Ce doreste natiunea secuiasca ?, UDMR vrea acelasi lucru, dar obtinut in alt mod. Opţiuni

[Benedict]

Ma bucurasem prea devreme pentru ca pe forum domneste buna intelegere si respectul reciproc. Din pacate observ ca sunt cativa colegi care recurg la mesaje care incita la atitudini nedemocratice, postand articole xenofobe si caracterizari colective. S-au dat cateva exemple si nu are rost sa le repet, insa constat cu mahnire ca sunt mereu aceiasi colegi. Sa devenim putin mai toleranti, nu este prea greu!
Majoritatea decide in sistemele democratice, insa asta nu inseamna ca minoritatile politice, religioase, etnice si altele sa fie reduse la tacere pe principiul nedemocratic ca daca nu esti ca noi si de acord cu noi atunci, esti impotriva noastra.

[Kukker]

Dar de unde stiti ca am citat din Romania Mare? Nu stiu cine a fost Aurel Agache (spre deosebire de altii)(dar stiu ca cel care l-a ucis a fost gratiat prin act prezidential. Desi victima a fost inaintata in grad post mortem, tot prin decret prezidential! Spune asta ceva? Dar se pare ca unii de pe aici stiu foarte bine cum a murit respectivul "militean": de unde stiti? Ati fost martor? Participant? Ati citit intr-un ziar? Iar aluzia din final chiar n/am priceput/o! Securitate comunista... printre noi....bla bla Dar cum ramine cu autonomia teritoriala? Cu climatul de subordonare si vulnerabilitate? Minciuni, miinciuni...... Nu ma faceti sa rad , asemenea porcarii apareau atunci in multe ziare (binenteles cam dupa 1990 ianuarie , dupa ce Ilici a dat tonul , cam pe 20 ianuarie ) ca si dupa evenimentele sangeroase de la Targu Mures din 18-22 martie 1990 sa fie editate si in maculatura numita carti....dar nimeni nu a verificat adevarul...aici nu ma referi la cei 5 militieni ...ci la restul tampeniilor....totul a mers pt a reinfiinta securitatea cu o alte denumire ..penrtu asta a fost si Tg Mures si multe alte evenimente ...si nici aici nu am nimic de comentat ca fiecare tara are nevoie de un serviciu secret ...numai ca la noi stim ce a fost acest serviciu si a mai ramas mult timp...si mai sunt si astazi bravi tovarasi din fosta secu...cu mentalitae de secu. Am avut prilejul sa stau de vorba cu cativa ,( nu asa de mult) ....am ramas socat cum gandeau . Toti militienii din toata tara au fost inaintati in grad post mortem....si asta cu sobolanul e cam sci-fi.... Si nu am participat , ci am multi prieteni din Tg Secuiesc care au fost atunci in zona ...si stiu totul perfect . Cu autonomia vom pasi cu pasi mici dar siguri ....

[sorin mok]

Majoritatea decide in sistemele democratice, insa asta nu inseamna ca minoriatile politice, religioase, etnice si altele sa fie reduse la tacere pe principiul nedemocratic ca daca nu esti ca noi si de acord cu noi atunci, esti impotriva noastra.

E valabila si reciproca, cumva?
Si daca esti asa atent, aici :

Nu dorim să trăim şi în continuare într-un climat de subordonare şi vulnerabilitate

[quote]nu e tot o caracterizare colectiva? Cine face acel climat?
Putina echidistanta, n/ar strica, nu/i asa?

[Tökéletes Kónya]

Eu tot n-am inteles ce inseamna ca minoritarii maghairi sau secui traiesc intr/un climat de subordonare si vulnerabilitate?
Sunteti sclavi? iobagi pe paminturile romanilor?
Nu participati la guvernare?
Nu aveti ministrii si secretari de stat?
Nu aveti functii la toate nivelurile guvernamentale?
Nu aveti un partid care va reprezinta?
Nu se studiaza la toate nivelurile de la gradinita la universiatae in limba materna?
-Vorbesti de proprietatea maghairilor asupra paminturilor!!! Dar s-a pus problema sa li se ia aceste paminturi? Sa fie mutati?
-Da, Roamnia a incheiat tratate. Dar le respecta:minoritarii traiesc faorte bine, au ami multe drepturi decat majoritarii! *(13 martie 2002> Presedintele Ion Iliescu îl gratiazã pe unul dintre asasinii colonelului post-mortem Aurel Agache, ucis în centrul orasului Târgu Secuiesc, în 22 decembrie 1989, dupã numai 253 de zile de privare de libertate.) / eiii, ce mai vulnerabil sunteti!!!!!
- Ce vrei sa spui cu vila soacrei? Ce casa a acoperit aceasta vila? (chiar trebuie sa facem sapaturi pina in secolul X-XI cind a aparut natiunea maghiara)
Daca nu va place in casa soacrei, drumul e in fata....

- Nu exista nici o conditie pentru aderarea Romaniei la Ue vizand acordarea de autonomie teritoriala. Se stie.
In caz contrar integrarea va fi anulata? De catre cine?
Fara nici o legatura, va aduceti aminte?>

Paremi-se ca mamica nu a cam avut grija sa nu chiuliti de la orele de istorie.
Si daca noi am vrea am putea lua toata transilvania ca a fost a urmasilor nostrii hunii dar noi cerem decat tinut secuiesc, prietenii stiu dece, ii mai mic si mai usor de organizat si acolo vor trai oameni inteligenti ca sunt satul de prostie. Am incheiat.
Intr-adevar ungurii nu au nici un drept pe transilvania dar hunii da asa ca ...
Daca nu va comvine atunci dati si dumneavoastra toata romania ca e pe pamaturile dacice nu ale romanilor...
Am dreptate nu e asa?

[zircon]

Paremi-se ca mamica nu a cam avut grija sa nu chiuliti de la orele de istorie.
Si daca noi am vrea am putea lua toata transilvania ca a fost a urmasilor nostrii hunii dar noi cerem decat tinut secuiesc, prietenii stiu dece, ii mai mic si mai usor de organizat si acolo vor trai oameni inteligenti ca sunt satul de prostie. Am incheiat.
Intr-adevar ungurii nu au nici un drept pe transilvania dar hunii da asa ca ...
Daca nu va comvine atunci dati si dumneavoastra toata romania ca e pe pamaturile dacice nu ale romanilor...
Am dreptate nu e asa?

Voi nu sunteti in stare sa recunoasteti minoritatea huna in Ungaria, in curtea voastra. Ce drepturi au hunii in Ungaria? Voi sunteti urmasii hunilor carora nu le dati statut de minoritate. Rasul cainilor! Bumerangul facu o volta ampla si va plesni exact in moalele capului!

[Tökéletes Kónya]

Voi nu sunteti in stare sa recunoasteti minoritatea huna in Ungaria, in curtea voastra. Ce drepturi au hunii in Ungaria? Voi sunteti urmasii hunilor carora nu le dati statut de minoritate. Rasul cainilor! Bumerangul facu o volta ampla si va plesni exact in moalele capului!

