Buna,
Ma numesc Vasile Tomoiagă si sunt discromat (parca as fi la o sedinta de terapie in grup (IMG:
style_emoticons/default/tongue.gif) ). In toamna trecuta am incercat sa fac scoala de sofer. Am fost respins ca inapt la testarea oftalmologica de specialitate. In decursul a cateva luni (vreo 3-4) am citit si am adunat material care s-a concretizat in memoriul pe care il puteti citi mai jos. Acum o luna (13 Martie 2007) am primit
raspuns de la Ministerul Sanatatii care ma anunta ca memoriul a fost inaintat Comisiei de Oftalmologie, si o sa primesc raspuns in timp legal.
Puteti vedea intregul material (scris complet de catre mine, are si poze (IMG:
style_emoticons/default/biggrin.gif) ) la adresa:
http://tomoiaga.ro/discromat.htmlL-am mai postat si pe
DaciaClub.ro (sunt si ceva discutii interesante, din pacate s-au oprit).
Discromatopsia și drepturile cetățeanului în România
Scrisoare deschisă, către:
Ministerul Sănătății Publice
Comunitatea medicilor oftalmologi
Există o anomalie genetică numită discromatopsie ce afectează aproximativ 8% din bărbați și 0,4% din femei, care se manifestă printr-o sensibilitate diferită de cea normală la percepția culorilor, de multe ori fără ca respectivii să fie conștienți de asta. Studiile știintifice au demonstrat ca nu există o incompatibilitate între această anomalie și capacitatea de a conduce în siguranță un autoturism. Cu toate acestea, spre deosebire de multe state din vest, în țara noastră persistă o discriminare destul de răspândită față de persoanele afectate de discromatopsii, manifestată prin declararea acestora ca fiind inapte de a conduce o mașină, cu toate că legile în vigoare nu includ aceasă anomalie în lista afecțiunilor incompatibile cu calitatea de șofer amator.
Discromatopsia (uneori numită discromatie, dar și daltonism - vezi Anexa 1 pentru definirea termenilor) este caracterizată în general de incapacitatea de a distinge corect diferențele mici între anumite nuanțe de culori (cel mai adesea nuanțe de roșu și verde), de obicei apropiate în spectrul vizual. Aceasta este o afecțiune netratabilă, moștenită genetic, datorată deficienței celulelor fotoreceptoare aflate pe retină responsabile de vederea diurnă (conuri) în a filtra corect una din cele trei componente fundamentale de culoare - roșu, verde și albastru (vezi Anexa 1 pentru detalii).
Pentru a elimina posibile ambiguități și confuzii, dorim să clarificăm faptul că dacă o persoană este discromată, acest lucru nu înseamnă că nu distinge culorile, sau că nu distinge roșul sau verdele, sau încurcă roșul cu verdele. Este adevărat că sunt cazuri în care o persoană nu face absolut nici o deosebire între aceste două culori, însă acestea sunt extrem de rare. Persoanele discromate nu au în general dificultăți în a vedea culoarea roșie sau verde a semaforului. Nu vor confunda o mașină roșie cu una verde, și întotdeauna vor vedea mașina sau pietonul, indiferent de culoarea mașinii sau a hainelor pietonului. Persoanele cu discromatie întâmpină foarte puține dificultăți în a îndeplini sarcini care implică percepție normală a culorilor. Foarte mulți discromați nu conștientizează decât foarte târziu faptul că percepția culorilor la ei diferă în vreun fel de percepția normală. Pur și simplu întâmpină dificultăți în percepția diferențelor mici ale nuanțelor de roșu, portocaliu, galben și/sau verde ale spectrului color. Este posibil de exemplu ca un discromat să nu poată determina cu exactitate ce culoare are lumina unui bec de la un avion care zboară noaptea la depărtare, dar nu același lucru se întâmplă cu culorile semaforului.
