-mea sa aiba norocul asta, daca tot s-a nascut cu handicapul de a fi fata.

Nu mai gandi asa, in primul rand, printesele care primesc totul pe tava sunt putine...Si daca nu trebuie sa faca nimic cum se mai pot ele bucura de viata?
Iar in al treilea rand - ca mama de fete ce sunt - iti spun sa te bucuri ca ai fata: o fata e mai usor de crescut, ca mama te vei bucura de atentia ei mereu ( daca stii cum s-o cresti pe printesa ta) si nu mai gandi ca e handicapata, nici vorba de asa ceva ! Fetele pot invata sa faca orice in viata, sunt egale cu baietii in totul, doar in privinta sexualitatii nu vor fi niciodata egale - nu sunt dotate pentru asa ceva ... dar daca fete n-ar fi la ce ar mai exista baietii ??? (IMG:http://forum.softpedia.com/style_emoticons/default/tongue.gif)

[planner26]

Ioana cred ca copilul tau are 2 ani acum, sa iti traiasca si sa fie sanatos! Ce ne mai poti spune dupa 2 ani de la deschiderea acestui thread?

[Ana_Karr]

Fetele pot invata sa faca orice in viata, sunt egale cu baietii in totul

Teoretic. Alea care ajung "sus", au in spate zvonuri despre caile pe care au ajuns ele "sus". Cate femei chirurg prima mana, pilot, prim ministru stii ?
Femeile sunt doar de decor si ca sa umple paginile tabloidelor. Sau sa faca treburile minutioase pt care barbatii nu au rabdare.

Si referitor la faptul ca o fata este mai apropiata ... da asa o fi. Dar eu nu vreau sa-mi fie mie bine. Vreau ca ei sa-i fie bine. Sa nu aiba bariere in fata legate de faptul ca este femeie, sau ca nu are sani mari sau ca are cateva kilograme in plus.

Ioana cred ca copilul tau are 2 ani acum, sa iti traiasca si sa fie sanatos! Ce ne mai poti spune dupa 2 ani de la deschiderea acestui thread?

Chiar. Nici nu m-am uitat cand a postat Ioana. Si eu sunt curioasa ce face Ioana.


Acest mesaj a fost modificat de Ana_Karr: 28th April 2009, 11:32

[portocaLeu]

Teoretic. Alea care ajung "sus", au in spate zvonuri despre caile pe care au ajuns ele "sus". Cate femei chirurg prima mana, pilot, prim ministru stii ?
Femeile sunt doar de decor si ca sa umple paginile tabloidelor. Sau sa faca treburile minutioase pt care barbatii nu au rabdare.

Si referitor la faptul ca o fata este mai apropiata ... da asa o fi. Dar eu nu vreau sa-mi fie mie bine. Vreau ca ei sa-i fie bine. Sa nu aiba bariere in fata legate de faptul ca este femeie, sau ca nu are sani mari sau ca are cateva kilograme in plus.

Vrei neaparat ca fiica ta sa ajunga prim ministru, pilot sau chirurg de prima mana? Crezi ca numai asa va fi fericita?
Si daca facem treburi minutioase de ce am fi mai putin importante decat barbatii?
Ana, vei avea grija sa nu cresti o fata plina de complexe, daca vei fi langa ea o vei face sa inteleaga sa se iubeasca asa cum a facut-o Dumnezeu, chiar cu sanii mari sau cu nustiu cate kg in plus... Eu am doua prietene supraponderale care se intretin singure, muncesc foarte mult si nu se sinchisesc de burtile lor si de sanii lor imensi...le iubesc pentru echilibrul lor psihic exceptional!