Ce minoritate huna cand sunt aceiasi si sunt una cu poprul maghiar?
Cei care vor statut de minoritate sunt niste debedei care nu urmaresc decat avantajele pe care ar putea sa le aibe ca minoritate.
Mai studiati si dumneavoastra si istoria dar si monitorizati politica maghiara inainte a fac astfel de afirmatii
Si huni suntem cu totii au mai ramas cativa sadea sadea sadea

Oare dece i-o zice HUNGARY.....? greu de inteles......

[radumiki]

,, Sun nou aci si sper sa ma inteleg cu dumneavoasztra '' - primul tau post.. Apoi : ,, Paremi-se ca mamica nu a cam avut grija sa nu chiuliti de la orele de istorie. Si daca noi am vrea am putea lua toata transilvania ca a fost a urmasilor nostrii hunii dar noi cerem decat tinut secuiesc, prietenii stiu dece...'' Ai inceput conciliant si dupa cateva posturi faci afirmatii nefundamentate care in nici un caz nu vor duce la intelegere ci , dimpotriva vor degenera dialogul . Despre istorie ( pe scurt... (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ): Hunii Conglomerat de populatii asiatice, nomade, de neam turanic. Conduse de razboinici calareti, dezlantuirea lor in Europa a declansat perioada furtunoasa a migratiei popoarelor. Inainte de patrunderea in Europa istoria hunilor a putut fi reconstituita in linii mari datorita, informatiilor transmise de cronicile chinezesti. Dupa ce secole de-a rindul au facut presiuni la granitele chineze, la sfirsitul sec. 3 i.e.n., organizati in mari uniuni de triburi, hunii au ajuna in regiunea Volgai, iar in preajma e.n. s-au aAezat la E de Don. In a doua jumatate a sec. 4 e.n. au inaintat spre V supunind pe alani si greuthungi si inglobindu-i in marea confederatie hunica. In 375 e.n. au atacat teritoriile locuite de gotii thervingi din Moldova si Muntenia silindu-i sa treaca in S Dunarii in Thracia si Moesia (Amm. Marcell. XXXI). Dupa, aceasta data, hunii si-au stabilit centrul puterii lor in Pannonia, de unde sub conducerea lui Attila au intreprina in sec. 4—5 numeroase atacuri asupra Imperiului Roman de rasarit. Dar in 451 e.n., armatele Imperiului conduse de generalul roman nascut in Dacia, Aetius infrunta „confederatia hunica" la Campua Mauriacus (Iord., Getica, XXXVII), provocindu-i grave pierderi. Declinul puterii hunilor s-a accentuat dupa moartea lui Attila (452 e.n.) si mai alea dupa infringerea suferita din partea coalitiei germanice conduse de gepizi la Nedao (454 e.n.), data dupa care hunii dispar din istorie.Pe teritoriul Romaniei, patrunderea hunilor in sec. 4 e.n. a avut loc in conditiile slabirii Imperiului roman de rasarit in urma deselor incursiuni de jaf si distrugere efectuate de catre acestia. Hunii care si-au pastrat tot timpul viata nomada nu s-au asezat niciodat si nicaieri durabil pe teritoriul Daciei, lasind urme sporadice in NE Moldovei, Cimpia Dunarii, Cimpia Tisei. Regiunea Transilvaniei o dominau mai alea prin intermediul aliatilor lor germanici ostrogotii si gepizii. parte a vizigotilor condusi de Athanaric dupa o scurta adapostire in Caucaland au trecut la S de Dunare. Din aceasta perioada si in legatura cu aceate evenimente dateaza tezaurele romane de lingouri de aur descoperite in SE Transilvaniei (Crasna si Feldioara) sau marele tezaur de obiecte de aur de la Pietroasele din Muntenia de E. O alta consecinta a patrunderii hunilor in teritoriul de astazi al Romaniei a fost aceea a lichidarii cel putin pentru perioada in care a domnit Attila (434—452 e.n.) a capetelor de pod romane din stinga Dunarii. Ungurii Populatie de origine fino-ugrica din spatiul cuprins intre Muntii Altai si nordul Iranului. In sec. I en au plecat din aceasta regiune si s-au statornicit pentru oarecare vreme in tinuturile cuprinse intre Muntii Urali si fluviul Volga. In sec. 9 e.n. sint semnalati in regiunea Lebedia (situata undeva intre Don si Nipru). Sub presiunea pecenegilor se muta, in Atelkuzu, tinut identificat ipotetic de catre unii cercetatori cu spatiul geografic cuprins intre Nipru si Prut, de altii cu cel dintre Bug si Siret sau cu cel dintre Nistru si Prut (cimpia Bugeacului). Const. Porph. (De adm. imp., 37, 15-33; 37, 68-71) ne informeaza ca in vremea in care se asezasera in Atelkuzu, ungurii erau condusi de Arpad. In ultima decada a sec. 9, aliati cu bizantinii ungurii au atacat regiunile bulgaresti de la S de Dunare. Episodul maghiar se leagă de o lungă tradiţie, dar prezintă o originalitate pronunţată. Este singurul care a avut ca iniţiatori fino-ugrici, singurul ale cărui consecinţe directe sunt încă vizibile în zilele noastre, în sfârşit singurul, după Attila, care a zdruncinat puternic Occidentul. Din motive lesne de înţeles, originea ungurilor a fost căutată cu mai multă atenţie decât a oricărui alt popor al stepei. Ca toate grupurile nomade care au avut succes, maghiarii s-au format prin adăugarea unor straturi diferite la un nucleu primitiv omogen. Acest nucleu este cu siguranţă ugric, adică aparţine unei ramuri etnice foarte apropiate de finlandezi. Cele mai direct înrudite cu limba maghiară sunt dialectul vogul şi cel ostiak din Rusia Orientală. Cel mai vechi habitat al maghiarilor trebuie să fi fost pe Kama, afluent din stânga al Volgăi Mijlocii. Au fost crescători de reni înainte de a adopta calul către începutul erei noastre. Puţin mai târziu, au intrat în contact cu iranienii din stepă, în special cu alanii, după cum o dovedesc câteva împrumuturi lexicale. Apoi, s-au aflat vreme îndelungată în relaţii cu triburi turanice. Maghiarilor li s-au alăturat fără îndoială onogurii, de unde şi numele de unguri sub care acest popor a fost cunoscut de lumea creştină. De la alţi turanici, vecini ai ciuvaşilor, maghiarii au împrumutat în jur de 9% din vocabular, mai ales aproape tot ceea ce priveşte agricultura