Pentru a diminua efectele deficienței de percepție a culorii, discromații se bazează mai mult pe alte proprietăți ale spațiului vizual, deoarece identificarea obiectelor nu se face numai după percepția elementului cromatic, ci și după luminozitate, contrast, poziție, formă, context. Tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor persoanelor cu deficiențe de perceptie a culorilor, în țările dezvoltate se suplimentează cantitatea de informație non-cromatică care ajunge la participanții la trafic. Ca exemplu, pozițiile lămpilor roșu, galben și verde sunt standardizate. De asemenea, culoarea semafoarelor de trafic este intensificată, iar nuanțele sunt mutate către culori din spectru care sunt mai ușor perceptibile. Astfel, se folosește verde-albastru, și nu verde-roșu, iar în unele țări europene, mărimea lămpii roșii este accentuată, pentru a fi vizibilă de la o distanță mai mare.
Diferențele între discromați și persoanele cu vedere normală se pot observa la examinarea cu testele cromatice Ishihara. Acestea nu imită însă combinații de culori cumune din viața reală, ci au fost concepute artificial pentru a depista deficiențele de percepție a culorilor. Aceste teste au fost publicate pentru prima dată în 1917 de către Dr. Shinobu Ishihara, profesor la Universitatea din Tokyo. Studiile făcute până în prezent arată că aproximativ 8% din bărbați și de 0,4% din femei au o formă sau alta de tulburare de vedere legată de percepția culorii. Exista o variabilitate în funcție de zona geografică sau alți factori, însă procentele la bărbați variază între 5 și 12 la sută [1, 2, 3]. Pentru că discromatopsia are cauzalitate genetică, există uneori grupuri de indivizi, de obicei din populații închise, la care incidența este mult mai mare (Ungaria, Scoția, etc). Insula Pingelap este un caz special, unde ~8% din populație este acromată [1, 12].
În vestul Europei și în Statele Unite ale Americii, testele Ishihara precum și altele (lanterna Farnsworth, etc.) se folosesc în continuare pentru a identifica persoane cu deficiențe cromatice, de obicei în momentul în care acestea aplică pentru locuri de munca la care percepția culorii este critică pentru îndeplinirea sarcinilor, cum ar fi:
* poliție - recunoașterea culorii unei mașini sau a elementelor de imbrăcăminte, etc
* armată - coduri specifice de armament, ranguri militare, semnale specifice, etc
* navigație aeriană - recunoașterea simbolurilor de bord
* tehnică electronică - codarea cu culori a pieselor electronice
* arte vizuale – recunoașterea diferențelor subtile între culori într-un print, poză, imagine TV
Aplicarea testelor pentru evidențierea abilității de recunoaștere a culorilor se face doar în locurile în care aceasta este absolut critică și indispensabilă. În SUA se permite chiar și pilotarea unui avion, inclusiv comercial, pentru persoane cu deficiențe cromatice, eventual cu restricții de a zbura noaptea [13], iar în unele tări nu se cer nici un fel de abilități cromatice pentru a obține un carnet de conducere pentru amatori [7].
În România, tot mai multe persoane de sex masculin sunt declarate inapte pentru a fi conducători amatori de autovehicule, din cauza discromatiei totale sau parțiale cu care au fost diagnosticați, demonstrate prin inabilitatea de a distinge cifrele înscrise pe planșele cromatice Ishihara (vezi Anexa 2). Nu de puține ori se întâmplă ca persoana supusă diagnosticarii să încurce una sau două culori, în condiții de luminozitate specială, adică lumină crepusculară (cel mai adesea portocaliu/roșu, și alb/verde). În condiții normale de trafic persoanele discromate nu raportează probleme în a face aceste diferențe de culoare, ba mai mult, șoferi cu mulți ani de experiență și cu zeci sau sute de mii de kilometri parcurși atât în România cât și în afară, recunosc că nu au avut parte de evenimente rutiere deosebite, afecțiunea lor neîmpiedecându-i să fie participanți responsabili la trafic.