şi creşterea vitelor, precum şi multe din antroponime. Mai multe triburi maghiare din epoca cuceririi sunt desemnate prin nume turanice. Totuşi, tipul fizic al ungurilor nu pare să se fi modificat în urma vreunui metisaj, căci a rămas mereu europoid prin excelenţă. Către secolul al VII-lea sau al VIII-lea, maghiarii au părăsit regiunea Kamei pentru Ucraina Orientală, între Volga şi Doneţ, şi au adoptat un stil de viaţă din ce în ce mai nomad care a dat o puternică unitate acestui popor amestecat. În 889, maghiarii din Ucraina au suferit şocul pecenegilor şi s-au împărţit în mai multe grupuri. Cel principal 1-a ales pe Arpad ca rege şi s-a îndreptat curând către Panonia, unde a pătruns în anul 895 traversând Carpaţii, fără îndoială atât prin trecătorile din nord-est, cât şi pe cele din sud-est. În această mişcare a fost antrenat clanul turanic al kavarilor( Chazarii) Această schemă se sprijină pe documentaţia lingvistică reunită şi analizată de istoricii unguri; ea este confirmată, pentru ultimele două secole, de textul lui Constantin Porfirogenetul. Acest izvor menţionează Lebedia şi Etelkuz (magh., Levedi, Etelkoz), ultimele habitate ale ungurilor înainte de migraţia către vest, termeni care au provocat o discuţie aprinsă; primul desemnează fără îndoială estul Ucrainei, al doilea (care înseamnă „ţara dintre râuri") este fie Ucraina Occidentală, fie actuala Moldovă. De aici a pornit Arpad spre Panonia. Problema originii ungurilor este şi mai complicată de existenţa unei „Ungarii Mari", situată pe Volga şi având ca limbă maghiara, pe care misionarii dominicani ar fi regăsit-o în 1235, cu puţin înainte de dispariţia acesteia sub loviturile mongolilor. Este vorba fără îndoială de o ramură a poporului maghiar care încetase să urmeze migraţia către sud-vest din secolul al VII-lea sau al VIII-lea. Numele indigen al ungurilor, maghiar, este probabil el însuşi un hibrid, ugric în ce priveşte primul termen şi turcic în cazul celui de-al doilea, amândouă având acelaşi sens, „bărbat". De la greci şi latini au primit numele turcilor onoguri, de la arabi pe cel al turcilor başkiri, în sfârşit potrivit altora pe cel de „turci" sau de „sabiri". Trecerea Carpaţilor nu a reprezentat gestul nechibzuit al unei populaţii hăituite. A fost, în mare măsură, consecinţa manevrelor împăratului grec Leon al VI-lea. Acesta, ameninţat de ţarul bulgar Simeon, căuta un mijloc pentru a-1 ataca din spate. Ambasadorul Niketas Skleros a solicitat regilor maghiari Arpad şi Kursan să joace acest rol. Aceştia au acceptat, au trecut Dunărea pe la Silistra şi au ajuns la Preslav. Dar acest succes foarte rapid 1-a neliniştit pe Leon al VI-lea care nu dorea să vadă o nouă putere barbară apărând în locul unei Bulgarii creştinate în cele din urmă.. I-a abandonat pe maghiari care, prinşi între bulgari şi pecenegi, s-au aflat într-o situaţie imposibilă. Singurul mijloc de a scăpa a fost să pună Carpaţii între ei şi duşmanii lor. În Panonia, maghiarii au împrăştiat foarte repede populaţiile puţin numeroase care ocupau câmpia. Moravia Mare s-a prăbuşit. Rezervându-şi creşterea vitelor şi terenurile de păşunat, triburile maghiare au tolerat existenţa unor sedentari, în stare de semiservitute, mai ales în zonele muntoase. Fiecare trib avea conducătorul său ales, descendenţii lui Arpad neavând decât o preeminenţă destul de vagă. Conducerea expediţiilor aparţinea adunării războinicilor şi conducătorilor pe care aceasta îi desemna Amănuntele cuceririi sunt puţin cunoscute, caracterul lacunar al surselor contemporane fiind adesea suplinit de adăugările cronicarilor medievali. Arpad pare să fi ocupat mai întâi Transilvania, apoi pare sa-şi fi stabilit centrul puterii sale în jur de Esztergom, pe cotul Dunării. Către 899, a acordat un armistiţiu moravilor. Până către 907, cucerirea nu a depăşit râul Raba la vest, dar eliminarea statului morav a permis puţin după aceea ocuparea Slovaciei şi Ungariei de vest actuale. Maghiarii şi-au dat repede seama că noua lor ţară era o răscruce ideală care le permitea să se năpustească, după plac, asupra tuturor popoarelor Europei, nu la întâmplare, ci profitând de slăbiciunile de moment ale acestora, despre care au fost întotdeauna remarcabil de informaţi (victimele lor au crezut în existenţa unor trădători). Toate statele organizate accesibile bazinului panonic au fost atacate, pe rând, de călăreţii maghiari. Doar regiunile împădurite din nord nu au fost afectate. Interesul ungurilor pentru Germania, ţinta principală a raidurilor, a fost anterior implantării în Panonia. Analele mănăstirii Saint-Bertin notează în 862 că regatul lui Ludovic Germanicul a fost atacat de duşmani „până atunci necunoscuţi de popor şi numiţi unguri". În anul 898, ungurii au descoperit Italia: au pus la încercare apărarea Brentei, revenind în anul următor când au forţat-o şi au ajuns până la Pavia. Prin Germania şi Italia au descoperit curând drumul spre Galia: începând cu 911 au atins Burgundia, în 917 Lorena, în 919 inima Franciei. O ultimă direcţie, tradiţională pentru popoarele stepei, le-a atras atenţia: cea către sud, în ţinuturile bizantine, deja cercetate cu ocazia nefericitei expediţii din 894. Au revenit pe acest drum de mai multe ori (ultima dată în 961), dar organizarea solidă a Imperiului bulgar, de acum înainte interpus între maghiari şi greci, i-a descurajat. De altfel, Balcanii deja răvăşiţi de atâţia invadatori nu ofereau perspective de jaf comparabile cu Occidentul latin. Ungurii au făcut în total, între 899 şi 955, treizeci şi trei de incursiuni în Occident, atingând puncte destul de îndepărtate precum Bremen (915), Orleans (937), Mende (924) sau Otranto (947). Întregul continent a fost răvăşit, cu excepţia regiunilor atlantice (jefuite deja cât s-a putut de vikingi) şi a Spaniei. Au fost atraşi mai ales de două regiuni: Bavaria, vizitată de unsprezece ori, şi Lombardia, atacată în treisprezece rânduri. Chiar şi îndepărtata Apulie i-a văzut trecând de trei ori. Ar fi plictisitor să urmărim toate aceste raiduri; ne vom mulţumi cu câteva exemple. Mai întâi cel al primului raid, din 899. Din anul precedent, avangărzile constataseră inexistenţa unui sistem defensiv notabil în nord-estul Italiei (limes-ul regiunii Friuli fusese abandonat după distrugerea avarilor). Armata a revenit în forţă în august 899, a traversat Aquileia şi Verona, apoi a apărut în faţa Paviei, capitala regelui Berengar. Acesta le-a ieşit în întâmpinare; atunci, ungurii s-au îndepărtat către est (fără îndoială obişnuita retragere a călăreţilor nomazi). Bătălia s-a angajat în trecătoarea Brenta, în apropiere de Padova, la 24 septembrie 899. A fost o înfrângere totală, foarte sângeroasă, suferită de regele Italiei. Ungurii au revenit apoi spre vest, până în Piemont şi Val d'Aosta, în timp ce alţii s-au îndreptat spre Reggio Emilia, spre Modena, sau au încercat să surprindă Veneţia cu ambarcaţii de piele. S-au întors în cele din urmă în Panonia, în vara lui 900. Să refacem acum primele mari expediţii în Germania. În martie 907, ungurii au trecut Raba; ia 5 iulie, în apropiere de Bratislava, l-au zdrobit pe margraful Bavariei Liutpold, care a fost ucis împreună cu arhiepiscopul de Salzburg, episcopul de Freising şi cel de Brixen şi nenumăraţi nobili bavarezi. Din oaste s-a detaşat un corp puţin numeros care a traversat râul Enns şi a jefuit, printre multe altele, abaţia de la Tegernsee. Începând cu anul 908, ungurii au reluat ofensiva: s-au năpustit asupra Thuringiei şi, la 9 iulie, l-au ucis pe margraful Burchard, ca şi pe episcopul de Wurzburg. În 909, au devastat Suabia şi Raetia. In 910, la 12 iunie, i-au învins pe suabi şi le-au ucis un conte; la 22 iunie, în apropiere de Augsburg, au mai ucis doi conţi, apoi au incendiat Regensburg-ul. În 911, pentru prima dată, au traversat Germania dintr-o parte în alta şi au ajuns în Burgundia. Prima traversare a Alpilor de la est la vest datează din 924. Pe scurt, cu o regularitate perfectă, care ilustrează o extraordinară adaptare a instrumentului pentru scopul ce i-a fost destinat, cavaleria maghiară pornea în fiecare an, în primăvară, de îndată ce exista suficientă iarbă pentru cai. Cu greu putem nota un an de pauză din zece sau doisprezece. În toate aceste acţiuni nu a existat nici un plan de ansamblu, nici un anumit motiv politic, cum au încercat să susţină anumiţi istorici maghiari moderni, ci doar o remarcabilă aptitudine de a profita de pe urma circumstanţelor locale. Aceste raiduri au mers din ce în ce mai departe o dată cu trecerea anilor, căci ţinuturile apropiate, prea devastate, dădeau tot mai puţină pradă. Către sfârşitul perioadei, ungurii au trebuit să ierneze în teritoriile duşmanilor, precum în 937-938 în Italia Centrală, sau să-şi înceapă operaţiunile înaintea primăverii. Aceste raiduri au afectat în special zonele rurale şi mai ales mănăstirile izolate, care ofereau cele mai bogate prăzi. Ungurii nu aveau nici timpul, nici mijloacele de a asedia oraşele fortificate; foarte puţine au fost cucerite (principala excepţie o constituie Pavia, la 12 martie 924) şi unul singur pare să fi fost distrus, Concordia, în apropiere de Aquileia. Scopul era de a strânge cât mai repede cu putinţă o pradă valoroasă şi un număr mare de sclavi. Uneori aceştia erau revânduţi pe timpul campaniei, dar aptitudinile comerciale ale ungurilor au rămas foarte departe de cele ale vikingilor. Efectul terifiant produs de atacuri trebuie să fi fost intenţionat accentuat aşa cum va fi mai târziu cazul mongolilor — în scopul de a paraliza de la început orice tentativă de rezistenţă. Acest fapt, împreună cu efectul surpriză, a constituit principalul avantaj al atacatorilor. Ca şi în cazul vikingilor, cărturarii din Occident i-au înconjurat pe unguri cu o aură terifianta. Anumiţi cronicari au reînnoit o temă a legendei lui Alexandru cel Mare: potrivit acesteia, Carol cel Mare i-ar fi închis pe unguri într-o incintă imposibil de deschis, dar Arnulf de Carinthia, pentru a obţine ajutorul lor împotriva lui Svatopluk al Moraviei, i-ar fi eliberat în mod necugetat. Această povestire fantastică poate fi întâlnită deja la Widukind de Corvey, în vremea lui Otto I. Ideea că nu ar fi putut profita de slăbiciunile Occidentului fără sprijinul unor trădători ticăloşi din rândurile creştinilor este de asemenea foarte răspândită; Flodoard îl acuză pe regele Berengar de a fi instigat şi condus expediţiile din 922 şi 924; Benoît du Mont-Soracte acuză un clan roman, condus de marchizul Pietro, în legătură cu raidul din 928 în Toscana. Este adevărat că în faţa ungurilor, ca şi în faţa vikingilor, aristocraţia s-a dovedit mult inferioară misiunii sale şi că, în mai multe rânduri, conducătorii locali au încercat să angajeze contingentele ungureşti pentru răzbunările lor personale (dar maghiarii au fost mult mai puţin docili decât sarazinii la aceste sugestii). Se vorbeşte cu plăcere despre unguri „pe un ton apocaliptic". Sosirile lor sunt anunţate de miracole, de comete, de meteoriţi şi nu există nici o ferocitate care să nu fie pusă pe seama lor. Vocabularul care îi desemnează este foarte instructiv. Reuneşte toate vechile denumiri ale celor mai răi barbari din toate timpurile: scythae, hunni, avari, agareni, şi chiar ariani! Maghiarii s-au arătat de altfel foarte mândri de asimilarea incorectă cu hunii: au profitat în secolele al XII-lea şi al XIII-lea pentru a-şi adăuga istoriei lor naţionale trecutul îndepărtat care îi lipsea. Împotriva ungurilor nu exista