Dorim să amintim că dreptul de a conduce un autovehicul îl are fiecare cetățean a cărui sănătate fizică și mintală nu pune în pericol real siguranța circulației rutiere. În timp ce în SUA și în multe țări europene se fac eforturi serioase pentru a integra cât mai bine în sistemul de învățământ și în societate copiii și adulții cu deficiențe în percepția culorilor, în România se menține de facto aceasta discriminare inclusiv pentru forme ușoare, în care individul percepe clar culorile fundamentale.
Este interesant de urmărit istoricul legilor din țara noastră care tratează această problemă. Astfel, în ordinul Nr. 87 din 03/02/2003, Anexa 1, paragraful Oftalmologie, la numărul 4, discromatopsiile sunt incluse în lista afecțiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie. La scurt timp după aceasta (12/4/2003), apare un nou ordin, 350/2003, care îl modifică pe cel anterior, și înlocuiește lista afecțiunilor. În mod îmbucurător, discromatopsiile au fost eliminate. Acest ordin, care este în vigoare la această dată, elimină de jure discriminarea față de persoanele care doresc să fie șoferi amatori, dar au discromatopsii. Astfel, problema s-a mutat de la litera legii în cabinetele medicale, lăsând la latitudinea medicilor oftalmologi decizia privind impactul aptitudinilor cromatice în actul condusului ale persoanei examinate. În practică, din păcate, discriminarea se păstrează la grade înalte. Persoane care au reușit cândva să obțină carnetul, la reexaminare au fost declarate inapte, pe baza testării cu planșele Ishihara. Angajați ai unor instituții de stat au ajuns în situația disperată de a fi amenințați cu pierderea slujbei din cauza discromatopsiei, deși în toată perioada serviciului lor, și-au îndeplinit sarcinile fără nici o problemă. Persoanelor tinere care doresc să urmeze cursurile unei școli de șoferi li se taie avântul de către medicul specialist oftalmolog, prin declararea acestora inapte, după testarea vederii cu plăcile cromatice și la lumină crepusculară. Aceste cazuri sunt recente, inclusiv în a doua jumătate a anului 2006, când România se pregătea să adere la structurile Uniunii Europene.
În aceste condiții, considerăm necesară o discuție publică pe această temă. Medicii oftalmologi trebuie să înțeleagă faptele concrete privitoare la aceste anomalii minore. Este inadmisibil ca atâția oameni să fie tratați superficial și ușuratic, prin aplicarea fără discernământ a ștampilei de INAPT ȘOFER pe biletele de analiză. Știm că sistemul medical românesc este departe de a fi perfect, dar îmbunătățirea lui nu se va face dintr-o dată. E nevoie de pași mici, pe care fiecare persoană trebuie să și-i asume. Nu putem schimba practica unei țări întregi, dar putem îmbunătăți practica personală. Putem sa ridicăm probleme pentru dezbateri amiabile, putem sa analizăm date și statistici, putem sa examinăm practicile țărilor mai dezvoltate decât noi, și sa adoptăm și sa adaptăm specific acolo unde vedem că este nevoie de schimbare, ba mai mult, acolo unde vedem ca interesele oamenilor sunt tratate superficial sau chiar discriminatoriu. Nu dorim să spunem că discriminarea este cu rea intenție. Nicidecum. Credem mai degrabă că este vorba de inerție, din cauza practicilor care s-au statornicit de foarte multă vreme, din timpurile comunismului până în zilele noastre. Credem ca este vorba de lipsă de interes, din cauză că cei care dețin decizia nu sunt direct afectați, și nu văd necesitatea și urgența schimbării unor proceduri. Cu toate acestea, trăim din fericire într-o societate democratică, care este capabilă să genereze practici și legi drepte, prin dezbateri și discuții publice, prin conștientizarea nevoilor individuale și comunitare, prin cântărirea atentă a faptelor și a consecințelor, și prin reevaluarea procedurilor împământenite.