nici un mijloc de apărare. Ar fi fost nevoie de o cavalerie la fel de rapidă, dar sistemul de mobilizare carolingian era greoi şi lent. Zelul, existent în faţa normanzilor, a lipsit adesea. Aproape toate înfruntările, până în 955, s-au încheiat pentru creştini cu înfrângeri sângeroase în care aristocraţia occidentală a fost decimată (acesta este unul din principalele motive ale reînnoirii rapide a clasei conducătoare între secolele IX-XI). Nimeni nu s-a gândit la blocarea drumurilor, ceea ce ar fi putut fi eficient: în Italia, de exemplu, deplasarea cavaleriei şi căruţelor încărcate cu pradă ale ungurilor a depins de drumurile romane. În schimb a fost folosit, ca şi în faţa normanzilor, un mijloc pentru a limita pagubele: construirea de fortificaţii, care a dat în acest caz rezultate net superioare. Pericolul maghiar a fost unul din factorii esenţiali ai înmulţirii oraşelor fortificate şi castelelor în Germania de Sud şi în Italia de Nord. Îîncepând cu anul 901, bavarezii au construit castelul Ennsburg pentru a bloca trecătoarea Enns; în 908, Arnulf a refăcut zidurile Regensburg-ului; mănăstirile se înconjoară de ziduri (Sfântul Florian de la Passau în 901, Sfântul Maximin de la Trier în 926). În Lombardia se înmulţesc, încă înainte de anul 915, castelele rurale, mai ales pe domeniile Bisericii. Zidurile oraşelor Pavia şi Bergamo au fost refăcute. În Germania, regele Henric I a aplicat în 924 un plan temeinic de fortificare în Thuringia şi în Saxonia Meridională, mai ales la Merseburg, Quedlinburg, Gandersheim. Cea mai eficientă ar fi fost lansarea unor contraatacuri în Panonia sau mai degrabă sedentarizarea şi convertirea ungurilor. Nu s-a putut visa la aceasta înainte de mijlocul secolului al X-lea. În ce măsură raidurile maghiare sunt vinovate de toate relele ce le-au fost atribuite? Ele nu au fost singura cauză a nesiguranţei generale, iar diplomele regilor italieni precizează că fortăreţele nu au fost construite doar pro persecutione paganorum, dar şi ob...malonim christianorum debacchationen. Pe de altă parte incursiunile maghiare au devenit adesea o temă predilectă a istoriografiei monastice, menită să explice pierderea arhivelor şi a domeniilor, sau pentru a pune în evidenţă virtuţile relicvelor venerate. In sfârşit, în anumite zone marginale (de exemplu Franţa de Nord) identitatea „păgânilor" este adesea incertă: unguri sau vikingi? Sau, în cazul regiunii Provence, unguri sau sarazini? Foarte localizate în spaţiu şi timp şi, de asemenea, foarte incoerente, ravagiile ungurilor nu au provocat efecte comparabile cu cele ale vikingilor. Deplasările de populaţie şi chiar cele ale relicvelor, au fost de mică importanţă şi de scurtă durată: călugării de la Gorze s-au retras în oraşul Metz, iar cei de la Saint-Basle la Reims. Relicvele de la Rebais, în 937, au găsit adăpost la Marcilly-sur-Eure. Distrugerile de durată au fost rare, chiar şi în lumea ecleziastică. Până şi în Friuli, regiune de atâtea ori traversată, mişcarea întemeierilor monastice, în a doua jumătate a secolului al X-lea, este infinit mai vizibilă decât pagubele provocate de unguri. Fără îndoială trebuie să fi existat multe peripeţii personale, precum cea povestită de Flodoard, a unui călugăr din Champagne dus în Berry, de unde a reuşit să scape, sau a unei fete nobile din regiunea Worms vândută ca sclavă: aceste exemple nu au deloc însemnătate. În privinţa urmelor arheologice lăsate de incursiuni, acestea par puţin concludente: atribuirea câtorva obiecte de bronz şi din corn de cerb găsite în două situri aleFranţei de Est, Isle-Aumont (Aube) şi Blenod-les-Pont-â-Mousson (Meurthe-et-Moselle), rămâne ipotetică. Probabil că avântul maghiar începuse să se liniştească la mijlocul secolului al X-lea: sedentarizarea făcea progrese, câştigurile expediţiilor se diminuau, în întreaga Austrie se instalaseră puternice garnizoane germane care barau calea danubiană. Călăreţii unguri au suferit câteva înfrângeri, precum în 938 în Saxonia şi în 948 în Bavaria; în 950, pentru prima dată germanii au putut să meargă în Panonia pentru a le aplica represalii severe; pătrunzând până la Tisa, au luat multă pradă, femei şi copii. Dar toţi aceşti factori nu ar fi fost suficienţi pentru a-i linişti pe unguri fără victoria decisivă pe care Otto I a obţinut-o asupra acestora la Lechfeld, în apropiere de Augsburg, eveniment major al istoriei europene. În 954, favorizaţi de o revoltă în Bavaria, ungurii au putut să realizeze una dintre incursiunile cele mai profunde: trecând Rinul în apropiere de Worms, au devastat Renania şi Lorena, întârziind o vreme în jurul Metz-ului; apoi au traversat rapid oraşele Koln, Maastricht, Namur, regiunile Vermandois, Champagne, Burgundia, au trecut Alpii şi s-au întors acasă prin Italia. Au vrut să repete acest raid în anul 955, sub conducerea lui Bulcsu. Revolta bavareză se terminase însă, iar Otto I era decis să-i oprească. Când au pătruns în Bavaria, Otto a venit în grabă din Saxonia pentru a-i întâmpina. I-a găsit în timp ce pregăteau asediul oraşului Augsburg şi a avut timp să reunească împotriva lor contingente din întregul său stat, inclusiv din Boemia (doar lorenii au ajuns prea târziu). Bătălia, începută la 10 august 955, s-a încheiat cu înfrângerea sângeroasă a ungurilor, a căror tabără a fost ocupată şi întreaga pradă capturată. A urmat apoi o urmărire în cursul căreia cei doi conducători maghiari, Bulcsu şi Lel, au fost capturaţi; Otto i-a executat la Regensburg. Victoria de la Lechfeld a pus capăt dintr-o lovitură incursiunilor maghiare către Occident. Nu au mai existat, decât unele de importanţă secundară, în Balcani. Până la apariţia mongolilor, adică timp de aproape trei secole, creştinătatea latină a putut uita ameninţarea popoarelor stepei. Ungurii s-au sedentarizat, dar a fost nevoie de aproape un secol pentru ca acest proces să se încheie. Poate că războaiele interminabile şi înfrângerile de la sfârşit au uzat elementul războinic, turanic sau turcizat, calea devenind liberă pentru activităţi mai paşnice ale elementului pastoral rămas mai aproape de originile finice. Pe de altă parte, eşecul final al raidurilor, conduse mereu de duces, niciodată de către regi, a permis autorităţii regale să se consolideze şi să controleze triburile cele mai turbulente. În sfârşit, şi mai ales, activitatea misionară a putut să se dezvolte. Încă de la mijlocul secolului al X-lea, existau printre unguri un număr de creştini convertiţi cu titlu individual sub influenţa Bizanţului sau sub cea a rarelor biserici morave care au supravieţuit în nordul ţării; pe de altă parte, captivii de religie creştină trebuie să fi fost numeroşi. Sfârşitul catastrofal al raidului din 955 trebuie să fi convins aristocraţia maghiară de neputinţa vechii sale religii despre care nu avem deloc informaţii. În orice caz, creştinismul a realizat foarte repede progrese remarcabile. Către 950, doi şefi tribali din Răsărit au primit botezul la Constantinopol; fiica unuia dintre ei s-a căsătorit cu Geza, conducător din familia Arpadiană. O mănăstire greacă a fost întemeiată fără îndoială în sud-est la Csanâd. În paralel, misiuni germane, trimise de la Regensburg şi de la Passau, mai ales de către episcopul Piligrim, îşi desfăşurau activitatea în vest cu aproximaţie după anul 970. În sfârşit, din nord-vest s-a făcut simţită influenţa tinerei creştinătăţi cehe şi a Sfântului Adalbert. Prinţul Vajk (Voicu?)fiul lui Geza, a fost botezat şi s-a căsătorit în 996 sau 997 cu sora ducelui Henric al Bavariei. Îngrijorat probabil de influenţa prea puternică a clerului german, Vajk a primit misionari italieni — între alţii cei pe care Sfântul Romuald, faimosul ascet din Ravenna, îi pregătea atunci pentru Europa Orientală — şi a intrat în legătură cu papalitatea. În anul 1000, papa Silvestru al II-lea, în înţelegere cu împăratul Otto al IlI-lea, i-a acordat coroana regală sub numele de Ştefan. Se cunoaşte importanţa uriaşă pe care tradiţia ungară a atribuit-o acestui act: ea a făcut din coroana Sfântului Ştefan semnul mistic al statului ungar. În fapt, începând cu domnia lui Ştefan, Ungaria şi-a făcut intrarea în familia regatelor europene. Imediat, în jurul anului 1001, a fost creată o arhiepiscopie ungară. Sediul acesteia a fost fixat către 1010 la Esztergom, pe Dunăre. A fost urmată de o mănăstire benedictină, Sfântul Martin de la Pannonhalma, către 1002 şi, în 1014, de o a doua mitropolie pentru sudul regatului, la Kalocsa. A urmat o reţea de episcopii, în număr de zece la sfârşitul secolului al XI-lea. O capitală politică a fost creată din temelii la Szekesfehervar „oraşul tronului alb" (în latină Alba Regia), la nord-est de Lacul Balaton. Înainte de moartea lui Ştefan (1038), întreaga Ungarie Occidentală, corespunzând vechii Panonii romane, începuse să se integreze în civilizaţia europeană. Regele şi-a împărţit ţara în comitate, după modelul carolingian, iar oraşele începuseră timid să-şi refacă apariţia. Regiunea de la răsărit de Dunăre, şi mai ales de la răsărit de Tisa, a urmat mai greu această evoluţie rămânând vreme îndelungată zona de refugiu a vieţii nomade. Dificultăţi dinastice, la mijlocul secolului al Xl-lea, au pus în discuţie direcţia fixată de Sfântul Ştefan, dar aceasta a fost până la urmă menţinută şi a triumfat prin regii Ladislau (1077-1095) şi Koloman (1095-1119). O dată cu convertirea, Ungaria încetase să mai fie un pol al respingerii. După ce recucerirea bizantină, după distrugerea primului ţarat bulgar, a atins linia Dunării în împrejurimile Belgradului către 1020, un drum transeuropean, de la nord-vest spre sud-est, a putut fi deschis prin Câmpia Panonică. Acesta a fost foarte repede parcurs de un flux continuu de pelerini latini care se îndreptau către Orient. Pentru prima dată după sosirea avarilor, regiunea Dunării Mijlocii redevenea un nod de circulaţie. O violentă reacţie păgână în anul 1049, apoi sosirile succesive ale rămăşiţelor altor popoare nomade (pecenegi, apoi cumani) nu au mai putut schimba nimic. tabilizarea popularii maghiare a contribuit la remodelarea completă a fizionomiei Europei Centrale. Slavii de sud au fost definitiv separaţi de cei din nord şi din vest Continuitatea între rămăşiţele romanităţii balcanice şi adriatice (friulani, dalmaţi, aromâni, vlahi, români...) a devenit cu totul imposibilă. Germania de Sud-Est a putut cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă: cronica de la Benediktbeuren declara, puţin prea succint, „după înfrângerea ungurilor de către bavarezi, această provincie a început să fie locuită". În fapt, atunci ia naştere, printr-un proces lent, marca Austriei, organizată definitiv de Otto al II-lea în 976. Indirect, aceasta a stat la originea restaurării imperiale a Ottonienilor: mai puternic în urma victoriei şi, de acum înainte liniştit în privinţa graniţei de est, Otto I s-a putut consacra mai mult problemelor italiene. În ciuda convertirii sale. Ungaria a rămas, prin limbă şi civilizaţie, o ţară ruptă de restul Europei. Regii săi au înconjurat-o cu un glacis fortificat (gyepu) căruia cruciaţii au putut în mai multe rânduri să-i încerce solida organizare. Integrarea în Europa creştină a început dinspre vest, în jurul centrelor Esztergom şi Szekesfehervar, în secolul al XII-lea; tocmai ajunsese la Alfold în momentul sosirii mongolilor la mijlocul secolului al XIII-lea. http://www.gk.ro/sarmizegetusa/invaziile/turanicii/hunii.htm http://www.gk.ro/sarmizegetusa/invaziile/t...cii/ungurii.htm