Suntem de părere că instituțiile din țara noastră trebuie să se adapteze la cerințele unei societăți moderne, și în acestă chestiune particulară să își armonizeze practicile cu cele din țările membre ale Uniunii Europene. Dacă este perfect legal ca un cetățean conducător auto al Uniunii Europene să intre pe teritoriul țării noastre fără a i se face la graniță un test Ishihara, considerăm că este de bun simț ca și cetățenii români să se bucure de aceleași drepturi în țara lor ca și vizitatorii. De aceea supunem acest memoriu atenției celor investiți cu autoritate în această problemă, pentru ca autoritatea lor să fie folosită cu responsabilitate și în folosul cetățenilor.
Avem încredere că medici oftalmologi din România au capacitatea de a analiza corect și imparțial datele, în ceea ce privește capacitatea de a conduce un autovehicul a persoanelor cu deficiențe cromatice, și pot lua măsurile necesare eliminării condițiilor discriminatorii. Este de datoria acestora să studieze cu mult mai mare atenție problema diferitelor forme de deficiență cromatică, să reevalueze impactul pe care aceastea îl au în actul conducerii unui autoturism, și dacă impactul negativ este neglijabil sau inexistent (lucru demonstrat de mulțimea de șoferi amatori cu discromatii din diverse state europene și SUA, și chiar România), atunci aceastea să nu mai fie considerate impedimente în calea obținerii permisului de conducere amator. Sperăm că motivul pentru care nu s-a făcut asta până acum ține mai degrabă de lipsa de informare, neglijență și inerție. Dar când vorbim despre drepturile a opt (8) procente din populația de sex bărbătesc a României, neglijența nu mai este o opțiune. Un calcul simplu ne arată ca este vorba despre aproximativ 800.000 de bărbați, adică cel puțin un jumătate de milion de bărbați adulți, nu de un procent sec într-o statistică oarecare. Fiecare din aceste persoane este un caz personal și poate constitui o dramă la propriu pentru cel afectat. A spune cu nonșalanță că acești oameni nu au dreptul să conducă un autoturism este o condamnare la imobilitate pentru ei, și o discriminare de proporții. Bine-intenționata și des-auzita frază "Lasă că va conduce soția" nu ne este de nici o consolare, iar rezolvarea în stilul clasic românesc nu este o opțiune. În țările dezvoltate, unde s-au efectuat studii științifice solide, s-a demonstrat fără drept de apel că discromații nu constituie un pericol sporit pentru circulația publică [7, 8, 9, 10]. Capacitatea de a conduce un autovehicul poate înseamna diferența între a fi apt de muncă și a fi șomer, între a fi mobil și a fi "sechestrat", între a fi 100% funcțional și a fi "handicapat". De aceea dreptul de a conduce un autoturism, de a obține acest carnet categoria B, în țările cu tradiție rutieră nu poate fi grevat de incapacitatea de a distinge corect anumite nuanțe de culori, în condiții speciale. Discromat fiind, ți se poate interzice să devii controlor de trafic aerian, polițist, șofer de autobuz sau șofer profesionist, în țările dezvoltate, UE, Canada sau SUA. Nu ți se poate interzice însă să conduci ca șofer amator [7].
Credem ca testarea în vederea depistării discromatopsiei este benefică si necesară, și ar trebui facută încă din clasele primare. Copii care suferă de această anomalie pot întâmpina uneori dificultăți ale căror cauze nu le bănuiesc, la materiile la care recunoașterea și discriminarea culorilor joacă un rol important, cum ar fi desenul, chimia - experimente care necesită observarea culorilor unor lichide sau flăcări, fizică optică - observarea culorilor în care se descompune lumina albă, electronică - recunoașterea codurilor de culori, etc. Considerăm că o educație minimală a elevilor discromați este necesară pentru ca aceștia să cunoască natura acestei minore afecțiuni, cât și eventualele probleme cu care s-ar putea confrunta. Credem că este foarte importantă menținerea testării și la examenul medical pentru școala de șoferi, dar în cazul în care se aplică pentru permis amator, rezultatul să fie mai mult informativ decât eliminatoriu.
În final, merită sa reflectăm la observația pe care o fac medicii de la Academia Americană de Oftalmologie, la pagina de Cerințe vizuale pentru condus [7]:
Permisul de a conduce o mașină pe drumurile publice este mai degrabă un privilegiu decât un drept. Acest privilegiu nu ar trebui să fie (acordat și *) extins în mod indiscriminatoriu.