[sorin mok]

Paremi-se ca mamica nu a cam avut grija sa nu chiuliti de la orele de istorie.
Si daca noi am vrea am putea lua toata transilvania ca a fost a urmasilor nostrii hunii dar noi cerem decat tinut secuiesc, prietenii stiu dece, ii mai mic si mai usor de organizat si acolo vor trai oameni inteligenti ca sunt satul de prostie. Am incheiat.
Intr-adevar ungurii nu au nici un drept pe transilvania dar hunii da asa ca ...
Daca nu va comvine atunci dati si dumneavoastra toata romania ca e pe pamaturile dacice nu ale romanilor...
Am dreptate nu e asa?

- Europeanule civilizat la vorba, lasa mamele in pace, ca e o vorba "sadea": ba pe-a mătii.... (IMG:style_emoticons/default/finger.gif)
- Şi chiar vreţi? Şi care voi?
- Esti sătul de prosti! Prin urmare, de asta ai venit în România, nu mai suportai!
- Nouă ne convine aşa cum este acum. Şi să ştii că România a fost, deja, dată urmaşilor dacilor!

[Tökéletes Kónya]

Inteleg, dar fierbe ungurul din mine cand sunt pus in astfel de situatii.
Am sa fiu moderat in viitor.
Imi cer scuze daca am parut radical.
Cu stima Tökéletes Kónya

[csabi]

stimabile te rog sa-mi explici ca la prosti punctele 4, 5, 9, 12.
astept grabnic raspuns
(IMG:style_emoticons/default/peacefingers.gif)

Pace oameni buni

Scuze ca am lipsit ieri dar am fost plecat cu treburi.
In legatura cu rugamintea ta nu voi putea sa-ti explic pentru ca, dupa cum ti-am spus, eu nu sunt neconditionat in favoarea unei autonomii asa zis teritoriale si nu sunt de acord cu cei care o cer. Si eu ca si romanii trebuie sa fiu convins de necesitatea unei astfel de autonomii cu argumente si nu cu declaratii. Felul in care pune problema CNS este dupa parerea mea gresit si unele argumente trebuie sa recunosc ca schioapata. Si asta da apa la moara doar romanilor extremisti, intoleranti si xenofobi. Daca nu l-as cunoaste personal pe unul din membrii CNS as merge pana acolo incat sa consider totul o provocare. Chiar daca nu l-am mai intalnit de 16 ani il stiu o persoana de buna credinta, care crede in ceea ce face. I-am trimis acestuia un e-mail si i-am cerut detalii in legatura cu problema autonomiei si promit cum voi primi ceva de la el voi publica materialele ca sa avem pe ce sa discutam.
Din pacate eu am foarte putin timp fizic ca sa studiez personal subiectul si de aceea am apelat la aceasta cunostinta. Problema este dupa parerea mea ca se bat campii enorm de mult pe aceasta tema si nu se discuta cu argumente convingatoare.

[Tökéletes Kónya]

- Europeanule civilizat la vorba, lasa mamele in pace, ca e o vorba "sadea": ba pe-a mătii.... (IMG:style_emoticons/default/finger.gif)
- Şi chiar vreţi? Şi care voi?
- Esti sătul de prosti! Prin urmare, de asta ai venit în România, nu mai suportai!
- Nouă ne convine aşa cum este acum. Şi să ştii că România a fost, deja, dată urmaşilor dacilor!

Cred ca nu ati inteles, eu m-am nascut in romania ba chiar in regat si inca mai locuiesc aci si nimeni nu ma poate da afara din tara mea.
Sun cetatean roman si imi respect obligatiunile insa doresc si alte lucruri cum ar fi constituirea unei regiuni autonome in interiorul statului roman.

[fanariotul]

Mai ungurilor, ia cititi voi aici, sa invatati putintica istorie:

Legiunea Xlll Gemina
http://www.livius.org/le-lh/legio/xiii_gemina.html

Legiunea IIII Flavia Felix
http://www.livius.org/le-lh/legio/iiii_flavia_felix.html

Legiunea I Adiutrix
http://www.livius.org/le-lh/legio/i_adiutrix.html

Cand existau astea, voi existati sub forma de samanta prin pustiurile Asiei. (IMG:style_emoticons/default/coolspeak.gif) Asa ca o sa luati Ardealul, sau o bucata din el, cand o sa vrem noi. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
Adica niciodata. (IMG:style_emoticons/default/coolspeak.gif)
Asa ca puteti sa dati si in clocot, caci tot nu ne pasa. Aveti tot ce va trebuie, asa ca puneti mana si munciti, asfaltati-va drumurile alea pline de gropi din secuime, ca va faceti de ras atunci cand va face cinstea de a va baga in seama un demnitar al statului. (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

[Tökéletes Kónya]

Mai ungurilor, ia cititi voi aici, sa invatati putintica istorie:

Legiunea Xlll Gemina
http://www.livius.org/le-lh/legio/xiii_gemina.html

Legiunea IIII Flavia Felix
http://www.livius.org/le-lh/legio/iiii_flavia_felix.html

Legiunea I Adiutrix
http://www.livius.org/le-lh/legio/i_adiutrix.html

Cand existau astea, voi existati sub forma de samanta prin pustiurile Asiei. (IMG:style_emoticons/default/coolspeak.gif) Asa ca o sa luati Ardealul, sau o bucata din el, cand o sa vrem noi. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
Adica niciodata. (IMG:style_emoticons/default/coolspeak.gif)
Asa ca puteti sa dati si in clocot, caci tot nu ne pasa. Aveti tot ce va trebuie, asa ca puneti mana si munciti, asfaltati-va drumurile alea pline de gropi din secuime, ca va faceti de ras atunci cand va face cinstea de a va baga in seama un demnitar al statului. (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

Stimabile daca dumneavoastra v-ati saturat de rmdsz si eu m-am saturat de romania si vreau transilvania mea asa cum spunea szabin gherman

Sabin Gherman
M-am saturat de Romania

M-am saturat de Mitica, de smechereala si tigania pe
care le lasa in urma acest nume de tara, Romania.
Vorbesc cu diversi politicieni, aflati la putere, si
toti imi spun: "nu mai avem nici o sansa".

etc....
Va trebui sa vedem ca nu ungurii sau
nemtii sau burundezii sint inamicii nostri, ci noi
insine, traitorii de pe azi pe minine, obligati sa
furam si sa injuram pe la colturi. Nu mai avem ce sa
ne spunem; am facut-o 75 de ani si sintem de 75 de ori
mai saraci. In rest, zile bune - m-am saturat de
Romania, vreau Transilvania mea.

[fanariotul]

M-AM SATURAT DE UDMR !
M-AM SATURAT DE UCM !
Si de slugile lor care bat forumurile patriei, proclamand autonomia, regionalizarea & stuff.

M-am saturat de Gyorgy, Marko, Marton, Almos, Eckstein, Sasz si tot restul politicienilor din aceasta gasca, m-am saturat de vorba lor poleita cu politeturi occidentale, de zambetul lor frumos, urmat de muscatura lor veninoasa pe la toate forurile europene.

M-am saturat de Jozsef I. Csapo care le-a reamintit parlamentarilor ungari ca au datoria de a vota tratatul de aderare la UE al Romaniei, doar daca li se acorda ungurilor din Romania autonomie.

M-am saturat de UDMR/UCM, si de sinonimele inventate de aceste formatiuni politice, care incearca sa mascheze adevaratul scop; "autonomie culturala", "autonomie comunitara", "autonomie etnica", "autoguvernare", sunt doar cateva exemple.
M-am saturat de eroismele promovate de aceaste uniuni, lasate in urma de contextul istoric.
...
M-am saturat de urmasii celor care lesinau prin salile unde se hotara istoria, ridicand in schimb para si soapta veninoasa pe la diverse foruri internationale despre asa zisa “romanizare a tinuturilor secuiesti”, “zone maghiare autoguvernabile”, si alte expresii ambigue, la rang de politica europeana.
...

P.S. Rakoczy, despre Legiunea Xlll poti afla si urmarind la HBO serialul Roma. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

[cartman_sp99]

Stimabile daca dumneavoastra v-ati saturat de rmdsz si eu m-am saturat de romania si vreau transilvania mea asa cum spunea szabin gherman

Sabin Gherman
M-am saturat de Romania

M-am saturat de Mitica, de smechereala si tigania pe
care le lasa in urma acest nume de tara, Romania.
Vorbesc cu diversi politicieni, aflati la putere, si
toti imi spun: "nu mai avem nici o sansa".

etc....
Va trebui sa vedem ca nu ungurii sau
nemtii sau burundezii sint inamicii nostri, ci noi
insine, traitorii de pe azi pe minine, obligati sa
furam si sa injuram pe la colturi. Nu mai avem ce sa
ne spunem; am facut-o 75 de ani si sintem de 75 de ori
mai saraci. In rest, zile bune - m-am saturat de
Romania, vreau Transilvania mea.