Cu toate acestea, într-o societate în care autoturismul personal este principalul și deseori singurul mijloc de transport, anularea dreptului de a conduce rezultă în dificultăți personale excepționale, și acordarea permisului nu ar trebui să fie refuzată fără o justificare clară.În numele celor peste un jumătate de milion de bărbați adulți români afectați,
Vasile Tomoiagă,
25 de ani, discromat (deuteranomalie), inapt șofer în România
email: vasile.tomoiaga@gmail.com
tel: 0744-119799
adresa: Lombului 3, ap. 101, Cluj-Napoca 400227, Cluj
Radu Popescu,
29 de ani, discromat, șofer auto în SUA
email: discromat@gmail.com
* cuvintele dintre paranteze nu apar in textul original
Notă: referințele se pot consulta în Anexa 3
Anexa 1. Clasificarea deficiențelor cromatice
Deficiențele cromatice poartă mai multe nume, uneori folosite pentru a desemna același lucru. Cel mai cunoscut termen este daltonism, și apoi discromatopsie sau discromatie. Deși unii folosesc termenul daltonism pentru toate formele de deficiențe de percepție a culorilor, acesta se referă în special la discromatiile de tip roșu-verde, anume, deuteranopii și protanopii. Mai jos vom folosi termenul discromatopsie pentru a desemna toate tipurile de deficiențe cromatice (în engleză: colorblind, colorblindness). Aceste deficiențele sunt date de anomaliile care apar în celulele fotosensibile, aflate pe retină, în partea din spate a ochiului. După nume, Protos, Deuteros și Tritos sunt denumirile celulelor con care conțin pigmenți vizuali sensibili în domeniul lungimii de undă lungă, medie și scurtă (culorile roșu, verde, albastru). Prin combinarea mesajelor care vin de la fiecare din cele trei seturi de celule con, omul percepe varietatea largă de culori pe care le vedem în mod normal [1].
Unei persoane care suferă de discromatopsie îi funcționează anormal unul sau mai multe seturi de celule con. Anormalitatea se manifestă prin deplasarea (până la suprapunere) a domeniului lor de sensibilitate, astfel încât conurile responsabile cu verdele îl percep spre roșu, și invers (vezi Anexa 2 pentru exemplificare grafică) [4]. Se poate distinge între mai multe forme ale acestor deficiențe. Cea mai frecventă (99% [2]) este anomalia receptorilor Protos (Protanomalie și Protanopie) și Deuteros (Deuteranomalie și Deuteranopie). Mai rară este defectuozitatea Tritosului (Tritanomalie și Tritanopie), și foarte rar pot apărea cazuri unde doar un singur tip de receptor este sănătos (Monocromazie) sau chiar toate cele trei tipuri de receptori sunt defectuoși, și numai receptorii responsabili cu vederea de noapte, bastonașele, funcționează corect (Acromazie) [1].
Discromatopsia de tip roșu/verde (defectuozitatea receptorilor Protan și Deutan) este cauzată de anomalia cromozomului X și este ereditară. Femeile au doi cromozomi X, iar bărbații au câte un X și un Y. Pentru ca o femeie să aibă deficiențe cromatice e necesar ca ambii cromozomi X să poarte defectul (dacă doar unul e defect, cel cu informația corectă o rescrie pe cea defectuoasă, în procesul de reproducere), pe când la bărbați doar unul (singurul, celălalt fiind Y), aceasta fiind cauza pentru care anomaliile cromatice sunt prevalente la bărbați. Se estimează că 8% dintre bărbații caucazieni (1 din 12) au o formă de anomalie cromatică de tip roșu/verde, în timp ce la femei procentul este de ~0,4%-0,5%. Anomaliile ereditare ale Tritosului sunt extrem de rare, fiind prezente la ~0,05% din populație. Pe baza opiniilor de mult formate, cauza discromatopsie este reducerea sensibilității receptorului anormal, deși noile rezultate ale cercetărilor presupun deplasarea (engleză: shift) domeniului de sensibilitate al acestuia [1]. Această explicație recentă este consistentă cu experiența discromaților cu deuteranomalie, pentru care este foarte dificil să diferențieze în lumină crepusculară sau noaptea, între luminile portocaliu și roșu, respectiv verde și alb (explicabil probabil prin accentuarea componentei de roșu a culorii, și prin atenuarea componentei de verde).
Clasificare și definiții. După modul în care omul percepe culoarea, vederea se clasifică în:
1. Tricromată - vederea normală este tricromată – toate cele trei tipuri de pigmenți au percepție corectă a culorilor
2. Tricromată cu anomalii - unul (sau mai multe) seturi de celule con au percepția deplasată (eng: shifted)
Protanomalie - sensibilitate deplasată parțial dinspre roșu spre verde a receptorilor sensibili la lumina roșie
Deuteranomalie - sensibilitate deplasată parțial dinspre verde spre roșu a receptorilor sensibili la lumina verde (cea mai întâlnită, ~5% din bărbați)
Tritanomalie - sensibilitate deplasată parțial (probabil spre verde) a receptorilor sensibili la lumina albastră
3. Dicromată – percepția unui set de celule con este complet suprapusă peste cea a altui set
Protanopie – roșul e perceput ca verde (domeniul de sensibilitate al receptorilor Protos e suprapus peste cel al receptorilor Deuteros)
Deuteranopie – verdele e perceput ca roșu (domeniul de sensibilitate al receptorilor Deuteros e suprapus peste cel al receptorilor Protos)
Tritanopie – albastrul e perceput (probabil) ca verde
4. Monocromată (acromată) - oamenii cu vedere monocromată nu percep (sau percep foarte slab) alte culori în afară de alb, negru, și nuanțe formate din combinarea celor două (ca și un film alb-negru)
Acromazie, monocromazie clasică - incapabili să combine culorile, vedere exclusiv în nuanțe de gri (monocromat bastonașe)
Monocromazie atipică - recunoaștere a culorilor foarte scăzută (monocromat conuri)
Note:
1. Deși pentru realizarea acestui studiu s-au depus eforturi semnificative, autorii nu sunt specialiști în domeniul oftalmologiei, și există posibilitatea (scăzută) ca unele informații să nu fie factuale și/sau actuale.
2. Pentru compilarea acestui studiu s-au folosit surse de informație scrise preponderent în limba engleză, găsite pe internet. Deși au fost căutați acești termeni și în paginile scrise în limba română, s-au găsit foarte puține resurse care tratează acest subiect. Există două explicații posibile: medicii oftalmologi din România încă nu au o prezență profesională pe internet prin studii, articole, lucrări, etc., în limba română, sau/și există efectiv foarte puține studii și lucrări în acest domeniu.
3. Din cauza prezentată la punctul 2, este posibil ca unii termeni de specialitate să nu corespundă exact cu cei folosiți de lumea medicală românească, deoarece la unii s-a recurs la o adaptare din limba engleză.
4. Termenul medical științific folosit pentru a descrie anomaliile cromatice în limba română este discromatopsie. Totuși, pentru a desemna persoanele discromatopsice s-a folosit termenul discromat, pentru simplitatea pronunției, și pentru că e folosit în mod obișnuit.
Resurse:
[1]
http://www.daltonism-ro.com/daltonism_discromatopsie.htm - Daltonismul și corijarea acestuia, studii făcute de o firmă din Ungaria (în limba română)
[2]
http://www.toledo-bend.com/colorblind/aboutCB.html - informații despre discromatie/daltonism (în limba engleză)
[3]
http://www.iamcal.com/toys/colors/whatis.php - clasificarea discromatopsiilor (în limba engleză)
[4]
http://www.firelily.com/opinions/color.html - Reprezentare grafică a percepțiilor normale și defectuoase [center][/center]
Daltonismul, am asa ceva?? :(
30th August 2006, 12:56