Pana acum inca aveam dubii dar cand am vazut ca ai postat din Sabin Gherman sunt sigur ca esti cine am zis ca esti (IMG:style_emoticons/default/death.gif)

[sorin mok]

Pina la urma, Sabin Gherman nu e nici Dumnezeu, nici un profet. E dreptul sau individual de a se satura de Romania. (Daca Ticu Dumitrescu s-a saturat de Iliescu, asta nu/ da nici un drept asupra individului Iliescu!!!)
Dar nu are nici un drept sa ceara separarea unei regiuni pentru ca UN INDIVID are migrene existentiale. Reprezinta el pe cineva? Este purtatorul de cuvant al unui grup? Este alesul a 1.000.000 de cetateni romani care doresc ceva?

Asa ca, daca s-a saturat, sa bea apa si sa-si continue drumul. Un stat nu se va diviza niciodata pentru ca o cere un individ. (Doar daca e Bush (IMG:style_emoticons/default/puke.gif) )

Acest mesaj a fost modificat de sorin mok: 26th March 2006, 12:16

[csabi]

Eu tot n-am inteles ce inseamna ca minoritarii maghairi sau secui traiesc intr/un climat de subordonare si vulnerabilitate?
Sunteti sclavi? iobagi pe paminturile romanilor?
Nu participati la guvernare?
Nu aveti ministrii si secretari de stat?
Nu aveti functii la toate nivelurile guvernamentale?
Nu aveti un partid care va reprezinta?
Nu se studiaza la toate nivelurile de la gradinita la universiatae in limba materna?
-Vorbesti de proprietatea maghairilor asupra paminturilor!!! Dar s-a pus problema sa li se ia aceste paminturi? Sa fie mutati?
-Da, Roamnia a incheiat tratate. Dar le respecta:minoritarii traiesc faorte bine, au ami multe drepturi decat majoritarii! *(13 martie 2002> Presedintele Ion Iliescu îl gratiazã pe unul dintre asasinii colonelului post-mortem Aurel Agache, ucis în centrul orasului Târgu Secuiesc, în 22 decembrie 1989, dupã numai 253 de zile de privare de libertate.) / eiii, ce mai vulnerabil sunteti!!!!!
- Ce vrei sa spui cu vila soacrei? Ce casa a acoperit aceasta vila? (chiar trebuie sa facem sapaturi pina in secolul X-XI cind a aparut natiunea maghiara)
Daca nu va place in casa soacrei, drumul e in fata....

- Nu exista nici o conditie pentru aderarea Romaniei la Ue vizand acordarea de autonomie teritoriala. Se stie.
In caz contrar integrarea va fi anulata? De catre cine?
Fara nici o legatura, va aduceti aminte?>

Mai draga sorine

Nu stiu pentru ce ai postat acest ultim citat dar as vrea sa-ti impartasesc parerea mea despre ceea ce el reprezinta. In legatura cu evenimentele reprobabile care au avut loc in unele localitat unde maghiarii sunt majoritari: mi-e rusine ca aceste fapte au fost comise de unguri si denota nivelul de cultura si civilizatie la care am ajuns dupa 50 de ani de comunism. Dar pana sa afirmi ca aceste atrocitati au fost indreptate impotriva militienilor doar pentru ca au fost romani consider ca este o manipulare grosolana. De parca asemenea atrocitati s-ar fi intamplat numai in Harghita si Covasna. Dar sigur ca acelea nu erau demne de semnalat pentru ca au fost savarsite de romani impotriva romanilor. Si cred ca Iliescu poate fi acuzat de multe lucruri dar numai ca ar fi filomaghiar nu. In legatura cu toata povestea Harghita si Covasna eu cred ca trebuie vazut cine a tras foloase: extremistii din ambele tabere pentru ca si-au legitimat existenta si desigur si nu in ultimul rand saraca securitate. Tot circul care a avut loc pe aceasta tema m-a lasat cu o frustrare imensa aceea ca nu s-a facut dreptate. Maghiarii vinovati au fost condamnati pana la ultimul si in aceasta problema justitia romana a functionat rapid si ireprosabil si e bine ca a fost asa. Dar nu am auzit de niciun roman din aceste judete care sa fi fost condamnat macar moral pentru faptele sale dinainte sau mai ales de dupa revolutie. Pentru ca au fost multi romani, imi pare rau sa o spun, care au profitat intr-un mod josnic de situatia lor. Eu ma refer la oameni cu studii superioare care au luat repartitii in aceste judete si au fost fortati sa ramana pe durata stagiaturii pe loc. Au fost romani care s-au simtit cu musca pe caciula si au sters-o imediat in alte zone strigand in gura mare ca vezi doamne au fost alungati de maghiari doar pentru ca ei erau romani. Dar si mai josnic au procedat altii care nu aveau niciun motiv sa plece dar au profitat de ocazie. Multi dintre ei si-au organizat petreceri de bun-ramas de la colegi si au plecat in cea mai mare intelegere. Ca dupa cateva zile fostii colegi sa auda cu stupoare ca sunt acuzati de alungarea pe criterii etnice a romanilor. Pentru ca era mult mai usor sa sustii ca maghiarii te-au alungat si ca esti o victima; astfel oriunde erai primit cu bratele deschise si beneficiai imediat de privilegii. Inchipuiti-va cat de neputincioasi si frustrati se simteau maghiarii in asemenea situatii si autoritatile nu ca nu au facut lumina in aceste cazuri, din contra au lasat totul in ceata. Pentru ca situatia le-a convenit. Dintotdeauna problema maghiara a fost cea mai buna pentru abaterea atentiei romanilor de la situatia lor reala . Si situatia persista si azi cand anumiti romani din Harghita si Covasna striga in gura mare ca ei aici sunt discriminati aici pe criterii etnice si de aceea trebuie sa beneficieze de ajutoare. Lucru valabil si pentru maghiari. In Harghita si Covasna se poate trai bine din asta : sa nu muncesti nimic dar se te erijezi in protectorul romanilor sau maghiarilor si sa pretinzi sprijin material de la stat sau de oriunde.
Parerea mea este ca acesti oameni isi vad numai interesele proprii si nu ii intereseaza situatia celorlalti si ei trebuie demascati, nu incurajati.

[Tökéletes Kónya]

Lua-m-ar dracii.........terminati cu wagnerrrrrrrrrrrrrrrrrrr
NU sunt omul acela , sunati-l si intrebati-l
Sabin Gherman este cine este si asa am vrut sa il citez.


Tökéletes Kónya adica eu sunt eu si Domnul Wagner Cristian este un alt domn cu niste idei pe care in majoritate le imparte cu mine
Greu de inteles??????????


Intelegeti?